Servitute. Decizia nr. 3286/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3286/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 21036/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3286
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE TANIA ȚAPURIN
Judecător D. S.
Judecător M. P.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul G. V. împotriva deciziei civile nr. 427 din02 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. M. și intimata intervenientă I. P..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat A. P., reprezentându-l pe recurentul pârât G. V., și intimatul reclamant I. M., lipsind intimata intervenientă I. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: recurentul pârât a depus concluzii scrise, iar intimații au depus întâmpinare, ce a fost înregistrată sub nr._/29.03.2013.
Apărătorul recurentului pârât a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și i-a fost comunicată întâmpinarea.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat A. P., pentru recurentul pârât, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris.
Consideră că s-a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât în cauză ar fi incidente prevederile noului Cod civil. A susținut că, și în situația în care instanța aprecia că sunt incidente prevederile vechiului Cod civil, nu a fost aleasă o variantă de servitute potrivit locului și nici nu a fost motivată alegerea făcută.
Apreciază că trebuia să se aibă în vedere la stabilirea servituții o minimă atingere a dreptului de proprietate al celui ce deține terenul aservit, în schimb instanța de apel a ales varianta instituirii servituții pe suprafața de 50 m.p., când exista și cea pe suprafața de 10 m.p.
A arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, respectiv la cel privind acordarea despăgubirilor, pentru acest motiv solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize tehnice.
Totodată, a considerat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, fiind afectată o mare parte din terenul recurentului.
A pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei sprerejudecare. A arătat că recurentul își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Intimatul pârât I. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate, arătând că atât stâlpul de curent, cât și cutia sa de gaze se află amplasate pe terenul proprietatea sa, iar în varianta neomologată de instanță terenul ce ar fi trebuit fi afectat are suprafața de 25 m.p., iar în varianta omologată a fost afectat un teren de 20 m.p.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ / 2011 la data de 13.07.2011, reclamantul I. M. a chemat în judecată pârâtul G. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să fie obligat pârâtul să-i asigure dreptul de servitute de trecere, pe suprafața de teren proprietatea pârâtului, situat în C., . nr. 13 în favoarea imobilului proprietatea sa, situat in C., ., în schimbul unei despăgubiri corespunzătoare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, in realitate proprietatea sa este înconjurată de 4 laturi închise, ceea ce face sa fie lipsit de calea de acces spre drumul public, in afara de cea care străbate terenul proprietatea pârâtului, indicând ca fiind vecinătăți la V - S. M. si .-M. D., la E-C. Tudorița (cu care se afla in litigiu-dosar_/215/2009) si la S-G. V. si R. I..
A susținut reclamantul ca la . poate asigura cale de acces deoarece este conducta de gaze, stâlp de curent si un garaj pentru mașina și de asemenea, . fost închisă în urma sentinței civile nr_/03.07.2007, dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă la Curtea de Apel C. la 03, martie 2008.
A arătat că fondul pârâtului învecinat cu al său, reprezintă posibilitatea ieșirii sale la calea publică, distanța fiind cu aproximativ de 15-16 m.
La 05.09.2011, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, învederând că terenul pe care reclamantul a solicitat sa i se permită sa treacă este proprietatea sa, transmisa de la părinții săi.
La 11.08.2011, reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de intervenienta a soției sale, numita I. Panfilia.
În ședința publică de la 12.09.2011 s-a prezentat în instanță soția reclamantului care a învederat oral ca alături de soțul său-reclamantul este proprietara imobilului din C., . nr.7 și dorește ca in cauza de fata sa devina reclamanta alături de soțul său motiv pentru care instanța i-a pus in vedere acesteia sa formuleze și în scris aceasta cerere.
La 05.10.2011, numita I. P. a depus la dosar cerere prin care a solicitat introducerea sa in cauza in calitate de intervenienta.
Instanța a admis in principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de I. Panfilia care a fost introdusa in cauza in aceasta calitate în ședința din 17.10.2011.
În ședința publica de la 05.12.2011, instanța a dispus suspendarea cauzei in temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C pr civ., repus pe rol la 09.01.2012, reclamantul atașând la cererea de repunere pe rol și dovada achitării onorariului pentru expert.
Prin sentința civilă nr.5669 din 02.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulata de reclamantul I. M. în contradictoriu cu pârâtul G. V..
