Expropriere. Decizia nr. 117/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 117/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 117/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 117 C
Ședința publică din 26 octombrie 2015
PREȘEDINTE – VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR – I. B.
GREFIER - C. I.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
Procuror L. S.
S-au luat în examinare, în rejudecare, apelurile civile formulate de apelanții reclamanții I. E. și I. G., ambii cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 60, la SCA „Frangeti, P. & G.”, și apelantul pârât S. R. prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, .. 38, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 858/20.02.2012, pronunțată de Tribunalul C. – secția I civilă – în dosarul nr._, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă d-na avocat Frangeti A. pentru apelanții reclamanți, lipsind apelantul pârât.
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu disp.art. 87 și urm. cod procedură civilă.
Grefierul prezintă referatul cauzei arătând că urmare măsurilor dispuse prin încheierea de la termenul anterior, dl. expert V. I. a procedat la semnarea raportului de expertiză tehnică judiciară.
Instanța aduce la cunoștință că apelantul pârât nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și solicită apărătorului ales al apelanților reclamanți a preciza dacă înțelege să critice această lucrare.
Apărătorul ales al apelanților reclamanți, având cuvântul, arată că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză, urmând a se observa că este primul raport de expertiză care stabilește un cuantum al despăgubirilor apropiat de cel stabilit prin hotărârea de expropriere din punctul său de vedere cauza fiind în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are alte cereri.
Instanța, având în vedere susținerile părților, potrivit cărora nu au alte cereri, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Apărătorul ales al apelanților reclamanți, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului propriu și de respingere a apelului pârâtului, ca nefondat. Solicită a se avea în vedere raportul de expertiză anterior, potrivit căruia cuantumul despăgubirilor în ceea ce privește terenul, la data de 8 iulie 2010, au fost în stabilite la suma de 36.454 lei. Determinarea valorii în raport de tranzacțiile încheiate și care nu reflectă valoarea reală a prețului terenului i-a nemulțumit și pe experți, urmând a se observa că și pârâtul, în procedura evaluării s-a raportat la ofertele de piață. Solicită cheltuieli de judecată constând în onorariile pentru efectuarea expertizelor la fond și apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelurilor formulate de reclamanți și de pârât, cu consecința desființării hotărârii atacate iar pe fond respingerea contestației formulate de reclamanți, având în vedere că valoarea stabilită prin expertiză este mai mică decât cea oferită de expropriatorul C.N.A.D.N.R. S.A..
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C., Secția civilă la data de 17.01.2011, reclamanții I. E. și I. G. au chemat în judecată pe pârâții Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și Comisia de Verificare a Drepturilor de Proprietate sau a altui drept real de la nivelul Comunei B., județul Constanta, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea în parte a hotărârii nr.1/10.08.2010 în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat, în suprafață de 4409 mp, solicitând să se stabilească valoarea reală a despăgubirilor în urma efectuării unui raport de expertiză, cu obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că s-au declanșat procedurile de expropriere a imobilului proprietate privată situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publica „Autostrada București – Cernavoda”, tronsonul 6, Cernavodă – C. prin Hotărârea Guvernului nr. 415/2010, publicata în Monitorul Oficial partea I, nr.288/3.05.2010; au calitatea de coproprietari ai imobilului, teren expropriat, situat în ., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1961/2.10.2002 de B.N.P. D. V., teren ce face parte din Coridorul de Expropriere; prin Hotărârea nr.1/10.08.2010 s-a constatat ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și în temeiul art.5 alin. 4 și 8, art. 8 din Legea nr.198/2004 și al art. 5 alin. 14, 15, 20, 19, 22 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.198/2004 s-a dispus exproprierea și că sunt aparent îndreptățiți la despăgubire acordată pentru exproprierea imobilului, stabilita pe baza raportului de evaluare fiind în suma de 3,76 lei/mp, în condițiile în care la data de 10.08.2010 1 euro era cotat la 4,2340 lei.
