Revendicare imobiliară. Decizia nr. 3975/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3975/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 31/274/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3975
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE -L. B.-Președinte Secție
-O. C. G.- Judecător
-M. C.-Președinte Instanță
Grefier D. M.
XXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința din 9 Aprilie 2012, privind judecarea recursului declarat de recurentul pârât A. N., împotriva deciziei nr. 198/A din 18 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. I. T. G., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 9 Aprilie 2012, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 370/29.05.2009 pronunțată de Judecătoria Orșova, în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul I. I. T. G. împotriva pârâtului A. N..
Împotriva sentinței civile nr. 370/29.05.2009 pronunțată de Judecătoria Orșova, în dosar nr._, a declarat recurs reclamantul I. I. T. G..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 25.08.2009 sub nr._ .
Prin decizia civilă nr. 1379/R/30.11.2009 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ a fost admis recursul formulat de reclamantul I. I. T. G. împotriva sentinței civile nr. 370/29.05.2009 pronunțată de Judecătoria Orșova, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova la data de 11.01.2010 sub nr._ .
Judecătoria Orșova prin sentința civilă nr. 113/28 februarie 2012 a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât; a admis în parte acțiunea precizată de reclamantul I. I. T. G., împotriva pârâtului A. N.; a omologat raportul de expertiză întocmit de expert P. I.; a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de 1.910 mp curți construcții situată în . petitul privind obligarea pârâtului la demolarea și a construcțiilor edificate pe acest teren și ridicarea materialelor pe cheltuiala sa.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.077 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin actul de donație autentificat sub nr. 1320/07.11.1996 la BNP Ș. I., reclamantul I. I.-T.-G. a dobândit, în calitate de donatar de la donatoarea B. M., dreptul de proprietate asupra unui teren situat în extravilanul localității Plavișevița în punctul numit „Chermina M.”, fânețe, în suprafață de 1978 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2496/21.12.1998 de BNP I. Ș. din Orșova, reclamantul I. I. T. G. a cumpărat de la vânzătorii I. P. și I. P. „ terenurile situate în intravilanul comunei Dubova, județul M., după cum urmează: dreptul de proprietate indiviz de câte ¼ (un sfert) fiecare din terenul vie situat în punctul numit „Chermina M.” în suprafață totală de 838 mp, înscris în CF fila nr. 154 Plavișevița, număr top 76; dreptul de proprietate indiviz de căte ¼ (un sfert) fiecare din terenul situat în punctul numit „Chermina M.”, fânețe, în suprafață totală de 1978 mp, înscris în CF fila 153 Plavișevița, număr top 81”.
Prin sentința civilă nr. 696 din 07.07.1999, pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr. 195/1998, s-a luat act de tranzacția încheiată între reclamantul I. I. T. G., pe de o parte, și Gurișescu I. și Izverceanu P., pe de altă parte, reclamantul primind în deplină proprietate și folosință „cele două” suprafețe de teren din punctul „ Chermina M.”, înscrise în CF nr. 684 a localității Plavișevița.
Prin actul de donație autentificat sub nr. 2655/08.11.1995 la notariatul de Stat Local Orșova, județul M., reclamantul I. I.-T. G., în calitate de donatar, a primit de la donatorul T. I. următoarele două terenuri înscrise în CF Plavișevița fila 60 și anume: un teren fânețe în suprafața de 2.518 mp, situat în extravilanul comunei Dubova în pct. „Chermina M.”, cu nr. top 60; un teren fânețe în suprafață de 1079 mp, situat în extravilanul comunei Dubova în pct. „ Chermina M.” cu nr. top 79.
La rândul său, pârâtul A. N. a dobândit, prin contractul de donație autentificat sub nr. 2024/04 august 2004 la BNP D. O., de la donatarul D. L., dreptul de proprietate asupra imobilului teren intravilan, situat în punctul „Chermina M.” în suprafață de 540 mp, intabulat în CF fila 137 a localității Plavișevița, județul M., cu nr. top 80, sub A3 și B7-8, dobândit prin moștenire.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2403/14.09.2004, pârâtul A. N. a vândut numitei T. L. A. terenul în suprafață de 540 mp, situat în intravilanul comunei Dubova în punctul „Chermina M. - grădină”, județul M., înscris în CF fila 699 a localității Plavișevița, cu nr. top 80.
