Legea 10/2001. Decizia nr. 44/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 44/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 44 C
Ședința publică din 18 mai 2015
PREȘEDINTE – M. G.
JUDECĂTOR – VANGHELIȚA T.
GREFIER - C. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanții pârâți M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., ambii cu sediul în loc. C., ., împotriva sentinței civile nr. 48/15.01.2015, pronunțată de Tribunalul C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți Ț. G., cu domiciliul în loc. București, sector 5, Int. A. C. nr. 3, sector 5, București, Ț. I., cu domiciliul în Germania, Dormund, Lowenstrasse 24, Ț. L., cu domiciliul în Germania, Dormund, Chemnizzer strasse 15 și P. M., cu domiciliul în loc. C., ., . F, . cu domiciliu procesual ales în loc. București, ., ., ., la Cabinet Avocat M. P., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 11.05.2015, au fost consemnate în încheierea de la acea dată și face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 18.05.2015, pentru când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată instanței la 23 iunie 2014, reclamanții Ț. G., Ț. I., Ț. L., P. M. și M. P. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar si P. municipiului C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că imobilul situat in municipiul C., ., în suprafața de 572,86 mp. a fost preluat abuziv de către Statul Român, să se dispună restituirea în natură sau dacă această măsură nu este posibilă, să se constate calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, să se dispună obligarea pârâtului M. C. prin Primar la emiterea dispoziției motivate, privind acordarea în compensare cu alte bunuri sau servicii, in condițiile legii speciale, în situația în care compensarea nu este posibilă sau nu este acceptată de către persoanele îndreptățite, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că în anul 2001, autoarea reclamanților Ț. S. a formulat notificarea înregistrată sub nr._ din 12.09.2001, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, pentru restituirea imobilului ce a aparținut familiei reclamanților situată în C., ., în suprafața de 572,86 mp., fiind depuse toate actele doveditoare în susținerea solicitării.
S-a mai învederat faptul că în anul 2006, autoarea reclamanților a decedat, fără ca instituțiile notificate să îi fi comunicat vreun răspuns sau vreo dispoziție în condițiile legii.
Au invocat reclamanții dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit căruia, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării însoțită de documentația aferentă, P. municipiului C. era obligat să soluționeze notificarea și să emită dispoziția, ceea ce nu a făcut până la promovarea cererii de chemare în judecată.
În drept: s-au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, decizia nr. XX din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta curte de Casație și Justiție, Secțiile unite.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar: copia notificării nr. 2579/2001, act de vânzare cumpărare din 19 februarie 1957, certificat de moștenitor nr. 1878 din 5 oct.1993, emis de fostul notariat de Stat Județean C., acte de stare civilă, certificat de calitate de moștenitor nr. 3 din 12 ianuarie 2006, emis la B.N.P. A. O..
Pârâtul P. municipiului C., prin reprezentant, a depus la dosar documentația vizând situația juridică a imobilului și istoricul de rol fiscal, respectiv: adresa nr. R_ din 22 iulie 2014, adresa nr. 5301 din 26 ianuarie 2011, plan de amplasament în zonă, anexa Decretului de expropriere, proces verbal nr. 39 din 24 dec.1980, emis de fostul Consiliu Popular al Județului C., Hotărârea nr. 526 din 8 septembrie 2008, emisă de Consiliul Local al municipiului C., adresele nr._/2010,_ din 14.01.2011, 7649 din 18.01.2011, emise de S.P.I.T.V.B.L. C., Hotărârea nr. 211/24 aug. 2011 emisă de Consiliul Local al municipiului C.
În cauză, a fost administrată proba cu expertiză tehnică topografică întocmită de expert ing. P. G. L..
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul C. a pronunțat sentința civilă nr. 48 din 15 ianuarie 2015, prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții Ț. G., Ț. I., Ț. L. și P. M., în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar și P. M. C..
S-a constatat că reclamantul Ț. G. este persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001, modificată.
A fost respins capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului situat în municipiul C., ., jud. C..
Au fost obligați pârâții privind întocmirea documentației și emiterea dispoziției privind acordarea în compensare prin puncte, conform dispozițiilor Legii nr. 165/2013 pentru imobilul mai sus menționat, reprezentând teren în suprafață de 572,86 mp.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în baza notificării nr. 2.579 din 11 septembrie 2001, înregistrată la B. S. C. A. autoarea reclamanților Ț. S. a solicitat Primăriei M. C. acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Ț. G., Ț. I., Ț. L. și P. M. conform Legii nr. 10/2001.
