Legea 10/2001. Decizia nr. 108/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 108/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr.108/C
Ședința publică din data de octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător D. P.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul pârât P. ORAȘULUI EFORIE, cu sediul în Eforie Nord, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.2588 din 23.10.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți: I. C. A., P. T. E., P. B. M. P. și S. M. I., toți cu domiciliul în sector 1, București, Căderea Bastiliei nr.86 și P. M. A. și cu domiciliul procesual ales în C. . nr.146, ., ., jud. C., având ca obiect contestație în temeiul Legii nr.10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru ca apelanta pârâtă să depună dovada achitării onorariului de expert în sumă de 600 lei în contul Biroului de Expertize, a amânat pronunțarea la data de 07.10.2015, când a dat următoarea pronunțare:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ /07.05.2014 reclamanții I. C. A., P. T. E., P. B. M. P., S. M. I. și P. M. A. au chemat în judecată pe pârâtul P. Municipiului C. solicitând anularea alineatului 2 din articolul 1 al Dispoziției nr.106/26.03.2014 emisă de pârât.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat că demersurile efectuate pentru restituirea imobilelor trecute în mod abuziv în proprietatea statului s-au finalizat cu emiterea Dispoziției nr.106/26.03.2014, prin care s-a restituit în natură suprafața de teren de 275 mp situată în Eforie Sud (262 mp din lotul nr.420 și 13 mp din lotul 410), anterior fiindu-le restituit reclamanților construcția edificată pe acest teren, tot în procedura Legii 10/2001, de la alt deținător, ..
În mod greșit în alineatul 2 al dispoziției contestate se menționează că lotul 420 este afectat de construcția Vila A. precum și că se va asigura servitutea de trecere pentru loturile 419, 410, 411 precum și celelalte servituți legale conform Codului civil, deoarece aceste mențiuni sunt neconforme cu realitatea. Astfel, construcția Vila A. se află tot în proprietatea reclamanților și nu se poate spune că terenul proprietatea reclamanților este afectat de construcția proprietatea reclamanților. Dacă terenul proprietatea reclamanților ar fi fost afectat de servituți nu ar fi putut fi restituit în natură.
În drept, au invocat dispozițiile Legii nr.10/2001.
Intimatul a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției contestate.
Prin sentința civilă nr.2588 din 23 octombrie 2014 Tribunalul C. a admis acțiunea reclamanților și a dispus anularea alineatului 2 din art.1 al Dispoziției nr.106/26.03.2014, emisă de P. Orașului Eforie, în temeiul Legii nr.10/2001.
Instanța a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în procedura specială a Legii nr.10/2001 reclamanților le-a fost restituit în natură, inițial, imobilul reprezentând construcția Vila A., situată în Eforie Sud, edificată pe loturile 420 și 410 și ulterior terenul aferent construcției, în suprafață de 275 mp (262 mp din lotul nr.420 și 13 mp din lotul 410), astfel cum a fost individualizat în expertiza judiciară B. în dosarul nr._/118/2011.
Instanța a mai reținut că potrivit planului de situație anexă la raportul de expertiză B. (fila 170 din dosarul nr._/118/2011) suprafața de teren de 275 mp (262 mp din lotul nr.420 și 13 mp din lotul 410) nu este afectată de nicio servitute, instanțele anterioare stabilind cu putere de lucru judecat că aceasta poate fi restituită în natură, dispoziția nr.106/26.03.2014 fiind emisă în baza Sentinței civile nr.563/24.01.2013 pronunțată în dosarul nr._/118/2011, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.213/C/10.04.2013 a Curții de Apel C..
Prin urmare, înserarea în Dispoziția 106/2014 a alineatului 2 din art.1 cu mențiunile că lotul 420 este afectat de construcția Vila A. precum și că se va asigura servitutea de trecere pentru loturile 419, 410, 411 precum și celelalte servituți legale conform Codului civil s-a considerat că nu reflectă situația de fapt stabilită prin hotărâri judecătorești și, în consecință, s-a apreciat că este nelegală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul P. Orașului Eforie care a susținut că nelegal instanța de fond a dispus anularea alin.2 al art.1 din cuprinsul Dispoziției nr.106/2014, deoarece imobilul construcție vila A. aparține intimaților reclamanți, fiindu-le restituit în procedura Legii nr.10/2001 de către ., iar suprafața de 262 mp din lotul 420, parcelarea T.-Techirghiol, le-a fost restituită reclamanților de către instanța de judecată, în dosarul civil nr._/118/2011. Se consideră că, față de această situație, în mod corect în dispoziție au fost menționate atât construcția cât și terenul restituite în natură deoarece la momentul emiterii dispoziției reclamanții erau proprietarii acestora, iar dispoziția constituie titlu de proprietate.
