Obligaţie de a face. Decizia nr. 8/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 17261/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier V. R.
x.x.x
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 4 februarie 2013, privind judecarea apelurilor declarate de pârâtele . sediul în C., ., județ D. și ASOCIATIA CRESTIN ECUMENICĂ, cu sediul în Scornicești, ., împotriva sentinței civile nr. 17 din 27 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. Județean D., cu sediul în C., ., județ D., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat depunerea la dosar de concluzii scrise din partea apelantelor pârâte . CRESTIN ECUMENICĂ precum și a intimatului reclamant C. Județean D., după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică de la data de 4 februarie 2013, au fost consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea, la cererea părților, pentru a depune concluzii scrise.
În urma deliberărilor:
CURTEA:
Asupra apelurilor de față;
La data de 09.11.2006, în dosarul_ reclamantul C. Județean D. a chemat în judecată pârâtele S.C. M. S.A. și Asociația C.-Catolic-Ortodoxă pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate pârâtele să-i restituie bunurile mobile proprietatea județului D., bunuri pe care reclamanta le-a lăsat în custodia pârâtei S.C. M. S.A., potrivit procesului-verbal încheiat la data de 19.05.2004 .
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, prin procesul-verbal încheiat la data de 19.05.2004, între C. Județean D., Mitropolia Olteniei și S.C. M. S.A., bunurile mobile (mijloace fixe și obiecte de inventar) existente în imobilul situat în C., . au fost lăsate în custodia S.C. M. S.A. - societate care, anterior, cumpărase dreptul litigios asupra imobilului și asupra bunurilor mobile de la moștenitorii foștilor proprietari; a precizat că bunurile menționate au fost lăsate în custodia S.C. M. S.A. până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile în litigiul având ca obiect revendicarea acestor bunuri.
Reclamanta a mai arătat că S.C. M. S.A. a revendicat numai o parte dintre bunurile enumerate în procesul-verbal și că aceasta a vândut dreptul său litigios asupra bunurilor mobile pârâtei Asociația C.-Catolic-Ortodoxă - care a și intervenit în proces, dobândind calitatea de reclamant -, cu precizarea că prin procesul-verbal încheiat la data de 25.06.2004 s-a consemnat faptul că S.C. M. S.A. ar fi predat bunurile pârâtei Asociația C.-Catolic-Ortodoxă, încălcându-se, astfel, obligațiile asumate prin procesul-verbal din 19.05.2004, în sensul că predarea s-a făcut fără acordul Consiliului Județean D..
De asemenea, s-a arătat că, prin sentința civilă nr. 3638/15.04.2005 a Judecătoriei C., a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de S.C. M. S.A. și Asociația C.-Catolic-Ortodoxă, aceasta din urmă renunțând la judecata recursului formulat împotriva hotărârii amintite.
Reclamanta a mai arătat că, în acest context, pârâtele nu sunt îndreptățite să rețină bunurile în litigiu, motiv pentru care, cu somația datată 02.03.2005, a solicitat pârâtelor să restituie bunurile mobile inventariate în imobilul din C., ., astfel încât, la data de 21.11.2005, pârâta Asociația C.-Catolic-Ortodoxă a predat unui reprezentant al reclamantei o parte dintre bunurile enumerate în procesul-verbal din 19.05.2004, însă, acest funcționar nu avea calitatea de reprezentant al reclamantei.
Reclamanta a conchis că pârâta Asociația C.-Catolic-Ortodoxă este de acord cu restituirea bunurilor numai la nivel declarativ.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1073 și urm. Cod civil.
La termenul din 15.12.2006, pârâta S.C. M. S.A. a formulat întâmpinare; a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în prezenta cauză, cu motivarea că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2803/10.12.2003, a dobândit toate drepturile litigioase asupra imobilului situat în C., .; a precizat că, în cuprinsul aceluiași act, vânzătorii au declarat că nu mai au nici-o pretenție asupra bunurilor mobile existente în imobil.
Pârâta S.C. M. S.A. a mai arătat că, dobândind drepturile litigioase asupra imobilului menționat mai sus, a continuat procesul început de moștenitorii foștilor proprietari ai imobilului, astfel încât, în baza sentinței civile nr. 112/10.03.2004 a Tribunalului D., aceasta a devenit proprietar exclusiv asupra imobilului din ..
Pârâta S.C. M. S.A. a precizat că, pe parcursul judecării cererii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, a renunțat la judecata privind revendicarea bunurilor mobile aflate în acest imobil, dar că, ulterior, a promovat o acțiune în revendicare a unora dintre bunurile mobile în litigiu, având în vedere că acestea constituiau accesorii ale imobilului, potrivit listelor de inventar întocmite de C. Județean D.; a mai arătat că, pe parcursul derulării procesului având ca obiect acțiunea în revendicare mobiliară, a înstrăinat atât dreptul de proprietate asupra imobilului, cât și drepturile litigioase cu privire la bunurile mobile accesorii imobilului către pârâta Asociația C.-Catolic-Ortodoxă, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1709/25.06.2004 de către B.N.P. D. F., cu mențiunea că prețul contractului a reprezentat atât contravaloarea imobilului, cât și contravaloarea bunurilor mobile..
Pârâta S.C. M. S.A. a arătat de asemenea, că ulterior vânzării a predat efectiv bunurile mobile Asociației C.-Catolic-Ortodoxe, astfel încât, în prezenta cauză, nu are legitimare procesuală pasivă; în susținere a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1709/25.06.2004.
La termenul din 06.04.2007, pârâta Asociația C.-Catolic-Ortodoxă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că, la data de 25.06.2004, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1709/25.06.2004 de către B.N.P. D. F., a dobândit atât dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C., ., cât și drepturile litigioase asupra bunurilor mobile accesorii acestui imobil.
Pârâta Asociația C.-Catolic-Ortodoxă a mai arătat că, dobândind drepturile litigioase asupra bunurilor mobile aflate în imobilul din ., a continuat acțiunea în revendicare mobiliară formulată de pârâta S.C. M. S.A., însă, întrucât și-a pierdut interesul pentru aceste bunuri, a predat Consiliului Județean D. o mare parte dintre bunurile mobile, așa cum atestă procesul-verbal din 29.03.2005, cu precizarea că restul bunurilor au fost predate la data 21.11.2005, potrivit procesului-verbal încheiat cu acest prilej.
Pârâta Asociația C.-Catolic-Ortodoxă a conchis că, în aceste condiții, a renunțat la judecata recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 3638/15.04.2005 a Judecătoriei C. și că, pentru toate aceste considerente, acțiunea reclamantei trebuie respinsă ca rămasă fără obiect; în susținere, a depus la dosar: adresa nr. 91/21.03.2005 emisă de Asociația C.-Catolic-Ortodoxă, procesul-verbal datat 29.03.2005, procesul-verbal datat 21.11.2005.
La data de 14.05.2007, față de întâmpinarea formulată de pârâta Asociația C.-Catolic-Ortodoxă, reclamanta a depus la dosar note de ședință, prin care a arătat că susținerea pârâtei privind predarea unor bunuri la data de 29.03.2005 este lipsită de temei, întrucât, la acea dată, nu s-a predat nici-un bun, ci doar s-a constatat că o parte dintre bunuri se aflau în . ce privește procesul-verbal din 21.11.2005, o parte dintre bunuri au fost predate de către Asociația C.-Catolic-Ortodoxă unui funcționar din cadrul Consiliului Județean D., care nu avea calitatea de reprezentant al acestei instituții; în susținere, a depus la dosar referatul nr. 3109/30.03.2005 întocmit de C. Județean D. și notificarea nr. 608/N/2005, solicitând încuviințarea efectuării unei expertize de specialitate.
