Anulare act. Decizia nr. 38/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 38/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.38/C
Ședința publică din 04 martie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - M. P.
JUDECĂTOR - D. P.
JUDECĂTOR - I. B.
Grefier - A. B.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul–reclamant E. D., cu domiciliul în C., ., județul C., împotriva deciziei civile nr. 246/08.04.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți T. P., cu domiciliul în C., ., județul C., V. M., domiciliată în C., .. 18, județul C., B. N. PUBLIC "TRAGONE G.", cu sediul în C., ., ., ., județul C., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant E. D. asistat de avocat M. E.-I., conform împuternicirii avocațiale nr. 1/21.01.2014, depusă la fila 22 dosar, intimatul pârât T. P., intimata pârâtă V. M. reprezentată de avocat C. C., în substituire pentru avocat M. C., în baza delegației de substituire depusă la fila 17 dosar, lipsind intimatul pârât B.N.P.”Tragone G.”.
Procedura este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual; părțile nu au depus la dosarul cauzei relații în legătură cu dosarul de cercetare penală și stadiul acestuia; după care:
Întrebate fiind de către instanță care este stadiul dosarului de cercetare penală, apărătorul recurentului reclamant arată că a efectuat demersuri în acest sens și depune la dosar, în copie, Rezoluția din 09.08.2013 emisă de P. de pe lângă Judecătoria C. în dosarul nr. 1309/II/2/2013 prin care s-a dispus:
Admiterea plângerii formulate de petentul T. P. împotriva rezoluției nr._/P/2010 din 20 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C.; Infirmarea rezoluției nr._/P/2010 din 20 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și trimiterea cauzei la poliția Municipiului C. – B. Investigații Criminale, în vederea continuării cercetărilor penale față de numita V. M., conform celor dispuse mai sus.
Mai arată că în momentul de față nu există o dovadă că s-a început urmărirea penală față de părțile din prezenta cauză.
Instanța comunică părților că, în condițiile în care nu există o cerere de suspendare justificată pe art. 244 pct.2 Cod procedură civilă și nu există la dosar înscrisuri din care să rezulte că s-a început urmărirea penală față de părțile din prezentul litigiu, nu se va mai acorda termen de judecată.
Recurentul reclamant, prin apărător, confirmă împrejurarea că nu se află în posesia unui înscris din care să rezulte că la momentul actual a început urmărirea penală față de părțile implicate în procesul de față, singurul înscris fiind cel pe care l-a depus astăzi, în care nu se precizează că urmărirea penală a ajuns în stadiul mai sus enunțat.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Recurentul reclamant, prin apărător, depune la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat și motivat; fără cheltuieli de judecată.
Arată că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au săvârșit o gravă eroare în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 953 și urm. cod civil – temei juridic al cererii introductive de chemare în judecată – „Consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol.”
În ceea ce privește eroarea – cauza de nulitate a promisiunii de vânzare-cumpărare nr. 456/2009, arată că instanțele de fond și apel au ignorat complet anumite aspecte, respectiv:
În momentul încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare imobilul care a format obiectul vânzării-cumpărării fusese deja înstrăinat, iar recurentul nu avusese cunoștință despre acest aspect. Prin urmare, s-a aflat în situația unei erori asupra obiectului convenției, fiind aplicabile disp. art. 954 alin.1 Cod civil.
Mai mult, în momentul încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare nr. 456/2009, intimații T. P. și V. M. nu mai aveau calitatea de mandatari ai defunctei proprietare, numita S. I., deoarece aceasta decedase încă din anul 2007. Prin urmare, s-a aflat în situația unei erori asupra persoanelor cu care a contractat, recurentul având impresia că încheie un contract de reprezentanți legali ai proprietarei, fiind astfel indus în eroare de către intimații-pârâți. În acest caz sunt incidente disp. art. 954 alin.2 Cod civil.
