Acţiune în constatare. Decizia nr. 4606/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4606/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 11903/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4606/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. P.
Judecător M. P.
Judecător M. C.
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul P. C., împotriva deciziei civile nr. 13 din 04.02.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._/22/2012, în contradictoriu cu intimații pârâți M. N., B. SA și B. SA S. DROBETA T. S., având ca obiect „acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost timbrat corespunzător, s-au depus și concluzii scrise de către recurent, care a solicitat judecarea în lipsa, conform art. 242 C.Pr.Civilă, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a reținut spre soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea depusă la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la data de 07.08.2012, sub nr._ reclamantul P. C. a chemat în judecată pe pârâtele M. N., B. SA București și B. SA – Suc. Drobeta Turnu Severin, pentru ca pe baza probelor ce se vor administra în contradictoriu cu acestea, să se constate falsificarea în conținutul său a înscrisului intitulat raport de expertiză contabilă, întocmit de M. N., la solicitarea acestuia și a Curții de Apel C. în dosar nr. 1779/C/2002.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că cu ocazia încuviințării expertizei în dosarul sus menționat Curtea de Apel C. a fixat printre altele și obiectivul prin care instanța să comunice în ce măsura banca și-a respectat obligațiile contractuale cele statuate prin decizia nr. 195/1999, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr. 812/1998 precum și celelalte termene de rambursare în condiții de opozabilitate .
A mai arătat că a încheiat în anul 1997 un contract de împrumut cu pârâta, pe timpul executării contractului s-a declanșat un litigiu soluționat prin decizia civilă nr.195/C/1999 de către Curtea de Apel C., ulterior a formulat o plângere penală și ca urmare a acesteia s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză prin care s-au arătat aspecte legate de neîndeplinirea obligațiilor statutare ale băncii de manopere dolozive în întocmirea evidențelor sale contabile, astfel că se poate concluziona că atât la întocmirea, cât și la derularea contractului încheiat între părți, pârâta a acționat fiind în eroare și folosindu-se de dol.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar rezoluția din dosarul nr. 3831/P/ 2012, din 28.09.2012,referat cu propunere de a nu se începe urmărirea penală raport de expertiza contabilă pronunțat în dosar nr.1779/C/2002 extrajudiciar adresa nr. 1515/10.06. 1998, emisa de pârâta B. SA – S. Drobeta Turnu Severin, confirmare de primire, adresa nr. 717/22.01.1998 emisa de B. SA – S. Drobeta Turnu Severin adresa nr. 1898/98 emisa de B. SA – S. Drobeta Turnu Severin, note, cerere,chitanțe ordine de încasare, grafic de rambursare . La termenul de judecată din 05.11.2012, reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune motivată în drept pe textele art. 1178 și următoarele c. civil cu raportate la art. 177 c. p. civilă.
Prin sentința civilă nr.8337 din 03.12.2012, Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului, reținând, în raport de întregul material probator administrat și de precizările ulterioare formulate de acesta, că se plânge de acțiuni dolozive ale celor doi pârâți, persoane fizice, în întocmirea a două rapoarte de expertiză ce au fost folosite drept mijloc de probă într-un dosar soluționat de Curtea de Apel C..
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul P. C. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtele M. N., B. SA București și B. SA – Suc. Drobeta Turnu Severin, să se constate falsificarea în conținutul său a înscrisului intitulat raport de expertiză, depus de expert M. N. la solicitarea acestuia și a Curții de Apel C., în dosar nr. 1779/C/2002.
S-a reținut de instanță că reclamantul, în cauza nr. 1779/C/2002, a solicitat și obținut administrarea probei cu expertiza contabilă iar instanța, Curtea de Apel C., a stabilit, printre altele, și obiectivul prin care expertul să stabilească în ce măsura banca și-a respectat obligațiile contractuale cele statuate prin decizia nr. 195/1999, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr. 812/1998 precum și celelalte termene de rambursare în condiții de opozabilitate .