La data de 7 decembrie 2005, a intervenit decesul lui Țuțuțuianu S. fapt pentru care la data de 12 ianuarie 2006 a fost emis certificatul de calitate de moștenitor prin care s-a constatat calitatea de moștenitori de pe urma defunctei Ț. S., a reclamanților P. M., Ț. G., Ț. I. și Ț. L., în calitate de descendenți cu o cotă de ¼ fiecare din masa succesorală.
Autoarea reclamanților Ț. S., împreună cu soțul său Ț. G. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 671/184 din 19 februarie 1957 de către fostul Notariat de Stat Județean C..
Deși pârâtul P. M. C. avea obligația conform art. 65 din Legea nr. 10/2001 să emisă dispoziția în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz de la data depunerii actelor doveditoare.
P. M. C. neconformându-se dispozițiilor legale mai sus-menționate, reclamanții s-au adresat Tribunalului C. pentru acordarea de măsuri reparatorii conform legii speciale de reparație.
Tribunalul C. considerând lipsa răspunsului la notificare ca un refuz nejustificat a pășit la soluționarea cauzei, conform deciziei XX din 12 noiembrie 2007.
În urma administrării probelor instanța de fond a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu prin acordarea în compensare de puncte conform Legii nr. 165/2013 pentru imobilul teren în suprafață de 572,86 mp, situat în municipiul C., ., jud. C..
În termenul legal, împotriva sentinței civile nr. 48 din 15 ianuarie 2015 au declarat apel pârâții M. C. reprezentat prin Primar și P. M. C., ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează apelul arătând că în baza dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 165/2013 legiuitorul a înțeles să suspende pe o perioadă de 12, 24 sau 36 luni începând cu data de 1 ianuarie 2014, toate acțiunile prin care persoanele îndreptățite solicitau soluționarea notificărilor lăsare în nelucrare de către unitățile deținătoare, acordându-se un termen în care urmează a fi soluționate.
Față de această situație, apelanții pârâți au invocat excepția prematurității acțiunii, solicitând respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă.
Pe fondul cauzei, apelanții au susținut că în baza adresei nr._/RG/2014 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București comunicată Primăriei M. C. și Instituției Prefectului și s-a adus la cunoștință faptul că, potrivit procedurii prevăzute de art. 21 din Legea nr. 165/2013, dosarele se transmit numai de către prefecturi, Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea imobilelor după exercitarea controlului de legalitate de către prefect”.
Instituția Prefectului are competența de a formula propunerea de acordare de despăgubiri, pârâții apelanți neavând atribuții în vederea întocmirii documentației și emiterea dispoziției privind acordarea în compensare, prin puncte, conform Legii nr. 165/2013.
Pentru cele relatate au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele:
Dispozițiile Legii nr. 165/2013 se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Potrivit art. 33. - (1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;
c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1).";
Având în vedere dispozițiile legale mai sus-menționate, Curtea constată că la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 notificarea nr. 2.579 din 11 septembrie 2001, formulată de autoarea reclamanților, Ț. S., nu era soluționată, iar reclamanții după decesul acesteia au sesizat instanța înainte de împlinirea termenelor prevăzute pentru procedura administrativă de soluționare pe fond a notificării, nerezolvată de unitatea deținătoare.
Se observă că reglementarea internă (art. 193 din Codul de procedură civilă), care prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, atunci când aceasta este instituită în mod expres în anumite materii, nu contravine nici normelor constituționale [art. 21 alin. (1) și (2), art. 126 alin. (2) din Constituția României] și nici celor convenționale, înscriindu-se, potrivit jurisprudenței instanței de contencios european, în limitările permise exercițiului dreptului de acces la o instanță.
Referitor la împrejurarea că termenele reglementate de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, au fost instituite la un interval de timp considerabil după împlinirea termenului inițial, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, trebuie reținut contextul adoptării acestui recent act normativ, determinat de pronunțarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, în Cauza M. A. și alții împotriva României și de necesitatea implementării unor măsuri de natură să urgenteze soluționarea cererilor vizând măsurile reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat.
În acest sens, în acord cu îndrumările din Hotărârea-pilot vizând perfecționarea cadrului legislativ, Legea nr. 165/2013 a fost adoptată pentru "finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România".