Instanțele de fond și de apel au ignorat complet și aspecte cu privire la dol – cauza de nulitate a promisiunii de vânzare-cumpărare nr. 456/2009.
Mai arată că prin cererea de chemare în judecată, recurentul a înțeles să se judece în contradictoriu cu intimații – mandatari deoarece este evident faptul că aceștia au acționat în nume și interes propriu, iar nu în numele și interesul proprietarei terenului în litigiu.
Precizează că a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare având convingerea fermă că intimații reprezintă interesele numitei S. I., proprietara terenului în litigiu. Ulterior a aflat faptul că acest teren fusese vândut încă din anul 2007 și că numita S. I. decedase în cursul anului 2007.
Instanța de fond a solicitat introducerea în cauză a proprietarei imobilului în litigiu, pentru ca apoi să constate lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
Mai mult, instanța de fond a constatat în mod eronat faptul că intimații nu au calitate procesuală pasivă în cauză. Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive ținând cont de afirmațiile intimaților și fără a efectua vreo verificare în acest sens.
Consideră că instanțele de fond și de apel trebuiau să administreze și alte probatorii, în afara probelor cu înscrisuri, pentru a putea soluționa corect cauza dedusă judecății, respectiv proba cu expertiză grafoscopică pentru a stabili dacă semnătura de pe procura nr. 197 din 16.07.2009 aparține sau nu intimatei V. M., precum și proba cu interogatoriul intimaților.
De asemenea, instanța de fond ar fi trebuit să dispună și introducerea în cauză a numitului Feresteanu A., cel care a fost mandatarul inițial al proprietarei terenului în litigiu și de la care a pornit șirul de procuri speciale în baza cărora a fost întocmită promisiunea de vânzare-cumpărare.
Concluzionând, arată că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au soluționat cauza din punct de vedere al fondului, nu au administrat suficiente probatorii pentru a lămuri atât excepțiile cât și fondul cauzei, ci s-au mulțumit să emită o soluție pe baza afirmațiilor părților implicate în cauză.
Intimata pârâtă V. M., prin apărător, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat; fără cheltuieli de judecată.
Consideră că în mod corect instanțele de fond și de apel au soluționat cu privire la excepții dar și pe fondul cauzei, în raport de cererea introductivă.
la acest moment, instanța acordă cuvântul intimatului pârât T. P..
Intimatul pârât T. P., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invederate prin întâmpinarea aflată la dosar.
Consideră că hotărârile pronunțate de instanța de fond și de instanța de apel sunt legale și temeinice.
Întrebat fiind de către instanță ce are de spus în prezenta cauză, intimatul pârât T. P. arată că Președintele Asociației Agricole Agigea, domnul R. C., l-a angajat pentru a-i găsi un cumpărător la teren cu comision de 5%. Arată, totodată, că a fost întocmit și un contract de împrumut, care se află la dosar, pentru 80 mii euro garanție.
Precizează că nu i s-a părut nimic dubios la acel moment în toată această afacere, având în vedere că Președintele Asociației Agricole Agigea, domnul R. C., l-a asigurat că răspunde dumnealui, astfel că, a mers pe încredere.
Precizează că textual acesta i-a spus: „Domnul T., terenul este la mine în asociație, eu răspund de toată treaba!”
Astfel, a găsit ca și cumpărător pe vecinul său, E. D.. Arată că avea împuternicire să vândă terenul la ce preț dorește și nu a crezut că nu se vor încheia acte la notariat.
Întrebat fiind de către instanță dacă are cunoștință despre stadiul dosarului de cercetare penală intimatul pârât T. P. arată că nu s-a preocupat, deși au trecut cinci ani, deoarece „nu știe ce să facă în concret”.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la 20.10.2010, sub numărul_, reclamantul E. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții T. P. și V. M., ca prin hotărâre judecătorească să constate nulitatea promisiunii de vânzare-cumpărare nr. 456/09.09.2009 și să oblige pârâții la plata sumei de 258.000 lei, echivalent a 60.000 euro.