Astfel, în anul 1997 reclamantul P. C. a încheiat cu pârâta B. Post SA Suc. Tr. S. un contract de împrumut, dar în perioada executării contractului s-a pornit un litigiu ce a fost soluționat prin decizia civilă nr.195/C/1999 de către Curtea de Apel C. .
Față de ceea ce s-a reținut anterior, s-a apreciat că se sugerează încălcarea unor norme de ordine privată, respectiv prevederile art.960 c.civ., sancțiunea în cazul acestor încălcări fiind nulitatea relativă, iar acțiunea în anulare este prescriptibilă în termen de 3 ani de la data când cel interesat a luat la cunoștință de existența actului.
În continuarea susținerilor formulate anterior, ținând seama de data depunerii celor două rapoarte de expertiză, s-a apreciat ca prescrisă acțiunea în anulare.
Observând acțiunea formulată de reclamantul P. C. s-a observat că aceasta este întemeiată pe disp. art. 177-184 c. proc. civ.
Conform art. 177 c. proc. civ. acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator, fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura .
În cauza de față reclamantul P. C. a arătat că raportul de expertiză întocmit de expertul M. N. este falsificat în conținutul său, sens în care a înțeles să conteste scrierea și semnătura acestuia .
S-a apreciat de instanță că raportul de expertiză efectuat la solicitarea instanței nu are caracterul unui înscris sub semnătură privată depus de o parte, ci este un act autentic efectuat în condițiile legii ce conține opinia unei persoane cu cunoștințe în domeniul în care activează, în speța de față în domeniul contabilității, pârâta M. N. fiind expert contabil înscris pe tablou experților tehnici judiciari și contabili în cadrul Biroului de expertize locale M..
Într-o altă ordine de idei, împotriva raportului de expertiză efectuat de expertul desemnat de instanță, partea nemulțumită poate face obiecțiuni care, dacă se găsesc întemeiate de instanță se vor încuviința și înainta expertului desemnat pentru a răspunde la ele iar dacă instanța apreciază nerelevantă expertiza dispusă în cauză sau în neconcordanță cu celelalte probe administrate în cauză poate dispune efectuarea unei noi expertize .
Sub un alt aspect, în lipsa unor precizări explicite privind normele de drept încălcate de natură să atragă nulitatea absolută a celor două înscrisuri și raportându-ne la prevederile OG 2/2000, văzând că experții au efectuat lucrări în limita competențelor profesionale dobândite, acțiunea în constatarea nulității absolute, s-a apreciat ca nefondată, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamantul P. C., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs (recalificat în apel la termenul de judecată din 28.01.2013), reclamantul.
A criticat sentința, in întregul său, arătând că reprezintă o interpretare sui generis a completului de judecata din cadrul instanței si nu opinia generala a acesteia.
A expus structural critica instanței după cum urmează:
A- Calificarea caii de atac. A solicitat să se observe următoarele: art.2, pct.3 si 4 C.p.c; precizările făcute de ICCJ prin dec.32/09.06.2008; textul art.282 C.p.c. si lipsa oricăror legi speciale.
B- Activitatea completului desfășurată în cercetarea judecătorească, rolul activ al instanței, paralelismul intre obiectul cererii si starea de fapt si expunerea de motive, grave greșeli fata de interpretarea fondului de cuvinte al limbii romane si ignorarea oricăror doctrine si practici juridice in materie. Aspecte legate de:" nulitate absoluta, iar acțiunea este prescriptibila"; " falsificarea in conținutul sau "; " neîndeplinirea obligațiilor statuare ale băncii, manopere dolozive în întocmirea evidentelor sale"; " pârâta a acționat fiind în eroare si folosindu-se de doi"; "reclamantul a solicitat si a obținut administrarea probei cu expertiza "; "se apreciază de instanța ca raportul de expertiza efectuat la solicitarea instanței nu are caracterul unui înscris sub semnătura privata depus de o parte, ci este un act autentic (sic!).."; "impotriva raportului de expertiza...partea nemulțumita poate face obiecțiuni..."; "...acțiunea in constatarea nulității absolute se apreciază ca nefondata."; "...se apreciază ca se sugerează...fiind nulitate relativa, iar acțiunea in anulare este prescriptibila..."; "...ținând seama de data depunerii...se apreciază ca prescriptibila acțiunea in anulare"; "...urmează a respinge...ca inadmisibila.".
