Anulare act. Decizia nr. 8363/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8363/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 25088/215/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8363/2013
Ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- A. M.
Judecător- S. P.
Judecător-R. M.
Grefier -F. Ilie
****
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 16 septembrie 2013, privind judecarea recursului declarat de pârâții P. D. S. și P. I., împotriva deciziei civile nr.157 din 3 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D.-Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. E. D. și intimații M. T. T., M. M. și M. M. Y., având ca obiect anulare act.
Procedura de citare legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2013, care fac parte integrantă din prezenta decizie, iar în conformitate cu prevederile art.260 Cod pr.civ., instanța a amânat pronunțarea la data de 23 septembrie 2013.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la data de 03.10.2009, sub nr._, pe rolul Judecătoriei C., reclamanta M. E. D. a chemat în judecată pe pârâții P. D. S., P. I., M. T., M. M. și M. Severică, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 699/24.06.2009, 701/24.06.2009 și 698/2009, la BNP D. L..
Ca și motive de nulitate, reclamanta a invocat lipsa discernământului vânzătorului la data autentificării contractelor, influența exercitată de actuala soție a tatălui său asupra acestuia pentru a-l determina să încheie contractele, gradul de rudenie al cumpărătorilor cu vânzătorul și actuala sa soție, notarea litigiilor asupra imobilelor supuse vânzării la OCPI și micșorarea patrimoniului tatălui său în detrimentul său.
În drept, au fost invocate disp. art. 948 și următoarele.
Reclamanta nu a mai depus o altă precizare de acțiune în cadrul dosarului de fond, invocând doar, cu ocazia concluziilor scrise, că bunurile supuse vânzării aveau o valoare mai mare decât cea precizată în cadrul contractelor a căror nulitate se solicită.
Prin sentința civilă nr._ din 20.10.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M. E. D., în contradictoriu cu pârâții P. D. S., P. I., M. T., M. M., M. M. Y. și a fost obligată reclamanta către pârâți la 4000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta M. E..
Prin decizia civilă nr. 94 din 28.02.2012, pronunțată de Tribunalul D., a fost admis apelul, a fost desființată sentința civilă apelată și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a se pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
În considerentele sentinței civile apelate, prima instanță a analizat motivul de nulitate reprezentat de lipsa discernământului autorului reclamantei, pe cele referitoare la gradul de rudenie al cumpărătorilor cu vânzătorul și actuala sa soție și notarea litigiilor asupra imobilelor supuse vânzării la OCPI, dar și pe cel expus în cadrul concluziilor scrise, reprezentat de valoarea mai mare a bunurilor supuse vânzării decât cea precizată în cadrul contractelor a căror nulitate se solicită, omițând să analizeze însă motivul de nulitate absolută invocat de reclamantă și reprezentat de existența unei cauze imorale la data încheierii contractelor, respectiv influența exercitată de soția tatălui său pentru a-l determina pe acesta să-și micșoreze patrimoniul în detrimentul reclamantei, mai exact pentru a o îndepărta pe aceasta de la eventuala moștenire a bunurilor acestuia, bunuri ce au făcut obiectul vânzării prin contractele în discuție, autorul său fiind afectat, în acele momente de o boală incurabilă.
Că acesta a fost motivul de nulitate absolută a contractelor contestate prin acțiunea de față și invocat de către reclamanta apelantă a fost confirmat chiar de către aceasta în cadrul motivelor de apel, în cuprinsul acestora învederând că acele contracte au fost încheiate, în mod fictiv, cu rudele vânzătorului și soției sale, cu scopul de a eluda prevederile Codului civil referitoare la rezerva succesorală, cotitatea disponibilă și reducțiunea liberalităților excesive.
Neanalizarea acestui motiv esențial care ar putea atrage sancțiunea nulității absolute a contractelor ce fac obiectul prezentei cauze a determinat desființarea soluției pronunțate de către prima instanță, tribunalul constatând că nu a existat o cercetare a fondului acestui motiv de nulitate absolută ce privește incidența, în speța de față, a unei cauze imorale, respectiv înstrăinarea de către autorul reclamantei a unor bunuri din patrimoniul său cu scopul micșorării acestuia și, în eventualitatea fraudării intereselor reclamantei apelante care nu ar mai fi avut dreptul să solicite cota sa parte din moștenirea autorului său cu privire la aceste bunuri, la data decesului acestuia din urmă.
