Cereri. Hotărâre din 10-06-2015, Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 58/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 58/C
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător M. P.
Grefier C. D.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. D., cu domiciliul în or. Babadag . . . împotriva sentinței civile nr.220 din 11 februarie 2015 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. D. LIBERAL – BIROUL PERMANENT JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect contestație decizie excludere din partid.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul pârât, avocat Michael G., în baza împuternicirii avocațiale nr.40 din 09.06.2015 depusă la dosarul cauzei, lipsind apelantul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a evidențiat părțile aflate în cauză, obiectul și stadiul procesual al dosarului, precum și modalitate de îndeplinire a procedurii de citare.
Apelul este declarat în termen, motivat și timbrat cu suma de 20 lei, conform art. 23 al.(1) lit.(a) din OUG nr.80/2013.
Fiind întrebat de către instanță, apărătorul intimatului pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere susținerile apărătorului intimatului pârât potrivit cărora în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de solicitat, acordă cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Avocat Michael G. pentru intimatul pârât, având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond, apreciind că acțiunea s-a respins în mod corect ca inadmisibilă. Prin Decizia nr.530/2013 invocată de reclamanți se prevede că, în această materie, controlul judecătoresc nu poate fi realizat decât asupra statutului și a regularității desfășurării procedurii statuare în fața organelor cu atribuții jurisdicționale ale partidului și nu asupra oportunității sancțiunii aplicate. Având în vedere prevederile art. 15 alin.(1) și (3) din Legea nr.14/2003, membrii unui partid politic trebuie, în cazul diferendelor determinate de excluderea din partid, să parcurgă procedura în fața jurisdicțiilor interne ale partidului, să solicite acestora aplicarea întocmai a prevederilor statuare și doar în cazul în care consideră că aceste organe au încălcat prevederile statuare, să aibă, ulterior, posibilitatea sesizării instanței judecătorești. Precizează că în ceea ce privește cheltuielile de judecată vor formula acțiune separată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._ la data de 10 octombrie 2014, reclamantul S. D., în contradictoriu cu pârâtul P. D. LIBERAL – BIROUL PERMANENT JUDEȚEAN TULCEA, a contestat Decizia nr. 9 din 20.09.2014 emisă de Biroul Permanent Județean Tulcea, ca fiind nelegală măsura excluderii din partid fiind dispusă cu încălcarea OUG nr.55/2014.
În motivarea cererii s-a susținut că potrivit OUG nr.55/2014, în intervalul de timp de 45 de zile, începând cu data de 05.09.2014 orice membru de partid ales pe listele electorale ale unei formațiuni politice poate opta o singură dată pentru apartenența la altă formațiune politică sau pentru statutul de independent. Întrucât reclamantul a respectat acest termen și și-a exprimat opțiunea de a fi înscris într-o altă formațiune politică conform OUG nr. 55/2014, apreciază că măsura excluderii sale din PDL este nelegală, nefiind încălcat statutul acestui partid.
Arată în continuare reclamantul că decizia de excludere din PDL, Decizia nr.9/20.09.2014, i-a fost comunicată după depunerea efectivă a opțiunii sale politice, conform OUG nr. 55/2014, așa cum rezultă din declarația pe propria răspundere depusă la secretariatul UAT Babadag, CL Babadag și înregistrată sub nr. 145/29.09.2014, iar antedatarea și transmiterea acestei declarații după exprimarea opțiunii sale politice atestă încă o dată faptul că aceasta este nelegală și nefondată, având un singur scop și anume pierderea statutului de consilier local în cadrul Consiliului Local Babadag.
Pe fondul cauzei se arată că Decizia nr.9 din 20.09.2014 emisă de Biroul Permanent Județean Tulcea este lovită de nulitate întrucât nu s-au respectat procedurile interne ale PDL- ului, iar conform statutului, înainte de a fi exclus din partid, reclamantul trebuia să fie invitat și audiat într-o ședință a Biroului Permanent Județean al PDL Tulcea, procedură nerealizată în cauză.
Prin întâmpinare, intimatul pârât a invocat excepția inadmisibilității cererii, motivat de faptul că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de Statutul Partidului D. Liberal, iar în subsidiar de faptul că măsura excluderii din partid a reclamantului a fost dispusă cu respectarea tuturor prevederilor statutare ale formațiunii politice.