Tocmai pentru celeritatea procedurii au fost reglementate termene care să impună unităților notificate soluționarea sesizărilor, astfel încât pretențiile să fie rezolvate în această fază prealabilă, fără să mai fie necesară, pe cât posibil, declanșarea procedurii judiciare.
Or, pe acest aspect, Curtea Constituțională s-a pronunțat, verificând conformitatea cu legea fundamentală a dispozițiilor art. 33 alin. (1), coroborate cu art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că termenele introduse au ca scop eficientizarea procedurilor administrative și, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, reprezentând în același timp un scop legitim și existând un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.
În egală măsură, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a stabilit prin Decizia nr. 5 din 16 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 272 din 23 aprilie 2015, că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în corelare cu art. 4, ar. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, este prematură cererea de chemare în judecată privind soluționarea pe fonda notificării nerezolvate de către entitatea deținătoare, cerere introdusă după . Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ.
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.528 din Codul civil coroborate cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, este prematură cererea persoanei îndreptățite adresată instanței ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art. 33 din acest act normativ de obligare a unității deținătoare să soluționeze notificarea la împlinirea termenelor respectiv.
În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a validat, în jurisprudența care a urmat adoptării Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, măsurile la care s-a oprit legiuitorul român, arătând că acesta a fixat termene precise pentru fiecare etapă administrativă și a prevăzut posibilitatea unui control jurisdicțional care permite instanțelor să verifice nu numai legalitatea deciziilor administrative, ci și să se subroge autorităților administrative prin pronunțarea, dacă este cazul, a unei decizii de restituire a bunului sau de acordare a unor compensații.
Totodată, având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile aferente prin instituirea unor reguli clare și previzibile, însoțite de termene imperative și de un control judiciar efectiv, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru soluționarea cererilor și, cu toate că termenele fixate pentru procedura administrativă, la care se pot adăuga și eventuale proceduri judiciare, pot prelungi durata de soluționare definitivă a pretențiilor, o atare situație excepțională este inerentă complexității factuale și juridice vizând restituirea proprietăților preluate abuziv, așa încât aceste termene nu pot fi considerate, în sine, ca ridicând o problemă de eficacitate a reformei și nici contrare drepturilor garantate de Convenție, în special dreptului garantat de art. 6 paragraful 1, în ceea ce privește durata rezonabilă a procedurii.
Ca atare, nu se poate susține că termenele astfel reglementate ar fi o îngrădire a accesului la justiție și nici că, în condițiile neurmării procedurii prealabile, partea ar putea sesiza instanța, întrucât dreptul său nu este unul actual, iar procedura judiciară nu poate înlocui sau substitui procedura prealabilă, atunci când aceasta este reglementată în mod expres de lege.
Având în vedere cele relatate, Curtea constată că instanța de fond a soluționat fondul cauzei încălcând dispozițiile art. 33 din Legea nr. 165/2005, în sensul că cei în cauză nu au urmat procedura prealabilă prevăzută de aceste dispoziții legale.
În atare situație, se constată că acțiunea introdusă de către reclamanți este prematur introdusă.
Acțiunea reclamanților fiind prematur introdusă nu se impune analiza fondului cauzei.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 480 alin. (2) Cod procedură civilă va oblige pe intimații reclamanți către apelanți la 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții pârâți M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., ambii cu sediul în loc. C., ., împotriva sentinței civile nr. 48/15.01.2015, pronunțată de Tribunalul C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți Ț. G., cu domiciliul în loc. București, sector 5, Int. A. C. nr. 3, sector 5, București, Ț. I., cu domiciliul în Germania, Dormund, Lowenstrasse 24, Ț. L., cu domiciliul în Germania, Dormund, Chemnizzer strasse 15 și P. M., cu domiciliul în loc. C., ., . F, ., toți cu domiciliu procesual ales în loc. București, ., ., ., la Cabinet Avocat M. P..
Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca fiind prematur formulată.
Obligă intimații reclamanți la plata către apelanții pârâți a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată (fond și apel).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. G. Vanghelița T.
Grefier
C. I.
Jud.fond: C.C.
Red.dec.jud. V.T./16.06.2015
Tehnored.gref.I.C./18.06.2015/7ex.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 114/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Acţiune pauliană. Decizia nr. 46/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