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de I. Panfilia, în contradictoriu cu reclamantul I. M. și pîrîtul G. V..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit actelor de proprietate, a autorizației de construcție nr.1482/24.11.2000, coroborate cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, reclamantul și intervenienta dețin în proprietate un imobil teren și construcție, situat în C., ., iar pârâtul are o proprietate învecinată situată în C., ., nr.13, jud.D..
Din probele administrate, cu deosebire hotărârile judecătorești depuse în copie la dosar, a rezultat că, la data cumpărării terenului de către reclamant, acest imobil avea acces la calea publică în fosta stradă . care ulterior a fost închisă în condițiile în care s-a statuat prin hotărâre judecătorească faptul că ea reprezintă proprietate particulară a unei persoane fizice.
În condițiile expuse, terenul proprietatea reclamantului și intervenientei a devenit loc înfundat, aspect ce justifică, în principiu, admisibilitatea unei acțiuni formulate de aceștia având ca obiect instituirea unei servituți de trecere pe terenurile vecine, aparținând unor alte persoane, inclusiv pârâtului.
Față de obiectul acțiunii care vizează un raport de proprietate și vecinătate, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 6 din Noul Cod Civil, legea aplicabilă acestor raporturi este reprezentată de legea nouă, respectiv Noul Cod Civil, raportul dedus judecății reprezentând un efect viitor al unei situații juridice născute anterior intrării în vigoare a legii noi.
Din această perspectivă, dar chiar și în condițiile în care legea aplicabilă ar fi fost vechiul cod civil, instanța a reținut că acțiunea formulată este neîntemeiată și a respins-o, împreună cu cererea de intervenție în interes propriu, pentru următoarele considerente:
Din dispozițiile art. 617 NCC, dar și în reglementarea anterioară reprezentată de dispozițiile art.617, 618 C.civ., rezultă faptul că trecerea trebuie să se facă în condiții de natură sa aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică, iar în ipoteza în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii.
Din analiza raportului de expertiza și a schiței anexă la acesta, întocmite de expert D. D., rezultă în mod indubitabil faptul că terenul reclamantului și al intervenientei reprezintă un loc înfundat, iar posibilitățile de acces la drumul public sunt fie în partea de nord, cu afectarea proprietății numitului M. D., fie spre est, cu afectarea proprietății numitului S. M., ambele cu ieșire la . spre sud, cu afectarea proprietății pârâtului G. V.,cu ieșire la .>
Alegerea de către reclamant ca fondul aservit să fie proprietatea pârâtului din prezenta cauză, alegere pe care încearcă să o justifice și expertul D. D., nu poate însă să fie adoptată și de instanță, având în vedere dispozițiile legale sus-citate.
Astfel, în soluția solicitată de reclamant și propusă de expert, drumul de acces pe proprietatea pârâtului are lungimea de 16,41 m, afectând întreaga lățime a terenului proprietatea pârâtului, suprafața de care acesta urmează să fie lipsit fiind de 54 mp.
Spre deosebire de această variantă împovărătoare pentru fondul aservit, calea de acces în . poate fi impusă fie proprietății numitului M. D.,fie a numitului S. M., ar afecta oricare din aceste proprietăți pe o lungime de 3,44 m suprafața necesară fiind în jur de 10 mp.
Argumentele aduse de expert în sprijinul ideii că accesul la . mai multe dificultăți, nu au fost avute în vedere de instanță, ele neconstituind o imposibilitate absolută în crearea unei căi de acces în această variantă.
Astfel, este lipsit de relevanță aspectul că între reclamant și proprietarii celor două terenuri pe care s-ar putea face accesul la . încordate, întrucât limitarea dreptului de proprietate prin instituirea unei servituți de trecere este prevăzut și izvorăște din lege, astfel că ea poate fi stabilită de instanță chiar și fără acordul proprietarului fondului aservit.
Cât privește așa-numitele impedimente constituite de amplasarea unui stâlp de curent electric,a conductei de gaze și a cutiei de distribuție,ele nu reprezintă piedici insurmontabile,în condițiile în care, spre exemplu, cutia și racordul pot fi mutate cu cheltuieli incomparabil mai mici decât lipsirea perpetuă a pârâtului de suprafața de 54 mp teren.