Prin actul de donație nr. 2424/18.10.1995 autentificat de Notariatul de Stat Local Orșova, pârâtul A. N. a dobândit de la numitul U. G. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1079 mp, situat în extravilanul comunei Dubova în punctul „ Chermina M.”, înscris în CF Dubova, fila 19, nr. top 77.
Raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar P. I. a identificat terenurile dobândite de părți conform actelor de proprietate deținute, modul de dobândire, concluzionând ca suprafața de teren de 1.978 mp. se afla înscrisă in Cf 684(fosta 153) Plavisevita nr.top 81, iar cea de 1.079 mp. înscrisă în CF 610 Plavisevita nr.top.79, din totalul de 3.057 mp. reieșind la măsurători 1.910 mp., diferența regăsindu-se sub cota de inundație a Dunării si respectiv pe terenul destinat DN 57.S-a mai arătat ca terenurile pe care a devenit proprietar paratul in baza actelor depuse la dosar se afla pe alte amplasamente(terenul in suprafața de 1.079 mp. înscris in CF 539 fosta 19, fosta 92 cu nr. topografic 77) sau sunt in totalitate sub apele Dunării (terenul in suprafață de 540 mp. înscris in CF 699 fosta 137 cu nr. topografic 80-teren vândut, considerente pentru care a arătat ca terenurile din litigiu astfel cum sunt descrise în acțiunea introductiva si in precizarea de acțiune se regăsesc in actele de proprietate invocate de reclamant insa nu se regăsesc in actele de proprietate invocate de parat, acesta fiind expropriat conform planului topografic planșa 42 cu 350 mp., plan care este anexa la decretul nr.465/1970, terenul se regăsește sub cota de inundare de 68 mdMA iar 175 mp.din terenul paratului cu CF 137 nr.top 80 nu mai exista fizic fiind sub apele fluviului Dunărea, exproprierile fiind făcute in baza decretelor nr.465/1970 si 133/1965 (a se vedea răspunsul la obiecțiuni-fila 208 dosar).Totodată in același răspuns expertul a mai arătat ca pârâtul are terenul cu CF 137 nr.top 80 in suprafață de 540 mp. conform contractului de donație nr.2024/04.08.2004 aflat in totalitate sub cota de inundație a Dunării, precum si terenul cu nr. topografic 77 transcris in CF 19 Plavisevita cu suprafața de 1.079 mp. ce se regăsește pe un alt amplasament aflat cu 150 metri mai la sud de terenul din litigiu, fiind amplasat de asemenea sub apele fluviului Dunărea.
Instanta a retinut ca potrivit art.480 C.civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege.
Ca acțiunea in revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, acțiune in cadrul căreia cel obligat sa-si dovedească dreptul de proprietate asupra bunului revendicat cat si posesia nelegitima a paratului asupra bunului imobil pe care îl revendica este reclamantul, conform principiului prev. in art.1169 C.od civil.
Instanța a constatat ca reclamantul exhiba in dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, actul de donație autentificat sub nr. 1320/07.11.1996 la BNP Ș. I., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2496/21.12.1998 de BNP I. Ș. din Orșova, sentința civilă nr. 696 din 07.07.1999, pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr. 195/1998 si respectiv actul de donație autentificat sub nr. 2655/08.11.1995 la Notariatul de Stat Local Orșova, iar paratul contractul de donație autentificat sub nr. 2024/04 august 2004 la BNP D. O. si respectiv actul de donație nr. 2424/18.10.1995 autentificat de Notariatul de Stat Local Orșova, raportul de expertiza întocmit in cauza de expert P. I., concluzionând ca terenurile din litigiu astfel cum sunt descrise in acțiunea introductiva si in precizarea de acțiune se regăsesc in actele de proprietate invocate de reclamant insa nu se regăsesc in actele de proprietate invocate de parat, ceea ce echivalează in situația acestuia din urma cu neexistenta titlului.
