Partaj judiciar. Decizia nr. 37/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 37/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.37/C
Ședința publică din 04 martie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - M. P.
JUDECĂTOR - D. P.
JUDECĂTOR - I. B.
Grefier - A. B.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât C. B. – Z., cu domiciliul în comuna Ceatalchioi, ., J. Tulcea, împotriva deciziei civile nr. 27/30.01.2014, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. B. D., cu domiciliul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect partaj judiciar - ieșire din indiviziune.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă intimatul reclamant C. B. D., personal și asistat de avocat S. E., în baza împuternicirii avocațiale ._ din 04.03.2015, pe care o depune la dosar (și, în anexă, chitanța .-C nr._ din 04.03.2015, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat în sumă de 300 lei), lipsind recurentul pârât C. B. Z..
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Invederează, totodată, că recurentul pârât, prin avocat V. D., a trimis la dosar cerere de apelare a cauzei la sfârșitul ședinței, având în vedere că apărătorul său are de susținut un proces la Judecătoria Tulcea și la Biroul Teritorial DIICOT Tulcea, sens în care a atașat dovada; prin cerere se solicită și judecarea cauzei în lipsă; în anexa cererii a trimis la dosarul cauzei Încheierea penală definitivă din 24.02.2015, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ ; după care:
Instanța comunică părților că, deși la termenul de judecată anterior a fost pusă în discuție excepția tardivității declarării recursului, până la terminarea ședinței de judecată, a fost transmisă prin fax de către recurentul pârât, prin apărător, o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 519 Cod procedură civilă, pentru a se dispune sesizarea Î.C.CJ. în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, astfel că pricina a fost repusă pe rol pentru a se pune în discuția contradictorie a cauzei respectiva procedură.
Intimatul reclamant, prin apărător, arată că a luat cunoștință despre această împrejurare și înțelege să depună la dosar, în scris, răspuns la excepția instanței de judecată cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Î.C.C.J.
Instanța acordă cuvântul asupra discutării admisibilității cererii de sesizare a Î.C.C.J. conform art. 519 din noul Cod de procedură civilă față de prevederile art. 24 din noul Cod de procedură civilă.
Intimatul reclamant, prin apărător, având cuvântul, solicită constatarea inadmisibilității cererii de sesizare a Î.C.C.J. întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 din noul Cod de procedură civilă potrivit cu care „Numai un complet de judecată al Î.C.C.J. sau al curții de apel și tribunal investit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, iar nu o persoană fizică, respectiv recurentul, va putea solicita Î.C.C.J. să pronunțe o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, dar care să fie nouă și asupra căreia Î.C.C.J. nu a statuat și nu face obiectul unui recurs în interesul legii.”
Or, în cauză, chestiunea de drept invocată de recurent a fost statuată prin art. 24 și 25 din noul Cod de procedură civilă.
Concluzionând, solicită respingerea cererii recurentului, ca inadmisibilă.
Instanța, deliberând, respinge ca inadmisibilă cererea de investire a I.C.C.J. cu formularea unei întrebări pentru lămurirea aspectului pus în discuție de către C. B. Z., motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile art.519 din noul Cod de procedură civilă, raportat la art. 24 din noul Cod de procedură civilă.
Instanța are în vedere împrejurarea că prezenta cauză a fost pornită sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, iar în raport de art. 24 care prevede că dispozițiile noului cod se aplică exclusiv proceselor începute sub imperiul acestei legi, constată că nu este incidentă în speță instituția sesizării Î.C.C.J. cu chestiunea rezolvării unei probleme apărute în cursul unui dosar înregistrat în temeiul vechiului Cod de procedură civilă.
De asemenea, constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute expres de art. 519 Cod procedură civilă, care vizează o chestiune nouă de fond care să aibă relevanță asupra soluționării cauzei din prezentul recurs.
Instanța acordă părții cuvântul asupra excepției tardivității formulării recursului.
Intimatul reclamant, prin apărător, solicită admiterea excepției tardivității recursului, cu consecința respingerii recursului ca tardiv formulat și obligarea recurentului către intimat la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată – onorariu pentru avocat, astfel cum a fost dovedit cu chitanța depusă astăzi la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității declarării recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ la data de 09.07.2013, reclamantul C. B. D., în contradictoriu cu pârâtul C. B. Z. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărari prin care sa se dispuna iesirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în intravilanul comunei Ceatalchioi, ., compus în totalitate din suprafața de 6353 mp teren, doua locuințe si anexe.
Prin sentința civilă nr. 3500/17.10.2014 instanța de fond a admis acțiunea reclamantului C. B. D., în contradictoriu cu pârâtul C. B. Z..