Pe de altă parte, aceste obstacole pot fi ocolite de eventuala cale de acces, ceea ce presupune o majorare a suprafeței afectate, însă această suprafață, chiar prin această ocolire, este mult mai mică decât suprafața de care ar fi lipsit pârâtul prin crearea căii de acces pe terenul său.
Împotriva acestei sentința au declarat apel reclamantul I. M. și intervenienta I. Panfilia, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că au cerut ca fondul aservit pentru servitute să fie pe proprietatea pârâtului în partea de sud către . motive:
Porțiunea de teren rămasă din fosta . 59 m.p. care aparține apelanților să fie preluată pentru compensație de pârât pentru servitute. Porțiunea de teren din terenul acestora, respectiv 3,54 m, pe 2,68 m în suprafață de 9,48 m.p. să fie tot compensație pentru pârât.
Compensația apelanților către pârât pentru servitute este de 68 m.p.
Apelanții au menționat că nu sunt de acord ca fondul aservit pentru servitute în partea de nord către . proprietatea lui M. D., deoarece suprafața pentru servitute ar fi de aproximativ 27 m.p., dacă apelanții ar ocoli obstacolele, adică stâlpi de curent cu ancora și cutie distribuție gaze plus conducta, iar pentru a fi deplasate ar costa foarte mult; relații cu numitul M. sunt încordate.
De asemenea, apelanții nu sunt de acord ca fondul aservit pentru servitute pe proprietatea lui S. M. către . greșit pentru a fi acordată servitutea pe lungimea de 3,44 m până la . de 10 m pătrați, când în realitate este de 19,32 m.p; sunt afectate construcțiile și anume garajul amplasat chiar pe terenul aservit; în documentația cadastrală vecinii sunt trecuți greșit și anume la Est nu M. și I. M., la sud . Vest . C. Ș.; porțiunea de teren rămasă din fosta . apare în documentația cadastrală a lui S. M..
A solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimatul a depus întimpinare prin care a solicitat respingerea apelului si menținerea ca temeinica si legala a hotărârii apelate.
Prin decizia nr.427 din 2 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis apelul formulat de reclamantul I. M. împotriva sentinței civile nr.5669 din 02.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții G. V. și intimata intervenientă I. PANFILIA.
S-a schimbat sentința civilă atacată, în sensul că s-a admis acțiunea.
S-a constituit în favoarea reclamantului și a intervenientei dreptul de servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâtului, în suprafață de 54 mp identificată între punctele 48-24-40-41-52-50-49-48 în raportul de expertiză întocmit de expert D. D., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a reținut că reclamantul a investit instanța cu o cerere de stabilire a unei servituți pe terenul pârâtului intimat, vecin al fondului sau. În argumentarea cererii s-a învederat că terenul proprietatea sa ca urmare a unei hotărâri irevocabile, a devenit loc înfundat în sensul art 616 C.civ.
Împrejurările de fapt ale cauzei, arată în urma administrării probei cu expertiza tehnica, că există posibilitatea de a obține cale de acces la drumul public nu numai pe fondul proprietatea pârâților cât și pe celelalte fonduri învecinate.
Cu prioritate în soluționarea cererii respective, este necesar să se stabilească dacă în cauză este incident vechiul cod civil sau Noul Cod Civil, întrucât cauza supusă judecății cercetează o situație juridică pendinte ( situație juridică ce s-a născut sub imperiul vechiului Cod Civil, dar efectele viitoare se produc sub Noul Cod Civil).
Conform reglementarilor art. 6 al 6 Noul Cod Civil, dispozițiile noi se aplică efectelor viitoare ale situațiilor juridice ce s-au născut sub vechea reglementare derivate din raporturile de vecinătate.
Însă dispozițiile art. 223 din Legea 71/2011, arată ca cererile ce au fost promovate anterior intrării în vigoare Noului Cod Civil, se soluționează de către instanțele legal investite în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data la care au fost pornite.
Cum nu există dispoziții derogatorii exprese în materie de servituți, față de art. 223 din Legea 71/2011, Tribunalul a reținut că în speță se aplică dispozițiile vechiului Cod Civil art 616 -618 .
Cum instanța de fond a reținut că sunt aplicabile în speță dispozițiile Noului Cod Civil, Tribunalul a constatat că în mod greșit instanța de fond a aplicat legea.