La termenul din 28.03.2011, reclamanții și-au modificat acțiunea, învederând instanței că înțeleg să se judece cu S. R., reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
Prin sentința civilă nr. 858/20.02.2012, Tribunalul C., Secția civilă, a admis în parte acțiunea și, anulând în parte hotărârea nr.1/10.08.2010, a constatat că valoarea despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 4.409 mp – ./1 situată în extravilanul comunei B. este de 26.454 lei și a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 26.454 lei cu titlu de despăgubiri și la 3000 lei cheltuieli de judecată; au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 1.000 mp situat în extravilanul comunei Mereni, . având număr cadastral_, înscris în cartea funciară nr. 7N jud. C. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1961/02.10.2002 la B.N.P. D. D.; prin hotărârea nr. 1/10.08.2010 s-a expropriat suprafața de 4.409 mp, stabilindu-se despăgubiri în cuantum de 16.600 lei.
Prima instanță a mai observat că, din raportul de expertiza întocmit în cauză a rezultat, cu opinia majoritara a experților, că pentru terenul expropriat prețul este de 1,42 euro/mp respectiv 6,00 lei/mp, în final rezultând suma de 26.454 lei la data de 08.07.2010 respectiv evaluarea conform raportului de evaluare pe baza căruia s-a emis hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 1/2010 și de 30.643 lei la data actuală.
În acest context, procedând la compararea ofertei făcute prin Hotărârea de expropriere nr.1/10.08.2010 cu valoarea rezultată din raportul de expertiză (26.454 lei ) și având în vedere disp.art.27 din Legea nr.33/1994, tribunalul a constatat că pretențiile formulate de reclamanți în sensul majorării cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, sunt întemeiate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul S. R., prin care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea schimbarea acesteia și respingerea admiterea acțiunii.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că raportul de evaluare - efectuat în acord cu standardele internaționale de evaluare, avându-se în vedere factorii relevanți în determinarea cuantumului despăgubirii - a reținut și valorificat principalele caracteristici ale imobilului expropriat, respectiv: localizarea imobilului, zona de cultură, potențialul de producție, particularitățile imobilului, cea mai bună utilizare a sa; de asemenea, analizându-se oferta pe această piață a terenurilor din localitatea B., consideră că prețul de ofertă în aceeași zonă pentru proprietăți similare cuprins între 0,3 și 1,5 euro/mp reflectă fidel piața imobiliară din acest moment, iar despăgubirea stabilită prin raportul de evaluare, în sumă de 0,9 euro/mp este mai mult decât corectă.
Recurentul a mai susținut că raportul de evaluare pentru imobilul supus exproprierii a fost efectuat în acord cu standardele internaționale de evaluare, despăgubirea (valoarea de piață și prejudiciul) a fost determinată prin raportare la toate caracteristicile imobilului și criteriile de evaluare aplicabile în speță, iar cuantumul acesteia reflectă fidel piața imobiliară actuală.
În acest context, recurentul apreciază că raportul de expertiză judiciară întocmit prin metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării rentei funciare a fost în mod eronat validat de către instanța de fond.
În dezvoltarea criticilor din recurs, s-a arătat că, în cadrul metode comparației cu alte imobile asemănătoare, s-au ales spre comparație trei variante: a) teren extravilan, Murfatlar, atelierul mecanic, 500 mp, propus pentru intravilan, cadastru, intabulare. Preț: 10 euro/ mp. Data publicării: 25.06.2011; b) particular vând teren extravilan în suprafață de 7,5 ha., ieșirea din Medgidia spre Castelu deschidere 150 m la DN 22. Cadastru, intabulare. Preț: 4 euro/ mp; or, acestea nu sunt din aceeași unitate administrativ-teritorială cu imobilul expropriat, încălcându-se dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Recurentul a mai învederat că experții judiciari au făcut o aplicare eronată a standardului internațional de evaluare din GN1 – Evaluarea proprietăților imobiliare – art. 5.10 „dacă proprietatea selectată pentru comparație nu este sau nu poate fi o concurență cu proprietatea evaluată, pe aceeași piață, este foarte probabil ca acea proprietate să aparțină unei piețe diferite”; deosebit de relevant consideră și faptul că imobilele nu sunt identificate cadastral astfel cum stipulează Standardele Internaționale de Evaluare, iar experții nu pot compara terenul din prezentul litigiu cu niște imobile alese aleatoriu, neștiind unde se află acestea în mod efectiv.