În motivare a arătat că a încheiat cu pârâtul T. P. o promisiune de vânzare-cumpărare, care nu s-a finalizat prin încheierea în formă autentică a convenției din culpa pârâților, întrucât terenul fusese vândut de pârâta V. din 2007.
A pretins reclamantul că, dacă nu s-ar fi aflat în eroare, nu ar încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare.
În drept au fost invocate dispozițiile art.954 și urm.C.proc.civ.
Pârâta V. M. a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității sale procesual pasive și necesitatea introducerii în cauză a proprietarului terenului ce face obiectul litigiului, respectiv a numitei S. I.. În susținere a arătat că este străină de actul încheiat și de persoanele din dosar deoarece semnătura de pe procura nr.197/2009 nu îi aparține; că deși datele din cartea de identitate depusă la dosarul notarial coincid cu ale sale, fotografia acestui act nu este aceeași, fiind evidentă înșelăciunea, prin folosirea identității sale. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pentru aceleași considerente
Pârâtul T. P. a arătat că a fost împuternicit de numitul R. C. să se ocupe de vânzarea terenului ce aparținea numitei S. I.. Ulterior a aflat că proprietara a decedat și că urma să primească o procură din partea unei nepoate a defunctei, pe nume V., pentru a putea vinde imobilul, ceea ce s-a și întâmplat.
La termenul din 03.05.2011 a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, S. I., proprietar al terenului ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, iar la cel din 11.09.2012, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității de folosință a acestei pârâte și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților T. P. și V. M..
Prin sentința civilă nr._/06.11.2012 Judecătoria C. a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei S. I. și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
A admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților T. P. și V. M. și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins cererea pârâtei V. M. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
La soluționarea excepției lipsei capacității de folosință a pârâtei S. I. s-a reținut că, potrivit fișei de evidență a persoanei depusă la dosar la solicitarea instanței și extrasului din registrul de deces, pârâta a decedat la 31.07.2006, deci anterior introducerii acțiunii de față – 20.10.2010 - și chiar anterior datei la care această parte a fost introdusă în proces, respectiv 03.05.2011.
În aplicarea art.2, art.34 și art.35 din Codul civil și în considerarea faptului că la momentul introducerii acțiunii pârâta nu avea capacitate de folosință s-a constatat că aceasta nu putea figura ca parte în proces, deci nu putea avea drepturi și obligații procesuale.
Referitor la calitatea procesual pasivă a pârâților T. P. și V. M. s-a reținut că între reclamant și S. I. a intervenit promisiunea de vânzare-cumpărare nr.456/09.09.2009, prin care S. I., în calitate de promitent-vânzător, prin mandatar T. P., s-a obligat să vândă reclamantului, în calitate de cumpărător, terenul extravilan în suprafață de 30.000 mp, din totalul de 45.000 mp, situat în . extravilanul localității Agigea, dobândit în temeiul titlului de proprietate nr._/1561/28.03.2002.
În cuprinsul convenției s-a menționat că mandatarul T. P. a fost împuternicit în baza procurii speciale nr.197/16.07.2009, respectiv a procurii transmisibile nr.832/28.04.2009 prin care S. I., prin mandatar F. A., a împuternicit-o pe pârâta V. M. să vândă terenul în suprafață de 45.000 mp, situat în . extravilanul localității Agigea, dobândit în temeiul titlului de proprietate nr._/1561. F. A. fusese împuternicit să vândă aceeași suprafață de teren în baza procurii nr.487/28.04.2000.
Prin procura nr.197/16.07.2009, V. M. a împuternicit, la rândul ei, pe pârâtul T. P., ca în numele mandatarei S. I. să vândă terenul în suprafață de 45.000 mp situat în . extravilanul localității Agigea, dobândit în temeiul titlului de proprietate nr._/1561/28.03.2002.