În legătură cu mențiunea din Dispoziția nr.106/2014 potrivit căreia ”se va asigura servitutea de trecere pentru loturile 419, 410, 411”, apelantul susține că această mențiune a fost consemnată și în dispoziția anterioară, nr.430/2011, nefiind contestată de către reclamanți.
În ceea ce privește servitutea de trecere pentru lotul 509 din parcelarea T.-Techirghiol, apelantul pârât consideră că mențiunea din dispoziție este corectă deoarece lotul este afectat pe o suprafață de 10 mp de construcția Blocului de locuințe 2B, iar în ceea ce privește servitutea de trecere pentru loturile 419, 410 din aceeași parcelare, susține că ea se regăsește și în actele emise anterior de către P. Orașului Eforie.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimații reclamanți au solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că mențiunile de la alin.2, art.1 din dispoziția contestată sunt nelegale deoarece redobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra întregului imobil, construcție și teren, nu scindează dreptul lor de proprietate, prin dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului nu se ajunge la un drept de superficie, iar servituțile asupra terenului nu numai că nu sunt identificate, dar ele nici nu există.
Constatând din dezbateri necesitatea administrării unor probe pentru lămurirea aspectelor referitoare la existența unor servituți care afectează imobilul în litigiu, în condițiile art.478 alin.2 teza a doua Cod procedură civilă instanța de apel a încuviințat solicitarea de depunere de către Primăria Orașului Eforie a unor relații privind existența unor titluri anterioare prin care să se fi dispus instituirea unor servituți, legale sau convenționale, precum și efectuarea unui raport de expertiză tehnică imobiliară pentru a se determina dacă terenul în suprafață de 275 mp restituit în natură reclamanților este afectat de servituți de trecere și alte servituți legale în favoarea loturilor învecinate, respectiv pentru loturile 419, 410, și 411 din parcelarea T.-Techirghiol.
Expertiza tehnică imobiliară a fost efectuată de dl. expert B. D. și a fost depusă la dosar la termenul din 30.09.2015. Părțile nu au formulat obiecțiuni.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, în raport de probele administrate inclusiv în instanța de apel, Curtea constată că apel este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziția nr.106 din 26.03.2014 emisă de P. Orașului Eforie s-a urmărit executarea dispozițiilor anterioare ale instanței, stabilite cu autoritate de lucru judecat prin Decizia civilă nr.213/C/10.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., în sensul că prin această decizie, anulându-se în parte art.1 din Dispoziția nr.430/03.11.2011 emisă de P. Orașului Eforie, s-a dispus în sensul restituirii în natură către reclamanții I. C. A., P. T. E., P. B. M. P., S. M. I. și P. M. A. a terenului în suprafață de 275 mp, respectiv 262 mp din lotul 420 și 13 mp din lotul 410.
Se constată din decizia sus menționată că instanța, deși a reținut o situație de fapt necontestată, respectiv aceea că pe lotul nr.420 este amplasată construcția Vila A., restituită în natură acelorași reclamanți prin Decizia civilă nr.316/C/30.05.2011 a Curții de Apel C., nu a stabilit că ar exista o afectare a lotului nr.420 cu această construcție. Din această perspectivă, dispoziția contestată în prezenta cauză excede hotărârii instanței, fiind nelegală.
Pe de altă parte, prevederea contestată din teza întâi a alin.2 al art.1 din Dispoziția nr.106/2014, respectiv ”Lotul 420, din parcelarea T.-Techirghiol este afectat de construcția Vilei A.”, pe lângă faptul că nu își găsește nicio utilitate, nefiind menționat numele proprietarului construcției pentru o eventuală evidențiere cadastrală ori funciară lipsite de orice echivoc, folosește și termenul ”afectat”, ceea ce ar putea prezuma existența a două drepturi de proprietate, aparținând la doi proprietari diferiți, deși în cauză, așa cum s-a arătat, Vila A. aparține în proprietate acelorași reclamanți. Prin urmare, mențiunea din alin.2, art.1 este improprie și nejustificată și în mod corect a fost înlăturată de prima instanță.
Mențiunea apare ca nejustificată și din perspectiva faptului că Dispoziția nr.106/2014 nu dispune asupra restituirii construcției Vila A. către reclamanți și de aceea ea nu constituie titlu de proprietate pentru această construcție.