A susținut că atât acțiunea inițiala cât si precizările făcute si susținerile acesteia, alături de înscrierea de către instanța a expresiei, citez" acțiune in constatare", nu pot lăsa urme de îndoiala in ceea ce privește încadrarea juridica.
Reținerile consemnate in ședința dovedesc inconsecvența si incertitudinea manifestată de completul de judecata cu privire la încadrarea juridica, făcând prin aceasta dovada încălcării dispozițiilor art.129, pct.4,5 si 6 C.p.c.
Aceeași sentința, prin aceeași motivare, dovedește indubitabil, deopotrivă, interpretarea greșita a actului dedus judecații, existenta unor motive atât contradictorii cat si străine cauzei, lipsa temeiului legal, încălcarea si aplicarea greșita a legii și nesoluționarea a ceea ce s-a cerut. A solicitat să se observe căderea soluției criticate sub incidența art.304. pct.6/7,8 si 9 C.p.c.
Referitor la semantica unor expresii ale limbii romane înscrise în Dex a precizat că:
Expresia "inadmisibilitate” in limbaj comun, este consacrată acelor acțiuni si fapte ce nu pot fi acceptate sau permise.
Act autentic efectuat în condițiile legii.
Sub aspectul explicațiilor conferite strict de DEX, reținerea completului atinge perfecțiunea, dacă se va observa obiectul si motivarea în raport de cerea introductivă si precizările si susținerile acesteia, calitatea autorului actului si conținutul acestuia, se vor constata următoarele:
- expertul nu are calitatea de funcționar public ( art. 1171 c. civ.), iar actul are caracter convențional;
- nu s-a contestat niciodată scrierea si subscrierea în materialitatea acestora, ci falsificarea datelor scrise si subscrise.
A criticat sentința și pentru lipsa datelor concrete vizând calea de realizare, conform căreia sentința face dovada unui refuz de a judeca fapta nerecunoscuta, ba chiar sancționabilă de legea civilă.
A solicitat admiterea cererii, fie in varianta apelului în condițiile art.296. teza 2( in totalitate), cu raportare la art.297. pct. l C.p.c.. fie varianta recurs in condițiile art.304, ind.l cu raportare la art.304. pct.6.7.8 si 9 C.p.c.
Prin decizia civilă nr.13 din 04.02.2013, Tribunalul M. a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins apelul civil formulat de apelantul reclamant P. C., împotriva sentinței civile nr.8337 din 03.12.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimații pârâți, M. N., B. SA, și B. SA - S. Drobeta Turnu Severin.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, astfel cum stipulează disp. art. 137 c.p.civ., s-a constatat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1201 C.civ., există autoritate de lucru judecat „când o a doua cerere de chemare in judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză si este între aceleași părți, făcută de ele si în contra lor, în aceeași calitate”.
Respectarea principiului autorității de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă odată tranșată de instanță să nu mai poată fi adusă înaintea judecații ulterior.
În speță, pretenția dedusă judecății în prezenta de către reclamant, în concret solicitarea de a se constata falsitatea raportului de expertiză întocmit de către expert M. N. în cauza ce a făcut obiectul dosarului 1779/C/2001 al Curții de Apel C., a fost tranșată irevocabil prin sentința civilă nr.4927/24.10.2011, a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin pronunțată în dosar nr._ *, astfel fiind, promovarea unei noi cereri de chemare în judecată având același obiect, cauză și între aceleași părți, nu mai poate fi analizată de către instanță pentru că s-ar aduce atingere securității circuitului civil.