La termenul din 18.05.2007, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. M. S.A. - excepție care a fost unită cu fondul cauzei în baza art. 137, alin. 1, C.p.c.
La același termen, apreciind ca fiind utilă soluționării cauzei efectuarea unei expertize în specialitatea evaluări bunuri mobile, instanța a încuviințat proba solicitată de către reclamantă, cu scopul stabilirii identității dintre bunurile predate de reclamantă pârâtei S.C. M. S.A. și de către aceasta pârâtei Asociația C.-Catolic-Ortodoxă la data de 25.06.2004, pe de o parte și bunurile predate de Asociația C.-Catolic-Ortodoxă către reclamantă la data de 21.11.2005, pe de altă parte.
Tot la cererea reclamantei, s-a încuviințat administrarea interogatoriului pârâtei Asociația C.-Catolic-Ortodoxă.
Raportul de expertiză întocmit de expertul G. G. a fost depus la dosarul cauzei la data de 10.04.2008, nefiind contestat de părți.
Prin sentința civilă nr.6544/25.04.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. Județean D. împotriva pârâtelor S.C. M. S.A. și Asociația C.-Catolic-Ortodoxă . S-a reținut în considerente ca acțiunea formulată împotriva piritei Asociația C.-Catolic-Ortodoxă este neîntemeiată, iar cea formulata împotriva . promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
La data de 12.06.2008 s-a formulat apel împotriva sentinței civile nr.6544/25.04.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Prin Decizia civilă nr.121/20.02.2009 Tribunalul D. a respins apelul formulat de reclamantul C. Județean D. în contradictoriu cu pârâții S.C. M. S.A. și Asociația C.-Catolic-Ortodoxă, ca nefondat.
La data de 17.04.2009 C. Județean D. a formulat recurs împotriva deciziei nr.121/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosarul nr._ .
Prin Decizia nr.1120/21.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a admis recursul formulat de reclamantul C. Judetean D. împotriva deciziei civile nr.121 /20.02.2009, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ și a sentinței civile nr.6544 /25.04.2008,pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimatele pârâte S.C. M. S.A. și Asociația C.-Catolic-Ortodoxă, s-au casat ambele hotărâri și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond Judecătoria C..
S-a reținut că instanțele nu au soluționat fondul cauzei astfel cum au fost investite prin prisma dispozițiilor art.1073 si urm cod civil și că greșit s-a reținut disponibilitatea Asociației de a restitui reclamantei bunurile depozitate la sediul său și s-a dispus ca în rejudecare să se efectueze o nouă expertiză.
La data de 18.12.2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2009 și s-a dispus citarea părților.
S-a administrat proba cu expertiză tehnică specialitatea evaluare bunuri mobile pusă în discuție din oficiu la termenul din 19.02.2010 având ca obiective: cele menționate în decizia de casare și anume în decizia civilă nr.1120/21.10.2009 a Curții de Apel C. și cele depuse de reclamantă ( fila 25 din dosar ) și de pârâta . 26 din dosar ) .
Pentru termenul din data de 10.12.2010 s-a depus raportul de expertiză întocmit de către expert G. E. și s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză de către pârâta Asociația C.-Catolic-Ortodoxă ( fila 84 și 85 din dosar ) și de către reclamant ( fila 86,87 din dosar ) precum și din oficiu de către instanță, fiind admise cele puse în discuție din oficiu și prorogate cele formulate de părți.
La data de 13.01.2011 s-a depus suplimentul la raportul de expertiză de către expert, reclamanta arătând la termenul din 11.02.2011 că nu mai are obiecțiuni la raportul de expertiză .
S-a depus și precizare de acțiune la 11.02.2011 de către reclamant prin care a solicitat a fi obligate pârâtele să restituie bunurile mobile proprietate a Județului D. – care au făcut parte din inventarul imobilului situat în C. . identificate cu prilejul efectuării expertizei, iar pentru celelalte bunuri care nu au mai fost identificate să se achite contravaloarea acestora stabilită de expert la suma de 8.368.970,91 lei RON (mijloace fixe neidentificate-5.256.246,56 lei RON și obiecte de inventar neidentificate -3.112.724,35 lei RON).
A arătat că își însușește concluziile raportului de expertiza și a invocat art.132 pct.2 Cod procedură civilă.
S-a depus întimpinare de către pârâta . care a arătat că valoarea bunurilor astfel cum a fost determinată de expert și preluată de reclamant în precizare a fost eronat exprimată în lei RON în realitate aceste valori fiind 8.368.970,91 lei rol-836,89 RON din care mijloace fixe neidentificate 5.256.246,56 lei Rol-525,62 RON și obiecte de inventar neidentificate -3.112.724,35 rol-311,27 RON:
Prin încheierea din 18.03.2011 instanța a admis obiecțiuni formulate din oficiu și de pârâtul . suplimentul la raport si a prorogat obiecțiunile formulate la termenul din 10.12.2010 de pirita Asociația C. Catolic Ortodoxa.
S-a depus la data de 05.04.2011 răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză suplimentar ( filele 125, 126 din dosar ).
Cu adresa nr.5447/19.04.2011 s-a depus precizare de acțiune de către reclamant prin care arată că își însușește răspunsul expertului G. E. la obiecțiunile admise prin încheierea din 18.03.2011 și solicită admiterea acțiunii precizate și a se dispune obligarea pârâtelor S.C. M. S.A. și ASOCIAȚIA C.-CATOLIC-ORTODOXĂ să restituie în natură bunurile identificate la efectuarea expertizei menționate la punctele B și C din raport ( mijloace fixe în valoare de 583.731,00lei RON și obiecte de inventar în valoare de 215.424,57lei RON); să plătească c/val bunurilor care nu au mai fost identificate în sumă de 7.569.815, 34 lei RON ( mijloace fixe în sumă de 4.672.515,00lei RON și obiecte de inventar în sumă de 2.897.299,78 lei RON)
Prin încheierea din 22.04.2011 s-au admis în parte obiecțiunile la suplimentul la raportul de expertiză formulate de pârâta Asociația C. Catolic Ortodoxa și s-a depus la data de 16.05.2011 răspunsul la obiecțiuni. La ultimul termen de judecată s-a dispus conceptarea pârâtei Asociația C. Catolic Ortodoxă cu denumirea actuala Asociația C. Ecumenica cu sediul în orașul Scornicești, . conform certificatului de înregistrare în scopuri de TVA depus de aceasta. Această pârâtă a mai arătat că consideră că expertul nu a răspuns la solicitarea instanței în cadrul suplimentului la raportul de expertiza respectiv nu a specificat dacă a aplicat denominarea și a menținut obiecțiunile pe care le formulase la raport la 10.12.2010 și care au fost prorogate
Instanța a considerat că expertul a răspuns la obiecțiunile admise de instanța prin încheierea anterioară și a respins obiecțiunile formulate de pârâta Asociația C. Ecumenică la termenul din 10.12.2010 având în vedere suplimentele la rapoartele de expertiză aflate la dosar.
Tot la ultimul termen pârâta . invocat excepția necompetentei materiale a instanței având in vedere valoarea obiectului litigiului mai mare de 500.000 lei, competența aparținând Tribunalului D.-Secția Civilă.