Invocarea de către reclamanta apelantă a altor motive de nulitate absolută direct în cadrul motivelor de apel ce privesc soluția primei instanțe, cum sunt cele referitoare la neachitarea prețului vânzărilor sau existența unui preț nesincer sau neserios al contractelor, fapt ce ar determina rămânerea fără obiect a acestora, s-a constatat că reprezintă motive noi de nulitate absolută, neinvocate de către reclamantă în cadrul acțiunii inițiale sau prin formularea unei precizări de acțiune în acest sens, motiv pentru care acestea nu au fost primite și analizate, fiind inadmisibilă modificarea acțiunii sub aspectul cauzei sale direct în cadrul căii de atac a apelului, potrivit disp. art. 294 alin. 1 C.p.c., indiferent de momentul în care reclamanta ar fi luat cunoștință despre existența unor astfel de cauze de nulitate sau dacă acestea ar reieși din ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Prin urmare, în căile de atac (ordinare sau extraordinare) nu se poate schimba nici obiectul și nici cauza juridică a acțiunii inițiale având în vedere disp. art. 294 C.p.c., aspect pentru care invocarea motivelor de nulitate vizând neachitarea prețului vânzărilor sau existența unui preț nesincer sau neserios al contractelor, fapt ce ar determina rămânerea fără obiect a acestora, direct în cadrul dosarului de apel, nu este admisibilă.
Acesta fiind și motivul pentru care instanța de fond nu ar fi trebuit să se pronunțe și să analizeze motivul de nulitate invocat de către reclamantă direct cu ocazia concluziilor scrise, respectiv cel referitor la faptul că bunurile supuse vânzării aveau o valoare mai mare decât cea precizată în cadrul contractelor a căror nulitate se solicită, întrucât nu a existat un astfel de motiv invocat de către reclamantă în cadrul acțiunii sale formulate inițial sau prin depunerea, la dosar, a unei precizări de acțiune, ulterior, deci în condițiile legii, astfel încât, nici instanța de fond și, cu atât mai mult, instanța de apel nu sunt învestite cu analizarea unui astfel de motiv de nulitate, rolul concluziilor scrise, în cadrul primei instanțe, fiind acela de a susține concluziile orale formulate în cauză în concordanță cu obiectul acțiunii și cauza juridică a acesteia cu care a fost învestită o instanță de judecată.
Cu privire la motivele de nulitate invocate de către reclamantă, referitoare la gradul de rudenie al cumpărătorilor cu vânzătorul și actuala sa soție și notarea litigiilor asupra imobilelor supuse vânzării la OCPI, tribunalul a constatat că, în mod corect, prima instanță a respins acțiunea reclamantei sub aceste aspecte, pentru motivele expuse în cadrul considerentelor sentinței civile apelate și care nu vor mai fi reluate în considerentele prezentei decizii pronunțate în apel.
Referitor însă la motivul de nulitate invocat de către reclamantă și privind lipsa de discernământ a autorului său, tribunalul a reținut că soluția pronunțată de către prima instanță asupra acestui motiv de nulitate relativă este corectă, dar considerentele care privesc corectitudinea sa sunt diferite de cele reținute de către prima instanță.
Astfel, tribunalul a reținut că, la data introducerii acțiunii, data de 03.10.2009, reclamanta apelantă a invocat toate motivele de nulitate (absolută sau relativă) privind contractele în discuție, în nume propriu și nu ca moștenitoare a autorului său, numitul M. Severică, decedat ulterior, pe parcursul procesului, la data de 09.11.2009, reclamanta neformulând, nici ulterior, vreo precizare de acțiune în sensul că solicită nulitatea contractelor și în calitate de moștenitoare a tatălui său, numitul M. Severică.
