Anulare act. Decizia nr. 6420/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6420/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 33128/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6420
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE TANIA ȚAPURIN
Judecător M. P.
Judecător P. P.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul S. P. împotriva deciziei civile nr. 41 din 01 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII D. și T. A. N., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic B. F. G., reprezentând-o pe intimata pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII D., lipsind recurentul reclamant S. P. și intimatul pârât T. A. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: recurentul reclamant a depus precizări înregistrate sub nr._/11.06.2013, la care a atașat dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru, iar intimata pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII D. a depus întâmpinare înregistrată sub nr._/04.06.2013.
Consilier juridic F. G. B., pentru intimata pârâtă, a solicitat amânarea cauzei, pentru observarea precizărilor comunicate la acest termen de judecată.
Curtea a respins cererea de amânare formulată de reprezentantul intimatei pârâte DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII D., pentru observarea precizărilor depuse de recurent, având în vedere data depunerii acestor precizări, și a lăsat dosarul la a doua strigare, pentru acest motiv.
La al doilea apel, făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic B. F. G., reprezentând-o pe intimata pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII D., lipsind recurentul reclamant S. P. și intimatul pârât T. A. N..
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic F. G. B., pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, arătând că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 673 C.p.c., iar instanța de apel a motivat hotărârea.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 21 iulie 2011 reclamantul S. P. a chemat în judecată pe pârâții Direcția Județeană de Pază și Servicii D. și T. A. N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea licitației organizate de D.J.P.S. D., suspendarea efectelor licitației organizate la data de 15.07.2011 până la soluționarea cauzei conform art. 14 si art. 15 din Legea 554/2004, cu cheltuieli de judecată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D.-Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._/63/2011.
În motivare se arată că la data de 13.02.1992 R.A. Invest D. (actual Direcția Județeană de Pază și Servicii D.) prin contractul de asociere nr. 826 din 13.02.1992 s-a asociat cu T. A. N. pentru construirea și exploatarea în comun a unui spațiu comercial situat în C., .. 23A. Asocierea s-a făcut conform Legii 15/1990, art. 3 ș H.G.R. nr. 441/1991. R.A. Invest S.A. având calitatea de asociat în procent de 10% din spațiu comercial și T. A. N. având calitatea de asociat în procent de 90% din spațiu comercial.
În anul 2003, prin Actul adițional nr. 1924/19.06.2003 s-a schimbat spațiul comercial mai sus amintit cu alt spațiu comercial situat în C., .. 21A, . din asociere și asociații rămânând aceleași.
Pentru că nu deținea fondurile necesare, asociatul majoritar T. A. N., s-a asociat cu reclamantul S. P., pentru 1/2 din procentele sale în scopul construirii, amenajării și exploatării în comun a spațiului comercial, fiind încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 212 din 30.01.2004 la BNP P. G.. În acest contract, ambii au cote părți egale legate de investiție și exploatarea acestui spațiu, iar reclamantul, în baza acestui act notarial de bună credință, a realizat singur proiectarea, construcția, amenajarea și punerea în funcțiune a spațiului comercial îndeplinind toate prevederile Actului adițional nr. 1924 din 19.06.2003 astfel: art. 5 - a plătit proiectul de execuție realizat de S.C. PROIECT S.A.; art. 6 - a executat toate lucrările de amenajări, construcții, modificări, organizare de șantier, racordare la utilități; art. 7 - a achitat din fonduri proprii toate materialele și lucrările executate pe timpul construcției și amenajării spațiului comercial conform raportului de expertiză tehnică întocmit la solicitarea instanței de judecată în dosarul_ de ing. D. N. expert tehnic, în data de 30.06.2008. Valoarea acestor lucrări stabilite de expert la nivelul anilor 2008 este de 110.000 iei.
După finalizarea și punerea în funcțiune a spațiului comercial, asociatul său, T. A. N. a încălcat cu bună știința contractul de asociere în participațiune și implicit art. 969 din Codul Civil, refuzând să plătească atât partea din investiție făcută în spațiul comercial cât și beneficiile rezultate din asociere.
Pentru recuperarea creanțelor rezultate s-a adresat instanțelor de judecată și prin dosarul_ a solicitat: 50% din valoarea investițiilor făcute în contul asociatului său; 50% din veniturile rezultate din asociere închirierea spațiului), iar Judecătoria C. prin Sentința Civilă nr._/2008 și Tribunalul D. prin Decizia 1270/2009 - definitivă și irevocabilă i-au dat câștig de cauză, în sensul că cererea sa a fost acceptată, i s-a confirmat calitatea de asociat și a obligat pe T. A. N. la plata unor sume de bani.