S-a respins cererea reclamantului apelant, motivându-se că din cuprinsul raportului de expertiză, rezultă că ar exista o cale de acces mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit, dacă aceasta ar fi stabilită pe terenul aflat în proprietatea unui alt vecin decât pe terenul pârâtului intimat.
Instanța de fond a analizat cererea pornind de la interpretarea in extenso, a dispozițiilor art 618 C.civ, stabilind care este servitutea cea mai puțin împovărătoare dintre mai multe fonduri învecinate, deși în cauză litigiul se desfășoară numai între titularul dreptului de proprietate al locului înfundat și un singur vecin, fără ca ceilalți să fie chemați în judecată de către reclamant.
S-a reținut că atât în raport de dispozițiile art .616 C.civ. care nu menționează expres că se alege cea mai puțin împovărătoare servitute față de toate fondurile ce ar putea fi aservite, cât și față de cadrul procesual al părților, instanța de fond, în mod eronat, a aplicat legea.
Astfel, dispozițiile art. 618 sunt interpretate în sens larg de instanța de fond, deși din cuprinsul acestora rezultă că se alege calea cea mai puțin împovărătoare pe cuprinsul fondului aservit nu în raport de mai multe fonduri. Ca atare, stabilirea căii cea mai puțin împovărătoare se alege în raport de fondul pe care se solicită a se stabili servitutea.
Cercetarea extinsă asupra unor fonduri ce nu fac obiectul judecății a dus la încălcarea principiului disponibilității părților.
În aceste condiții, Tribunalul a cercetat dacă servitutea solicitată de către reclamant și intervenientă, întrunește condițiile legale de constituire pe terenul proprietatea pârâtului intimat.
Din raportul de expertiză rezultă că terenul proprietatea apelantului este loc înfundat, așa cum a reținut și instanța de fond.
În privința stabilirii amplasamentului căii de acces pe fondul aservit, expertul l-a identificat prin raportul de expertiză, în suprafață de 54 mp identificată între punctele 48-24-40-41-52-50-49-48 în raportul de expertiză întocmit de expert D. Dănut.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul G. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Precizează că Judecătoria C., ca și instanță de fond, a apreciat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, motivat de împrejurarea că suprafața ocupată care asigură ieșirea la drumul principal este prea mare și că există și alte variante mai convenabile pentru reclamant de acces la spațiul public. A considerat judecătoria că incidente în cauză sunt dispozițiile Noului Cod Civil.
În schimb, Tribunalul, ca și instanță de apel, a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, că judecătoria a aplicat greșit legea, admițând apelul, omologând raportul de expertiza topo efectuat la fond și obligându-l să-i asigure reclamantului servitutea perpetua de trecere pe terenul său, fără vreo despăgubire corelativă. Din parcurgerea considerentelor care au stat la originea soluției recurate și au format convingerea instanței de apel, se poate observa că judecătorii de la tribunal au aplicat, în parte, greșit legea și nu s-au pronunțat pe toate petitele de cerere.
Instanța de apel a încălcat prevederile art. 618 din Noul Cod Civil, potrivit cărora dacă lipsa accesului provine din vânzare, schimb, partaj sau dintr-un alt act juridic, trecerea nu va putea fi cerută decât celor care au dobândit partea de teren pe care se făcea anterior trecerea, în cazul de față reclamantul trebuind să-i acționeze în instanța pe numitul S. M. (cel care a devenit proprietarul căii publice din fosta .). Astfel, greșit a apreciat tribunalul că sunt aplicabile speței de față dispozițiile vechiului Cod civil, deoarece, potrivit art, 6 alin. 6 din Noul Cod Civil, legea aplicabilă acestor raporturi de vecinătate este reprezentată de legea noua, respectiv noul Cod civil, raportul dedus judecații reprezentând un efect viitor al unei situații juridice născute anterior intrării în vigoare a legii noi.
Ori, fiind în prezenta legii noi, dispozițiile art. 618 sunt clare și concise, în sensul că reclamantul trebuie să cheme în judecată doar pe cel care a dobândit partea de teren pe care se făcea anterior trecerea, respectiv . și în condițiile în care legea aplicabilă ar fi fost vechiul Cod civil, ar ti fost încălcate dispozițiile art. 617 și 618, în sensul că trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică, iar în ipoteza în care mal multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căreia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii.
