Grăniţuire. Decizia nr. 6700/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6700/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 512/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6700
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Judecător: - L. M. L.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul V. C. împotriva 691/10.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata O. Gh. D..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns revizuientul V. C., prin procurator V. F. S., lipsind intimata O. Gh. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Procurator V. F. S., pentru revizuientul V. C., a depus la dosar concluzii scrise și un set de înscrisuri.
Interpelat de instanță, procurator V. F. S., pentru revizuientul V. C., a învederat instanței că cererea de revizuire este îndreptată împotriva deciziei civile 691/10.05.2011, pronunțată în recurs de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._ .
Instanța, în raport de obiectul cererii de revizuire și de susținerile reprezentantului revizuientului, a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire formulată în cauză, având în vedere că, potrivit art. 322 Cod procedură civilă, sunt supuse revizuirii hotărârile definitive prin care a fost evocat fondul cauzei.
Procurator V. F. S., pentru revizuientul V. C., a solicitat respingerea excepției, arătând că până la sfârșitul ședinței de judecată, va depune concluzii scrise cu privire la această excepție.
La sfârșitul ședinței de judecată, s-au depus concluzii scrise de către procurator V. F. S., pentru revizuientul V. C., prin Serviciul Registratură, înregistrate sub nr._/18.06.2013.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. J., sub nr._, reclamantul V. C. C., în contradictoriu cu pârâta O. Gh. D., a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar între proprietățile părților și pârâta să fie obligată să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care a ocupat-o din proprietatea sa, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4003/29.05.2009, pronunțată de Judecătoria Tg. J., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul V. C. C., în contradictoriu cu pârâta O. Gh. D..
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietatea reclamantului situată în tarlaua 82, parcelele 5231, 5230 și 5229 și cea a pârâtei amplasată în tarlaua 82, parcelele 5228/2, 5228 și 5228/1 pe aliniamentul determinat de punctele 1-3-5-6-7, conform schiței din anexa 1 la raportul de expertiză întocmit în cauză de inginer G. M..
A fost respins cel de-al doilea capăt de cerere.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată, pârâta fiind obligată să achite reclamantului suma de 250 lei, reprezentând contravaloarea a 1/2 din onorariul expertiză.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul V. C., considerând-o nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr.419 din 17 decembrie 2009, 318/2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant V. C. împotriva sentinței civile nr. 4003 din 29.05.2009 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._ .
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, susținând că sunt nelegale și netemeinice, susținând, în esență că:
- instanța de fond a stabilit linia de hotar cu nerespectarea titlurilor de proprietate ale părților sub aspectul suprafețelor și amplasamentului;
- ambele hotărâri conțin motivări contradictorii, în sensul că deși instanța reține că suprafețele înscrise în titlurile de proprietate nu corespund cu cele individualizate de expert, stabilește linia de hotar prin diminuarea proprietății sale;
- că, deși prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză a solicitat expertului să stabilească linia de hotar în funcție de titlurile de proprietate, expertul a identificat terenurile fără a ține seama de suprafețele evidențiate în titluri și fără a justifica diferența rezultată din evidența scriptică și cea faptică;
- că, în raport de dispozițiile art. 584 – 585 Cod civil, instanțele nu au procedat la compararea titlurilor de proprietate și nu au administrat probe pentru stabilirea liniei de hotar și că s-a reținut nejustificat ocupațiunea nelegitimă a pârâtei, în condițiile în care nu s-a verificat de unde provine surplusul.
Prin decizia nr.542 din 14 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul cu nr._, s-a respins recursul formulat de reclamantul V. C. C. împotriva deciziei civile nr. 419 din 17 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ și a sentinței civile nr. 4003 din 29 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă O. GH. D., având ca obiect grănițuire.
S-a reținut că potrivit art. 584 Cod pr. civilă, orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, iar cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine, ce aparțin unor titulari diferiți.
În speță, reclamantul recurent și pârâta intimată au proprietăți învecinate, iar ca dovadă a proprietății reclamantul a exhibat titlul definitiv nr._/1.09.1999, rectificat conform sentinței civile nr.115/2008 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._, iar pârâta titlul definitiv nr._/20.06.2003, emis de Comisia Județeană Gorj.
Prin această sentință s-a dispus rectificarea titlului definitiv de proprietate nr._/1999 și a procesului – verbal de punere în posesie aferent acestuia, privind parcelele 5230 și 5231 referitor la configurația acestora și vecinătăți potrivit raportului de expertiză tehnică, efectuat de expertul tehnic G. L., în acest dosar.
Instanțele au procedat la compararea titlurilor definitive de proprietate emise în temeiul Legii nr.18/1991 și au stabilit hotarul dintre cele două proprietăți, cu respectarea proprietății reconstituite în conformitate cu dispozițiile legii fondului funciar și având în vedere probatoriul administrat, respectiv titluri definitive de proprietate, expertiză.
Instanțele au aplicat corect dispozițiile legale privind grănițuirea și revendicarea, au procedat la compararea titlurilor și au soluționat cauza pe fond, criticile formulate fiind neîntemeiate și respinse.
În mod corect s-a înlăturat de la compararea titlurilor actul de vânzare – cumpărare din 26.05.1932, care nu este în măsură să facă dovada proprietății în actuala conjunctură, după apariția Legii nr.18/1991, când titlul definitiv reprezintă actul final din procedura de reconstituire.