DJPS deține conform contractelor de asociere încheiate numai 10%, deci este acționar minoritar, iar reclamantul deține 45% și pârâtul T. A. N. 45% conform contractului de asociere în participațiune.
În data de 24.09.2008, DJPS a organizat o licitație care avea drept scop vânzarea întregului spațiu comercial, prin aceasta urmărind să-și recupereze contravaloarea celor 10% procente. Prin contestație a solicitat anularea licitației ca fiind nelegală. Comisia de licitație a admis contestația sa și a anulat licitația.
În data de 20.04.2011, DJPS a organizat o a doua licitație pentru vânzarea spațiului comercial în cauză cu toate că sunt acționari minoritari și dețin doar 10% procente. Prin contestația nr. 1334 din 13.04.2011, a solicitat anularea licitației ca fiind nelegală, din aceleași considerente, iar comisia de licitație i-a admis contestația.
În data de 15.07.2011, DJPS a organizat a treia licitație pentru vânzarea spațiului comercial în cauză, invocând prevederile Legii 85/1992, art. 2,3 și O.U.G 34/2006 în mod nelegal.
Aflând în ultimul moment de organizarea acestei licitații, s-a adresat Consiliului Județean D. prin adresa nr. 9337 din 12.07.2011 și DJPS prin adresa 2507 din 15.07.2011. A făcut chiar plângere penală în dosarul 7095/P/2011 la P. de pe lângă Judecătoria C..
În esență și în această contestație a arătat că Legea 85/1992 - privind vânzarea de locuințe și spații construite din fondurile statului, invocată de organizatorii licitației face referire la spațiile comerciale construite din bani publici și aflate în stadiul de construcție și care nu pot fi finalizate si vândute conform art. 2 și art. 3 și nu la spații construite din fonduri private, finalizate și puse în funcțiune.
În concluzie licitația organizată de DJPS în data de 15.07.2011 este o licitație trucată, nelegală din următoarele motive:
Baza legală, respectiv Legea 85/1992 și O.U.G. 34/2006 nu fac referire la aceste categorii de spații comerciale, lucru arătat în cuprins; DJPS nu este proprietar al spațiului comercial ci numai asociat minoritar cu 10%; Prin caietul de sarcini a favorizat asociatul T. A. N. în detrimentul celorlalți participanți; Evaluarea spațiului comercial nu s-a făcut în prezența reclamantului, nefiind convocat, deși are calitatea de asociat și a investit cea mai mare suma de bani; în organizarea licitație DJPS nu a luat în calcul Dovada eliberată în data de 25.02.2011 de B. I. și I. care, deși contestată în instanță constituie titlu de proprietate pentru reclamant în condițiile art. 447, alin. 3 din C.P.C.; Pe rolul instanțelor de judecată se află la recurs două cauze privind contestația la executare și anularea contractului de asociere în participațiune; Nu a fost informat de organizarea licitației de către DJPS.
Deși a arătat anterior că nu are un contract încheiat cu DJPS, aceasta a vândut și cotele părți care i se cuvin din spațiul comercial, în cauză pricinuindu-i o pagubă de peste 200.000 lei rezultată din construcția spațiului și drepturi contractuale ce-i revin din exploatarea lui. Această sumă a fost determinată prin expertize tehnice și acceptată de instanțele de judecată.
Aceasta constituie pentru reclamant o pagubă iminentă în condițiile art. 14, alin. 1 din Legea 554/2004 și solicită suspendarea efectelor licitației organizate pe data de 15.07.2011 până la soluționarea prezentei cauze.
În baza art. 1 și 7 din Legea 554/2005 a solicitat anularea licitației organizate pe data de 15.07.2011 pentru vânzarea spațiului comercial;
Pârâtul T. A. N. prin întâmpinare a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Și pârâta D.J.P.S. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 2131/17.10.2011 pronunțată în dosarul nr._/63/2011 al Tribunalului D.-Secția C. Administrativ și Fiscal a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
În motivarea soluției de declinare s-a reținut că „în speță, prin licitația publică a cărei anulare se solicită, concretizată prin procesul-verbal de adjudecare din data de 18 iulie 2011, precum și contractul de vânzare-cumpărare nr. 2585/22.07.2011, a fost vândut un spațiu comercial aflat în proprietatea privată a Consiliului județean D.-Direcția Județeană de Pază și Servicii D..
