Legea 10/2001. Decizia nr. 140/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 140/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 140 C
Ședința publică din 23 noiembrie 2015
PREȘEDINTE – VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR – M. G.
GREFIER - C. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă G. M., cu domiciliul în mun. C., ., județ C. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat S. G., din comuna C., ., județ C., împotriva sentinței civile nr. 876/07.05.2015, în contradictoriu cu intimații pârâții P. M. C., M. C. PRIN PRIMAR și C. L. C., toți cu sediul în mun. C., Bulevardul Tomis nr. 51, județ C., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru apelanta reclamantă, avocat S. G., în baza delegației depuse la dosar, lipsind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, stadiul dosarului și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța aduce la cunoștință că la termenul anterior de judecată, din oficiu, a fost invocată excepția prematurității cererii de chemare în judecată, în raport de data introducerii acțiunii 10.12.2014 și dispozițiile art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 prin care legiuitorul a înțeles să sisteze, pe o perioadă de 12-24-36 luni, toate acțiunile prin care persoanele solicită soluționarea notificărilor și incidente în prezenta cauză, solicitând apărătorului ales al apelantei reclamante exprimarea poziției procesuale, în raport de excepția invocată.
Apărătorul ales al apelantei reclamante, având cuvântul, arată că este de acord cu admiterea excepției prematurității acțiunii și pe cale de consecință admiterea apelului formulat și modificarea soluției pronunțate, în sensul respingerii acțiunii ca prematur introdusă.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea adresată instanței la 10 decembrie 2014, reclamanta G. M. a solicitat in contradictoriu cu pârâții P. municipiului Constanta, M. Constanta prin Primar și C. L. al municipiului Constanta, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea terenului in suprafață de 382,34 mp., ce formează lotul 3 din careul nr. 8 de pe plaja Mamaia, iar în ipoteza în care restituirea terenului pe vechiul amplasament nu mai este posibilă să se dispună atribuirea în deplină proprietate si posesie a unui bun echivalent, de aceeași valoare și natură, inclus în lista bunurilor inventariate, iar dacă nici compensarea nu este posibilă să se propună acordarea măsurilor compensatorii în temeiul dispozițiilor Legii nr. 165/2013, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii s-a arătat că defunctul G. G. a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6724/1936, la Grefa Tribunalului C., prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 382, 34 mp. teren, situat în Stațiunea Mamaia, lotul 3 careul 8, fiind achitat în întregime prețul imobilului, așa cum rezultă din certificatul nr. 7816/23.03.1998 și din chitanța nr. 459/28 iulie 1936, emisă de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale C., inclusiv chitanța nr. 18/3 ian.1939.
S-a mai arătat că prin decizia nr._/1958 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular ol orașului C., autorul reclamantei a fost expropriat, iar calitatea sa de moștenitoare legală o dovedește prin certificatele de moștenitor nr. 115 și 116 din 1 aprilie 1998.
Mai precizează reclamanta că prin notificarea nr. 2154 din 10 august 2001 a solicitat pârâților restituirea în natură a imobilului, care nu s-a realizat nici până la data promovării cererii de chemare în judecată, deși imobilul nu este afectat de construcții, așa încât restituirea acestuia pe vechiul amplasament este posibilă.
Se mai relevă faptul că având în vedere că, procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013, modificată, pentru finalizarea procesului de inventariere a cererilor privind retrocedarea unor imobile preluate abuziv în perioada 1945-1989, precum si cel de inventariere a tuturor bunurilor aflate în proprietatea statului, afectate de acest proces, s-au finalizat, fără a i se comunica soluția adoptată, situație care justifică inițierea prezentului demers judiciar.
In drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 165/2013.
In dovedirea cererii s-au depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: notificare nr. 2154 din 10 august 2001, comunicată prin Biroul Executorului Judecătoresc S. C. A., acte de stare civilă, certificat de calitate de moștenitor nr. 6 din 28 februarie 2006, emis la B.N.P. C. E. V., act de vânzare din 29 iulie 1936, certificat nr. 7816 din 23 martie 1998, emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului, decizia nr._ din 24 oct.1958, emisă de fostul Consiliu Popular al orașului C., sentința civilă nr. 1492 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul civil nr._, adresele nr._ din 18 februarie 2015 și_ din 16 februarie 2015, emise de Primăria municipiului C., plan de amplasament zonal, Hotărâri ale Consiliului L. municipal C. nr. 320 din 30.07.2003, nr. 109 din 28 februarie 2005, adresa nr. R_ din 27 februarie 2015, proces verbal din 2 noiembrie 1942, decizia nr._ din 21 noiembrie 1945.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul C. a pronunțat sentința civilă nr. 876 din 7 mai 2015, prin care a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta G. M. în contradictoriu cu pârâții P. M. C., M. C. prin Primar și C. L. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în baza notificării cu nr. 2154 din 10 august 2001 prin B.E.J. S. C. A., reclamanta G. M. a solicitat Primăriei C., acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 382 mp situat în lotul 3, careul 8, stațiunea Mamaia.