F. de aceste aspecte s-a apreciat că exista conflict intre titlurile de proprietate exhibate de reclamant si posesia exercitata de parat asupra terenului din litigiu, care este una nelegitima (pârâtul neavând acte de proprietate în baza cărora sa posede, actele prezentate referindu-se la suprafețe de teren situate pe alt amplasament sau sub apele fluviului Dunărea).
Comparându-se titlurile de proprietate al reclamantului cu posesia exercitata de pârât urmează a se da preferința titlurilor prezentate de reclamant, în condițiile în care in acestea se regăsesc terenurile din litigiu, terenuri ce au fost înscrise in cartea funciara si a căror modalitate de dobândire a fost dovedita de reclamant.
In ceea ce privește susținerea paratului din obiecțiuni, deși acesta a invocat aspectul ca terenurile dobândite de reclamant au fost expropriate, depunând în acest sens și înscrisuri, instanța a apreciat neîntemeiată această apărare, in condițiile in care înscrisurile depuse se refera la alte suprafețe de teren deținute de către cei de la care reclamantul a dobândit terenul, expertul P. I., desemnat in cauza, arătând in cuprinsul raportului de expertiza ca 900 mp.din terenul reclamantului înscris in CF 684 Plavisevita cu nr. topografic 81 se afla sub cota de inundație a Dunării (69,5 mdMA), restul suprafeței de teren revendicate regăsindu-se deasupra apelor Dunării si pe care pârâtul o ocupa si pe care a edificat construcțiile C2 si C3.
Referitor la petitul privind obligarea pârâtului la demolarea construcțiilor edificate pe acest teren și ridicarea materialelor pe cheltuiala sa, s-a apreciat că starea de fapt existenta si reținută de instanță vizează situația constructorului pe terenul altuia ce decurge din principiile accesiunii imobiliare artificiale instituite de disp.art.492 si urm.C.civil.
Instanța a constat ca pârâtul se afla in situația edificării construcțiilor pe terenul reclamantului, ipoteză reglementată de disp.art.494 C.civil, potrivit cărora proprietarul terenului are dreptul de a tine lucrările pentru el sau de a îndatora pe constructor să le ridice, iar in ceea ce privește dreptul proprietarului materialelor, ca urmare a construcției făcute de el pe terenul altuia, art.494 C.civil distinge după cum constructorul este de rea-credință sau de bun-credință.
Din probele administrate in cauza, instanța a reținut bună-credință a pârâtului in momentul edificării construcțiilor, acesta necunoscând ca terenul aparține altuia, crezând că este al său, în condițiile în care a construit in baza autorizației de construire nr. 7/12.10.2000, autorizației de construire nr. 10/05.11.2002, încheierii nr. 1269 c.f./01.09.2003, extrasului CF 539 Plavisevita si proiectului si memoriului tehnic nr. 8/2000 întocmit de ing. D. I., neavând nici un moment si nici nu s-a făcut dovada acestui lucru, că pe parcursul edificării construcțiilor, a cunoscut ca terenul aparține reclamantului.
Potrivit art.494 alin.3 teza finala C.civil dacă plantațiile, clădirile si operele au fost făcute de către o a treia persoana de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea plantațiilor, clădirilor sau lucrărilor, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor si prețul muncii, sau de a plăti o suma egală cu aceea a creșterii valorii fondului.
Față de aceste considerente, constatându-se că în cauză reclamanții au dovedit atât dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, precum și posesia nelegitimă a pârâtului, s-a apreciat acțiunea formulată ca fiind întemeiată, fiind admisă în parte și a obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de 1.910 mp curți construcții situată în .: N - DN 57, E - moștenitor U. S. - fără număr topografic, S- fluviul Dunărea, V - NC 67 - fost teren reclamant și teren Primărie, iar in ceea ce privește petitul privind demolarea construcțiilor edificate pe terenul sau și ridicarea materialelor pe cheltuiala sa, urmează sa fie respins în condițiile în care, deși reclamantul a solicitat prin precizarea de acțiune ca paratul sa demoleze construcțiile edificate pe terenul sau și ridicarea materialelor pe cheltuiala sa, probele administrate relevând buna-credința a paratului-constructor in momentul edificării construcțiilor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâtul A. N. .