În temeiul considerentelor expuse, s-a apreciat întemeiată excepția autorității de lucru judecat, aceasta fiind admisă, consecința fiind respingerea apelului ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul P. C., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 și 10 c.pr.civ.
În fapt, a motivat următoarele:
Cererea de chemare in judecata, formulata in baza art.111 C.p.c, motivata pe art.1178 si urm. C.Civ cu raportare in 177 si urm. C.p.c, îndreptata, in principal, împotriva paratei M. N.,. și numai pentru opozabilitate a solicitat citarea B.;
Obiectul cererii il formează constatarea falșului comis cu ocazia întocmirii raportului de expertiza;
Cauza este prezentarea, in raport, a unor date nereale prin aceea ca nu s-a ținut seama de Dec. 195/99 pronunțata de CA C. in Dos.812/99,a unor clauze contractuale si a unor norme de drept bancar privind modalitatea de calcul a dobânzilor si a decontării plaților făcute.
In scopul celor de mai sus a depus, in susținere si documentare, actele reținute de instanța criticata.
Motivarea, din dispozitiv, prin reținerea S.C.4927/24.10.2011 pronunțata de Jud.T. S._ *in următorul context:
a.La termenul din 28.01.2013, primul termen pentru dezbatere, a observat dosarul si nu exista decât referatul care atesta inversul reținerii instanței si i s-a acordat un termen scurt pentru a satisface taxa de timbru;deci, in lipsa acesteia,nu se putea discuta nimic;
b.La termenul din 04.02. a constatat ca la dosar se afla Dec.51/A si nu S.C.4957 care nu poarta nicio mențiune si era in stare volanta la dosar. Cerând lămuriri despre modalitatea in care aceasta decizie a ajuns la dosar, nu i s-a spus nimic. Solicită sa se observe ca nici una dintre partii nu au fost prezente la nicio dezbatere si nu exista cereri, alte acte care sa justifice prezența la dosar, a deciziei menționate
Trecând peste incidentele menționate, solicită sa se observe următoarele:
- Amalgamul expunerilor si reținerilor din decizia criticata si lipsa oricăror motive concrete,care in condițiile art.6 din CEDO se impuneau.
- Acțiunea soluționata de Jud. T. S. si Trib. M. Dos._ * prezintă următoarele caracteristici:
- parații au fost, in exclusivitate, Banca Centrala si sucursalele acesteia, cei doi experți și
rapoartele acestora au fost menționate pentru a demonstra efectul actelor bancii asupra lor;
- obiectul l-au format actele întocmite de Banca si nu rapoartele de expertiza;
- cauza viza falsificările făcute de Banca in evidentele sale;
- inițial acțiunea s-a vrut a fi in constatare, iar ulterior instanța o califica in obligația de a
face pentru ca, in final,sa o soluționeze ca pe o acțiune in nulitate relativa; soluția „respinge ca inadmisibila..."
La cele da mai sus solicită sa se ia in considerare si cele ce urmează:
- în principiu, cum practica a statuat, autoritatea de lucru judecat, este conferita acelor
hotărâri prin care s-au soluționat probleme de fond?
- Categoriile excepțiilor, invocarea acestora, posibilitatea deacoperire a lor si durata acestora.
În ultimul rând, susține invocarea art.304 pct.3 C., astfel:
- in ședința din 28.01.2013 s-a constatat lipsa taxei de timbru. În acest context consideră
ca posibilitatea oricărei discuții era oprita;
-În ședința din 04.02.2013 s-a pus în discuție recalificarea căii de atac. In acest context consideră că
punerea în discuție a autorității de lucru judecat trebuia făcută de completul ce urma a se constitui în urma recalificării căii de atac.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurentul reclamant, Curtea constată că în cauză nu subzistă motive de casare sau modificare a hotărârilor, din cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pc.1-9 C.pr.civ., ca și motive exclusiv de nelegalitate, pentru promovarea recursului.