Prin sentința civilă nr.9587/27 mai 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2009, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul C. Judetean D. în contradictoriu cu pârâții . și Asociația Crestin Ecumenica, în favoarea Tribunalului D.-Sectia Civilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele ;
Prin actiunea precizată la 11.02.2011, conform raportului de expertiză efectuat în rejudecare, reclamanta a solicitat a fi obligate pârâtele să restituie bunurile mobile proprietate a Județului D. – care au făcut parte din inventarul imobilului situat în C. . identificate cu prilejul efectuării expertizei ,iar pentru celelalte bunuri care nu au mai fost identificate să se achite contravaloarea acestora stabilita de expert la suma de 8.368.970,91 lei RON (mijloace fixe neidentificate-5.256.246,56 lei RON si obiecte de inventar neidentificate -3.112.724,35 lei RON), iar prin precizarea de acțiune depusă cu adresa nr.5447/19.04.2011 a arătat că își însușește răspunsul expertului G. E. la obiecțiunile admise prin încheierea din 18.03.2011 și a solicitat admiterea acțiunii precizate și a se dispune obligarea pârâtelor să restituie în natură bunurile identificate la efectuarea expertizei menționate la punctele B și C din raport ( mijloace fixe în valoare de 583.731,00lei RON și obiecte de inventar în valoare de 215.424,57lei RON); să plătească c/val bunurilor care nu au mai fost identificate în sumă de 7.569.815, 34 lei RON (mijloace fixe în sumă de 4.672.515,00lei RON și obiecte de inventar în sumă de 2.897.299,78 lei RON).
La termenul următor din 22.04.2011 s-au admis în parte obiecțiunile la suplimentul la raportul de expertiză în sensul de a se comunica de către expert dacă a aplicat denominarea în cadrul formulei de actualizare a sumelor de pe pagina 2 a suplimentului depus la 05.04.2011, iar în caz afirmativ sa detalieze formula de calcul, iar în caz negativ să comunice motivul sau să îndrepte eroarea după caz, fiind depus răspunsul la obiecțiuni de către expert la 16.05.2011 neschimbându-se sumele calculate.
Conform art.2 pct.1 lit.b C.p.civ. tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile in materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei .
Cum în cauză valoarea obiectului litigiului conform raportului de expertiză și a suplimentelor depășește suma de 500.000 lei, reclamantul precizând acțiunea în funcție de acestea, instanța având în vedere și art.158 si 159 pct.2 C.p.civ. modificat prin Legea 202/2010 a admis excepția de necompetentă materială invocată de pârâta . a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D.-Secția Civilă.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului D. sub nr._, cu prim termen de judecată la data de 30 septembrie 2011.
În ședința publică din 30.09.2011 instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a instanței potrivit art. 181 C.proc.civ.
În ședința publică din 09.12.2011 instanța a respins excepția de necompetență materială a instanței apreciind că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 181 C.proc.civ. De asemenea a respins și obiecțiunile formulate de pârâți împotriva raportului de expertiză și a suplimentului la acest raport.
Tribunalul D. – Secția I Civilă prin sentința civilă nr. 17 din 27 ianuarie 2012 a admis în parte acțiunea precizată la data de 22.04.2011 formulată de reclamantul C. Județean D. în contradictoriu cu pârâții . Asociația C. Ecumenică.
A obligat pârâta Asociația C. Ecumenică să restituie reclamantului bunurile identificate la punctele B și C în raportul de expertiză tehnică întocmit de expert G. E. depus la data de 13.01.2011 în dosar nr._/215/2009 al Judecătoriei C..
A obligat pârâta . plata către reclamant a sumei de 7.569.815,34 lei contravaloare bunuri menționate în procesul verbal din 19.05.2004 și neidentificate.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Astfel cum s-a reținut și prin decizia de casare nr. 1120/2009 a Curții de Apel C., tribunalul a constatat că prin procesul verbal încheiat la data de 19.05.2004 între reclamantă și pârâta ., prin care s-a realizat predarea-primirea imobilului din C., ., au fost inventariate mijloacele fixe și obiectele de inventar existente în acest imobil (evidențiate în tabelele de la pct. I, II, III), cu privire la aceste bunuri părțile convenind să rămână în incinta imobilului arătat, în custodia pârâtei . la soluționarea irevocabilă a litigiului având ca obiect revendicarea acestor bunuri de către . nr. 9235/2004 al Judecătoriei C.), iar în ceea ce privește bunurile de la pct. III, acestea urmau să rămână în imobil până la data de 10.06.2004, . de a le cumpăra.
Obiectele de inventar și mijloacele fixe înscrise la pct. I și II din procesul verbal arătat mai sus fac obiectul prezentei judecăți.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1709/25.06.2006 autentificat de BNP F. pârâta . înstrăinat pârâtei Asociația C. Catolic Ortodoxă Podari odată cu dreptul de proprietate asupra imobilului din C., ., toate drepturile litigioase asupra bunurilor mobile accesorii imobilului (mijloace fixe și obiecte de inventar), astfel cum au fost identificate prin procesul verbal din 19.05.2004 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2803/2003 de BNP S. C. D. București.
Prin sentința civilă nr. 3638/15.04.2005 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. 9235/2004, irevocabilă prin decizia nr. 117/2006 a Tribunalului D., a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de . lipsă de calitate procesuală activă, reținându-se transmisiunea acestei calități către Asociația C. Catolic Ortodoxă Podari, iar acțiunea acestei din urmă părți a fost respinsă ca nedovedită, cu motivarea că nu s-a făcut dovada cu acte de proprietate sau cu acte de preluare de către stat că bunurile au fost achiziționate de autorii vânzătorilor din contractul nr. 2803/2003, că bunurile revendicate se aflau în imobil la data preluării, din lista de bunuri anexă la protocol rezultând că bunurile au fost achiziționate în perioada 1973-1988.
Instanța a constatat că prin procesul verbal încheiat la data de 25.06. 2004 între cele două pârâte, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1709/ 2004 de BNP D. F., odată cu predarea primirea imobilului in C. ., a fost transmisă către pârâta Asociația C. Catolic Ortodoxă și detenția bunurilor mobile existente în acest imobil, bunuri ce erau aceleași și în aceiași cantitate cu cele din procesul verbal din 19.05.2004. Din cuprinsul aceluiași act semnat de ambele pârâte, reiese faptul că Asociația C. Catolic Ortodoxă cunoștea faptul că . aceste bunuri cu titlu precar, respectiv în custodie pentru reclamantul C. Județean D., parte față de care Asociația C. Catolic Ortodoxă a înțeles să își asume aceiași obligație ca și cea asumată de .>
În ceea ce privește raporturile juridice stabilite între părți, instanța a constatat că între reclamant și pârâta . baza procesului verbal din 19.05.2004, s-a născut un contract de depozit cu titlu gratuit, termenul de restituire a acestor bunuri fiind data pronunțării unei hotărâri irevocabile în cauza cu nr. 9235/2004 a Judecătoriei C. având ca obiect acțiunea în revendicarea acestor bunuri, acțiune formulată de către . ipoteza în care prin hotărârea irevocabilă pronunțată în cauza mai sus arătată s-ar fi stabilit că . proprietarul bunurilor mobile în litigiu, această parte nu mai avea obligația de restituire, conform art. 1617 Cod civil.
