Uzucapiune. Decizia nr. 169/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 169/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 169/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 169/C
Ședința publică din data de 14 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător D. P.
Judecător I. B.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant F. D., domiciliat în municipiul C., ., județ C., împotriva deciziei civile nr. 160 din 09.02.2015, pronunțată de Tribunalul C., Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. C., PRIMARUL M. C. și C. L. C., cu sediul în municipiul C., ., județ. C., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul reclamant F. D., avocat D. A.-M. în baza împuternicirii avocațiale nr. 96(_)/05.08.2015 depusă la dosar și pentru intimații pârâții M. C., Primarul M. C. și C. L. C., avocat P. D. în baza delegației de substituire f.n./14.10.2015 eliberată de avocatul titular – M. A. pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin încheierea din 17.06.2015 cauza a fost suspendată în temeiul disp.l art. 242 al.1 pct.2 C.pr.civ., iar la data de 24.06.2015 recurentul reclamant F. D. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, după care:
Apărătorul recurentului reclamant F. D. depune la dosar taxa de timbru de 2 lei aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei și chitanța . nr. 115/17.09.2015 cu care face dovada cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Apărătorul intimaților pârâți depune la dosar delegația de substituire împreună cu delegația avocatului titular pentru C. L. C. (nr. 167(_)/14.05.2015), precum dovada cheltuielilor de judecată respectiv un borderou cu privire la onorariul de avocat aferent dosarului nr._, - poz.2 pentru suma de 350 lei la care este atașată factura nr. 729/27.05.2015 în valoare totală de 1900 lei. Precizează că factura depusă la dosar de încasare a onorariului vizează mai multe litigii, conform desfășurătorului.
Curtea față de cererea de repunere pe rol formulată de recurentul F. Dumtiru, cererea fiind legal timbrată, în raport de dispozițiile art. 245 pct. 1 Cod proc. civilă, dispune repunerea pe rol a cauzei.
Întrebate fiind, părțile prin apărătorii aleși, având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat, solicitând cuvântul asupra apelului.
Curtea, reținând că nu mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Având cuvântul, apărătorul recurentului reclamant F. D. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu consecința casării cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, cu obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită a se reține că la dosarul de apel nu există dovada comunicării încheierii prin care s-a respins cererea de acordarea ajutorului public judiciar formulată de către F. D., încheierea putând fi atacată în 5 zile de la comunicare deoarece a fost respinsă. Apreciază că în mod nelegal și netemeinic a fost anulat apelul ca netimbrat.
Apărătorul intimaților pârâți M. C., Primarul M. C. și C. L. C., având cuvântul solicită respingerea recursului, hotărârea instanței de apel fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În soluționarea recursului se solicită a se avea în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, cât și dovezile de comunicare atât a încheierii prin care a fost respinsă cererea de acordarea ajutorului public judiciar, cât și faptul că recurentul din prezenta cauză a fost citat cu mențiunea expresă de a depune cuantumul taxei judiciare de timbru. Există la dosarul cauzei această citație în cuprinsul căreia există mențiunea prin care se pune în vedere recurentului, în mod expres, obligația de plată și cuantumul taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a apelului. Or, recurentul în apel nu s-a conformat acestor dispoziții legale și din punctul său de vedere instanța de apel în mod corect a anulat apelul ca netimbrat față de neachitarea taxei de timbru.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamantul F. D. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții M. C., Primarul M. C. și C. L. C., să pronunțe o sentință care să țină loc de titlu de proprietate obținut în baza prescripției achizitive – uzucapiunea de 30 de ani pentru imobilul teren în suprafață de 200 mp, situat în mun. C., ., a cărui posesie și folosință o deține.
În fapt, reclamantul a arătat că în baza contractului de închiriere nr. 8932/24.09.1980 încheiat de către tatăl său F. N. N. cu R.A.E.D.P.P. C. a intrat împreună cu acesta în posesia și folosința imobilului construcție situat în mun. C., ., iar din anul 1995 a preluat contractul pe numele său urmare a decesului antecesorului.
De atunci și până în prezent, contractul de închiriere a fost prelungit de către RAEDPP C. la fiecare 5 ani, reclamantul susținând că i-a adus numeroase îmbunătățiri, plătind totodată chiria aferentă, precum și toate taxele și impozitele pentru acest imobil.
A susținut reclamantul că față de considerentele arătate, s-ar impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de titlu de proprietate obținut în baza prescripției achizitive – uzucapiunea de 30 de ani pentru imobilul situat în municipiul C., ., a cărui posesie și folosință o deține.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să invoce dobândirea dreptului de proprietate pe cale de uzucapiune, în ce privește atât terenul aferent construcției din mun. C., . cât și curtea acesteia, indicând o suprafață de 200 mp.