În motivarea căii de atac, s-a mai arătat că anunțurile nu sunt datate, fapt deosebit de important ținând cont de deprecierea pieții imobiliare și de criza mondială și că în primul anunț nu se specifică dacă terenul este situat în intravilanul sau în extravilanul localității; apoi, în raportul de expertiză judiciară, comisia de experți nu a avut în vedere tranzacții clare de pe piața locală, ci doar niște oferte de preț publicate pe site-uri imobiliare.
În critica deciziei recurate s-a mai arătat că nu se poate lua în considerare rezultatul obținut prin metoda tehnicii de evaluare a capitalizării rentei funciare atâta timp cât prețul mediu al terenului în zonă a fost ales în funcție de datele utilizate în metoda comparației relative și pe care le consideră ca fiind nepertinente.
Recurentul a mai precizat că accesul la . se poate face pe la Nodul Rutier Valea Dacilor, care se află la cca. 1 km. de terenul expropriat, neexistând niciun motiv de a se acorda compensații pentru secționarea terenului.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții I. E. și I. G., prin care au solicitat schimbarea în parte a acesteia în sensul constatării și obligat la plata despăgubirilor în cuantum de 30.643 lei (în loc de 26.454 lei), apreciind că această valoare este cea legală, dat fiind faptul că nici măcar până la această dată nu s-a pus la dispoziția lor vreo sumă de bani ci titlu de despăgubire.
Prin încheierea din 02.07.2012, Curtea de Apel Constanta a calificat calea de atac exercitată de pârât ca fiind apelul, având în vedere valoarea despăgubirilor solicitate și apreciind că litigiul este unul evaluabil în bani.
Prin decizia nr. 122/C din 29 octombrie 2012, Curtea de Apel C., Secția I civilă, în complet de divergență, a admis apelul declarat de pârât, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea, a respins apelul reclamanților și i-a obligat pe aceștia să plătească apelantului – pârât cheltuieli de judecată în cuantum de 124,95 lei.
În motivarea soluției sale, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Analizând valoarea despăgubirii stabilită prin expertiza efectuată în faza judecății în fond, Curtea a apreciat că valoarea de piață a imobilului expropriat se impunea fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia (teren situat în extravilanul localității B., la hotar cu localitatea Siminoc - conform anexei titlului de proprietate nr._/1359/1995 și la limita de nord-est, spre limita de hotar cu localitatea Murfatlar, conform expertizei din faza administrativă), destinația terenului la momentul evaluării, respectiv la momentul august 2010 (teren agricol despre care nu există nicio informație că, la momentul exproprierii, era cultivat), și, nu în ultimul rând, în raport de criteriul cerere-ofertă la momentul expertizării în faza administrativă.
Or, astfel cum s-a arătat și în ședința din 10.09.2012 (la care instanța a respins solicitarea pârâtului de efectuare a unei noi expertize), această analiză a tranzacțiilor pentru bunurile comparabile presupunea dovedirea de către orice parte interesată, a unor tranzacții certe cu terenului având caracteristici comparabile, tranzacții care să fi produs într-o epocă cât mai apropiată exproprierii (10.08.2010), deoarece, în solicitarea sa de probatorii, pârâtul s-a referit la acte de vânzare-cumpărare ce priveau altfel de bunuri ca localizare ori ca dată a tranzacționării.
Apoi, Curtea a constatat că experții (care au soluționat mai multe obiective, admise de prima instanță), având de stabilit despăgubirea ce se cuvine reclamanților au selectat un număr de 7 oferte de vânzări terenuri care nu au nicio legătură cu suprafața expropriată; dintre acestea, cei trei specialiști au considerat „comparabile” oferta 1: „Valu lui T., teren agricol extravilan, 5 ha., deschidere 165 m., actualizat septembrie 2009, existent încă pe site 1 euro/mp.; oferta 4: Valu lui T., teren extravilan, agricol 5,5 ha., deschidere 100 m., la 150 m. de autostradă, 1,5 euro/mp și oferta nr. 6: Valu lui T., teren extravilan agricol, 4,8 ha., deschidere 115 mp, la granița cu C., valabil aprilie 2010, 2 euro/mp.