In ședința publică din data de 03 iulie 2012 calea de atac exercitată de pârâtul A. N. a fost recalificată ca fiind apel.
Tribunalul M. prin decizia civilă nr.198 de la 18 decembrie 2012 a admis apelul formulat de apelantul pârât A. N., împotriva sentinței civile nr. 113/28.02.2012 pronunțată de Judecătoria Orșova, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. I. T. G., a omologat raportul de expertiză întocmit de expert P. I. în apel, a schimbat parțial sentința în sensul că a obligat apelantul pârât să lase intimatului reclamant în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 1665 mp în loc de 1910 mp cât stabilise instanța de fond, cu vecinii: N- DN 67, E- moșt. U. S., fără nr. top, S- fluviul Dunărea, V- NC 67 fost teren reclamant și teren Primărie, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, a obligat intimatul la 945 lei cheltuieli de judecată în apel către apelant.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul M. a reținut că prin expertiza efectuată la instanța de fond, expertul P. I. a identificat terenurile deținute de părți conform actelor de proprietate prezentate în instanță iar în apel, prin suplimentul la expertiză, expertul a prezentat detaliat și modul în care au operat exproprierile în zona Dubova, unde se află terenurile părților.
În urma constatărilor expertului P. I., ca urmare a verificării actelor de proprietate și a comparării planurilor topografice executate cu ocazia construirii Sistemului Hidroenergetic Porțile de F. II, instanța a reținut că terenul revendicat de reclamant este compus din două parcele, una înscrisă în CF 153, nr. top 81, dobândită de la B. M. și Isverceanu P. și P., în suprafață de 1978 mp dar expropriată parțial și din care a mai rămas neacoperită de apele lacului de acumulare suprafața de 628 mp și cea de-a doua parcelă, înscrisă în CF 610, nr. top 79, dobândită de la T. I., în suprafață de 1079 mp care, deși figurează ca expropriată conform anexei la Decr. Nr. 465/1970 (fila 236 dosar fond), ea se află deasupra nivelului apelor lacului și din care o suprafață este ocupată de DN 57, rămânând 1037 mp.
Expertul a constatat că terenul astfel identificat, neafectat de exproprieri, în suprafață totală de 1665 mp, se regăsește în actele de proprietate ale reclamantului iar pârâtul nu prezintă vreun act de proprietate pentru aceste terenuri.
Terenul pentru care pârâtul prezintă un act de proprietate este cel dobândit de acesta de la U. G. (moștenitorul lui U. S.), prin actul de donație autentificat sub nr. 2424/1995, în suprafață de 1079 mp situat în pct. Chermina M. și înscris în CF 19, nr. top 77 însă acest teren se află pe un alt amplasament, astfel cum este prezentat de expert în schița de la fila 103 dosar apel, și care a fost expropriat în întregime, aflându-se sub apele lacului de acumulare.
Modul în care au operat exproprierile este evidențiat în același fel de către toți experții care și-au spus opinia în prezenta cauză, inclusiv de către expertul Biteș Ș., numai că acesta se limitează a prezenta situația astfel cum rezultă din tabele anexe la decretele de expropriere, fără a face o comparație cu planurile topografice executate cu ocazia acestor exproprieri, planuri care se află în copie la dosarul de fond și în apel.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul A. N. criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că raportul de expertiză întocmit de expert. P. I. (filele 100-105), nu are viza de conformitate O.C.P.I. M. așa cum cer dispozițiile Ordinului Ministerului Justiției nr. 1882/C -_ din 12.09.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specialitatea topografie, cadastru și geodeziei. Or, obligativitatea obținerii vizei de conformitate (avizarea) este nu numai legală și obligatorie, ci necesară și în cazul imobilelor cuprinse în cărți funciare deschise în temeiul Decretului - lege nr. 115/1938, dar mai ales având în vedere opinia contrară nu numai a expertului P. I. în raport de lucrările întocmite de acesta în cele două rapoarte de expertiză care se contrazic (întocmite în fond și apel) în ce privește amplasamentul, identificarea și determinarea suprafeței pretins ocupate, dar mai ales datorită opiniilor divergente ale experților judiciari și extrajudiciari care au avut de identificat aceleași suprafețe de teren ce au făcut obiectul lucrării omologate în apel prin prezenta decizie recurată.