S-a constatat, din succesiunea înscrisurilor menționate, că proprietarul terenului care a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare nr.456/2009 este S. I., conform titlului de proprietate nr._/1561/28.03.2002, iar pârâții T. P. și V. M. au avut calitatea de mandatari ai acesteia, în scopul vânzării bunului.
Prin urmare, raportat la obiectul acțiunii și la motivul de nulitate invocat, s-a apreciat că doar promitentul vânzător, proprietar al terenului, poate avea calitate procesual pasivă și că încheierea promisiunii de vânzare cumpărare prin mandatari nu conferă acestora din urmă calitate procesuală în litigiul de față pentru că, pe temeiul juridic indicat în mod expres de reclamant, mandatarii nu pot răspunde față de acesta, nefiind titularii obligațiilor asumate prin promisiunea de vânzare-cumpărare.
A mai arătat instanța de fond că reclamantul poate formula o acțiune directă împotriva moștenitorilor promitentei-vânzătoare, în prezent decedată, urmând ca aceștia să acționeze pe mandatari, în temeiul contractului de mandat încheiat, sau o acțiune contra mandatarilor, pe temeiul răspunderii civile delictuale; că, totodată, poate recurge și la concursul legii penale, supunând verificării organelor penale condițiile în care au fost încheiate procurile date pentru vânzarea imobilului în cauză, respectiv cum putea fi acordată procura nr.487/28.04.2000 pentru vânzarea unui teren individualizat cu număr de parcelă și vecinătăți, în condițiile în care acesta a făcut obiectul unui titlu de proprietate emis la 2 ani după întocmirea acesteia, iar în cuprinsul procurii a fost indicat în mod expres numărul titlului emis ulterior; că în aceeași modalitate pot fi supuse verificării și aspectele legate de identitatea numitei V. M., față de actele de identitate depuse la dosarul cauzei.
Cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă cu motivarea că pârâta V. M. nu a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamant a fost anulat ca netimbrat de Tribunalul C. prin decizia civilă nr.500/01.10.2013, în considerentele căreia s-a reținut, în esență, că apelantul reclamant nu s-a conformat obligației de plată a taxei judiciare de timbru în valoare de 3345 lei, stabilită la termenul de judecată din 01.10.2013.
Prin decizia civilă nr.464/C/13.11.2013 Curtea de Apel C. a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului C..
S-a reținut că cererea de amânare formulată de apelantul reclamant a fost respinsă cu nesocotirea prevederilor art.156 alin.1 din Codul de procedură civilă, respectiv că formularea la primul termen de judecată a unei cereri de amânare a cauzei pentru asigurarea apărării printr-un avocat nu constituie un abuz de drept procesual care să justifice respingerea acestei solicitări, a cărei analiză are prioritate în raport cu alte excepții de procedură, inclusiv în raport cu excepția de netimbrare.
Apelul a fost reînregistrat la Tribunalul C. sub nr._ și a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 246/08.04.2014 a acestei instanțe.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că excepția lipsei capacității de folosință este o excepție de fond, absolută și peremptorie, iar actele de procedură, inclusiv cererea de chemare în judecată, făcute de sau față de o persoană fără capacitate de folosință sunt nule absolut; că în acest caz, nulitatea nu poate fi confirmată în condițiile art.161 teza I C.proc.civ. pentru că textul vizează numai actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor procesuale, care sunt anulabile.
S-a reținut că, potrivit extrasului din Registrul de deces atașat la fila 113 din dosarul de fond, pârâta S. I. era decedată la data sesizării instanței de judecată, deci era lipsită de capacitate procesuală de folosință, iar cererea de chemare în judecată este lovită de nulitate în ceea ce o privește; că în aceste condiții, acțiunea a fost în mod corect respinsă față de această pârâtă ca efect al admiterii excepției lipsei capacității de folosință, fără punerea în discuție a incidenței prevederilor art.243 pct.1 C. proc. civ. pentru că textul are în vedere un incident ivit în timpul judecății, reglementând posibilitatea introducerii în cauză, la cererea părții interesate, a moștenitorilor unei părți care a decedat în timpul procesului, nu anterior declanșării acestuia.