Fiind în discuție un motiv de nulitate relativă, la data introducerii acțiunii, singura persoană care avea calitate procesual activă și interes să invoce lipsa propriului discernământ era chiar vânzătorul, respectiv autorul reclamantei, numitul M. Severică, reclamanta apelantă având calitate de terț față de contractele încheiate și a căror nulitate a solicitat-o, în raport de acest motiv de nulitate relativă invocat.
Deoarece înstrăinătorul este singurul titular firesc al acțiunii, iar acesta nu a promovat el însuți acțiunea în anularea contractelor pentru propria lipsă de discernământ, reclamanta, care este un terț față de contracte, nu o poate promova în nume propriu, fiind lipsită astfel de calitate procesual activă.
Astfel, lipsa discernământului constituie un simplu viciu de consimțământ a cărui sancțiune o reprezintă nulitatea relativă a actului, această sancțiune fiind edictată în vederea protejării persoanei care, la momentul încheierii actului, nu a putut avea reprezentarea acțiunii sale.
Fiind o nulitate de protecție, incapacitatea atrage nulitatea relativă a actului, iar anularea pentru lipsa de discernământ de care se poate prevala doar incapabilul sau reprezentantul său, poate fi cerută, în timpul vieții, de cel care l-a încheiat, personal sau prin reprezentant, iar numai după decesul său, de către moștenitorii săi.
Din contră, în speța de față, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta apelantă l-a chemat în judecată în calitate de pârât, printre alții, chiar pe autorul său, M. Severică, iar decesul acestuia în cursul procesului nu înlătură sancțiunea lipsei calității procesuale în sens activ, pentru ca reclamanta să poată continua acțiunea în numele autorului său, ci transmiterea drepturilor procesuale s-a făcut pasiv, potrivit poziției procesuale de pârât, avută de către autorul său în cadrul acțiunii inițiale, situație în care lipsa calității procesual active cu privire la motivul de nulitate relativă privind lipsa de discernământ a autorului său la data încheierii contractelor a cărora nulitate a solicitat-o reclamanta subzistă și în această împrejurare.
Din acest punct de vedere s-a constatat că, pe parcursul procesului, pârâtul M. Severică a decedat, iar la termenul de judecată din data de 09.11.2009, instanța a dispus conceptarea în cauză în calitate de moștenitoare a acestuia, doar a numitei M. M. Y., în calitate de pârâtă.
Pentru toate aceste motive, în temeiul disp. art. 297 alin. 1 C.p.c. (în forma în vigoare la data promovării acțiunii de către reclamanta apelantă, având în vedere disp. art. 725 alin. 1 C.p.c. coroborat cu disp. art. XXII alin. 2 din legea nr. 202/2010), tribunalul a admis apelul formulat de reclamanta apelantă M. E.-D., împotriva sentinței civile nr._ din 20.10.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. D.-S. și P. I., M. T. și M. M. și M. M.-Y., a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții P. D. S., P. I., M. T., M. M. și M. M. Y., întemeiat în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 C.pr.civ.
Pârâții au considerat că, în mod nelegal instanța de apel a dispus desființarea sentinței și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond în contextul în care apelanta prin motivele de apel nu a solicitat acest lucru.
Trimiterea cauzei spre rejudecare poate fi făcută de instanța de apel numai cu respectarea prevederilor imperative ale art.297 alin.1 C.pr.civ, care statuează că „instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare”.
Prin motivele de apel formulate, apelanta a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate, nicidecum desființarea cu trimitere spre rejudecare, iar pârâții au solicitat doar respingerea apelului.
De asemenea, în mod eronat instanța de apel a reținut faptul că instanța de fond nu a cercetat cauza de nulitate absolută constând în cauza imorală invocată de apelantă referitor la încheierea contractelor cu scopul îndepărtării sale de la eventuala moștenire a bunurilor care au făcut obiectul contractelor.
Instanța de fond nu avea obligația să se pronunțe explicit pe fiecare cauză de nulitate învederată de reclamantă, ci era de ajuns ca din contextul motivării și din dispozitivul hotărârii să respingă acțiunea, probele ducând cert către această concluzie unică, în cauză nefiind vorba de un capăt de cerere distinct pe care instanța să nu îl fi cuprins în dispozitiv.