Prin Sentința civilă nr.220/ 11 februarie 2015 Tribunalul Tulcea a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție a reținut prima instanță că reclamantul nu a respectat procedura prealabilă de contestare a măsurii de excludere din partid conform art. 24 și următoarele din Statutul PDL, respectiv nu s-a adresat, anterior sesizării instanței judecătorești Comisiei județene de statut, etică și litigii.
A reținut Tribunalul Tulcea că potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1)și (3) din Legea nr. 14/2003, Legea partidelor politice, membrii unui partid politic trebuie, în cazul diferendelor determinate de excluderea din partid, să parcurgă procedura în fața jurisdicțiilor interne ale partidului, să solicite acestora aplicarea întocmai a prevederilor statutare și doar în cazul în care consideră că aceste organe au încălcat prevederile statutare să aibă ulterior posibilitatea sesizării instanței judecătorești.
Declararea ca neconstituționale a prevederilor art. 16 alin. 3 din Legea nr. 14/2003, care excludeau controlul instanțelor judecătorești cu privire la măsurile dispuse de un partid politic cu privire la membrii săi, nu a exclus și caracterul obligatoriu al procedurii speciale reglementate de art. 15 alin. (1) din aceeași lege, privind soluționarea diferendelor dintre membrii partidului și organizațiile acestuia, ci dimpotrivă a prevăzut că aceste proceduri sunt ulterior supuse controlului instanțelor judecătorești, aspect ce rezultă explicit din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.530/2013.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul S. D. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Cu privire la excepția inadmisibilității, instanța de fond a făcut o
greșită apreciere a situației de fapt și a dispozițiilor legale.
Promovarea unei cereri ce are ca obiect contestarea unei decizii emisă de un partid politic nu este condiționată de nicio procedură prealabilă.
Tocmai pentru că a sesizat că liberul acces la justiție este nu doar limitat, ci complet anihilat în cazul excluderii din partid a unui membru, prin imposibilitatea de a contesta în fața instanței judecătorești o asemenea măsură.
Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra neconstituționalității prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003.
Ori, în lipsa unor dispoziții legale exprese sau chiar statutare care să condiționeze promovarea prezentei cereri de realizare a unei proceduri prealabile nu putea fi admisă excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului.
Dispozițiile art.15 alin. (1) și (3) din Legea nr. 14/2003 stabilesc oportunitatea constituirii unor comisii de arbitraj și atribuțiile acestora în soluționarea diferendelor dintre membrii unui partid politic sau dintre aceștia și conducerile organizațiilor politice, nicidecum parcurgerea unor proceduri prealabile.
Singurul text legal care limita soluționarea acestor diferende doar la structurile interne era art.16 alin.3 din Legea nr. 14/2003, text declarat neconstituțional prin Decizia nr. 530/2013.
- Pe fondul cauzei, se impunea anularea Deciziei nr.9/20.09.2014
întrucât aceasta a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor statutare privind stabilirea și aplicarea sancțiunii.
Astfel, decizia contestată a fost emisă cu încălcarea art. 24 al.(2) din
Statutul PDL, întrucât reclamantul era membru al Organizației Locale Babadag și deținea o funcție aleasă, aceea de consilier local al Consiliului Local al Orașului Babadag, situație în care se impunea ca măsura excluderii sale din partid să fie dispusă de către Consiliul de Coordonare Locală, prin hotărârea la propunerea Biroului Permanent Local, iar nu de către Biroului Permanent Județean, cum s-a realizat în speță.
Mai mult, reclamantul nu a fost anunțat cu 3 zile înainte de data
întrunirii organismului de decizie, fiind încălcate și dispozițiile art. 29 din Statutul PDL.
De asemenea, Decizia nr.9/20.09.2014 nu a fost comunicată
reclamantului în termenul statutar, ci abia la data de 29.09.2011, cu depășirea termenului de 5 zile de la data adoptării sale, aspect ce invalidează această decizie de excludere a reclamantului din partid.
Apelantul reclamant a solicitat anularea hotărârii instanței de fond și
rejudecarea acțiunii sale, pe fond, chiar și în lipsă.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului Tulcea în raport cu
criticile apelantului reclamant, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
1.Criticile apelantului reclamant referitoare la excepția
inadmisibilității acțiunii conform art. 192 C.pr.civ. se rețin a fi nefondate.
Conform dispozițiilor art. 193 al.(1) C.pr.civ. „Sesizarea instanței se
poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată”.