Întrucât cauza cu nr. 9235/2004 a Judecătoriei C. a fost soluționată irevocabil prin respingerea acțiunii în revendicare formulată de . continuată de Asociația C. Catolic Ortodoxă, obligația de restituire a bunurilor mobile a continuat să existe în sarcina depozitarului .>
Deși la data de 25.06.2004, depozitarul . transmis către Asociația C. Catolic Ortodoxă custodia bunurilor în litigiu, precum și obligația de restituire către C. Județean D., în lipsa acordului acestuia din urmă, această convenție dintre cele două pârâte nu îi poate fi opozabilă, depozitarul . ținut să răspundă ca urmarea a neexecutării obligației de restituire pentru prejudiciul suferit de deponent.
În ceea ce privește existența bunurilor în litigiu, deținerea lor și locul unde se află acestea, s-a reținut, din coroborarea concluziilor expertului G. E. cu răspunsul pârâtei Asociația C. Catolic Ortodoxă la interogatoriu (fila 63 din dos. nr._ ), că aceste bunuri au fost în posesia acestei părți, fiind depozitate la sediul acesteia din .> Potrivit raportului de expertiză tehnică (filele 104-105 dos._/215/2009), au fost identificate în posesia pârâtei Asociația C. Catolic Ortodoxă, în imobilul din . o parte din bunurile mobile în litigiu (mijloace fixe și obiecte de inventar).
Având în vedere că reclamantul este proprietarul bunurilor mobile în litigiu, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 3638/2005 a Judecătoriei C., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 117/2006, calitate necontestată de pârâte, că pârâta Asociația C. Catolic Ortodoxă a dobândit prin contractul nr. 1709/ 2004 doar un drept litigios asupra acestor bunuri, drept ce a fost pierdut prin respingerea acțiunii ce a făcut obiectul litigiului 9235/2004, că această parte cunoștea că . aceste bunuri cu titlu precar, asumându-și la rândul ei aceiași obligație de restituire față de reclamant, în temeiul art. 480 Cod civil, instanța a obligat pârâta Asociația C. Catolic Ortodoxă să restituie reclamantului bunurile identificate.
Apărarea pârâtei Asociația C. Catolic Ortodoxă în sensul că a restituit o parte din bunurile în litigiu la data de 29.03.2005, respectiv 21.11.2005 nu poate fi reținută de instanță, întrucât din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 29.03.2005 nu reiese că la acea dată s-ar fi predate vreun bun, ci doar că au fost identificate ca fiind în posesia acestei pârâte, iar în ceea ce privește bunuirle cuprinse în procesul verbal din 21.11.2005, instanța reține că aceste bunuri nu fac parte din din bunurile în litigiu, ambii experti (G. G. și E. G.) arătând, în urma expertizării acestora, că nu corespund cu bunurile cuprinse în procesul verbal din 19.05.2004 (fila 124 dos. nr._ și fila 166 dos. nr._/215/2009).
În ceea ce privește acele bunuri cuprinse în procesul verbal din 19.05.2004 și care nu au fost identificate ca fiind în posesia pârâtei Asociația C. Catolic Ortodoxă, instanța a apreciat că, în condițiile în care nici una din pârâte nu mai deține aceste bunuri, obligația de a despăgubi pe reclamant revine pârâtei . a avut calitatea de depozitar și care și-a asumat față de reclamant obligația de a restitui aceste bunuri.
Pârâta Asociația C. Catolic Ortodoxă nu poate fi obligată, alături de cealaltă pârâtă să repare prejudiciul suferit de reclamant întrucât între cea dintâi și reclamant nu s-a stabilit nici un raport juridic contractual direct, înțelegerea dintre cele două pârâte nefiindu-i opozabilă reclamantului.
În consecință, în temeiul art. 1604 raportat la art. 1073 Cod civil instanța a obligat pe pârâta . plata către reclamant a prejudiciului suferit prin neexecutarea obligației de restituire a bunurilor lăsate în custodie, prejudiciu reprezentat de contravaloarea bunurilor menționate în procesul verbal din 19.05.2004 și neidentificate cu ocazia efectuării expertizei ca fiind în posesia pârâtei Asociația C. Catolic Ortodoxă. La stabilirea contravalorii bunurilor depozitate și care nu pot fi restituite instanța a avut în vedere valoarea bunurilor la momentul restituirii, astfel cum aceasta a fost stabilită de expert G. E. prin răspunsul la obiecțiuni depus la data de 05.04.2011.
Referitor la critica formulată de pârâte în sensul că sumele stabilite de expert G. sunt în lei vechi (ROL) și nu în lei noi (RON), instanța a reținut, potrivit răspunsului la obiecțiuni din 16.05.2011, actualizarea sumelor de bani se realizează printr-o formulă de calcul, ce folosește un indicator ce urmărește creșterea și descreșterea prețurilor, independent de evoluția sau involuția monedei naționale. Astfel, solicitarea pârâtelor de a se face denominarea sumelor stabilite de expert apare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește adresa nr. 84/ 22.02.2011 a Direcției Regionale de S. D., instanța o apreciat-o ca fiind un punct de vedere neconcludent în cauză, față de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, concluzii emise la obiectivele stabilite de instanță, pe baza actelor și lucrărilor dosarului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele . Asociația C. Ecumenică, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta pârâtă . susținut că raportat la dispozițiile art.181, coroborate cu cele ale art.132 alin.2 Cod procedură civilă, hotărârea este pronunțată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe.
A arătat că, în judecarea recursului ce a format obiectul dosarului nr._, filele 26-30, Curtea de Apel C. a solicitat Consiliului Județean D. să precizeze valoarea estimativă globală a bunurilor mobile care fac obiectul acțiunii, pentru ca instanța să poată stabili competența materială de judecată după valoare.
La termenul de judecată din data de 09.09.2009, reclamantul a precizat că, la nivelul anului 2004 - estima valoarea obiectelor de inventar la 672.338,24 lei și valoarea mijloacelor fixe - la_ lei, valori pe care le actualiza la data de 31.05.2009 la 9.449,70 RON și respectiv 429.242 RON.
Prin Decizia nr. 1120/21.10.2009 (filele 77-82 dosar nr._ ), Curtea de Apel C. a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond Judecătoria C..
Ulterior, reclamantul și-a precizat cererea, în temeiul art.132 alin.2 Cod procedură civilă, în cursul rejudecării în fond a cauzei, respectiv la data de 22.04.2011 (fila 127 dosar nr._/215/2009 al Judecătoriei C.), in sensul restituirii bunurilor mobile identificate cu ocazia efectuării expertizei și la plata contravalorii bunurilor neidentificate, valoare precizată de către reclamantă la suma de 7.569.815,34 lei (RON).
Potrivit dispozițiilor art. 181 Cod procedură civilă, instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
În cauză, prin precizarea din data de 22.04.2011, reclamantul nu a procedat la modificarea cererii de chemare în judecată inițial promovată, ci a solicitat și valoarea unor bunuri a căror identificare nu s-a putut realiza de către expert.
A arătat că aplicarea dispozițiilor art.2 punctul 1 lit. b) Cod procedură civilă a fost realizată prin decizia irevocabilă a Curții de Apel C. - care a investit legal Judecătoria C. potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii.
Ulterior acestei investiri, Judecătoria C. a rămas competentă să judece chiar dacă au intervenit modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect, deoarece, fiind incidente dispozițiile art. 18 Cod procedură civilă, aceste modificări nu au determinat modificarea competenței materiale a instanței legal investită inițial.
Pe fond, apelanta pârâtă a susținut că prima instanță a făcut o interpretare greșită a probelor administrate în cauză, și ca o consecință instanța a stabilit în mod neîntemeiat și nelegal situația de fapt.