În drept, au fost invocate prevederile art. 930-934 cod civil.
Prin sentința civilă nr. 4986 din 6 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Constanta, in dosarul civil mai sus menționat, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată de reclamantul F. D., prin care a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă de lungă durată a imobilului situat in Constanta, ., județul Constanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul F. D. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 160 din 09.02.2015 Tribunalul C. a anulat apelul reclamantului ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că s-a stabilit în sarcina apelantului reclamant obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 1840 lei aferentă căii de atac a apelului, iar această obligație nu a fost satisfăcută, situație în care au devenit incidente în cauză dispozițiile art. 200 alin.(1) din Legea nr. 146/1997, modificată, instanța aplicând sancțiunea anulării căii de atac.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul F. D. care a criticat-o pentru nelegalitate conform dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
A susținut recurentul că prin decizia civilă nr. 160/2015 Tribunalul C. a anulat cererea de apel ca netimbrată, întrucât atât cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, cât și cererea de reexaminare au fost respinse ca nefondate, iar apelantul nu a achitat taxa judiciară de timbru.
După pronunțarea asupra cererilor de acordare a ajutorului public judiciar instanța de judecată nu a comunicat recurentului și nici nu i-a pus în vedere să timbreze, motiv pentru care acesta nu a avut timpul necesar, de la data de 27.01.2015 și până la data de 03.02.2015 să depună taxa judiciară de timbru, având în vedere că acest cuantum era destul de mare raportat la valoarea bunului imobil conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.
Pe fondul cauzei, recurentul reclamant a solicitat ca după casarea hotărârii Tribunalului C. cu reținere spre rejudecare, să se constate că posesia exercitată de reclamant asupra bunului litigios a fost o posesie utilă și neviciată aptă să conducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, conform art. 1846 și 1890 cod civil de la 1864.
Intimații pârâți M. C. prin Primar și C. L. C. nu au formulat întâmpinare.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului C. în raport cu criticile recurentului reclamant, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant în jurisprudența sa, că în interesul unei bune administrări a justiției poate fi justificată impunerea restricției financiare în cazul accesului unei persoane la instanță. O astfel de limitare a dreptului de acces la instanță corespunde exigențelor art.6 alin.(1) din CEDO în cazul în care urmărește un scop legitim și dacă există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite în scopul vizat (Cauza Weissman și alții împotriva României, Hotărârea din 24 mai 2006 și Cauza Tolstoy – Milosloresky contra Regatului Unit, Hotărârea din 13.07.1995).
Suma costurilor, în lumina circumstanțelor unui caz dat, înțelegând aici și solvabilitatea solicitantului și faza procedurii prin care restricția în chestiune îi este impusă, sunt factori de care instanța trebuie să țină seama pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiție sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor accesul la justiție a fost restrâns până la punctul în care accesul la instanță a fost atins în esența lui.
În speță, Curtea constată că reclamantul a investit instanța cu o acțiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra unui imobil – teren în suprafață totală de 290 m.p. evaluat prin expertiza imobiliară la valoarea de_ lei (_ euro), acțiune supusă obligației de timbrare la valoare, conform dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 146/1997.
La rândul său calea de atac a apelului era supusă unei taxe judiciare de timbru la valoarea de 1/2 din taxa judiciară aferentă fondului cauzei, Tribunalul C. stabilind în sarcina apelantului pârât obligația de a timbra cu suma de 1840 lei.
Apelantul reclamant F. D. a formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, conform art.8 din O.U.G. nr. 51/2008. Prin încheierea din 18.11.2014 Tribunalul C. a respins această cerere motivat de faptul că apelantul nu a respectat exigențele art.14 din O.U.G. nr. 51/2008 pentru a beneficia de ajutor public judiciar, respectiv nu a depus nici un înscris din cele prevăzute de actul normativ pentru a dovedi starea sa materială precară care l-ar fi împiedicat să suporte costurile acestei proceduri judiciare.
A reținut instanța de fond că din interpretarea dispozițiilor art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008 rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a acorda beneficiul legii exclusiv celor care au o situație materială precară până acolo încât suportarea cheltuielilor de judecată ori a celor premergătoare procesului i-ar pune în situația de a fi lipsiți de mijloacele materiale necesare traiului (alimente, îmbrăcăminte, combustibil pe timp de iarnă etc.).
Verificarea îndeplinirii acestor condiții presupune atât analiza capacității financiare a solicitantului și a membrilor familiei acestuia, cât și raportarea la cheltuieli de întreținere a familiei solicitantului, care nu trebuie pusă în primejdie, iar pentru realizarea acestei operațiuni, titularul cererii de ajutor public judiciar trebuie să depusă la dosar înscrisuri din care să rezulte starea sa financiară, obligație ce nu a fost însă realizată de către apelant.