Din analiza acestui text legal rezultă că dreptul de a sesiza instanța nu
constituie un drept absolut, fiind compatibil cu limitări implicite aplicate de către stat, în măsura în care acestea nu restrâng accesul recunoscut unei persoane la o instanță astfel încât dreptul în discuție să fie atins în însăși substanța sa, cu excepția situațiilor în care limitările urmăresc un scop legitim și există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Art. 193 al.(1) NCPC (incident în speță) reprezintă o preluare a art.
109 alin.(2) C.pr.civ. (1865) și vizează obligativitatea îndeplinirii, în cazurile expres prevăzute de lege, a unei proceduri prealabile sesizării instanței cu soluționarea cererii de chemare în judecată.
În măsura în care legea nu prevede contrariul, excepția
inadmisibilității promovării cererii de chemare în judecată decurgând din neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată din oficiu de către instanță, ci numai de pârât prin întâmpinare.
Sesizată cu verificarea constituționalității dispozițiilor art. 109 alin.(2)
C.pr.civ. (1865), Curtea Constituțională a României a reținut în cadrul Deciziei nr.409/12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.1063 din 16 noiembrie 2004, că acest text legal nu încalcă dispozițiile art. 21 al.(4) din Constituția revizuită, considerentele expuse de Curtea Constituțională menținându-și valabilitatea și în raport de actualul text al art. 193 al.(1) Noul Cod de Procedură Civilă.
A reținut Curtea Constituțională, în justificarea soluției sale (Decizia
nr. 409/2004) că cererea de chemare în judecată trebuie să respecte atât condițiile intrinseci, cât și pe cele extrinseci, impuse de lege. Din dispoziția criticată rezultă că este vorba de o condiție intrinsecă ce trebuie respectată și anume că sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dar nu în toate cazurile, ci numai în acele cazuri în care legea prevede obligativitatea parcurgerii acestei proceduri prealabile, fără a fi vorba de o jurisdicție specială administrativă.
Asemenea proceduri, în care soluționarea plângerilor și a contestațiilor
introduse de persoanele interesate este atribuită însuși organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activității de jurisdicție – caracterizată prin soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective, ele fiind specifice funcției administrative.
Actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor,
respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor unor legi speciale, cum ar fi codul fiscal, Legea 10/2001, O.G. nr. 31/2002 privind serviciile poștale, Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, etc., nu sunt așadar acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată.
În acest sens trebuie privite și dispozițiile art. 26 din Statutul PDL și
ale art. 15 alin. (1) și (3) din Legea nr. 14/2003 privind partidele politice.
Regimul juridic al partidelor politice este de ordin constituțional – art.
8 și 40 din Legea fundamentală, dezvoltat în Legea organică nr.14/2003.
Prin Constituție sunt exprimate juridic scopurile partidelor politice și
coordonatele în care acestea se pot organiza și funcționa.
Așa cum sunt definite în art. 1 din Legea nr.14/2003, partidele politice
sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participa în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție, iar caracteristica esențială a acestora o reprezintă existența unei ideologii comune, pe care și-au însușit-o toți membrii acestora, a unei doctrine la care toți membrii au aderat în mod conștient și voluntar, în lipsa oricărei constrângeri.
Pentru aducerea la îndeplinire a rolului partidelor politice în cadrul
democrației constituționale din România, Legea nr.14/2003 stabilește reguli privitoare la organizarea acestora. În acest sens, art.9 din lege prevede că fiecare partid politic trebuie să aibă statut și program politic propriu, iar statutul fiecărui partid politic, întocmit în conformitate cu prevederile art. 10 din lege, cuprinzând sancțiunile disciplinare și procedurile prin care acestea pot fi aplicate membrilor, trebuie anexat obligatoriu (art.18 din lege) la cererea de înregistrare a partidului politic.
În caz de admitere a cererii de înregistrare, statutul partidului capătă
forță obligatorie asemenea legii și trebuie respectat de membrii unui partid politic și de organele statutare ale partidului. Nerespectarea acestuia constituie motiv de aplicare a sancțiunilor prevăzute de respectivul act juridic, cea mai gravă fiind sancțiunea excluderii din partid.
Art. 23-31 din statutul PDL – Capitolul 3E Sancțiuni prevede
sancțiunile ce pot fi aplicate membrilor Partidului D. Liberal, procedurile și organismele de conducere ale partidului care mediază diferendele dintre membrii de partid excluși și partid, aceste dispoziții constituind o transpunere în Statutul PDL a dispozițiilor cu caracter generic stabilite prin art. 15 din Legea 14/2003 privind partidele politice.