Mai mult, motivele de nulitate absolută constând în cauza imorală și dol invocate de reclamantă au fost cercetate de instanța de fond, deși acțiunea reclamantei a avut ca motiv principal de nulitate lipsa de discernământ a defunctului pârât.
Prin decizia civilă nr.6760 din 30.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis recursul declarat de pârâții P. D. S., P. I., M. T., M. M. și M. M. Y., împotriva deciziei civile nr.94/28.02.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. E. D..
A fost casată decizia civilă și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul D..
În decizia instanței de recurs s-a reținut că prin sentința atacată nu s-a soluționat acțiunea pe cale de excepție, ci pe fond, că în cauză nu este incidentă teza I a art.297 alin.1 C.pr.civ. și că s-a soluționat apelul cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 C.pr.civ., motiv pentru care s-a făcut aplicarea art. 312 alin.5 C.pr.civ.
În rejudecarea apelului s-au depus la dosar autorizația de construire nr.105/26.08.2010, procesul-verbal de recepție nr.3134/25.05.2011, s-a administrat proba cu interogatoriu apelantei reclamante la solicitarea intimaților-pârâți, s-a încuviințat și administrat proba testimonială, fiind audiați martorii P. D.- L. și M. M.-Herssilia, propuse de apelantă,P. V. și S. I. I., propuși de intimații-pârâți, s-a administrat un interogatoriu intimatei M. M. la cererea apelantei.
Prin decizia civilă nr. 157 din 3 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D., s-a admis apelul declarat de apelanta reclamantă M. E. D., împotriva sentinței civile nr._ din 20.10.2010 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. D. S., P. I., M. T., M. M. și M. M. Y..
A fost schimbată în totalitate sentința civilă apelată, în sensul admiterii acțiunii.
S-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 698/24.06.2009, 699/ 24.06.2009 și 701/ 24.06.2009 la BNP L. D..
A obligat în solidar pe intimații pârâți M. M. Y., M. T. și M. M., către apelanta reclamantă la plata sumelor de 389 lei cheltuieli de judecată la prima instanță și 1346 lei cheltuieli de judecată în apel.
A obligat în solidar pe intimații pârâți M. Magdalea Y., P. D. S. și P. I. către apelanta reclamantă la plata sumelor de 778 lei cheltuieli de judecată la prima instanță și 2692 lei cheltuieli de judecată în apel.
Apelul a fost admis, pentru următoarele considerente:
Analizând cauza în raport de îndrumările date prin decizia de casare, de probele administrate pe tot parcursul procesului și de dispozițiile legale incidente, Tribunalul a reținut aspecte de fapt relevante ale speței, care au dus la o încadrare în drept diferită și la reconsiderarea soluției de respingere a acțiunii adoptate prin sentința apelată.
Instanța de apel a avut în vedere, ca și chestiune prealabilă, limitele rejudecării cauzei în această etapă procesuală.
Astfel, motivul de nulitate relativă reprezentat de lipsa discernământului nu a mai fost analizat, întrucât el a primit deja o dezlegare prin decizia civilă nr.94/28 februarie 2012 pronunțată în apel de Tribunalul D., în primul ciclu procesual, iar în cauză fiind aplicabil principiul "non reformatio in peius"; o repunere în discuție a acestui motiv de nulitate nu mai este posibilă, câtă vreme instanța a statuat cu privire la aspectul respectiv, iar pârâții au fost cei care au declarat calea de atac a recursului (recurs admis prin decizia civilă nr.6760/30 mai 2011 a Curții de Apel C.), iar cea care ar fi avut interesul să atace dezlegarea respectivă (pentru a obține o extindere a limitelor rejudecării cu privire la toate motivele de nulitate invocate sau pentru a reforma dezlegarea dată acestei cauze de nulitate) ar fi fost reclamanta, însă ea nu a făcut-o, ci, dimpotrivă, a achiesat la decizia instanței de apel, prin care s-a statuat doar asupra necesității cercetării cauzei imorale, ca motiv de nulitate absolută.