Prin urmare, în cauză nu este vorba de bunuri proprietate publică, acestea fiind inalienabile, astfel că actele prin care s-a concretizat licitația publică nu sunt acte administrative în accepțiunea art.2 din Legea nr. 554/2004 și nu pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ, actele privind bunuri aflate în domeniul privat, fiind suspuse jurisdicției de drept comun.
Întrucât licitația publică din 15.07.2011 s-a finalizat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2585/22.07.2011 încheiat între Consiliul Județean D. și pârâtul T. A.-N., cererea de chemare în judecată formulată de reclamant reprezintă, în realitate, o acțiune în anularea unui contract de vânzare-cumpărare și având în vedere valoarea bunului care a făcut obiectul vânzării este sub 5 miliarde de lei vechi, potrivit art.2 lit.b rap. la art.1 pct.1 C.p.civ., instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria C..”
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
La data de 13.02.2012, reclamantul a depus precizare prin care a arătat că instanța i-a schimbat calificarea acțiunii din anulare act administrativ în nulitate act juridic. A precizat că nu a cerut în nici un moment anularea contractului de vânzare cumpărare întocmit cu ocazia licitației, ci anularea licitației. A solicitat ca instanța să se pronunțe asupra cererii sale, respectiv anularea licitației.
La data de 15.02.2012, pârâta DJPS D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului cu privire la licitația organizată la 15.07.2011 pentru vânzarea spațiului. A precizat că licitația a fost organizată pentru vânzarea cotei de 10% din spațiul situat în C., .. 21A . fiind organizată în temeiul Legii nr. 85/1992 și OG. 34/2006 privind achizițiile publice și aprobată prin Hotărârea Consiliului Județean D. nr. 141/28.06.2011. Având în vedere obiectul acțiunii, respectiv acela de anulare a actului administrativ, a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii raportat la art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 554/2004 privind procedura prealabilă a contestării unui act administrativ.
Prin sentința civilă nr. 5474/10.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ instanța a admis excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D.- Secția C. Administrativ și Fiscal, a constat ivit conflictul de competență, și a înaintat dosarul Curții de Apel C. pentru a hotărî asupra conflictului de competență.
Prin sentința civilă nr. 531/11.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ instanța a stabilit competența de soluționare a cauzei având ca obiect anulare licitație în favoarea Judecătoriei C..
La data de 04.07.2012 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 11.113/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâta Direcția Județeană de Pază și Servicii D., ca neîntemeiată.
A fost respinsă acțiunea având ca obiect anulare licitație, formulată de către reclamantul S. P. în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană de Pază și Servicii D. și T. A. N., ca neîntemeiată.
S-a luat act că pârâta Direcția Județeană de Pază și Servicii D. nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale active, instanța a reținut că, între condițiile esențiale necesare pentru punerea în mișcare si exercitarea acțiunii civile se numără calitatea procesuala. Raportându-se la reclamant, calitatea procesuala (activa) semnifica realizarea unei identități între aceasta parte din proces si titularul dreptului pretins, sub aspect material.
Reclamantul S. P. s-a asociat cu T. A. N., în cote egale în scopul construirii, amenajării și exploatării în comun a spațiului comercial situat în C., .. 21A, . contractul de asociere în participațiune nr. 212 din 30.01.2004 la BNP P. G..
Anterior, pârâtul T. A. N. a încheiat contractul de asociere nr. 826 din 13.02.1992 cu pârâta R.A. Invest D. (actual Direcția Județeană de Pază și Servicii D.) pentru construirea și exploatarea în comun a unui spațiu comercial situat în C., .. 23A, R.A. Invest S.A. având calitatea de asociat în procent de 10% din spațiu comercial și T. A. N. având calitatea de asociat în procent de 90% din spațiul comercial.
În anul 2003 prin Actul adițional nr. 1924/19.06.2003 s-a schimbat spațiul comercial mai sus amintit cu alt spațiu comercial situat în C., .. 21A, . din asociere și asociații rămânând aceiași.
Având o cotă de proprietate, ca urmare a contractului încheiat cu pârâtul T. A., reclamantul, care consideră că în mod nelegal s-a scos la licitație spațiul comercial, invocă un drept propriu și, deci, are calitate procesuală activă.