Astfel, în speță, Tribunalul a reținut excepția autorității de lucru judecat, în raport de hotărârea judecătorească pronunțată în dosar nr._ *.
În dosar nr._ *, instanțele au constatat și hotărât următoarele:
Prin cererea depusă la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la data de 05 mai 2009 reclamantul P. C. a chemat în judecată pe pârâtele B. SA București și B. SA – S. Drobeta Turnu Severin, solicitând să fie obligate să-și respecte obligațiile contractuale potrivit contractului de împrumut nr.257 din 12.09.1997, cele statuate prin decizia civilă nr.195/1999, să se dispună verificarea înscrisurilor întocmite de bancă pe durata derulării contractului referitoare la plățile efectuate și să se constate nulitatea absolută a acestora, să se constate nulitatea absolută a raportului de expertiză întocmit în dosarul nr.2793/2001 al Tribunalului M. și a raportului de expertiză întocmit în dosarul nr.7275/2006, ambele dosare fiind atașate în dosarul nr.8340/2000 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Prin sentința civilă nr.2714 din 01.06.2009 instanța a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului M..
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul M. sub nr._ .
La data de 10 noiembrie 2009 în fața Tribunalului M. reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu cu experta M. N., obiectul cererii îl reprezintă nulitatea raportului de expertiză întocmit în dosarul nr.1779/C/2001 al Curții de Apel C..
La data de 02.12.2009 prin sentința nr.1440 Tribunalul M. – Secția Comercială și de C. Administrativ a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a dispus declinarea în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, apreciind că obiectul litigiului – nulitatea raportului de expertiză - este evaluabilă în bani.
Împotriva sentinței nr.1440/02.12.2009 a Tribunalului M. a declarat recurs reclamantul, ce a fost soluționat prin decizia nr.500/20.04.2010 a Curții de Apel C., respingându-l ca nefondat.
Cauza a fost înregistrată pentru continuarea judecății la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la 07.01.2010.
Prin sentința civilă nr.6510 din 22.11.2010, instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă, iar pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
În raport de temeiurile invocate de către reclamant, respectiv 1177 c.civ., 177 și 184 c.pr.civ., instanța a apreciat că textele invocate se referă la înscrisuri sub semnătură privată ca mijloace legale de probă și respectiv acțiunea de verificare de scripte în situația când cel căruia i se opune un înscris sub semnătura privată tăgăduiește înscrisul ori semnătura.
Constatând că înscrisurile a căror nulitate se solicită a se constata au fost depuse în instanță ca mijloace legale de probă, efectuarea lor fiind dispusă în temeiul art.201 c.pr.civ., a apreciat că nu le sunt aplicabile temeiurile de drept amintite anterior.
Potrivit art.34 din OG 2/2000 efectuarea expertizei cu nerespectarea dispozițiilor legale atrage după caz răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală a expertului tehnic judiciar ori a expertului tehnic extrajudiciar vinovat.
În cauză nu s-a făcut dovada că s-a formulat plângere penală împotriva celor doi experți și în caz afirmativ reclamantul ar fi avut deschisă calea revizuirii împotriva hotărârii judecătorești dată în baza celor două rapoarte de expertiză ca mijloace legale de probă.
În aceeași materie, analizând situația prevăzută de art.212 alin.2 C.pr.civ. a concluzionat în sensul inaplicabilității acestui text care conduce la nulitatea relativă a expertizei în condițiile impuse potrivit cărora expertiza contrară va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, recalificat apel.
Prin decizia nr.135/A din 07.04.2011 Tribunalul M. a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
S-a apreciat că raportul de expertiză întocmit într-un proces este un înscris autentic și îi sunt aplicabile prevederile art.177-179 c.pr.civ.