Cum pârâta S. I. era deja decedată la momentul introducerii acțiunii s-a constatat că nu se mai putea pune problema introducerii în cauză a moștenitorilor acesteia și a continuării procesului față de ei, prin aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, deci că nu se poate imputa instanței de fond neluarea în considerare a cererii de introducere în cauză a moștenitorilor defunctei, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost formulată abia prin concluziile orale asupra excepției lipsei capacității de folosință, la ultimul termen de judecată stabilit în cauză, 30.10.2012, fără indicarea numelui și adreselor prezumtivilor moștenitori. A mai subliniat tribunalul că, deși a cunoscut decesul pârâtei inițiale de la un termen anterior (11.09.2012) și a beneficiat de serviciile specializate ale unui apărător ales, reclamantul nu a făcut niciun demers pentru identificarea moștenitorilor și că o eventuală suspendare a judecății în acest scop ar fi fost posibilă numai dacă decesul numitei S. I. ar fi intervenit în timpul procesului.
Ca nefondate au fost apreciate și criticile referitoare la modalitatea de soluționare a cauzei în raport de ceilalți doi pârâți.
La înlăturarea acestora s-a reținut că actul juridic, în general, și actul juridic convențional, în special, obligă doar la ceea ce s-a convenit prin exprimarea voinței și doar pe aceia care au voit să dea naștere, să modifice sau să stingă anumite efecte juridice, astfel cum rezultă din prevederile art.969 alin.1 și ale art.973 din Codul civil.
A constatat tribunalul că părțile raportului de judecată sunt înseși părțile raportului juridic substanțial, ceea ce înseamnă că raportul de judecată se „mulează” pe raportul juridic, iar calitatea procesuală este traducerea procesuală a calității de titular al dreptului; prin urmare, când într-un proces se pune în discuție valabilitatea unei convenții, este necesar ca hotărârea ce va fi pronunțată să-și extindă efectele față de părțile contractante, hotărârea obținută numai împotriva unor persoane străine de contract neputând să-și extindă efectele asupra cocontractanților care nu au fost părți în proces și nu au beneficiat de contradictorialitate și de dreptul la apărare.
Cum acțiunea de față are ca finalitate constatarea nulității unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la 09.09.2009 între numita S. I., în calitate de promitentă-vânzătoare, și reclamantul E. D., în calitate de promitent-cumpărător, s-a constatat că temeinicia unei astfel de pretenții nu putea fi analizată decât în contradictoriu cu participanții în nume propriu la încheierea actului a cărui nulitate se invocă, iar în condițiile în care promitenta-vânzătoare era decedată, reclamantul avea posibilitatea să-i cheme în judecată numai pe moștenitorii acesteia, orice altă persoană străină de raportul juridic dedus analizei neavând calitate procesuală pasivă.
S-a apreciat că încheierea actului prin mandatari nu poate conduce la o altă concluzie întrucât contractele de mandat și-au produs efectele exclusiv față de părțile care le-au încheiat (art.1532 C. civ.), fără a afecta în vreun fel raportul juridic născut prin încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare, și cum acest raport nu-i vizează în mod direct pe mandatari, nu există identitate între aceștia și persoanele obligate să răspundă pretenției dedusă judecății.
A mai subliniat tribunalul că prin motivele de apel nu au fost combătute în niciun fel argumentele avute în vedere de judecătorul fondului la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților T. P. și V., și că aspectele relevate de apelantul-reclamant nu prezintă vreo relevanță din această perspectivă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul E. D. și a criticat-o pentru nelegalitate conform art.304 pct.6 – 9 din Codul de procedură civilă, iar în motivare a invocat neexaminarea tuturor înscrisurilor depuse la dosar și interpretarea eronată a prevederilor legale incidente cauzei.