A susținut că instanța a ignorat atât precizările cât și corespondența dintre reclamant și pârâta Asociația C. Ecumenică prin care aceasta a recunoscut că toate bunurile în litigiu au fost preluate și se află în posesia sa, S.C. M.S.A. nemaiavând nici o legătură cu aceste bunuri, discuțiile urmând a se purta exclusiv între reprezentanții Asociației și cei ai Consiliului Județean D..
Că, această situație de fapt este stabilită în mod categoric și de expertul tehnic pe al cărui raport Tribunalul D. și-a întemeiat hotărârea apelată.
A mai arătat că din conținutul convenției încheiată între cele două pârâte la data de 25.06._ rezultă că Asociația a înțeles să-i fie opozabilă această convenție, toate demersurile pe care le-a întreprins C. Județean D. fiindu-i adresate exclusiv acestei pârâte, demersuri în care . implicată și nici nu a avut cunoștință.
În consecință, sunt neîntemeiate și considerentele instanței referitoare la încălcarea, de către S.C. M. S.A. a obligației de depozitar a bunurilor în litigiu.
A făcut trimitere la sentința civilă nr. 3638/15.04.2005 a Judecătoriei C., pronunțată în dos. nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 117/06.02.2006 a Tribunalului D., prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a .. în acțiunea având ca obiect revendicarea bunurilor – excepție admisă în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1709/25.06.2004, stabilindu-se astfel irevocabil nu numai stingerea dreptului material la acțiune al S.C. M. S.A., ci și stingerea dreptului subiectiv civil al societății asupra acestor bunuri.
Convenția prin care . către Asociație
drepturile asupra bunurilor în litigiu a intervenit la data de 25.06.2004, deci în timpul soluționării acțiunii in revendicare promovată la data de 16.04.2004, motiv pentru care C. Județean a avut cunoștință de la aceeași dată despre transmiterea tuturor drepturilor asupra bunurilor către Asociație.
Că, înainte de data de 06.02.2006 - când Tribunalul D. a respins irevocabil acțiunea în revendicarea unora dintre bunurile mobile care fac obiectul prezentului litigiu (fila 31 dosar_ ), C. Județean D. nu numai că a avut cunoștință, dar și-a și însușit în totalitate consecințele juridice produse de convenția dintre .. și Asociație și a încheiat cu aceasta din urma, procesul-verbal/29.03.2005 și procesul-verbal de predare-primire/21.11 2005 (filele 65-66 dosar nr._ al Judecătoriei C.).
Mai mult, este concludent în cauză și referatul, întocmit de salariații care gestionau demersurile privind bunurile mobile în litigiu și înregistrat la C. Județean D. sub nr.3109/30.03.2005 (fila 71 dosar_ al Judecătoriei C.), înscris întocmit ca urmare a încheierii procesului-verbal/29.03.2005 (la care s-a făcut referire anterior) și în care se menționează că, prin somația nr.2125/02.03.2005, C. Județean D. a solicitat Asociației restituirea acestor bunuri mobile, iar pentru o parte dintre acestea Asociația și-a arătat disponibilitatea de a despăgubi C. Județean D. pentru prejudiciul suferit.
Că, în aceste condiții este evident că, atât Asociația, cât și C. Județean D. au considerat că Asociația nu a pierdut nici un drept din cele dobândite de la S.C M. S.A. asupra bunurilor in litigiu.
Acordul deponentului C. Județean D. privind schimbarea persoanei depozitarului, a fost unul implicit - prin toate faptele pe care le-a realizat și actele pe care le-a încheiat, în condițiile în care S.C. M. S.A. a predat toate bunurile în litigiu în același loc (de depozit) în care le primise anterior - respectiv în imobilul din C., ..
Apelanta pârâtă .. a mai susținut că instanța a apreciat greșit proba reprezentată de raportul de expertiză întocmit de expertul G. E..
A precizat că expertul a depus la dosarul nr._/215/2009 al Judecătoriei C. (rejudecare după casare) patru înscrisuri: raportul de expertiză întocmit la data de 30.11.2010 (filele 57-70), raportul de expertiză suplimentar întocmit la data de 13.01.2011 (filele 93-167) si două răspunsuri la obiecțiuni.
După cum rezultă în mod evident din cele patru lucrări intitulate "raport", punctul de vedere al expertului este inconsecvent și nesusținut cu argumente din punct de vedere juridic și tehnico-economic.
Astfel, deși instanța nu a dispus refacerea raportului de expertiză întocmit inițial, ci a solicitat expertului să răspundă la obiecțiunile formulate de instanță din oficiu și de către părți (încheierea de ședință din 10 12.2010 fila 90), la data de 11.02.2011, deci după aproximativ 3 luni, expertul reface întreaga expertiză, întocmind un alt raport și precizând că acesta din urmă "înlocuiește raportul depus inițial”.
Procedând astfel, expertul își modifică radical și concluziile inserate în primul raport.
A arătat că,în loc să răspundă la obiecțiuni, în raportul întocmit ulterior (refăcut) din propria sa inițiativă, nu mai face nici o referire la amortizare sau la durata de utilizare expirată a acestor bunuri și stabilește valoarea acestora la suma de 8.368.970,91 lei - menționând că valoarea este exprimată în RON (deci 83._ lei ROL).
S.C. M. S.A. nu a contestat modul matematic de stabilire a acestei valori (respectiv baza - în ROL, la care s-a aplicat indicele de creștere a prețurilor stabilit de Institutul Național de S.), dar a susținut și demonstrat cu probatorii că valoarea rezultată este exprimată eronat în RON, deoarece, in anul 2005, deci în intervalul 1999 – 2010, a interveni denominarea monedei naționale, de care expertul nu a ținut cont în întocmirea raportului de expertiză.
In acest sens, la termenul de judecată din data de 18 februarie 2011 (filele 118-121),au fost depuse adresele nr.241/22.02.2011 și nr.84/22.02.2011 prin aceasta din urmă, Institutul Național de S. - Direcția Regională de S. D. a confirmat faptul că valoarea rezultată din înmulțirea cu indicele de 462,97% a unei valori exprimată in lei vechi (ROL ) este exprimată tot în ROL și nu în RON, iar pentru exprimarea în RON a valorii, rezultatul trebuie împărțit la 10.000.
Prin urmare, în cauză, valoarea totală a bunurilor mobile stabilită de expert (mijloace fixe și obiecte de inventar) este în cuantumul de 8.368.970.91 ROL și nu RON.
La obiecțiunea formulată de pârâtă, expertul a răspuns prin redarea definiției și a formulei de determinare a indicelui de creștere a prețurilor și și-a menținut concluziile.
A solicitat să se constate că, atât indicele de creștere a prețurilor luat în considerare de expert, cât și punctul de vedere exprimat în adresa nr.84/22.02.2011 emană de la Institutul Național de S., având aceeași relevanță, iar aprecierea ca probă a raportului de expertiză administrat în cauză, nu se putea realiza decât prin coroborare cu proba pe care o reprezintă adresa nr.84/22.02.2011 a Institutului Național de S. - Direcția Regională de S. D..
A mai susținut că în mod netemeinic și nelegal, instanța a considerat că S.C. M. S.A. a săvârșit o faptă ilicită și a stabilit și o legătură de cauzalitate între transmiterea, de către S.C. M. S.A. către Asociație a tuturor drepturilor asupra bunurilor mobile și prejudiciul pe care C. Județean D. pretinde că 1-a suportat ca urmare a acestei transmiteri, transmitere care ar avea caracterul faptei ilicite.