În ceea ce privește teza a doua din alin.2 al art.1 din Dispoziția nr.106/26.03.2014, prin care se instituie sarcina unei servituți de trecere pentru loturile 419, 410, 411, parcelarea T.-Techirghiol, precum și celelalte servituți legale, conform Codului Civil, Curtea constată că în mod corect a fost înlăturată de prima instanță.
Apelantul pârât a susținut că mențiunea privind asigurarea unei servituți de trecere pentru loturile 419, 410, 411 a fost consemnată și în Dispoziția nr.430/2011 și ea nu a fost contestată de către reclamanți, motiv pentru care ea trebuie menținută. Ambele părți au fost de acord însă că Dispoziția nr.106/2014 este o dispoziție nouă, de punere în aplicare a Deciziei civile nr.213/C/10.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., astfel încât nu se poate reține că, sub aspectul stabilirii unor servituți prin Dispoziția nr.430/2011, aceasta din urmă a devenit definitivă.
Chiar și numai ca situație de fapt, statuările din Dispoziția nr.430/2011 nu puteau fi preluate identic în Dispoziția nr.106/2014, sub aspectul stabilirii unor servituți pentru că, potrivit hotărârii instanței ce s-a dorit a fi executată, s-a schimbat mărimea și configurația terenului restituit în natură prin prima dispoziție, astfel încât, chiar dacă s-ar fi stabilit necesitatea instituirii unor sarcini, ele trebuiau revăzute în funcție de noua configurație a terenului restituit în natură. Așadar, ”sarcinile” stabilite prin Dispoziția nr.430/2011 nu se puteau prelua identic în Dispoziția nr.106/2014, fără nicio distincție.
Pe de altă parte, astfel cum rezultă din adresa depusă la dosar de Orașul Eforie, nr._/12.05.2015, din evidențele autorității administrative locale nu rezultă existența unor servituți legale care să afecteze imobilul restituit reclamanților – lotul 420 și parte din lotul 410- și nu au fost prezentate instanței convenții încheiate cu terțe persoane, anterior restituirii imobilului de către Orașul Eforie către reclamanți, în baza cărora să se fi instituit vreo servitute în beneficiul loturilor învecinate, situate la est de lotul 420.
Chiar în lipsa unor titluri anterioare de stabilire a unor servituți care să greveze imobilul teren restituit reclamanților, în speță nu s-a dovedit necesitatea instituirii unor servituți de trecere pentru loturile învecinate, inclusiv pentru loturile de la est de lotul 420 și pentru lotul pe care sunt amplasate blocurile de locuințe 2B și A2.
Astfel, Curtea reține că potrivit raportului de expertiză imobiliară efectuat în apel de dl. expert B. D. loturile învecinate terenului restituit în natură reclamanților, respectiv loturile 410, 411 și 419 au ieșire directă la . 410) și la . și 419), aceste loturi neavând acces pe terenul reclamanților. Potrivit schiței la raportul de expertiză blocurile de locuințe A2 și 2B sunt amplasate pe loturile 410 și 411, deci cu acces direct la cele două străzi.
Cunoscând că servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar (art.755 alin.1 din Noul Cod Civil) și că în cauză nu a fost dovedită necesitatea instituirii unei servituți de trecere pentru loturile învecinate pentru asigurarea utilității acestora, Curtea constată că în mod justificat prima instanță a înlăturat mențiunea înscrisă la alin.2 al art.1 din Dispoziția nr.106/2014 emisă de P. Orașului Eforie.
Având în vedere dispozițiile art.453 Cod procedură civilă, la solicitarea intimaților reclamanți apelantul pârât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, constând în onorariul de avocat dovedit cu chitanța depusă la dosar.
Curtea, constatând că apelantul pârât P. Orașului Eforie nu a făcut dovada achitării onorariului de expertiză, astfel cum s-a dispus prin Încheierea din 30.09.2015, la solicitarea d-lui expert B. D. îl va obliga la plata acestui onorariu în cuantum de 600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul pârât P. ORAȘULUI EFORIE, cu sediul în Eforie Nord, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.2588 din 23.10.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți: I. C. A., P. T. E., P. B. M. P. și S. M. I., toți cu domiciliul în sector 1, București, Căderea Bastiliei nr.86 și P. M. A. și cu domiciliul procesual ales în C. . nr.146, ., ., jud. C., ca nefondat.
Obligă apelantul pârât către intimații reclamanți la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă apelantul pârât să plătească onorariul de expert în cuantum de 600 lei, aferent expertizei efectuate de expert B. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.10.2015.
Președinte, M. P. | Judecător, D. P. | |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: C E.
red. dec. jud. DP 10.12.2015
8 ex.
| ← Succesiune. Decizia nr. 209/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Grăniţuire. Decizia nr. 174/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