Prin urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâta Direcția Județeană de Pază și Servicii D., ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că printre motivele de nulitate a licitației, reclamantul a invocat următoarele: art. 2 și 3 din Legea nr. 85/1992 și OUG 34/2006 ce au constituit temei al vânzării la licitație nu sunt aplicabile; DJPS nu e proprietar al sațiului comercial, ci numai asociat minoritar cu 10%; pârâtul T. a fost favorizat prin caietul de sarcini, în defavoarea altor participanți; evaluarea spațiului nu s-a făcut în prezența reclamantului; la organizarea licitației nu s-a luat în considerare dovada eliberată de B. I. și I. care, deși contestată în instanță, constituie titlu de proprietate pentru reclamant; pe rolul instanțelor se află în recurs două cauze privind contestația la executare și anularea contractului de asociere în participațiune; nu a fost informat de organizarea licitației.
Instanța a constatat că obiectul licitației organizate la 15.07.2011 l-a reprezentat vânzarea cotei de 10% din spațiul comercial realizat în urma contractului de asociere în participațiune încheiat între pârâți, iar nu imobilul în întregime, ori o cotă de proprietate mai mare (f. 34 dosar nr._/63/2011).
Or, prin contractul de asociere nr. 826 din 13.02.1992, pârâta Direcția Județeană de Pază și Servicii D. are un procent de 10% din spațiul comercial și pârâtul T. A. N. un procent de 90% din același spațiu. Fiind, deci proprietar pe cota de 10 %, în mod legal a procedat la vânzarea acesteia, nefiind, deci, vorba despre vânzarea lucrului altuia.
De altfel, obiectul vânzării l-a reprezentat o cotă procentuală din dreptul de proprietate, iar nu o cotă materială din bunul imobil.
Faptul că pârâta Direcția Județeană de Pază și Servicii D. a ales ca modalitate de vânzare a cotei sale de proprietate, organizarea licitației publice în temeiul art. 2 și 3 din Legea nr. 85/1992 este conformă legii. Aceasta, întrucât obiectul de reglementare al legii 85/1992 privește vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, iar pârâta DJPS D. are o cotă de proprietate de 10%, în această cotă spațiul comercial fiind construit din fondurile unității de stat.
În plus, domeniul de aplicare al legii vizează vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație, spațiul comercial în discuție făcând parte din această ultimă categorie.
Potrivit art. 3, "spațiile destinate activităților de comerț și de prestări de servicii, de mică industrie și oricăror alte activități similare, situate în construcțiile de locuințe în curs de execuție și aflate în proprietatea regiilor autonome specializate în administrarea locuințelor sau ale consiliilor locale, pot fi vândute la licitație publică, în condițiile art. 2.
La oferte egale beneficiază de prioritate la adjudecarea prin licitație a spațiilor prevăzute la alin. 1 persoanele fizice și juridice care au încheiat convenții sau alte documente echivalente cu regiile autonome proprietare sau cu consiliile locale, pentru închirierea respectivelor spații, dacă, în baza unei autorizații de construcție eliberate potrivit legii, aceste persoane au efectuat cheltuieli pentru executarea de lucrări de construcții sau instalații în vederea finalizării acestor spații.
Prețul de la care începe licitația se stabilește în condițiile prevăzute la art. 2 alin. 5".
Față de aceste dispoziții legale, spațiul comercial fiind construit la parterul unui . a apreciat că vânzarea cotei părți în temeiul art. 3 coroborat cu art. 2 din Legea 85/1992, prin organizarea unei licitații publice este realizată cu respectarea legii.
Legalitatea organizării licitației rezultă și din existența unei hotărâri a Consiliului Județean D. nr. 120/28.06.2007(f. 51, dosar nr._ ) prin care s-a aprobat scoaterea la vânzare, prin licitație publică, a spațiului cu altă destinație decât locuință situat în C., Calea București . și din Hotărârea nr. 141/28.06.2011 a Consiliului Județean D. (f. 119 dosar nr._/63/2011) prin care s-a aprobat prețul de pornire pentru vânzarea la licitație a spațiului, urmând ca direcțiile de specialitate ale a Consiliului Județean D. și ale DJPS D. să aducă la îndeplinire masurile, hotărâri ce nu au fost anulate în contencios administrativ.