Aceeași este și situația pe care o au și celelalte motive de nulitate, referitoare la disproporția prestațiilor din contracte, la relațiile de rudenie dintre părți și la notarea litigiilor cu privire la imobile în cartea funciară, în contextul în care la pagina 8 din considerentele deciziei se regăsesc dezlegări ce nu au fost atacate de partea interesată; prin urmare, aceste aspecte nu mai pot fi tratate ca și motive de nulitate distincte, fapt ce nu va putea împiedica, însă, luarea lor în considerare ca împrejurări de fapt ale speței, apte să stea la baza unei concluzii de ordin juridic.
Tribunalul a luat act de faptul că prin decizia pronunțată în primul ciclu procesual s-a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantei în ceea ce privește invocarea unor motive de nulitate relativă, dat fiind că ea a formulat acțiunea în nume propriu și are calitatea de terț față de actele juridice deduse judecății, această dezlegare menținându-se și în actuala etapă procesuală.
Așa fiind, considerentul pentru care s-a reluat judecata în faza apelului este reprezentat de cercetarea cauzei imorale, ca motiv de nulitate absolută a celor trei contracte de vânzare-cumpărare.
Cauza imorală, ca motiv de nulitate absolută, vizează scopul mediat existent la încheierea actului juridic și formarea valabilă a acordului de voință al părților contractante, în condițiile în care scopul mediat trebuie să fie conform cu regulile moralei și cu normele de conviețuire socială.
Reclamanta a susținut, în esență, că autorul său a încheiat cele trei contracte de vânzare-cumpărare pentru a-și diminua patrimoniul și pentru a-i leza drepturile succesorale, că nu s-a plătit prețul la încheierea acestor acte și că dobânditorii au fost rude ale defunctului și ale soției acestuia, având cunoștință despre situația pusă în discuție.
Tribunalul a observat că fictivitatea prețului nu constituie, în sine, un motiv de nulitate absolută, ci poate sta la baza existenței unui contract deghizat, a unui act juridic simulat, ceea ce ar reprezenta o problemă de drept distinctă de nulitate, fiind cunoscut că simulația nu are o legătură directă cu formarea valabilă a acordului de voință; o asemenea împrejurare de fapt, cum este inexistența unui preț ce s-a remis de către cumpărătorii vânzătorului apare însă drept relevantă ca aspect de fapt al speței, întrucât confirmă teza diminuării viitorului patrimoniu succesoral drept motiv determinant al încheierii actelor juridice deduse judecății.
Caracterizarea acestui tip de cauză imorală comportă unele precizări de ordin teoretic, care vor fi apoi raportate la datele concrete ale speței, pe baza probelor administrate.
În acest sens, s-a reținut că scopul imediat al vânzătorului la încheierea unui act de vânzare-cumpărare este primirea prețului, drept contraprestație pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra unui anumit bun; scopul imediat al cumpărătorului este dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului în schimbul prețului pe care îl plătește. Conform regulilor din materia actului juridic civil, scopul mediat este diferit, de la caz la caz, atât în ceea ce-l privește pe vânzător, cât și în ceea ce-l privește pe cumpărător. Scopul mediat vizează, potrivit regulilor amintite, motivele ce au determinat-o pe fiecare parte să încheie această specie de contract. Acest scop trebuie să fie conform normelor moralei și regulilor de conviețuire socială pentru a fi valabil, conform art.948 pct.4 și 968 din vechiul Cod civil.
În situația în care scopul mediat al vânzătorului constă în diminuarea viitorului său patrimoniu succesoral în detrimentul succesibililor rezervatari, acesta este contrar regulilor moralei și nu poate fi considerat un scop valid din punct de vedere juridic. Aceasta deoarece un drept real din patrimoniul unei persoane fizice poate fi transmis printr-un act juridic inter vivos cu titlu oneros sau cu titlu gratuit în virtutea funcției patrimoniului de subrogație reală cu titlu universal iar efectuarea unui act juridic de dispoziție este permisă în cadrul circuitului civil dinamic, în virtutea principiului libertății contractuale. Asemenea transferuri patrimoniale pot fi determinate doar de motive concordante cu dispozițiile legale și cu regulile firești ale moralei, scopul mediat, ca element al cauzei juridice, fiind cel ce poate asigura sau nu validitatea unui act juridic, privit din această perspectivă.