A susținut recurentul că introducerea în cauză a numitei S. I., proprietară a terenului în litigiu, a fost pusă în discuție de instanța de fond din oficiu, iar după constatarea decesului acesteia, tot din oficiu s-a invocat și s-a admis și excepția lipsei capacității de folosință, fiind respinsă cererea sa, de introducere în cauză a moștenitorilor defunctei.
S-a criticat și admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei V. M. prin raportare la simpla afirmație a acesteia că nu a semnat nicio procură și niciun al document și fără a se ține seama că în dosarul depus de biroul notarial apare o copie a actului de identitate al acestei pârâte și actul semnat personal în fața notarului.
A fost contestat și argumentul referitor la neidentificarea, de către recurent, a moștenitorilor defunctei S. I. și s-a arătat că la dosar există numele și adresa fiicei defunctei, al cărei deces a fost cunoscut părții după introducerea acțiunii, din documentația ce a fost depusă la dosar.
Celelalte susțineri ale recursului au vizat ignorarea poziției procesuale a intimatului T. P., care a fost de acord cu admiterea acțiunii, dar și a practicii judiciare în materia valabilității actelor juridice încheiate prin săvârșirea unor fapte penale.
Intimatul T. P. a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate, Curtea a constatat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Capacitatea procesuală reprezintă reflectarea pe plan procesual a capacității civile din dreptul civil material, definită ca fiind acea parte a capacității juridice a persoanei care constă în aptitudinea acesteia de a avea și de a exercita drepturi civile și de a avea și de a-și asuma obligații civile prin încheierea de acte juridice.
Pornind de la dispozițiile art.5 alin.2 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, în vigoare la data introducerii acțiunii, care definesc capacitatea de folosință ca fiind aptitudinea unei persoane „de avea drepturi și obligații”, capacitatea procesuală de folosință apare ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual, aptitudine care poate fi valorificată, în condițiile legii, între momentul nașterii și cel al decesului.
Conform art.41 alin.1 din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil cauzei în raport cu data introducerii acțiunii, „orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată”. per a contrario, persoana fizică sau juridică ce nu are folosința drepturilor civile nu poate fi parte în judecată.
Extrasul din registrul de deces depus în cauză la fila 113 din dosarul de fond, eliberat de Primăria municipiului C., demonstrează că decesul pârâtei S. I. a survenit la 31.07.2006, anterior datei la care a fost introdusă acțiunea reclamantului, dar și termenului la care aceasta a dobândit calitatea de parte în litigiu, din 03.05.2011; așa fiind, lipsa capacității ei de folosință a fost în mod corect reținută, iar față de prevederile art.41 din Codul de procedură civilă, instanța de fond și cea de apel au constatat corect că aceasta nu poate sta ca parte în proces și că acțiunea ce i-a fost opusă trebuie respinsă, întrucât persoana decedată la data chemării sale în judecată nu are aptitudinea de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual.
Este lipsit de relevanță în aprecierea legalității acestei soluții faptul că necesitatea completării cadrului procesual inițial - prin chemarea în judecată, în calitate de pârât, și a proprietarei terenului care a făcut obiectul promisiunii de vânzare cumpărare a cărei nulitate a fost invocată de reclamant - a fost pusă în discuția părților de instanța de judecată, din oficiu, pentru că recomandarea făcută părților, dedusă de instanța de fond din particularitățile acțiunii care vizează desființarea unui act juridic civil, s-a întemeiat pe obligația judecătorului de a pune în discuția părților toate aspectele necesare legalei soluționări a cauzei, dar nu exclude verificarea legalității cadrului procesual stabilit în consecință, inclusiv din perspectiva aptitudinii persoanelor chemate în judecată de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual.