Prima remarcă, comună tuturor celor 7 oferte de vânzare culese este aceea că niciunul dintre contractele de vânzare nu vizează terenuri aparținând localității B., precum terenul expropriat de la reclamanți (nici măcar terenuri din arealul localităților limitrofe Siminoc sau Murfatlar).
Asupra acestor trei oferte experții aplică mai multe criterii: „suprafață teren” în urma căreia rezultă o majorare cu 10%–12% pentru că suprafețele oferite spre vânzare sunt mai mari (acest criteriu nu are din partea experților vreo explicație logică); „deschidere”, pentru care se aplică o corecție de 2%, indiferent că deschidere este „nespecificată” de „115” sau „114”); pentru „zonă” se aplică corecții de 2%, respectiv 5% fără a se da vreo minimă explicație, cu atât mai mult cu cât zona ar fi trebuit să fie un criteriu de selecție a ofertelor, iar nu unul de departajare; se fac aprecieri despre „clasa de calitate” și „posibilitatea de amenajări de irigații”, deși în oferte nu există vreo informație care să justifice supozițiile specialiștilor.
De aceea, rezultatul la care au ajuns experții – 1,42 euro – nu este unul comparabil în funcție de care să se poată stabili valoarea terenului expropriat de la reclamanți, în principal pentru că nu vizează imobile din raza teritorială a aceleiași unități administrative.
Apoi, experții nu iau în considerare situația că în privința pieței imobiliare pentru tranzacțiile cu terenuri s-a constatat un dezechilibru cerere-ofertă în favoarea ofertei, piața fiind practic inactivă; situația este confirmată de oferta nr. 2 din expertiză (fila 114 dosar) în care pentru prețul de 1 euro/ mp nu s-a efectuat tranzacția deși oferta era valabilă din septembrie 2009; în plus, pentru proprietatea reclamanților nu exista anterior niciun fel de documentație (schițe cadastrale, intabulare, etc.) astfel încât pentru ei nu exista posibilitatea vânzării sau dacă se dorea înstrăinarea, întocmirea acestor înscrisuri scădea din prețul final.
Pentru aceste motive, curtea apreciază că rezultatul la care experții au ajuns privind contravaloarea terenului expropriat nu reprezintă valoarea reală a imobilului, astfel încât apelul pârâtului urmează a fi admis cu consecința respingerii acțiunii.
Referitor la apelul reclamanților, în care se solicită acordarea sumei de 30.643 lei reprezentând contravaloarea imobilului la data întocmirii raportului de expertiză, Curtea a reținut că era de esența Legii nr. 198/2004 ca prin despăgubirea ce se acordă celui lipsit de bunul său, acesta să beneficieze de contravaloarea imobilului trecut în proprietatea statului la valoarea din momentul în care se face exproprierea, fiind indiferentă data la care se face plata efectivă a despăgubirilor (dar, dacă întârzierea este culpabilă expropriatorului, aceasta dă dreptul la solicitarea unor dobânzi).
Este adevărat că Legea nr. 198/2004 nu face o referire expresă la „momentul în funcție de care se stabilește caracterul just” al despăgubirii, iar trimiterile la Legea nr. 33/1994 nu sunt lămuritoare în această privință.
Totuși interpretarea rațională a principiului constituțional conținut de art. 44 alin. 3 din Constituție potrivit cu care „nimeni nu poate fi expropriat decât …cu o dreaptă și prealabilă despăgubire” și aplicarea acestuia în raport efectele hotărârii de expropriere stabilite de art. 9 și art. 15 din legea nr. 198/2004 (transferul dreptului de proprietate din momentul emiterii hotărârii de expropriere) impune concluzia că momentul în funcție de care se stabilește caracterul „drept” al despăgubirii este cel al transferului silit de proprietate în favoarea statului.
De asemenea, și aplicarea art. 21–27 din Legea nr. 33/1994 este în favoarea concluziei anterioare. Reglementând în cap. 4 principiile privind „Exproprierea și stabilirea despăgubirii”, legiuitorul a avut în vedere, pentru a se dispune exproprierea, illo tempore era necesar acordul instanței care verifica dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere și stabilirea despăgubirii. Astfel, momentul dispunerii exproprierii era simultan cu cel al stabilirii despăgubirii, situație care îndreptățea comisia de experți numită conform art. 25 să culeagă ofertele comparabile de la momentul întocmirii lucrării.