Ori, soluția instanței de apel îi aduce cele mai mari prejudicii, în sensul că îl privează perpetuu de suprafața de 54 mp, adică drumul de acces pe proprietatea sa având o lungime de 16,41 m pe întreaga lățime a terenului. Spre deosebire de această variantă împovărătoare pentru fondul aservit, calea de acces în . poate fi impusă, fie lui D., fie lui S. M., ar afecta oricare dintre aceste proprietăți pe o lungime de 3,44 m, suprafața necesară fiind în jur de 10 mp.
Este lipsit de relevanță că între reclamant și cei doi proprietari sunt relații încordate, deoarece servitutea de trecere este instituită de instanță în mod obligatoriu și fără acordul proprietarului.
Instanța de apel nu motivează în niciun fel de ce servitutea respectivă este mai puțin
împovărătoare pentru pârât în comparație cu ceilalți vecini, sens în care decizia pronunțată este nelegală, fiind incidente dispozițiile art, 304 pct. 9 Cod pr.civilă, instanța pronunțând sentință cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de apel a omis să se pronunțe pe capătul de cerere vizând cuantumul despăgubirilor corespunzătoare dreptului de servitute, întrucât reclamantul prin acțiunea introductivă a solicitat să i se asigure dreptul de servitute, în schimbul unei despăgubiri corespunzătoare. De aceea s-a solicitat casarea deciziei din apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece trebuia administrată proba cu expertiză pentru stabilirea despăgubirilor ce i se cuvin.
Instanța de apel a omologat raportul de expertiză, fără a observa că suprafața propusă de expert ca și cale de acces, este mult prea mare în raport cu o simplă tranzitare a terenului său până la . dispozițiile art.304 pct.6 Cod pr.civ., instanța acordând mai mult decât s-a cerut sau ce nu s-a cerut.
În drept își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 ind.1, art.304 pct.6 și 9, art.312 Cod.pr.civilă, solicitând cheltuieli de judecată.
Intimații reclamanți depun la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Curtea constată a fi nefondat motivul de recurs întemeiat pe disp.art.304 punct.6 Cod pr.civilă, întrucât instanța a soluționat acțiunea în limitele investirii ce viza constituirea unui drept de servitute.
Este nefondată critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, cu următoarele precizări.
În raport de data introducerii acțiunii și dispozițiile art. 223 din Legea 71/2011 Tribunalul a reținut corect că în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod Civil, art. 616 -618 și nu cele ale noului Cod civil.
Potrivit art.616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona, iar potrivit art.617 Cod civil trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă din drum.
Intimații sunt beneficiarii acestor dispoziții legale, în condițiile în care sunt proprietarii unui loc înfundat și nu au acces la calea publică, iar trecerea a fost stabilită pe partea care scurtează acestora ieșirea la calea publică, și prin locul care pricinuiește o mai puțină pagubă recurentului așa cum prevăd disp.art.618 Cod civil.
Condițiile impuse de art.617 și 618 Cod civil se examinează în raport de proprietarul locului înfundat și proprietarul fondului pe care se reclamă trecerea și pe al cărui teren trecerea urmează a fi deschisă .
Aceste cerințe nu pot fi analizate în raport cu toți proprietarii fondurilor vecine, pe care eventual s-ar putea reclama trecerea.
Este motivul pentru care Curtea constată că în mod corect instanța de apel a reținut că stabilirea căii cea mai puțin împovărătoare se alege în raport de fondul pe care se solicită a se stabili servitutea, iar cercetarea extinsă asupra unor fonduri ce nu fac obiectul judecății ar duce la încălcarea principiului disponibilității părților.
În ceea ce privește critica referitoare la nepronunțarea instanței asupra unui capăt de cerere, Curtea învederează că aceasta nu se circumscrie motivelor de recurs prev.de art.304 Cod pr.civilă, ci constituie motiv de completare a hotărârii în raport de disp.art.281 2 Cod pr.civilă.
Sunt considerentele pentru care Curtea în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod pr.civilă respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat pârâtul G. V. împotriva deciziei civile nr.427 din 2 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. M. și intimata intervenientă I. P..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2013.
Președinte, T. Ț. | Judecător, D. S. | Judecător, M. P. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.M.P./30.04.2013
Tehn.M.D.2 ex
J.f.R.L.Z.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 8257/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 4606/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