Că, în speță există numai o singură obligație (de a face) a cărei executare - atât direct, cât și indirect - nu poate fi executată decât de o singură persoană, respectiv de posesorul efectiv al bunurilor în litigiu (identificate sau nu), deci de Asociația C. Catolic Ortodoxă (în prezent Asociația C. Ecumenică).
A solicitat admiterea apelului și într-o primă teză, în temeiul art.297 alin.2 Cod procedură civilă, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre judecare instanței competente, respectiv Judecătoriei C., iar într-o a doua teză, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată față de S.C. M. S.A.
Apelanta pârâtă Asociația C. Ecumenică a arătat că, a formulat apelul motivat de faptul ca instanța a apreciat eronat proba reprezentată de raportul de expertiză întocmit de expertul G. E..
A arătat că, în dosarul nr._/215/2009 al Judecătoriei C., expertul G. E. a depus: raportul de expertiză întocmit la data de 30.11.2010, raportul de expertiză suplimentar întocmit la data de 13.01.2011, raport depus cu o adresă în care se menționează că "înlocuiește raportul depus inițial", răspunsul la obiecțiuni formulat la 05.04.2011 și răspunsul la obiecțiuni formulat la 16.05.2011.
Că, din înscrisurile depuse rezultă că, punctul de vedere al expertului este inconsecvent și nesusținut cu argumente din punct de vedere juridic și tehnico-economic.
Astfel, deși instanța nu a dispus refacerea raportului de expertiză întocmit inițial, ci a solicitat expertului să răspundă la obiecțiunile formulate de instanță din oficiu și de către părți conform încheierii de ședință din data de 10.12.2010, la data de 11.02.2011( deci după aproximativ 3 luni ) expertul reface întreaga expertiză, întocmind un alt raport și precizând că acesta din urmă "înlocuiește raportul depus inițial”.
In raportul inițial stabilește valoarea totală a bunurilor în litigiu, la data întocmirii expertizei, la suma de 1.807.670,24 lei și propune instanței "să accepte că valoarea actuală a acestor bunuri (unele din acestea fiind de patrimoniu) să fie luată în calcul, valoarea de înregistrare în contabilitatea Consiliului Județean D., că aceste bunuri sunt amortizate integral, pentru care C. Județean nu a mai calculat amortizare din anul 2004 având durata de utilizare expirată și având în vedere să că nu au putut fi identificate pentru a calcula un grad de uzură actual” în loc să răspundă la obiecțiuni, în raportul întocmit ulterior (refăcut) din propria sa inițiativă, nu mai face nici o referire la amortizare sau la durata de utilizare expirată a acestor bunuri și stabilește valoarea acestora la suma de 8.368.970,91 lei menționând că valoarea este exprimată în RON (deci 83._ lei ROL).
A arătat că, expertul a întocmit raportul de expertiză în dispreț total față de lege și față de deontologia profesională fără să identifice și fără să evalueze bunurile respective, ci procedând la o simplă actualizare a valorii de inventar cu rata inflației, nici măcar acest lucru nu i-a fost la îndemână, în cele două rapoarte de expertiză rezultându-i concluzii total diferite din punct de vedere valoric(dacă în urma primei așa-zise evaluări a rezultat o valoare de 1.807.670,24 RON, după cea de a doua evaluare expertul a stabilit o valoare de 8.368.970,91 RON).
A mai arătat că, expertul constată în primul raport de expertiză că: „bunurile mobile de natura mijloacelor fixe si obiectelor de inventar se află în posesia Asociației și că ele sunt bine întreținute și conservate, că aceste bunuri sunt originale având în vedere materialele înglobate în execuția lor”, iar la finalul celui de al doilea raport de expertiză concluzionează că valoarea totală a bunurilor care nu au fost identificate este de 8.368.970,91 RON ( aproximativ 2 milioane euro ) în condițiile în care întreg imobilul a costat 300.000 USD.
Că, expertul nu încheie raportul fără a se contrazice din nou în sensul că, mijloacele fixe și obiectele de inventar ce fac obiectul dosarului s-ar afla în posesia Asociației.
A mai învederat că expertul nu a identificat corect bunurile deduse judecații, că nu le-a înlăturat pe cele care trebuiau înlăturate de la evaluare (bunurile încorporate imobilului care au fost transmise o dată cu imobilul în proprietatea pârâtei ( ex: vitraje, terilena, bunuri care fac parte integrantă din imobil ), că nu a procedat la o evaluare corectă și propriu-zisă a bunurilor respective și că a efectuat în mod greșit calculele în procesul de "actualizare cu rata inflației", "uitând" să facă denominarea sumei rezultate.
A solicitat admiterea apelului, iar pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamant ca netemeinică și nelegală.
În drept, a invocat dispozițiile art.282 și următoarele Cod de procedură civilă.
În apel, având în vedere caracterul devolutiv al acestei căi de atac instanța a încuviințat administrarea probei cu o nouă expertiză de specialitate, lucrarea urmând să fie realizată de un colectiv format din trei experți, în conformitate cu prevederile art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă.
Raportul de expertiză dispus în cauză a fost întocmit de experții B. M., B. M. C. și P. I. și a fost depus la data de 19. 11. 2012 (filele 69-96 dosar apel ).
Atât apelantele pârâte . ASOCIATIA C. ECUMENICĂ cât și intimatul reclamant C. JUDEȚEAN D. au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, răspunsul întocmit de cei trei experți la obiecțiunile formulate de părți, fiind depus la data de 08.01.2013.
La data de 31.01.2013, intimatul reclamant C. Județean D. a formulat obiecțiuni la răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică, aceste obiecțiuni fiind respinse ca neîntemeiate de către instanță, în ședința de judecată de la data de 04.02.2013.
În ședința publică de la data de 04.02.2013 apelantele pârâte au invocat pe cale de excepție netimbrarea acțiunii la valoare de către reclamant, solicitând admiterea excepției și darea în debit a intimatului reclamant cu suma datorată.
Examinând cu prioritate excepția netimbrării acțiunii la valoare, în conformitate cu prevederile art. 137 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, „ sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate potrivit legii de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, C. Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice”.
Sensul noțiunii de venituri publice este definit prin art. 26 alin. 3 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/C/1999.
În conformitate cu textul de lege menționat, în înțelesul Legii nr. 146/1997, în categoria "venituri publice" se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului trezoreriei statului, veniturile din rambursări de credite externe și din dobânzi și comisioane derulate prin trezoreria statului, precum și veniturile bugetelor instituțiilor publice/de interes public cu caracter autonom, provenite din sursele prevăzute în legile de aprobare a bugetelor.
Cât privește noțiunea de venituri bugetare, aceasta este definită prin art. 2 pct. 42 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice ca fiind „resursele bănești care se cuvin bugetelor prevăzute la art. 1 alin. 2, în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuții și alte vărsăminte.”
În speță, bunurile mobile a căror restituire, respectiv a căror c/valoare a fost solicitată de reclamant prin acțiunea introductivă ( astfel cum a fost ulterior precizată ) sunt evidențiate în patrimoniul Consiliului Județean D. ca mijloace fixe și obiecte de inventar, așa încât revenirea acestor bunuri ( fizic sau a valorii de înlocuire ) în patrimoniul intimatului reclamant se constituie într-un venit la bugetul public al acestei instituții.
