Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 52/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 52/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVIILĂ NR. 52 C
Ședința publică din 8 iunie 2015
PREȘEDINTE – M. G.
JUDECĂTOR – VANGHELIȚA T.
GREFIER - C. I.
Cu participarea reprezentantului Ministerul Public
Procuror – I. D.
Pe rol, apelul civil formulat de apelantul reclamant G. M., cu domiciliul în .. C., împotriva sentinței civile nr. 108/23.01.2015 pronunțată de Tribunalul C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT ȘI DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în loc. București, ., sector 5, având ca obiect despăgubiri/Legea nr. 221/2008.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă apelantul reclamant G. M., personal, lipsind intimatul pârât.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, stadiul dosarului și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța verificând actele dosarului constată apelul ca fiind declarat în termen, potrivit exigențelor art. 468 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Totodată, procedează la legitimarea apelantului reclamant G. M. care prezintă actul de identitate . nr._ eliberat la data de 18.12.2008 de S.P.C.L.E.P. M..
Instanța solicită apelantului reclamant a preciza dacă adresa completă a domiciliului său este cea consemnată în cerere, . C. și dacă are studii juridice.
Apelantul reclamant G. M. arată că adresa de domiciliu este în . C.. Mai arată că nu are studii juridice.
Instanța solicită părților a preciza dacă au cereri prealabile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază utilă clarificarea unor chestiuni în sensul că în cuprinsul cererii deduse judecății nu a fost intitulată calea de atac promovată și faptul că aceasta nu cuprinde critici în fapt și drept, ale hotărârii atacate.
Se aduce la cunoștință că prin cererea redactată personal de către apelantul reclamant, persoană care nu are studii juridice, se solicită rejudecarea acțiunii și pronunțarea unei hotărâri de către instanța de apel, pe care intenționează a o valorifica la CEDO, după epuizarea procedurii în dreptul intern.
La solicitarea instanței, apelantul reclamant confirmă împrejurarea că urmărește parcurgerea acestei etape procesuale pentru a se putea adresa CEDO.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în această situație, nu mai insistă asupra chestiunii căii de atac formulate.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri, cauza fiind în stare de judecată.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant, având cuvântul, arată că tatăl său a fost condamnat la închisoare și că această situație i-a afectat propria existență, l-a împiedicat a beneficia de școlarizare și pregătire profesională.
Este întrebat apelantul reclamant dacă a avut cunoștință de existența Legii nr. 221/2009, a cărei respectare se solicită a se analiza, act normativ potrivit căruia drepturile prevăzute pot fi pretinse în termen de 3 ani de la . legii .
Apelantul reclamant, având cuvântul, arată că de existența acestei legi a luat cunoștință întâmplător, dintr-o revistă, la trei ani după epuizarea termenului prevăzut.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că raportat la soluția instanței de fond concluziile sale sunt de respingere ca tardivă a cererii de chemare în judecată și de respingere ca nefondat a apelului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr._ , reclamantul G. M. a chemat în judecată pe pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice C., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să fie obligați pârâții la plata de daune materiale și morale pentru atingerea adusă onoarei, demnității și prestigiului.
În motivare, reclamantul a arătat că tatăl său a fost condamnat la opt ani de închisoare sub motiv că ar fi uneltit împotriva regimului comunist, din care a executat efectiv doi ani de închisoare.
Reclamantul a învederat că această situație i-a afectat profund viața de familie, deoarece mama sa a fost nevoită să crească singură cinci copii.
Sub aspect profesional a avut de asemenea de suferit, deoarece nu aveau voie să studieze, fiind pe nedrept considerați dușmanii poporului.
În drept, s-a invocat Legea nr. 221/2009 (filele nr. 51/52).
Au fost anexate acte de stare civilă, fișe matricole penale.
În apărare, pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat în prealabil excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Pârâtul susține că art. 5 din Legea nr. 221/2009 a instituit un termen special de prescripție extinctivă de trei ani, calculat de la data intrării în vigoare a Legii, termen în care persoanele îndreptățite pot solicita despăgubiri de la statul român.
Pârâtul susține că Legea nr. 221/2009 a intrat în vigoare la data de 15.06.2009, astfel că termenul de trei ani stabilit de Lege a expirat la data de 15.06.2012.
Cum reclamantul a înregistrat acțiunea pe rolul Tribunalului C., secția I civilă la data de 13.08.2014, termenul de prescripție extinctivă era deja împlinit.
Soluționând excepția invocată a prescrierii dreptului la acțiune, Tribunalul C. a pronunțat sentința civilă nr. 108 din 23 iunie 2015.
Conform sentinței pronunțată a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul G. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice având ca obiect, despăgubiri Legea nr. 221/2009 ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că acțiunea a fost introdusă de către reclamant după împlinirea termenului de 3 ani de la . Legii nr. 221/2009 și anume 14 iunie 2009.
Prezenta acțiunea a fost înregistrată la data de 14 august 2014, cu depășirea termenului special de prescripție de 3 ani.
În atare situație s-a constatat că acțiunea introdusă de către reclamant este prescrisă.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 108 din 23 ianuarie 2015 a declarat recurs reclamantul G. M. cu motivarea că acțiunea introdusă de el nu este prescrisă.
Analizând sentința recurată Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Potrivit art. 5 din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4) în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prescripției, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare sau prin aplicarea unor măsuri administrative cu caracter politic sau acordarea de despăgubiri pentru lucrurile confiscate ca urmare a condamnării și aplicării de măsuri administrative cu caracter politic.
Prin urmare, termenul de introducere a unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 221/2009 este de trei ani de la .>
Legea nr. 221/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 396 din 11 iunie 2009 și a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării, respectiv 15 iunie 2009.
De la această dată a început să curgă termenul de 3 ani pentru introducerea acțiunii și s-a împlinit la data de 15 iunie 2012.
În speță reclamantul G. M. a introdus acțiunea la data de 26 septembrie 2014, după expirarea termenului prevăzut de lege, motiv pentru care Tribunalul C., în mod corect, a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant G. M., cu domiciliul în .. C., împotriva sentinței civile nr. 108/23.01.2015 pronunțată de Tribunalul C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT ȘI DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în loc. București, ., sector 5.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.06.2015.
Pt. PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. G.- aflată în C.O. Vanghelița T.
Semnează în cond.art.261 al.2 C.p.c.
VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ
N. S.
Grefier
C. I.
Jud.fond: A.N.
Jud. apel: V.T./29.06. 2015
Tehnored. gref. I.C/01.07.2015/5ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 131/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Cereri. Hotărâre din 10-06-2015, Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