În mod corect au apreciat instanțele și asupra lipsei de incidență a prevederilor art.243 alin.1 din codul de procedură civilă pentru că, deși moartea unei persoane fizice nu atrage, prin ea însăși, încetarea cursului unui proces, cererea de introducere în cauză a moștenitorilor pârâtei S. I. nu putea fi primită, în condițiile acestei norme legale, întrucât moștenitorii preiau poziția procesuală a autorului numai dacă decesul a intervenit pe parcursul judecății, după sesizarea instanței. Și cum pârâta anterior menționată era decedată la momentul investirii instanței, înseamnă că nu avea capacitate procesuală de folosință și că trebuia aplicată sancțiunea pentru neîndeplinirea acestei condiții de exercițiu a acțiunii, cum corect au procedat instanțele.
Nefondată este și critica referitoare la calitatea procesual pasivă a pârâtei V. M. deoarece, contrar susținerilor recurentului, soluția dată excepției nu a fost raportată de instanțe la neparticiparea acestei părți, în nicio calitate, la încheierea promisiunii de vânzare cumpărare atacată în cauză.
Distinct de susținerile recurentului, Curtea constată că lipsa calității de persoană obligată în raportul juridic dedus judecății a fost corect apreciată în privința pârâtei menționate câtă vreme actele dosarului demonstrează că aceasta a acționat în calitate de mandatar al proprietarului terenului ce constituie obiectul material al convenției atacate; ori în condițiile în care mandatarul contractează în numele și pe seama mandantului, între el și terții cu care contractează nu se creează raporturi juridice, iar răspunderea acestuia nu poate fi angajată față de terți decât în măsura depășirii limitelor mandatului acordat.
Așa fiind, prin promisiunea de vânzare cumpărare încheiată de reclamant, în calitate de promitent cumpărător, cu pârâtul T. P. - care fusese împuternicit, la rândul său, de pârâta V. M., în calitate de mandatar al proprietarei S. I. - raporturile juridice directe s-au creat între mandanta S. I. și reclamant, iar toate efectele legale active și pasive ale actului încheiat de mandatar cu reclamantul promitent cumpărător, se răsfrâng asupra mandantei promitent vânzător.
Aceasta înseamnă că mandanta devine personal debitoarea promitentului cumpărător, în calitate de titular al dreptului promis spre vânzare prin actul atacat în cauză, și că față de pârâții mandatari, care au contractat în numele și pe seama mandantei, convenția a cărei nulitate se invocă nu-și produce efectele.
Cum prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a invocat neexecutarea unei obligații contractuale, această neexecutare incumbă mandantului promitent vânzător, iar nu pârâților mandatari, astfel că cerința identității între persoana pârâților mandatari și cei despre care se pretinde că sunt obligați în raportul juridic dedus judecății nu este îndeplinită, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților T. P. și V. M. a fost corect soluționată.
Sunt lipsite de relevanță în soluționarea cauzei susținerile referitoare la poziția procesuală a intimatului T. P. și la ignorarea practicii judiciare în materia valabilității actelor juridice încheiate prin săvârșirea unor fapte penale pentru că ele nu vizează modalitatea de soluționare a excepției lipsei capacității de folosință a pârâtei S. I. și nici a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților T. P. și V. M., în temeiul cărora a fost soluționată acțiunea reclamantului în ciclurile procesuale anterioare, deci se referă la aspecte străine hotărârii recurate, inapte să valoreze critică a acesteia, iar absența legăturii impusă de lege între motivele invocate și hotărârea atacată face imposibilă încadrarea lor din oficiu în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă.
Pentru motivele arătate, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurentul – reclamant E. D., cu domiciliul în C., ., județul C., împotriva deciziei civile nr. 246/08.04.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți T. P., cu domiciliul în C., ., județul C., V. M., domiciliată în C., .. 18, județul C., B. N. PUBLIC "TRAGONE G.", cu sediul în C., ., ., ., județul C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 martie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
M. P. D. P.
I. B.
Grefier,
A. B.
Red.hot.jud.fond Al.Sincu B.
Red.dec.jud.apel A.L.
Tehnored.dec.jud.rec.I.B. (data concept: 04.06.2015 )
22.06.2015.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 37/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Succesiune. Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