Cererea de reexaminare formulată de către apelantul reclamant F. D. împotriva încheierii din 18.11.2014 a fost respinsă ca nefondată prin încheierea pronunțată de Tribunalul C. la data de 12.01.2015, în condițiile art. 15 alin.(3) din O.U.G. nr. 51/2008, Tribunalul C.. S-a reținut că apelantul reclamant, deși a susținut că va atașa la cererea de reexaminare și documentația prevăzută de art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008 în referire la starea sa financiară care ar justifica acordarea ajutorului public judiciar, nu a depus nicio dovadă în acest sens, instanța investită cu cererea de reexaminare fiind astfel în imposibilitate de a stabili dacă petentul întrunește condițiile legale pentru acordarea facilităților fiscale, respectiv scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
Încheierea pronunțată în cererea de reexaminare este irevocabilă și conform O.U.G. nr. 51/2008 nu era supusă comunicării.
Curtea constată din analiza actelor dosarului că pentru termenul de judecată din 27.01.2015 apelantul reclamant a fost citat încă din 24.12.2014 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 1840 și, deși a avut la dispoziție mai mult de o lună de zile, acesta nu a timbrat.
Pe de altă parte, se reține că cererile de acordare a ajutorului public judiciar și de reexaminare formulate conform O.U.G. nr. 51/2008 au fost respinse datorită neîndeplinirii condițiilor legale, apelantul reclamant, deși fusese încunoștințat cu privire la înscrisurile prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008 și pe care ar fi trebuie să le depună la dosar, acesta nu a produs aceste probe, respingerea cererilor fiind imputabilă exclusiv apelantului.
Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună – credință, iar apelantul nu poate invoca propria sa culpă în administrarea procedurii reglementată de O.U.G. nr. 51/2008 pentru a beneficia de protecția legii, respectiv pentru a fi înlăturată sancțiunea anulării apelului pentru neîndeplinirea obligației de a achita taxa judiciară de timbru.
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, iar neîndeplinirea acestor cerințe legale determină sancționarea părții care nu s-a conformat acestor dispoziții legale – cum ar fi în speță obligației legale de a achita taxa judiciară de timbru, după ce în prealabil uzase fără succes de instituția ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
Or în speță, așa cum am arătat, deși apelantul cunoștea faptul că cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost respinsă pentru nedepunerea înscrisurilor cerute de art.14 din O.U.G. nr. 51/1008 în dovedirea stării sale materiale, iar calea de atac – reexaminarea, declarată împotriva acestei încheieri la rândul său nu fusese însoțită de nici un înscris din cele prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008, soluția respingerii cererii de reexaminare fiind previzibilă, a refuzat să își achite taxa judiciară de timbru, deși primise citație cu această mențiune încă din luna decembrie 2014 pentru termenul de judecată din 27 ianuarie 2015.
Este real faptul că hotărârea pronunțată în cererea de reexaminare nu a fost comunicată petentului, fiind irevocabilă, dat acesta, după primirea citației pentru termenul de judecată din 27 ianuarie 2015, citație în care era inserată mențiunea privind obligația sa de a timbra apelul cu suma de 1840 lei (fila 24 dosar apel) trebuia să depună diligențe pentru a afla dacă cererea de reexaminare i-a fost respinsă și respectiv să plătească taxa de timbru.
De altfel, se reține că instanța de apel a amânat pronunțarea asupra apelului reclamantului, inițial la data de 03.02.2015 și ulterior la data de 09.02.2015, astfel încât apelantul reclamant ar fi avut timp suficient la dispoziție să achite taxa de timbru după respingerea cererii de reexaminare (12.01.2015 – fila 11 dosar nr._ al Tribunalului C.).
Se constată că nici până la acest moment nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 1840 lei aferentă apelului, situație în care Curtea constată că sunt nefondate criticile recurentului reclamant formulate împotriva deciziei civile nr. 160 din 09.02.2015 a Tribunalului C..
În condițiile în care apelul reclamantului a fost anulat ca netimbrat, toate celelalte critici de fond, ce vizează condițiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani nu mai pot fi invocate omisso medio în prezentul recurs.
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul reclamantului F. D. ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă recurentul către intimații pârâți la 350 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul reclamant F. D., domiciliat în municipiul C., ., județ C., împotriva deciziei civile nr. 160 din 09.02.2015, pronunțată de Tribunalul C., Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. C., PRIMARUL M. C. și C. L. C., cu sediul în municipiul C., ., județ. C..
Obligă recurentul reclamant la 350 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. P. D. P. I. B.
Grefier,
M. G.
Jud. fond: A.R.Pârlățeanu
Jud.apel: C.C.; C.E.
Red.dec.jud.M.P./16.10.2015
Tehnored.gr.A.B./2 ex./29.10.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 212/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr.... → |
|---|