În atare situație, Curtea apreciază că reclamantul nu are obligația achitării taxei de timbru pentru acțiunea formulată, deoarece beneficiază de scutirea prevăzută de art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Prin urmare excepția invocată de apelantele pârâte este neîntemeiată.
Examinând apelurile formulate de pârâtele . Asociația C. Ecumenică se constată că acestea sunt fondate numai prin prisma motivului de apel referitor la evaluarea bunurilor mobile ce formează obiectul litigiului de față.
Restul criticilor invocate sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Printr-o primă critică, apelanta pârâtă . susținut că sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, raportat la dispozițiile art.181, coroborate cu cele ale art.132 alin.2 Cod procedură civilă.
Critica formulată sub acest aspect de apelanta pârâtă este neîntemeiată.
Prin decizia nr. 1120/21.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ ( în primul ciclu procesual ) s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria C., cu îndrumarea expresă de a se ordona efectuarea unei expertize tehnice de identificare și evaluare a bunurilor menționate în procesul verbal încheiat la data de 19. 05. 2004.
Raportul de expertiză dispus de Judecătoria C. în vederea respectării îndrumărilor date prin decizia de casare a fost efectuat de expert G. E. fiind depus la filele 57-70 în dosarul nr._/215/2009 al Judecătoriei C..
Ulterior, la data de 13. 01. 2011, expertul a depus un supliment la raportul de expertiză prin care a concluzionat că valoarea bunurilor ( mijloace fixe și obiecte de inventar ) neidentificate este în sumă de 8.368.970,91 RON.
Prin precizarea de acțiune formulată la data de 22.04.2011 (fila 127 dosar nr._/215/2009 al Judecătoriei C.), reclamantul a invocat prevederile art. 132 alin. 2 Cod procedură civilă, solicitând admiterea acțiunii precizate în sensul obligării pârâtelor la restituirea bunurilor mobile identificate cu ocazia efectuării expertizei și la plata contravalorii bunurilor neidentificate, valoare precizată de către reclamant la suma de 7.569.815,34 lei (RON).
Potrivit dispozițiilor art. 181 Cod procedură civilă, instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
În speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 181Cod procedură civilă, întrucât valoarea bunurilor în litigiu a fost stabilită după administrarea probei cu expertiza de specialitate dispusă ca urmare a îndrumărilor date prin decizia de casare, astfel că, în mod corect Judecătoria a reținut incidența în cauză a prevederilor art.2 pct.1 lit. b Cod procedură civilă și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului D..
Pe fond, criticile apelantei pârâte . de asemenea neîntemeiate.
Prin acțiunea formulată la data de 09.11.2006 reclamantul C. Județean D. a chemat în judecată pârâtele S.C. M. S.A. și Asociația C. – Catolic – Ortodoxă ( în prezent - Asociația C. Ecumenică ) pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate pârâtele să-i restituie bunurile mobile proprietatea județului D..
Reclamantul s-a prevalat de procesul-verbal încheiat la data de 19.05.2004 între C. Județean D., Mitropolia Olteniei și S.C. M. S.A C. susținând că a lăsat în custodia pârâtei S.C. M. S.A. C. bunurile mobile (mijloace fixe și obiecte de inventar) existente în imobilul situat în C., ., societate care anterior, cumpărase dreptul litigios asupra imobilului și asupra bunurilor mobile de la moștenitorii foștilor proprietari.
A precizat că în procesul verbal încheiat la data de 19.05. 2004 s-a prevăzut expres că bunurile menționate au fost lăsate în custodia S.C. M. S.A. până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile în litigiul având ca obiect revendicarea acestor bunuri.
Practic prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat răspunderea contractuală a pârâtei S.C. M. S.A C. rezultată din contractul de depozit cu titlu gratuit încheiat cu această pârâtă, iar în ceea ce privește pe cea de-a doua pârâtă, deși nu a precizat temeiul legal nici prin acțiunea introductivă și nici ulterior prin precizarea de acțiune, reclamantul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 480 Cod civil.
Prima instanță a făcut caracterizarea juridică corectă a acțiunii formulată de reclamant, și ca o consecință, a analizat pretențiile reclamantului atât prin prisma regulilor ce derivă din contractul de depozit cu titlu gratuit – art. 1604 Cod civil, cât și a condițiilor impuse de art. 480 Cod civil.
Instanța a coroborat prevederile art. 1604 Cod civil și cu prevederile art. 1073 Cod civil, având în vedere răspunderea depozitarului S.C. M. S.A C. pentru neexecutarea obligației de restituire a bunurilor lăsate în custodie, iar cu privire la cea de-a doua pârâtă – Asociația C. Ecumenică, acțiunea a fost examinată numai prin prisma dispozițiilor art. 480 Cod civil.
În atare situație nu se confirmă susținerea pârâtei S.C. M. S.A C. referitoare la faptul că în speță există o singură obligație de a face, în sensul restituirii și / sau achitării contravalorii bunurilor mobile și că instanța nu putea stabili ca o persoană (Asociația) să execute obligația direct și o altă persoană (S.C. M. S.A.) să execute aceeași obligație în mod indirect.
Referitor la depozitul cu titlu gratuit trebuie subliniat că acesta este un contract unilateral întrucât, din momentul încheierii sale naște obligații numai în sarcina depozitarului, care trebuie să se îngrijească de paza lucrului depozitat cu aceeași grijă ca de propriul său bun.
Așadar, depozitarul trebuie să restituie deponentului, la termen, însuși bunul depozitat, în caz de neexecutare a obligației de restituire acesta datorând daune interese constând în echivalentul bunului depozitat la momentul pronunțării hotărârii, iar nu din momentul constituirii depozitului.
În speță, prin procesul-verbal încheiat la data de 19.05.2004 s-a stabilit că bunurile lăsate în custodie pârâtei S.C. M. S.A. C. vor fi păstrate de aceasta până la data când instanța de judecată se va pronunța în mod irevocabil cu privire la acțiunea în revendicarea acestor bunuri.
Din lucrările dosarului rezultă că acțiunea în revendicarea bunurilor mobile ce au fost menționate în procesul-verbal încheiat la data de 19.05.2004 între C. Județean D., Mitropolia Olteniei și S.C. M. S.A C. a fost soluționată prin sentința civilă nr. 3638/15.04.2005 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 9235/2004 ( fila 33 din dosar nr._ al Judecătoriei C. ), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.117/06.02.2006 a Tribunalului D. ( fila 31 din dosarul nr._ al Judecătoriei C. ).
Prin sentința civilă nr. 3638/15.04.2005 pronunțată de Judecătoria C., irevocabilă prin decizia nr. 117/2006 a Tribunalului D., a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de ., pentru lipsă de calitate procesuală activă, reținându-se transmisiunea acestei calități către Asociația C. Catolic Ortodoxă Podari, iar acțiunea acesteia din urmă a fost respinsă cu motivarea că, nu s-a făcut dovada cu acte de proprietate sau cu acte de preluare de către stat, că bunurile au fost achiziționate de autorii vânzătorilor din contractul nr. 2803/2003, că bunurile revendicate se aflau în imobil la data preluării, din lista de bunuri anexă la protocol rezultând că, bunurile au fost achiziționate în perioada 1973-1988.
Prin urmare, prin sentința menționată s-a stabilit în mod irevocabil că proprietarul bunurilor mobile revendicate este reclamantul C. Județean D. acesta putând exercita toate prerogativele dreptului de proprietate, inclusiv dreptul de a dispune de bunurile sale.