De aceea, observând că suma de 30.643 lei reprezintă valoarea stabilită de expertiză a suprafeței expropriate la momentul efectuării raportului, față de împrejurarea că pentru stabilirea despăgubirii trebuie avută în vedere doar valoarea de la momentul exproprierii (fiind ilogic a se considera că întinderea despăgubirii „prealabile” ce trebuia deci plătită la 10.08.2010, trebuie să fie cea determinată în funcție de piața imobiliară constatată la 1 an și 6 luni după expropriere) apelul reclamanților a fost respins ca neîntemeiat.
Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de reclamanți care, invocând motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, au formulat următoarele critici:
Recurenții susțin că, în raport de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, de cele ale art. 9 din Legea nr. 198/2004 și față de dispozițiile art. 44 din Constituție, despăgubirile acordate de expropriator sunt derizorii, având in vedere faptul ca la calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie sa se tina seama de prețul cu care se vând in mod obișnuit imobilele de același fel in unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de evaluare, de destinația terenului si posibilitățile de utilizare a acestuia, prejudiciul urmând a fi raportat si la utilizarea cea mai buna pe care ar fi avut-o terenul daca nu ar fi fost expropriat, fiind utilizat de proprietar.
Se susține că nu întreaga suprafață de teren deținută în proprietate a fost expropriată, creându-se prejudicii si prin limitarea posibilităților de utilizare a terenului ce a rămas in proprietate.
Aceste aspecte au fost avute in vedere de instanța de fond care a admis acțiunea si a anulat parțial hotărârea, stabilind o despăgubire in cuantum de 26.454 lei, la o valoare de circulație a mp de 1,42 euro, la data de 08.07.2010, data efectuării raportului de evaluare ce a fost avut in vedere la emiterea hotărârii de expropriere. Solicitarea recurenților este de a stabili valoarea despăgubirilor la suma de 30.643 lei, sumă ce reprezintă valoarea reală a despăgubirilor întrucât, deși exproprierea a fost dispusă în anul 2010, nici pana in prezent reclamanții nu au primit vreo suma de bani, fiind lipsiți de atributele dreptului de proprietate de mai mult de 2 ani.
La efectuarea expertizei în faza de judecată a fondului, experții au avut ca și comparabile oferte din localități învecinate localității Murfatlar, întrucât elementele de comparație nu se pot baza in acest caz pe tranzacții identificate pentru terenuri similare, ci doar pe cererea si oferta de pe piața imobiliara a terenurilor agricole, in condițiile in care piața terenurilor in zonă este practic inactivă, cu tranzacții sporadice.
Soluționând pe fond recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr.426 din 23 septembrie 2013, prin care a admis recursul declarat de reclamanții I. E. și I. G. împotriva deciziei civile nr. 122 C din 29 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța supremă a reținut că criticile formulate prin cererea de recurs sunt fondate în măsura în care sunt de natură a susține necesitatea completării în apel a probatoriilor, pentru lămurirea pe deplin a împrejurărilor legate de determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților ca persoana expropriate, în baza Legii nr. 33/1994.
Înalta Curte de Casație și Justiție a constat că în speță la calcularea despăgubirilor au fost încălcate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
S-a impus ca în rejudecare instanța de apel să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză, în condițiile procedurale și de substanță ale Legii nr. 33/1994, ținând seama de valoarea reală a imobilului expropriat, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrative teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză luând în considerare prețul plătit efectiv și consemnat ca atare, în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare urmând ca, în funcție de situația de fapt stabilită în baza probatoriului să facă aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Rejudecând cauza și ținând cont de dispozițiile instanței de recurs care sunt obligatorii conform art. 315 Cod procedură civilă, instanța de apel a dispus administrarea probei cu expertiză tehnică imobiliară cu respectarea dispozițiilor art. 26 al. 2 din Legea nr. 33/1994 și art. 25 din aceeași lege care prevăd:
„Pentru stabilirea despăgubirilor, instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii (art. 25 din Legea nr. 33/1994).
Art. 26 din aceeași lege prevede că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând (în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului sau, după caz altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de acestea”.