A constatat că părțile dețin în indiviziune în cote de 29/32 pentru C. B. D. și de 3/32 pentru pârâtul C. B. Z. imobilul situat în intravilanul comunei Ceatalchioi, ., compus în totalitate din suprafața de 6353 mp teren, doua locuințe si anexe.
A dispus ieșirea părților din indiviziune cu formarea și atribuirea loturilor după cum urmează:
Lotul nr.1 a fost atribuit reclamantului C. B. D. și se compune din suprafața de 5757 mp teren, gard 63, 61 ml, construcții C1, C4 cu o valoare de 117.667 lei, fiind cuprins între punctele 11, 12, 13, 14, 15, 8, 9 din schița la raportul de expertiza tehnica M. V. (răspunsul la obiecțiuni filele 148-151 din dosar nr._ vol.I).
Lotul nr.2 a fost atribuit pârâtului C. B. Z. și se compune din suprafața de 596 mp teren, gard 20,57 ml, construcții C2, C3 cu o valoare de 20.147 lei si fiind cuprins între punctele 6, 15, 14, 13, 12, 11 din schița la raportul de expertiza tehnica M. V. (răspunsul la obiecțiuni filele 148-151 din dosar nr._ vol.I).
A obligat pârâtul la plata către reclamant a unei sulte în valoare de 7226, 93 lei.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 344 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A obligat pârâtul la plata sumei de 373 lei către stat reprezentând taxa judiciara de timbru.
Împotriva aceste sentințe a formulat apel pârâtul C. B. Z. pe care a considerat-o nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 27/30.01.2014, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 3500/17.10.2014, de apelantul C. B. Z..
Împotriva acestei hotărâri, la data de 01.04.2015, a declarat recurs pârâtul C. B. Z., criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel C. sub același număr –_, fixându-i-se termen de judecată la data de 21 mai 2014.
P. a suferit mai multe amânări.
La termenul de judecată din data de 04 martie 2015 instanța a respins ca inadmisibilă cererea de investire a I.C.C.J. cu formularea unei întrebări pentru lămurirea aspectului pus în discuție de către C. B. Z., motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile art.519 din noul Cod de procedură civilă, raportat la art. 24 din noul Cod de procedură civilă. Totodată, a pus în discuție excepția tardivității declarării recursului.
Intimatul reclamant, prin apărător, a pus concluzii de admitere a excepției tardivității recursului, cu consecința respingerii recursului ca tardiv formulat și obligarea recurentului către intimat la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată – onorariu pentru avocat, conform chitanței .-C nr._ din 04.03.2015 pe care a depus-o la dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Excepția tardivității declarării recursului este fondată.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că, în cauză, nu au fost respectate dispozițiile art. 3011 Cod procedură civilă, potrivit cu care „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
Se constată că decizia civilă nr. 27/2014 din 30.01.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._ a fost comunicată pârâtului C. B. Z. la data de 14.03.2014 – după cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii, aflată la fila 23 dosar apel, iar recursul a fost declarat la data de 01.04.2014, cu depășirea termenului legal de 15 zile.
Potrivit dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă, “termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”
Având în vedere și dispozițiile art. 103(1) din codul de procedură civilă “Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.”
Cum în cauză recurentul pârât nu a respectat aceste dispoziții legale, nu a produs probe prin care să dovedească faptul că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa să declare recursul în termen, excepția va fi admisă și recursul urmează a fi respins ca tardiv formulat.
Cu privire la cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul reclamant C. B. D., prin apărător, Curtea reține că potrivit art. 274 alin.(1) Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, că plătească cheltuielile de judecată.”
Se constată că la termenul de judecată din data de 04.03.2015 apărătorul intimatului reclamant a solicitat, în recurs, obligarea recurentului pârât către intimatul reclamant la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu pentru avocat, sens în care a depus la dosar chitanța .-C nr._ din 04.03.2015 emisă de Cabinet avocat S. I. E..
Pe cale de consecință, urmează a fi obligat recurentul către intimat la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului civil formulat de recurentul pârât C. B. Z., cu domiciliul în comuna Ceatalchioi, ., J. Tulcea, împotriva deciziei civile nr. 27/30.01.2014, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. B. D., cu domiciliul în Tulcea, ., județul Tulcea.
Respinge recursul ca tardiv formulat.
Obligă recurentul către intimat la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. POPOACĂDANIELA P.
I. B.
Grefier,
A. B.
Red.hot.jud.fond ȘML
Red.dec.jud.apel L.N.
Tehnored.dec.rec.gr.A.B.
(data concept: 03.04.2015)2 ex.
17.04.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 35/2015. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 38/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