Instanța a reținut că organizarea licitației a fost dispusă doar în temeiul art. 2 și 3 din Legea nr. 85/1992 și a art. 91 alin. 1 lit. c și art. 97 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, iar nu și a OUG 34/2006, cum susține reclamantul, mențiunile fiind inserate în Hotărârea Consiliului Județean nr. 120/28.06.2007.
Totodată, instanța a mai constatat că licitația a fost organizată conform Legii nr. 85/1992, prin emiterea publicației de vânzare, evaluarea imobilului de către un expert tehnic autorizat și publicarea vânzării în ziarele Gazeta de Sud și Adevărul în data de 01-_ (f. 118, dosar nr._/63/2011), fiind întocmit și caiet de sarcini (f. 107-111 dosar nr._/63/2011).
Prin urmare, pârâta DJPS D. a respectat procedura vânzării la licitație publică, iar prin publicarea vânzării atât într-un ziar local răspândit, cât și într-un ziar național, reclamantul nu se poate prevala că nu a fost informat despre vânzare.
Mai mult, DJPS D. a informat reclamantul că orice persoană interesată poate participa la licitație dacă îndeplinește condițiile prevăzute în caietul de sarcini (f.112-114 dosar nr._/63/2011). Prin urmare, pârâtul T. nu a fost favorizat prin organizarea licitației și întocmirea caietului de sarcini.
Susținerea că la organizarea licitației nu s-a luat în considerare dovada eliberată de B. I. și I. (f. 10, dosar_/63/2011) care, deși contestată în instanță, constituie titlu de proprietate pentru reclamant, este neîntemeiată din moment ce obiectul vânzării nu l-a reprezentat și cota aparținând pârâtului T., ci doar cota de 10 % a pârâtei DJPS D..
Faptul că pe rolul instanțelor de judecată se află în recurs cauze având ca obiect anularea contractului de asociere în participațiune sau contestație la executare rezultate din procese purtate cu T. A. N. în legătură cu îndeplinirea obligațiilor prevăzute contractul încheiat de reclamant cu acesta, contract ce nu este opozabil și DJPS D., nu are nicio relevanță asupra organizării licitației pentru vânzarea cotei de 10 % a DJPS D..
Susținerea reclamantului că evaluarea spațiului nu s-a făcut în prezența reclamantului nu are nici un suport legal, evaluarea fiind corect făcută de un expert tehnic la valoarea de circulație.
În raport de considerentele expuse, instanța a apreciat că licitația a fost organizată și s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, motivele invocate de reclamant fiind neîntemeiate, astfel că instanța a respins acțiunea în consecință.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că prima instanță în motivarea sentinței nu a făcut nici un fel de referiri la criteriile obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească un imobil pentru a fi scos la licitație, potrivit Legii nr.85/1992; spațiul comercial în cauză contrazice în totalitate criteriile stabilite de Legea nr.85/1992 republicată privind vânzarea acestor categorii de imobile în sensul că proiectare, construcția și amenajarea imobilului a fost realizată în baza contractului de asociere în participațiune nr.212 autentificat de BNP P. G., contract încheiat între două persoane fizice S. P. și Teorescu A.-N., sursa de finanțare fiind asigurată din fonduri privată, DJPS D. nefiind implicată cu nimic în aceste activități.
Prima instanță confundă proprietarul cu asociatul dintr-un contract de asociere, respectiv participanții nu au nici un drept de proprietate asupra bunurilor puse în asociațiune, chiar dacă au fost procurate de aceștia ( art. 254 Cod Comercial); în condițiile în care acesta spațiu comercial a fost realizat în baza unui contract de asociere, DJPS D. nu este proprietar al acestui spațiu, ci numai acționar minoritar și nu are nici un drept să organizeze licitații pentru vânzarea acestui spațiu.
Reclamantul a arătat că documentele emise de Consiliul Județean D. privind organizarea și desfășurarea licitației nu îi sunt opozabile, neavând caracterul de acte administrative; prin aceasta DJSP a favorizat pe asociatul său, pârâtul T. A. N. prin modul în care a fost întocmit și transmis caietul de sarcini al licitației; la întocmirea acestui caiet de sarcini, cu toate că susține că a fost pentru vânarea la licitație a 10% din spațiul comercial, folosește ca element de referință al sumelor întreaga valoare estimată prin expertiză a spațiului.
A mai arătat că DJSP D. a încălcat și art. 35 alin.5 din O.U.G. nr.34/2006 care prevede că specificațiile tehnice trebuie să permită fiecărui ofertant accesul legal la procedura de atribuire.