Hotărârile pronunțate au fost motivate în fapt și în drept în conformitate cu dispozițiile art. 261 pct.5 Cod pr. civilă, iar art. 6 paragraf 1 din Convenție, obligă tribunalele să-și motiveze deciziile, dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument.
Criticile privind interpretarea excepției ordonate în cauză, au vizat aspecte de netemeinicie a hotărârii ce nu mai pot fi analizate de instanța de recurs, întrucât actuala reglementare a art. 304 pct. 1 – 9 Cod pr. civilă, nu mai permite această cenzură.
La 5 aprilie 2011 V. C C. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.542 din 14 aprilie 2010, solicitând anularea deciziei și rejudecarea recursului.
În motivarea contestației, contestatorul a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe motivul de recurs privitor la stabilirea liniei de hotar potrivit titlurilor de proprietate ale părților, respectiv nu a analizat litigiul prin prisma prevederilor legale aferente fiecărei instituții (480 cod civil pentru revendicare și 584 Cod civil pentru grănițuire). Totodată s-a făcut trimitere la procesul verbal de punere în posesie fără a fi analizată însă susținerea din recurs în sensul că rectificarea titlului de proprietate a recurentului s-a dispus referitor la configurația terenurilor și la vecinătăți potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul G. L. (sentința civilă nr.115/2008 a Judecătoriei Tg.J.). Se impunea ca pentru soluționarea litigiului să se aibă în vedere individualizarea suprafeței de 1085 mp teren conform titlului de proprietate întrucât suprafața nu a fost afectată prin pronunțarea sentinței civile nr.115/2008.
Prin decizia civilă nr. 691/10.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul V. C. C., împotriva deciziei nr. 542 de la 14 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata O. Gh. D..
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că instanța de recurs a analizat criticile cu care a fost învestită, readuse în discuție prin contestația în anulare, reținând că ambele părți dețin titluri definitive de proprietate, că titlul contestatorului a fost rectificat prin sentința civilă nr. 115/2008, însă numai referitor la configurația terenurilor și la vecinătăți. S-a concluzionat însă că la stabilirea liniei de hotar instanțele au avut în vedere ansamblul probatorului administrat în cauză.
Este de precizat că instanța de control judiciar nu avea obligația de a răspunde tuturor susținerilor (afirmațiilor) cuprinse în motivarea recursului, fiind permisă gruparea și sintetizarea acestora, în special prin prisma prevederilor art. 304 Cod pr. civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuientul V. C., în contradictoriu cu intimata O. Gh. D., solicitând casarea deciziei și rejudecarea procesului.
În motivarea cererii a arătat că, din presa locală a luat la cunoștință că la Judecătoria Tg-J., Tribunalul Gorj și Curtea de Apel C. a avut apărare nelegală și i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil conform art.6, paragraful 1 din CEDO și art.23 din Constituția României.
În acest sens, a menționat că, în fiecare județ al României funcționează două barouri, unul înființat în luna iunie 2004 care funcționează legal, iar cel de-al doilea este autointitulat barou tradițional și funcționează ilegal, nu are acte de înființare, îi lipsește și Statutul de funcționare și nici nu deține Decizia de la OSIM privind dreptul de a purta roba de avocat.
A menționat revizuientul că fost apărat la Judecătoria Tg-J. de un apărător înscris în Baroul autointitulat tradițional Hunedoara, barou ilegal, fără acte de funcționar, iar la Curtea de Apel C. a fost aparat de un avocat pe baroul fără acte de înființare D..
În drept, și-a întemeiat revizuirea pe dispoz. art.509 pct.1, alin 9 Cod pr. civ.
Examinând cererea de revizuire, Curtea constată în primul rând că, deși contestatorul și-a întemeiat în drept motivele de revizuire pe prevederile NCPC, hotărâtă atacată pe această cale a fost pronuntată într-o cauză începută sub imperiul Codului de Procedură Civilă de la 1865, astfel încât în raport de art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod de procedură civilă, cererea de revizuire urmează a fi analizată prin prisma dispozitiilor incidente din C.pr.civ. de la 1865.
Potrivit art.322 alin.1 C.pr.civ., pot face obiect al revizuirii numai hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum hotărârile date de instanțele de recurs atunci când evocă fondul.
Din aceste prevederi legale rezultă că o hotărâre judecătorească este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire numai dacă prin aceasta s-a rezolvat fondul cauzei, întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac, care oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive, în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia .
Or, o decizie pronunțată într-o contestație în anulare la o decizie din recurs nu evocă fondul cauzei, întrucât prin aceasta se verifică numai dacă sunt incidente erorile de ordin procedural care deschid calea contestației în anulare, în raport de disp.art.317 C.pr.civ.
Cum în cauză se solicită revizuirea unei decizii pronunțate de Curtea de Apel în soluționarea unei contestații în anulare la o decizie din recurs, în raport de motivele anterior invocate, Curtea apreciază că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul V. C. împotriva 691/10.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata O. Gh. D..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2013
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | Judecător, L. M. L. |
Grefier, A. P. |
Red. jud. F. C. C.
Tehn. E.O.
2 ex./10.07.2013
J. rec. T. R.
I. V.
P. B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1923/2013. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 9618/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