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. anularea dispoziției nr. 2034 din 7 iunie 2005 și restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Reclamanta a precizat că în mod eronat i-a fost respinsă notificarea cu motivarea că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul C. a reținut că autorului reclamantei în contractul de vânzare-cumpărare din anul 1936 i-a fost înstrăinată suprafața de teren în litigiu, cu condiția ca în termen de 4 ani, prelungit cu 2 ani, să edifice o construcție pe acest teren, în caz contrar, contractul de vânzare-cumpărare va fi reziliat de drept.
Instanța de fond a reținut că în cauză operează pactul comisoriu de gradul 4, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea ca nefondată; în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 876 din 7 mai 2015 a declarat apel reclamanta G. M. ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează apelul arătând că instanța de fond în mod greșit a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Într-adevăr în cauză a existat o predare abuzivă a imobilului în litigiu, nu cum s-a susținut în considerente că rezoluțiunea contractului a operat de drept, fără a fi necesară intervenția justiției.
Reclamanta precizează că rezoluțiunea unui contract sinalagmatic intervine când debitorul obligației nu își îndeplinește, din culpa sa, obligația pe care și-a asumat-o la încheierea acestui contract.
În cauză o asemenea rezoluțiune nu a fost constatată decât prin decizia nr._ din 24 octombrie 1958 a fostului Sfat Popular al Orașului C..
Prin această decizie s-au declarat desființate actele de vânzare de loturi de pe plaja Mamaia pentru nerespectarea clauzelor precizate în contractele de vânzare-cumpărare.
Neîndeplinirea obligației contractuale nu se datorează culei autorului reclamantei, fapt pentru care preluarea imobilului a fost abuzivă.
Reclamanta consideră că este îndreptățită la măsuri reparatorii conform legii speciale de reparații.
Pentru cele relatate, a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Analizând sentința apelată, Curtea reține următoarele:
În ședința de judecată din data de 26 octombrie 2015, Curtea din oficiu a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată prin care se solicită soluționarea pe fond a notificării, după . Legii nr. 165/2013, în raport de dispozițiile art. 4, art. 33-35 din acest act normativ privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România cu modificările și completările ulterioare.
În raport cu dispozițiile art. 248 al. 1 Cod procedură civilă, curtea va soluționa cu prioritate excepția invocată din oficiu și va fi admisă pentru următoarele argumente:
Prematuritatea reprezintă un impediment procesual care, fără a nega în ansamblu dreptul de acces la justiție, îl temporizează în exercitare condiționându-l de îndeplinirea anumitor termene legale.
Prin dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a instituit o . condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ.
Procedând, în prealabil, la o analiză asupra admisibilității sesizărilor, se constată că sunt îndeplinite cerințele legale, având în vedere că sesizările pun în discuție chestiuni de drept constând în interpretarea și aplicarea unor dispoziții de drept material, în legătură cu soluționarea fondului notificărilor de către instanța de judecată, în condițiile existenței unor termene din procedura prealabilă, încă neepuizate la data sesizării instanței și, respectiv, posibilitatea obligării entității deținătoare să rezolve notificarea la momentul la care vor fi îndeplinite termenele.
Prin urmare, de lămurirea chestiunilor de drept poate depinde soluționarea cauzei pe fond deoarece, în funcție de modalitatea de rezolvare, se poate da dezlegare fondului raporturilor juridice sau, dimpotrivă, judecății de fond i se poate opune excepția prematurității, văzută ca impediment de fond.
În speță, reclamanta s-a adresat Tribunalului C. după . Legii nr. 165/1013, cu o cerere de soluționare a notificării cu nr. 2154/10.08.2001, nesoluționată de unitatea deținătoare pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat, situat în C., Suburbia Anadalchioi, parte a lotului 25-1886, județul C..