Referitor la activitatea de evaluare a imobilului, instanța de fond în mod greșit a făcut referire la art. 208 C.pr.civ., care precizează: dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată cu dovadă de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea.
La data de 04.12.2012, pârâta Direcția Județeană de Pază și Servicii D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
A arătat că prima instanță a analizat în mod corect și legal toate probele de la dosar și a constatat că cererea de anulare a licitației este neîntemeiată, vânzarea prin licitație făcându-se cu respectarea prevederilor legale în materie.
În motivare se arată că spațiul în cauză a fost finalizat prin aportul exclusiv al asociatului persoană fizică, pârâtul T. A.-N., asocierea sa cu altă persoană fizică, respectiv S. P. nevizând raportul contractual de bază, respectiv contractul de asociere nr. 826/13.02.1992. Litigiile ulterioare ivite între cei doi îi vizează în mod direct R.A. Invest S.A., actuala pârâtă de față nefiind parte în niciuna din cazurile aflate pe rolul instanței de judecată invocate de către reclamantul S. P..
A arătat că licitația a fost organizată în condițiile Legii nr.85/1992 și că apelantul nu a achiziționat nici caietul de sarcini, nu a depus nicio ofertă și nici nu a consemnat garanție de participare la licitație.
Licitație în urma căreia s-a adjudecat spațiul comercial de către T. A.-N. nu îngrădește cu nimic posibilitatea de recuperare a sumei de bani de la asociatul său, din contră, patrimoniul care poate fi executat se mărește cu cota de 10% din imobilul vândut prin licitație.
Prin licitație publică s-a vândut cota de 10% a imobilului, cotă care îi aparține intimatei, nefiind vorba de restul cotei de 90%, aspect ce relevă faptul că reclamantul nici nu are calitate procesuală activă în raport cu cota de 10%, eventual ar putea să aibă vreo pretenție asupra jumătății cotei de 90%, cotă de care s-a legat prin contractul de asociere cu pârâtul T. A.-N..
Prin decizia nr.41 din 1 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins apelul formulat de reclamantul S. P., împotriva sentinței civile nr. 11.113/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII D., T. A. N..
S-a reținut că vânzarea la licitație a spațiului în litigiu îndeplinește cerințele prevăzute de art.3 din Legea nr.85/1992, care se referă la spațiile destinate activităților de comerț și de prestări de servicii, de mică industrie și oricăror activități similare, situate în construcțiile de locuințe în curs de execuție și aflate în proprietatea regiilor autonome specializate în administrarea locuințelor sau ale consiliilor locale.
Dispozițiile art.2 din Legea nr.85/1992 invocate de reclamant, nu sunt aplicabile, ele fiind incidente în cazul vânzării locuințelor finanțate din fondurile statului, aflate în curs de execuție și nerepartizate nominal până la data intrării în vigoare a legii.
Conform prevederii din art.3 vânzarea spațiilor din categoria vizată de text se face în condițiile prevăzute de art.2, condiții respectate de licitația organizată la data de 15.07.2011, care a fost aprobată de Consiliul Județean D. prin hotărârile nr.120/28.06.2007 și 141/28.06.2011, prin ultima stabilindu-se și prețul de pornire, potrivit normei din art.2 alin. 5 din lege.
Totodată, obiectul vânzării l-a constituit numai cota de 10% pentru care s-a dovedit calitatea de proprietar al DJPS D..
În baza art.299 Cod pr.civilă împotriva deciziei reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nerespectarea prevederilor art.261 pct.5 Cod pr.civilă, pentru necuprinderea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Pe de o parte, tribunalul menționează că nu pot fi avute în vedere criteriile prevăzute în art.2 din Legea nr.85/1992, iar apoi concluzionează că licitația a respectat aceste condiții.
Curtea de Apel s-a pronunțat anterior în privința acestor criterii, prin sentința nr.531/11.05.2012, care nu a fost avută în vedere de Tribunal, deși în considerentele ei s-a arătat că imobilul se află în coproprietate, s-a proiectat și amenajat în urma încheierii contractului de asociere în participațiune autentificat sub nr.212/30.01.2004, și fiind bun din domeniul privat, este supus dispozițiilor dreptului comun.
Drepturile coproprietarilor se stabilesc conform procedurii din art.673 și următoarele Cod pr.civilă, iar legat de creanțele născute din proprietatea comună, recurentul a arătat că prin decizia nr.47/2012 Tribunalul D. l-a obligat pe pârâtul T. la plata sumei de 6300 euro – beneficiu de asociere pe perioada 01.04._09.