S-a apreciat că falsul trebuie cercetat prin orice mijloace de probă și trebuie stabilit ce parte a înscrisul a fost falsificată, dacă se mai poate face plângere penală sau dacă acțiunea penală s-a prescris.
Cauza a fost înregistrată în acest din urmă ciclu procesual la data de 03.06.2011.
La termenul din 27.06.2011, în raport de dispozițiile instanței de control a fost citat reclamantul cu mențiunea să precizeze care dintre părțile rapoartelor de expertiză sunt falsificate și în ce constă falsificarea.
Din înscrisul intitulat precizări depus prin registratura instanței la 14.09.2011 au fost trecute în revistă mai multe aspecte numerotate de 1 la 10, fără ca reclamantul să răspundă cererii instanței.
Lecturând acest înscris s-a reținut că cei doi pârâți persoane fizice sunt învinuiți prin mijloace dolozive în culegerea și prelucrarea informațiilor, astfel încât concluziile să fie păgubitoare pentru reclamant.
La termenul din 19.09.2011 reclamantul a precizat că în plângerea formulată împotriva celor doi experți, parchetul a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale, iar instanța l-a îndatorat pe reclamant să procure și să depună înscrisul comunicat de parchet la acea dată.
La termenul din 17.10.2011 a fost depusă de către reclamant rezoluția din 27.01.2004 dată în dosarul nr.1883/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, din care instanța a reținut că reclamantul din cauza de față a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților S. G., Mitucă M. și R. C..
Prin acea rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele amintite.
La termenul din 17.10.2011, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța a pus în discuție excepția prescrierii dreptului la acțiune, iar reclamantul a susținut că cele două rapoarte de expertiză sunt lovite de nulitate absolută, iar acțiunea este imprescriptibilă.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința civilă nr. 4927/24.10.2011 a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune ; a respins acțiunea formulată de reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâții B. SA, B. SA – S. Drobeta Turnu Severin, Ș. N. și M. N. .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, în raport de întregul material probator administrat și de precizările ulterioare formulate de reclamant, instanța a constatat că acesta se plânge de acțiuni dolozive ale celor doi pârâți, persoane fizice, în întocmirea a două rapoarte de expertiză ce au fost folosite drept mijloc de probă într-un dosar soluționat de Curtea de Apel C..
Față de ceea ce s-a reținut anterior, a apreciat că se sugerează încălcarea unor norme de ordine privată, respectiv prevederile art.960 c.civ., sancțiunea în cazul acestor încălcări fiind nulitatea relativă, iar acțiunea în anulare este prescriptibilă în termen de 3 ani de la data când cel interesat a luat la cunoștință de existența actului.
În continuarea susținerilor formulate anterior, ținând seama de data depunerii celor două rapoarte de expertiză, s-a apreciat ca prescrisă acțiunea în anulare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs (recalificat apel), reclamantul P. C. .
Prin decizia civilă nr. 51/A din 6 martie 2012, pronunțată de Tribunalul M., s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant P. C. împotriva sent. 4927/24.10.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimații pârâți B. SA București, B. SA S. Drobeta Turnu Severin, Ș. N. și M. N..
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor formulate, în conformitate cu disp.art. 295 C.pr.civ., instanța a constatat apelul ca nefondat, în esență, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea precizată a reclamantului P. C. sunt chemați în judecată experții Ș. N. și M. N. pentru a se constata nulitatea absolută a rapoartelor de expertiză întocmite de ei, rapoarte de expertize pretinse de reclamant a fi falsificate întrucât, folosindu-se de lipsa de cunoștințe de specialitate a instanței , prin manevre frauduloase și dolozive, cei doi experți au înscris date mincinoase și nejustificate în cuprinsul acestora în scopul de a pune instanța în imposibilitate de a soluția liber și just speța cu care a fost investită .