Conform mențiunilor făcute în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 19.05.2004 pârâta . avea obligația să se îngrijească de păstrarea bunurilor lăsate în custodie până la data de 06.02.2006, data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 3638/15.04.2005 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 9235/2004.
Pârâta nu a respectat această obligație deoarece, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1709/25.06.2004 autentificat de BNP D. F. ( fila 43 dos. nr._ al Judecătoriei C. ) pârâta . înstrăinat pârâtei Asociația C. Catolic Ortodoxă Podari odată cu dreptul de proprietate asupra imobilului din C., ., toate drepturile litigioase asupra bunurilor mobile accesorii imobilului (mijloace fixe și obiecte de inventar), astfel cum au fost identificate prin procesul verbal din 19.05.2004 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2803/2003 de BNP S. C. D. București.
Prin procesul verbal încheiat între cele două pârâte la aceeași dată ( 25.06. 2004 ) în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1709/ 2004 de BNP D. F., odată cu predarea - primirea imobilului din C. ., a fost transmisă către pârâta Asociația C. Catolic Ortodoxă și detenția bunurilor mobile existente în acest imobil, bunuri care erau aceleași și în aceiași cantitate cu cele din procesul verbal din 19.05.2004.
Din cuprinsul aceluiași proces verbal reiese faptul că Asociația C. Catolic Ortodoxă cunoștea faptul că . deținea aceste bunuri cu titlu precar, respectiv în custodie pentru reclamantul C. Județean D., parte față de care Asociația C. Catolic Ortodoxă a înțeles să își asume aceiași obligație ca și cea asumată de .>
Reclamantul C. Județean D. nu și-a dat acordul cu privire la vânzarea bunurilor către Asociație, acesta fiind terț față de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1709/ 2004 de BNP D. F., astfel încât în lipsa acestui acord convenția dintre cele două pârâte nu îi este opozabilă.
Față de această situație, pârâta . are obligația să repare prejudiciul suferit de reclamantul C. Județean D. prin neexecutarea obligației de restituire a bunurilor ce i-au fost lăsate în custodie.
Susținerea apelantei pârâte . referitoare la faptul că transmiterea drepturilor litigioase asupra bunurilor în litigiu nu ar avea caracterul unei fapte ilicite și că obligarea acesteia la repararea prejudiciului pe care îl pretinde reclamantul C. Județean D. ar fi nelegală, nu este întemeiată
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1709/ 2004 de BNP D. F., procesul civil ce a avut ca obiect revendicare bunuri mobile era în curs de derulare, ceea ce demonstrează că pârâta . a încălcat clauza din contractul de depozit, fiind răspunzătoare față de reclamantul deponent pentru prejudiciul cauzat ca urmare a înstrăinării bunurilor proprietatea acestuia.
În ceea ce privește întinderea acestei răspunderi, Curtea constată că trebuie stabilită în limita c/valorii bunurilor predate către . și care în prezent nu au mai fost identificate în imobilul din ., ca fiind în posesia pârâtei Asociația C. Catolic Ortodoxă.
Referitor la bunurile ce au fost identificate în imobilul din ., aflate în posesia pârâtei Asociația C. Catolic Ortodoxă, acestea trebuie restituite reclamantului de această pârâtă în temeiul art. 480 Cod civil, întrucât pe de-o parte reclamantul este proprietarul bunurilor făcând dovada certă în acest sens, iar pe de altă parte s-a demonstrat că pârâta deține bunurile în mod abuziv, câtă vreme acțiunea sa în revendicarea acestor bunuri a fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Conform raportului de expertiză efectuat în apel de experții B. M., B. M. C. și P. I. numai o parte dintre bunurile mobile menționate în procesul verbal din 19.05.2004, se află în prezent în posesia pârâtei Asociația C. Ecumenică, bunurile găsite la sediul pârâtei din . cu ocazia efectuării expertizei, fiind identificate în anexele nr. 5 și 6 din raportul de expertiză ( filele 87-89 dosar apel ).
Potrivit concluziilor celor trei experți toate celelalte bunuri menționate în procesul verbal din 19.05.2004 ( lăsate în custodie pârâtei . ) ce nu au fost identificate de experți întrucât nu s-au mai găsit la data efectuării lucrării de specialitate, au fost evidențiate în anexele nr. 7 și 8 din raportul de expertiză ( filele nr. 90-95 dosar apel ).
Raportul de expertiză din apel a fost întocmit pe baza obiectivelor stabilite de Curte prin încheierea de ședință de la data de 24 septembrie 2012, experții răspunzând argumentat fiecărui obiectiv în parte.
Evaluarea bunurilor menționate în procesul verbal din 19.05.2004 s-a făcut în raport de Standardul Internațional de Evaluare I. V. S. 1, prețurile de comercializare practicate în magazinele de specialitate pentru produse similare noi și second-hand și informațiile de piață rezultate în urma analizei cererii și ofertei de pe piața liberă, după stare bunurilor mobile tranzacționate și modalitatea de tranzacționare.
Instanța de apel apreciază că raportul de expertiză întocmit în această fază procesuală este unul obiectiv, fiind întocmit de o echipă de trei specialiști, aceștia exprimând un punct de vedere comun cu privire la evaluarea bunurilor mobile în litigiu, astfel încât expertiza efectuată de expertul G. E. în dosarul nr._/215/2009 al Judecătoriei C. va fi înlăturată, metoda folosită de expert pentru evaluarea bunurilor având drept rezultat stabilirea unor valori exagerate raportat la natura și starea bunurilor.
Având în vedere considerentele arătate și, pentru că valorile stabilite prin raportul de expertiză întocmit în apel de experții B. M., B. M. C. și P. I. sunt favorabile apelantelor pârâte, apelurile formulate de cele două pârâte sunt întemeiate numai prin prisma motivului de apel referitor la evaluarea bunurilor mobile ce formează obiectul litigiului de față.
Prin urmare, Curtea va respinge excepția netimbrării acțiunii invocată de apelantele pârâte, iar în baza art. 296 Cod procedură civilă va admite apelurile declarate de cele două pârâte și va schimba sentința în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. Județean D..
Va fi obligată pârâta Asociația C. Ecumenică să restituie reclamantului bunurile mobile identificate în anexele 5 și 6 din raportul de expertiză întocmit în apel de experții B. M., B. M. C. și P. I..
Va fi obligată pârâta . plata către reclamant a sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea bunurilor menționate în procesul verbal din 19 mai 2004 și neprezentate, astfel cum acestea au fost enumerate în anexele nr. 7 și 8 din același raport de expertiză tehnică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția netimbrării acțiunii invocată de apelantele pârâte.
Admite apelurile declarate de pârâtele . sediul în C., ., județ D. și ASOCIATIA CRESTIN ECUMENICĂ, cu sediul în Scornicești, ., împotriva sentinței civile nr. 17 din 27 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. JUDEȚEAN D., cu sediul în C., ., județ D..
Schimbă sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta Asociația C. Ecumenică să restituie reclamantului bunurile mobile identificate în anexele 5 și 6 din raportul de expertiză întocmit în apel de experții B. M., B. M. C. și P. I..
Obligă pârâta . plata către reclamant a sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea bunurilor menționate în procesul verbal din 19 mai 2004 și neprezentate, astfel cum acestea au fost enumerate în anexele nr. 7 și 8 din același raport de expertiză.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2013.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, V. R. |
Red.jud.C.S.
Jud.fond G.C.F.
5 ex/A.G./04.03.2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 8725/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretenţii. Decizia nr. 8453/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