Arată că deși a formulat obiecțiuni asupra raportului de expertiză P. I. cât privește întocmirea schiței - plan cu indicarea punctelor topografice, în mod greșit instanța de apel i-a respins această obiecțiune, întocmirea acesteia fiind obligatorie și se impunea pentru a avea certitudinea conformității cu evidențele de carte funciară (inclusiv avizarea raportului de expertiză). În lipsa acestor împrejurări există cu siguranță incertitudine cu privire la deplina legalitate a raportului de expertiză tehnică.
Mai arată că având în vedere nu numai lipsa de acuratețe, obiectivitate și legalitate a raportului de expertiză întocmit de expert P. I. (raportându-se la întregul istoric, inclusiv expertizele contradictorii efectuate în acest dosar), în mod greșit și fără motivare, instanța de apel i-a respins cererea privind efectuarea unei expertize de către o comisie din trei experți.
Precizează că decizia recurată este străină de piesele dosarului. Expertiza a avut printre obiective să stabilească și să evidențieze modalitatea în care au operat exproprierea suprafețelor în litigiu, respectiv terenul înscris în CF 153 nr. top 81 în suprafață de 1978 mp și terenul înscris în CF 610 nr. top 79 în suprafață de 1079 mp asupra cărora intimatul - reclamant pretinde un drept de proprietate, și terenul înscris în CF 19 nr. top 77 în suprafață de 1079 mp ce a făcut obiectul contractului de donație nr. 2424/1995. Veți observa că expertul prezintă o suprafață de 540 mp pentru care a fost deschisă CF 137 cu număr top 80, din care a rămas neexpropriată o suprafață de 27 mp care pe de o parte nu face obiectul pricinii, iar pe de altă parte amplasează fără o explicație această suprafață lângă terenul înscris în CF 153 cu număr tor 18.
Instanța de apel stabilește că din terenul înscris în CF 610 nr.top 81 (1079 mp) au mai rămas neexpropriați 1037 mp. Pe de o parte expertiza identifică terenul din CF 153 nr. top 81 (din cei 1978 mp au rămas neexpropriați 628 mp) și terenul înscris în CF 137 nr. top 80 (din cei 540 mp au rămas neexpropriați 27 mp), terenuri care urmare a exproprierilor în modalitatea prezentată de expert, totalizează o suprafață ce ar fi neexpropriată de 655 mp, iar pe de altă parte potrivit raportului de expertiză și în ciuda faptului că suprafața de 1079 mp invocată de reclamant a fost expropriată în totalitate, instanța stabilește că suprafața ce ar rămâne în proprietatea reclamantului este de 1665 mp.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr.civilă..
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
In ceea ce priveste motivul de recurs privind incălcarea de către instanță, cu ocazia întocmirii raportului de expertiza de către expert P. I., a dispozițiilor Ordinului Ministrului Justiției nr. 1882/C/2011, prin neobținerea vizei de conformitate, Curtea retine ca in cauza sunt incidente prevederile legale cuprinse in Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, precum si in O. 1882/C/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie.
Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996:
Art. 4 - Agenția Națională are următoarele atribuții principale:
l) avizează tehnic expertizele efectuate de către experții judiciari în specialitatea topografie, geodezie și cadastru cu privire la corectitudinea datelor topografice utilizate, la solicitarea instanțelor de judecată. Avizele menționate mai sus vor fi date de oficiul teritorial în baza unui regulament comun, elaborat de Agenția Națională și Ministerul Justiției;
Regulamentul:
Art. 1 - (1) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), prin oficiile de cadastru și publicitate imobiliară (OCPI), avizează tehnic, exclusiv cu privire la corectitudinea datelor topografice, expertizele judiciare efectuate de către experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie.