Raportul de expertiză întocmit în condițiile art. 208 C.pr.civ. urmează a fi valorificat de instanță ca orice mijloc de probă, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, pentru întocmirea unui raport de expertiză care nu corespunde realității expertul putând răspunde cel mult pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, infracțiune care odată constatată constituie motiv de revizuire a sentinței în condițiile art. 322 pct.4 C.pr.civ.
În speță, reclamantul solicită să se constate nulitatea absolută a rapoartelor de expertiză întocmite de experții M. N. și Serbănescu N. cu motivarea că aceste rapoarte sunt false prin înscrierea de date mincinoase, deși prin actele depuse la dosar acesta nu a făcut dovada că s-a adresat cu plângere penală împotriva celor doi experți, din rezoluția parchetului din 27.01.2004, dată în dosar nr.1083/P/2003 rezultând ca acesta a solicitat doar tragerea la răspundere penală a altor persoane față de care s-a și dispus neînceperea urmăririi penale .
Mai mult decât atât, nulitatea este sancțiunea civilă care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă .
Tocmai caracterul normei juridice încălcate prin încheierea actului juridic a cărui anulare se cere reprezintă criteriul de clasificare a nulităților în nulități absolute și nulități relative ; este absolută acea nulitate care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic a unei norme care ocrotește un interes general obștesc, și, dimpotrivă, este relativă acea nulitate care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocrotește un interes particular, individual ori personal .
Ori, este evident, că în cazul de față, reclamantul a solicitat să se constate că prin întocmirea celor două rapoarte de expertiză au fost încălcate norme care ocrotesc interese particulare, situație în care în mod legal instanța de fond a apreciat că sancțiunea care intervine este nulitatea relativă a actului, iar nu nulitatea absolută .
Aceasta, cu atât mai mult cu cât reclamantul a solicitat să se constate că prin manopere dolozive cei doi experți au indus în eroare partea și instanța de judecată prin concluziile din rapoartele de expertiză – situația reglementată pe disp.art. 960 C.civ.
Ori, regimul juridic al nulității relative este acela că poate fi invocată numai de către partea al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic; acțiunea în anulabilitate este prescriptibilă în termenul de 3 ani reglementat de art.9 din D.167/1958; nulitatea relativă poate fi confirmată expres sau tacit .
Cum, în speță, prezenta acțiune a fost introdusă cu depășirea termenului de trei ani, sentința instanței de fond de respingere a acesteia ca prescrisă este temeinică și legală.
Prin decizie nr. 6517/mai 2012 pronunțată în dosarul nr._ *, Curtea de Apel C. a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamantul P. C. împotriva deciziei nr.51/A din 6 martie 2012, fiind menținute deci, decizia și, respectiv, sentința menționate.
Rezultă, cu evidență, din expunerea acestei cauze ce a făcut obiectuldosarului nr._ *,comparativ cu prezentul litigiu, că același reclamant P. C., a formulat aceeași cerere, în legătură cu raportul de expertiză întocmit de expert M. N. în dosarul nr.1779/C/2001 al Curții de Apel C., iar instanța, prin hotărâri anterioare prezentei cauze, s-a pronunțat în mod irevocabil sub acest aspect, în sensul că sancțiunea care intervine este nulitatea relativă a actului, ce poate fi invocată numai de către partea al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic, în termen de 3 ani, termen care a fost depășit în cauza respectivă, și, cu atât mai mult, în cauza de față.
Observând considerentele deciziei recurate, Curtea constată că prima instanță a soluționat cauza dedusă judecății, invocând principiul autorității de lucru judecat sub forma prezumției și, ca o consecință a acestui fapt, nu a mai antamat fondul litigiului.
Deși motivarea soluției se bazează în exclusivitate pe prezumția autorității de lucru judecat, este cunoscut că autoritatea de lucru judecat se manifestă atât sub forma excepției procesuale, cât și sub forma prezumției de lucru judecat.