Curtea constată că reclamanta s-a adresat instanței înainte de împlinirea termenelor prevăzute pentru procedura administrativă de soluționare a notificării nerezolvată de entitatea deținătoare.
Dispozițiile legale vizate de sesizările privind pronunțarea unei hotărâri prealabile sunt următoarele:
-art.26 alin.(3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:
„(3)Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.”;
-art.4 și art.33 – 35 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare:
-„Art.4 – Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii – pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
-„Art.33 –(1)Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
a)în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b)în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 – 5.000 de cereri;
c)în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 cereri.
(2)Termenele prevăzute la alin.(1) curg de la data de 01 ianuarie 2014.
(3)Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(4)Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin.(1).”;
-„Art.34 –(1)Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2)Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(3)Numărul dosarelor prevăzute la alin.(1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin.(2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.”
Art. 193 Cod procedură civilă prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, atunci când aceasta este instituită în mod expres în anumite materii, caz în speță art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013, nu contravine normelor constituționale (art.21 alin.(1) art.126 alin.(2) din Constituția României) și nici celor convenționale, înscriindu-se potrivit jurisprudenței de contencios european în limitările permise exercițiului dreptului de acces la o instanță.
Referitor la împrejurarea că termenele reglementate de art. 33 alin.(1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, au fost instituite la un interval de timp considerabil după împlinirea termenului inițial, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, trebuie reținut contextul adoptării acestui recent act normativ, determinat de pronunțarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii – pilot din 12 octombrie 2010, în Cauza M. A. și alții împotriva României și de necesitatea implementării unor măsuri de natură să urgenteze soluționarea cererilor vizând măsurile reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat.
În acest sens, în acord cu îndrumările din Hotărârea – pilot vizând perfecționarea cadrului legislativ, Legea nr. 165/2013 a fost adoptată pentru „finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România”.
Față de caracterul obligatoriu al procedurii prealabile partea nu se poate adresa instanței înainte de împlinirea termenelor defipte de lege, întrucât nu are un drept actual pretenției formulate în aceste condiții opunându-i-se prematuritatea, ca impediment care nu permite cercetarea fondului.
Nu se poate susține, astfel nu apreciază reclamanta că avea deja un drept născut de a sesiza instanța, decurgând din nesoluționarea notificării, înăuntrul termenului de 60 de zile prevăzut inițial de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare și valorificând ca atare în prezent.
Reclamanta avea posibilitatea ca, în cazul refuzului nejustificat de soluționare a notificării formulate înăuntrul termenului prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să sesizeze instanța, să pretindă și să obțină soluționarea pe fond a pretenției, așa cum s-a statuat, de altfel, prin Decizia Î.C.C.J. – Secțiile Unite nr. XX din 19 martie 2007.
Având în vedere că nu și-a exercitat acest drept anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 cu modificările și completările ulterioare, reclamanta trebuie să se supună condițiilor de formă și fond (inclusiv urarea procedurii prealabile) de la data la care a investit instanța.
Instituirea termenelor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu contravin nici liberului acces la justiție și nici principiului neretroactivității legii civile.
În concluzie, acțiunea adresată Tribunalului C., înainte de împlinirea termenelor prevăzute de art.33 din Legea nr. 165/2013 cu modificările și completările ulterioare referitoare la soluționarea pe fond a notificării adresate unității deținătoare, i se opune excepția de prematuritate, reclamanta neprevalându-se de un drept actual față de neexpirarea termenelor de procedură prealabilă.
Pentru considerentele expuse, C. în baza art. 480 alin. (1) Cod procedură civilă va schimba în tot sentința civilă apelată, în sensul că admițând excepția prematurității, va respinge acțiunea ca fiind prematur introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă G. M., cu domiciliul în mun. C., ., județ C. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat S. G., din comuna C., ., județ C., împotriva sentinței civile nr. 876/07.05.2015, în contradictoriu cu intimații pârâții P. M. C., M. C. PRIN PRIMAR și C. L. C., toți cu sediul în mun. C., Bulevardul Tomis nr. 51, județ C., schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admițând excepția prematurității, respinge acțiunea ca fiind prematur introdusă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Vanghelița T. M. G.
Grefier
C. I.
Jud.fond.C.C.
Red.dec.jud.V.T./15.12.2015
Tehnored.gref.I.C./18.12.2015/4ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 187/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Pretenţii. Decizia nr. 143/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