A mai susținut că prin licitația organizată pârâtul T. A. N. a fost favorizat, pentru reclamant fiind stabilită o garanție de participare la licitație de_,2 lei, care reprezintă dublul sumei pe care DJPS o avea de recuperat, prin vânzarea procentului de 10%.
Intimata DJPS D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând criticile invocate se constată nefondat recursul, pentru următoarele considerente.
Nu sunt întemeiate motivele de recurs privitoare la nemotivarea deciziei recurate.
În considerentele deciziei instanța a prezentat motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția, răspunzând susținerilor și apărărilor părților sub toate aspectele, conform cerinței din art.261 pct.5 Cod pr.civilă.
Caracterul concis al motivării nu echivalează cu lipsa ori inconsistența acesteia, fiind de principiu că motivarea hotărârii nu constituie o problemă de volum, ci una de conținut, atâta timp cât instanța a expus raționamentul juridic și argumentele care susțin soluția adoptată.
Reglementările din Legea nr.85/1992 au fost corect aplicate și interpretate, în raport de situația juridică a spațiului care a făcut obiectul licitației.
Astfel, prevederile art.2 din lege nu sunt aplicabile în speță, cum justificat a apreciat Tribunalul, întrucât vizează acele construcții de locuințe finanțate din fondurile statului, în curs de execuție și nerepartizate nominal la data intrării în vigoare a legii, categorie în care spațiul în litigiu nu se încadrează.
Edificarea construcției scoasă la licitație s-a făcut în baza contractului de asociere nr.826/13.02.1992, dintre DJPS D. și pârâtul T. A. N., încheiat în baza Legii nr.15/1990 și HG nr.441/1991, cu procentele corespunzătoare de 10% și respectiv de 90%, urmat apoi de contractul de asociere în participațiune nr.212/30.01.2004, încheiat între reclamant și pârâtul T..
Față de destinația spațiului, vânzării la licitație îi erau aplicabile normele art.3 din lege, care se referă la categoria spațiilor destinate activităților de comerț și prestări servicii, de mică industrie, ori altor activități similare.
Motivarea deciziei nu cuprinde considerente contradictorii, prin trimiterea la prevederile aret.2, având în vedere că în alin.(1) din art.3 se prevede în mod expres că spațiile din categoria vizată de text pot fi vândute la licitație în condițiile art.2.
Ca atare, concluzia instanței de apel că licitația spațiului – care face parte din categoria bunurilor arătate în art.3 din Legea nr.85/1992 – s-a organizat și desfășurat în condițiile prevăzute de art.2 din lege, se întemeiază pe un raționament logic, rezultat din coroborarea dispozițiilor actului normativ incident în cauză.
Decizia nr.531/11.05.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, a fost dată în rezolvarea conflictului negativ de competență ivit, și produce efecte, conform art.22 Cod pr.civilă numai sub acest aspect, ea neputând fi invocată în privința aspectelor ce țin de fondul litigiului, atâta vreme cât investirea instanței s-a limitat la stabilirea instanței competente.
Au caracter obligatoriu pentru instanțele inferioare numai deciziile de casare pronunțate de instanțele de control judiciar în căile de atac exercitate, asupra problemelor de drept dezlegate, potrivit prevederilor art.315 Cod pr.civilă.
Așadar, chiar dacă prin decizia invocată de recurent s-au făcut referiri la natura, sau regimul juridic al bunului, Tribunalul nu era ținut de aceste considerente, care reprezintă argumente în baza cărora s-a stabilit competența de soluționare în primă instanță a Judecătoriei.
Prevederile art.673 și următoarele Cod pr.civilă, nu erau aplicabile, întrucât constituie dreptul comun în materia încetării stării de coproprietate, or în condițiile în care pentru categoria de bunuri din care face parte imobilul în litigiu există reglementări speciale, derogatorii de la normele de drept comun, ele au prevalență față de normele generale.
Pentru considerentele arătate, recursul este nefondat și urmează să fie respins, conform art.312 alin.(1) Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. P. împotriva deciziei civile nr. 41 din 01 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII D. și T. A. N..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2013.
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | Judecător, P. P. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.2 ex/20.06.2013
J.f.C.M.B.
J.a.G.F.
R.S.G.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2304/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 3975/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