(2) Avizarea tehnică a expertizelor judiciare prevăzute la alin. (1), în conformitate cu art. 4 lit. l) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face la solicitarea instanței de judecată care a dispus efectuarea expertizei.
Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus menționate, instanța de judecata, odată cu dispunerea efectuării expertizei de către experții judiciari în specialitatea topografie, geodezie și cadastru, are posibilitatea sa solicite oficiilor de cadastru avizarea tehnica a acestor expertize, exclusiv cu privire la corectitudinea datelor topografice.
Avizele respective nu sunt obligatorii de obținut cu ocazia întocmirii rapoartelor de expertiza, ci reprezintă o posibilitate a instanțelor de a le solicita in situația in care considera necesara obținerea lor.
Puterea doveditoare a raportului de expertiza, ca si mijloc de proba, nu este condiționata de obținerea avizului respectiv.
Lipsa avizului nu atrage ineficienta probanta a raportului de expertiza, avizul nefiind element esențial al acestuia, astfel încat in mod legal instanța de judecata a valorificat acest mijloc de proba in soluționarea cauzei dedusa judecații.
In ceea ce priveste motivul de recurs privind respingerea de către instanța de judecata a solicitării privind efectuarea unui nou raport de expertiza de către trei experți judiciari, Curtea constata ca instanța de judecata a respectat prevederile procedurale cuprinse in art. 167, 201 si urm. Codul de procedura civila.
Art. 167(1) Codul de procedura civila, dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.
Art. 201(1) Codul de procedura civila, când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe, după care va putea convoca o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să se pronunțe cu privire la costul estimativ al lucrării ce urmează a fi efectuată, cât și cu privire la durata de timp necesară efectuării expertizei. Poziția părților, respectiv a părții care a solicitat proba va fi consemnată în încheiere. În funcție de poziția expertului, a părților, respectiv a părții care a solicitat proba, instanța va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză și condițiile de plată a cheltuielilor necesare efectuării expertizei. Dispozițiile art. 213 alin. 2 sunt aplicabile.
Art. 212(1) Codul de procedura civila, dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
In cauza, instanța de judecata a încuviințat proba cu expertiza, luând toate masurile necesare pentru administrarea legala a acesteia, inclusiv admiterea cererilor privind experții asistenți si a cererilor privind lămuririle solicitate de către parți prin obiecțiunile formulate.
Încuviințarea si modul de administrare al probei aparține instanței in raport de împrejurările concrete ale cauzei, aceasta având posibilitatea sa numească, in cazul expertizei, unul sau trei experți, aceeași posibilitate aparținând tot instanței si in situația efectuării unei noi expertize, in cazul in care nu este lămurita prin expertiza deja efectuata.
Prin urmare, administrarea probei cu expertiza de către instanța de apel a fost realizata in concordanta cu dispozițiile legale mai sus citate, prin încheierea din 11.12.2012 instanța motivand respingerea cererii de suplimentare a probatorului.
In ceea ce priveste motivul de recurs privind modul de identificare de către expert a suprafețelor de teren respective si modului de apreciere de către instanța a concluziilor formulate de către expert, acesta excede motivelor de nelegalitate prevăzute de către art.304 Codul de procedura civila ce pot fi invocate pe calea recursului, instanța de apel argumentând situația de fapt reținuta privind identificarea suprafețelor de teren respective, prin raportare la concluziile raportului de expertiza si actele de expropriere existe la dosar.
Pentru toate aceste motive, Curtea urmează sa respingă recursul ca nefondat.
Pe cale de consecința va fi obligat recurentul la 1440 lei cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul pârât A. N., împotriva deciziei nr. 198/A din 18 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. I. T. G..
Obligă recurentul la 1440 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant I. I. T. G..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2013.
Președinte, L. B. | Judecător, O. C. G. | Judecător, M. C. |
Grefier, D. M. |
Red.jud.L.Bunea10.05.2013
2 ex/AS
j.a.M.P.
A.B.
j.f.A-C.
| ← Anulare act. Decizia nr. 6420/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Strămutare. Sentința nr. 17/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