Expertiza încuviințată de către instanță conform deciziei de casare a avut ca obiectiv stabilirea valorii despăgubirii ținându-se seama de valoarea reală a imobilului expropriat,de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrative teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare prețul plătit efectiv și consemnat în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare, având în vedere dispozițiile art. 27 al. 2 din Legea nr. 33/1994 și Decizia Curții Constituționale a României nr. 23/2014.
Terenul expropriat în suprafață de 4.409 p este situat în ., extravilanul Comunei B., județul C..
Urmare a solicitării instanței, Primăria Comunei B. a pus la dispoziția instanței, tranzacții imobiliare cu terenuri agricole, situate în extravilanul orașului Murfatlar la nivelul anului 2013 (aprilie, mai, iulie și octombrie).
Prin încheierea din data de 9 martie 2015 instanța a pus în discuția părților incidența, în speță, a Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea Constituțională a României și publicată în Monitorul Oficial al României la nr. 152 din 3 martie 2015.
Potrivit acestei decizii s-a statuat că la calcularea cuantumului despăgubirilor solicitate, experții și instanța de judecată vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, la momentul transferului dreptului de proprietate.
În raport de consecințele publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale prin care s-a reținut că prevederile art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 prin raportare la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 aduc atingere exigențelor constituționale ale art. 44 alin. (3) din legea fundamentală, potrivit căreia momentul determinării valorii de circulație a terenului expropriat trebuie să fie contemporan momentului exproprierii și având în vedere că această decizie este obligatorie, curtea a încuviințat reevaluarea obiectivului expertizei tehnice pentru determinarea valorii de circulație a suprafeței de 4.409 mp reprezentând ./1 situată în extravilanul comunei B., județul C., la momentul exproprierii (emiterea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 1 din 10 august 2010 a C.N.A.D.N.R. S.A.).
De asemenea, Curtea a mai stabilit că la întocmirea lucrării, experții vor lua în considerare tranzacțiile efective încheiate privind terenuri similare aflate în aceeași unitate administrativ teritorială potrivit exigențelor Deciziei nr. 5881/08.07.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La stabilirea despăgubirilor pentru terenul expropriat s-au avut în vedere drept comparabile, tranzacții cu terenuri arabile extravilane apropiate de . cursul anului 2010 potrivit exigențelor deciziei nr. 5881/08.07.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale.
Respectând întocmai dispozițiile instanței supreme prin decizia de casare, precum și cele ale Deciziei nr. 12/2015 și Deciziei nr. 5881/2011, Curtea constată că valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat în sumă de 3.527 lei stabilit prin expertiză este mai mică decât valoarea despăgubirilor acordate de Comisia de expropriere în sumă de 16.600 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 27 alin (2) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea acordată de către instanță nu poate fi mai mică decât cea oferită de către expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriator sau de altă persoană interesată”.
Se constată raportat la dispozițiile legale mai sus-menționate că despăgubirea ce urma a fi acordată de către instanță este mai mică decât cea acordată de către expropriator și contravine acestor dispoziții legale cu alte cuvinte legea impune doar ca despăgubirea dată de instanță să nu fie mai mică decât cea oferită de expropriator, ceea ce înseamnă că ori de câte ori prețul de piață este mai mic decât cel oferit de expropriator nu există temei legal de acordare a unor despăgubiri superioare.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul pârâtului, va schimba în tot sentința apelată și pe fond va respinge acțiunea ca nefondată.
Va respinge ca nefondat apelul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul pârâtului S. R. prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, .. 38, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 858/20.02.2012, pronunțată de Tribunalul C. – secția I civilă – în dosarul nr._, schimbă în tot sentința apelantă și pe fond respinge acțiunea ca nefondată.
Respinge ca nefondat apelul reclamanților I. E. și I. G., ambii cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 60, la SCA „Frangeti, P. & G.”, și apelantul pârât S. R. prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, .. 38, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 858/20.02.2012, pronunțată de Tribunalul C. – secția I civilă – în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Vanghelița T. I. B.
Grefier
C. I.
Jud.fond: M.S. Teșa
Red.dec.jud. V.T./25.11.2015/6ex.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 115/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Evacuare. Decizia nr. 172/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