Curtea Constituțională a României a reținut în considerentele Deciziei
nr.530/12 decembrie 2013 (hotărâre ce a vizat neconstituționalitatea art. 16 din Legea nr. 14/2003) că declararea ca fiind neconstituționale a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 14/2003, întrucât elimină total controlul judiciar asupra măsurilor de excludere din partid a unor membrii, nu înlătură de la aplicare dispozițiile art.15 din același act normativ ci, dimpotrivă, controlul instanțelor judecătorești asupra legalității măsurilor de excludere din partid a unor membrii poate interveni numai după parcurgerea procedurii prealabile în fața organelor de conducere ale partidului, astfel cum sunt ele desemnate prin statut.
Curtea a reținut că „legea prevede reguli procedurale privind
soluționarea diferendelor dintre membrii unui partid politic sau dintre aceștia și conducerile organizațiilor partidului, precum și organele competente pentru soluționarea acestor diferende (comisii de arbitraj la nivelul partidului și al organizațiilor sale teritoriale, care reprezintă, în realitate, organe proprii cu atribuții jurisdicționale(….).
În referire la dispozițiile art.15 din Legea nr. 14/2003, membrii unui
partid politic trebuie, în cazul diferendelor determinate de excluderea din partid, să parcurgă procedura în fața jurisdicțiilor interne ale partidului, să solicite acestora aplicarea întocmai a prevederilor statutare și doar în cazul în care consideră că aceste organe au încălcat prevederile statutare, să aibă ulterior, posibilitatea sesizării instanței judecătorești. Aceeași concluzie rezultă și din împrejurarea că, deși organele cu atribuții jurisdicționale ale partidului își desfășoară activitatea pe baza unor prevederi statutare care, în principal, trebuie să asigure părților dreptul la opinie, dreptul de a se apăra și o procedură echitabilă, acestea nu pot fi considerate ca întrunind condițiile specifice unui tribunal independent și imparțial, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Scopul unei astfel de proceduri prealabile este acela de a se evita
sesizarea instanțelor și încărcarea rolului acestora cu cereri care pot fi soluționate pe cale amiabilă, deci un interes general, dar și acela de a da posibilitatea tuturor părților interesate să analizeze regularitatea procedurii de excludere din partid a unui membru, dar și oportunitatea unei asemenea măsuri, știut fiind faptul că, în această materie, „controlul judecătoresc nu poate fi realizat decât asupra statutului și a desfășurării procedurii statutare în fața organelor cu atribuții jurisdicționale ale partidului, și nu asupra oportunității sancțiunii aplicate” (Decizia nr.530/2013 a Curții Constituționale a României), în concluzie protejarea unor interese particulare ale celor implicați în diferend.
În cauză se reține că reclamantul nu a respectat această procedură
prealabilă, acesta arătând în mod expres că, deși cunoștea prevederile statutului PDL referitoare la caracterul obligatoriu al procedurii, cât și dispozițiile art.15 din Legea nr. 14/2003, a optat pentru a se adresa direct instanței de judecată, motivat de faptul că procedura prealabilă presupunea alocarea unui anumit termen pentru derularea ei, iar reclamantul era interesat să nu își piardă postul de consilier local, pe care îl câștigase în calitate de membru de partid, fiind interesat să conteste direct în instanță măsura demiterii sale din partid și implicit pierderea postului de consilier local din partea PDL.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a
soluționat în mod judicios excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, invocată prin întâmpinare de către pârât, motiv pentru care se vor respinge criticile apelantului ca nefondate.
În ceea ce privește celelalte critici invocate de apelant pe fondul
cauzei și care vizează aspecte de nelegalitate ale Deciziei nr.10/20.09.2014 emisă de P. D. Liberal – Biroul Permanent Județean Tulcea, Curtea constată că, raportat la modalitatea de soluționare a excepției de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului, aceste critici nu se mai impun a fi analizate, analiza lor fiind subsecventă admisibilității cererii,
Pentru considerentele expuse, în baza art. 480 C.pr.civ. Curtea
respinge apelul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant S. D., cu domiciliul în or. Babadag . . ., jud. Tulcea împotriva sentinței civile nr.220 din 11 februarie 2015 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. D. LIBERAL – BIROUL PERMANENT JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.06.2015
Președinte, Judecător,
D. P. M. P.
Grefier,
Pt. gref.C. D.
aflată în c.o. semnează
conf.art. 426 al.4 c.p.c.
Grefier șef,
M. D.
C.D. 12 Iunie 2015
tehnored. dec. jud. DP 10.07.2015/4 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 52/2015. Curtea de... | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 60/2015. Curtea de... → |
|---|