Atunci când autoritatea de lucru judecat se manifestă sub forma excepției procesuale, sunt aplicabile dispozițiile art. 166 Cod procedură civilă raportat la art. 1201 cod civil (vechea reglementare) și aceasta presupune ca între cele două spețe să existe tripla identitate: de părți, de obiect și de cauză.
Cât privește autoritatea de lucru judecat, ca și prezumție, aceasta este prevăzută de art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin.2 Cod civil, și presupune că o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți, neputându-se primi vreo dovadă contrară, față de caracterul absolut al prezumției.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat presupune ca, ceea ce a stabilit o instanță printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, să nu fie contrazis ulterior de o altă instanță, printr-o altă hotărâre; în același sens este și jurisprudența CEDO, respectiv, că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat anterior printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Atât prezumția cât și excepția lucrului judecat, constituie instrumente juridice menite să servească instituția puterii lucrului judecat care, în calitate de cel mai important efect al hotărârilor judecătorești, are la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată și soluția cuprinsă într-o hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre si nici supusă unei alte analize ulterioare.
Prin urmare, existând o statuare jurisdicțională, cu privire la solicitarea reclamantului,ce rezultă din existența unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care a mai fost analizată această chestiune, soluția pronunțată de Tribunal, pe excepție, indiferent în care din cele două forme expuse de Curte, și de a nu antama fondul cauzei, este legală, făcând de prisos examinarea criticilor recurentului, ce vizează fondul litigiului.
În ceea ce privește împrejurările de nelegalitate a recalificării căii de atac, din apel în recurs, criticile sunt, de asemenea, nefondate, întrucât, conform celor două încheieri din 28 ianuarie 2013, în mod corect, instanța, verificându-și mai întâi competența, a pus în discuția părților și a recalificat calea de atac de competența sa, iar, ulterior, ca instanță de apel, verificând eventualele lipsuri ale cererii de apel, a dispus plata taxei de timbru. Excepția autorității de lucru judecat a fost pusă în discuția părților la următorul termen de judecată, din 4 februarie 2013, de instanța de apel, după depunerea la dosar a chitanței de plată a taxei de timbru aferentă apelului, așa încât, și sub acest aspect, susținerile recurentului sunt nefondate.
Cu referire la critica ce vizează nemotivarea hotărârii, aceasta este total neântemeiată, decizia atacată cuprinzând motivele pe care se sprijină, conform art. 261 alin.1 pc.5 c.pr.civ., motive care, după cum s-a arătat, în raport de dispoz. art. 137 alin.1 c.pr.civ., în mod corect, nu vizează fondul litigiului, atâta timp cât cauza s-a soluționat pe excepție.
Referitor la celelalte motive de recurs, ce vizează art. 304 pct. 8 și 10 c.pr.civ., acestea, de asemenea, nu vor fi primite, dată fiind interpretarea actului juridic dedus judecății de către instanța care a pronunțat hotărârea în raport de care s-a reținut autoritatea de lucru judecat, și nu de către instanța care a pronunțat decizia supusă prezentului recurs, această critică vizând, deci, fondul litigiului, iar pct.10 al art.304 a fost abrogat de legiuitor, neexistând în reglementarea codului de procedură civilă, în vigoare pe parcursul soluționării cauzei.
Față de considerentele expuse, constatând că decizia pronunțată de instanța de apel nu este afectată de motive de nelegalitate, în baza art. 312 c.pr.civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P. C., împotriva deciziei civile nr. 13 din 04.02.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._/22/2012, în contradictoriu cu intimații pârâți M. N., B. SA și B. SA S. DROBETA T. S., având ca obiect „acțiune în constatare”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2013.
Președinte, P. P. | Judecător, M. P. | Judecător, M. C. |
Grefier, D. S. O. |
Red.Jud.P.P.
Thn.red.D.O/2ex.
Data red. 09.05.2013
Jud.apel S.C.
A.M.
Jud.fond A.G.
| ← Servitute. Decizia nr. 3286/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Cereri. Decizia nr. 9653/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