Cauza imorală pusă în discuție în speță a vizat, ca ipoteză, reprezentarea pe care o are un subiect de drept că încheie un anumit act juridic pentru a-și diminua viitorul patrimoniu succesoral și pentru a leza drepturile recunoscute de lege ale unei persoane cu vocație succesorală, aceste elemente conturând motivul determinant al încheierii actului juridic respectiv, scopul asumat al acestuia.
În cele ce preced, a fost expusă teza existenței unui scop mediat imoral din partea vânzătorului, a înstrăinătorului, însă pentru ca actul juridic să fie lovit de nulitate absolută pentru cauză imorală, este necesar ca și din partea dobânditorului să existe un scop mediat similar sau ca acesta să cunoască și să accepte existența scopului urmărit de înstrăinător, existând, așadar, o conivență frauduloasă a părților contractante.
Într-o asemenea situație, este afectat scopul mediat al ambelor părți contractante, pentru că acest scop trebuie să fie reprezentat doar de o intenție reală de înstrăinare și de dobândire conformă cu natura contractului respectiv, fără legătură cu posibilitatea lezării unor drepturi actuale sau eventuale ale altor subiecte de drept.
Raportând aceste considerații teoretice la starea de fapt dedusă judecății, Tribunalul constatat că în speță s-a invocat existența cauzei imorale la încheierea celor trei contracte de vânzare-cumpărare supuse analizei.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.698/24.06.2009 autorul M. Severică le-a înstrăinat cumpărătorilor P. D. S. și P. I. suprafața de teren extravilan de 313 mp situată în ..D., înscrisă în cartea funciară nr.973 a localității Malu-M., în schimbul prețului de 43.000 lei, încasat până la data autentificării actului.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.699/24.06.2009, autorul le-a înstrăinat acelorași dobânditori P. apartamentul cu 2 camere și dependințe situat în Mun.Calafat, ., ., județul D., în schimbul prețului de 39.000 lei, încasat până la data autentificării actului.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.701/24.06.2009, autorul a înstrăinat cumpărătorilor M. T. și M. M. apartamentul cu 4 camere și dependințe situat în Mun.Calafat, ..A5, ., jud.D., în schimbul prețului de 43.000 lei, încasat până la data autentificării actului.
O primă observație a fost aceea că aceste trei contracte au fost încheiate în aceeași zi, la același birou notarial; fiind un fapt necontestat în speță că dobânditorii P. sunt rude cu cea de-a doua soție a autorului M. Severică, mai precis cu intimata M. M. Y., iar dobânditorii M. T. și M. M. sunt rude cu autorul.
O perspectivă de ansamblu a probelor cauzei, administrate în ambele cicluri procesuale, face să se contureze cu precizie temeinicia susținerilor apelantei-reclamante.
S-a reținut că atât intenția de înstrăinare a celor trei bunuri cu valoare economică însemnată, cât și scopul pentru care s-au făcut înstrăinările respective, au legătură cu relația tensionată dintre tată și fiică, așa încât efectuarea acestor acte patrimoniale de dispoziție a reprezentat concretizarea unei intenții de "exheredare" sui generis, pe care a avut-o autorul M. Severică față de apelanta-reclamantă.
Proba testimonială a relevat faptul că apelanta-reclamantă s-a aflat și într-o relație tensionată cu mama sa vitegră, cu intimata-pârâtă M. M. Y., acest fapt reieșind din depozițiile martorilor P. D., P. V., M. M. Herssilia, astfel încât pe fondul unor relații de familie deteriorate s-a ajuns la încheierea unor acte de dispoziție cu privire la bunuri importante din patrimoniu, în condițiile în care defunctul suferea de o boală gravă și incurabilă, de o afecțiune oncologică, și era conștient de aceasta, fiind medic de profesie și urmând tratamentele specifice.
S-a reținut că în cadrul dosarului de apel din primul ciclu procesual, prin răspunsul dat de intimatul M. T. la întrebarea nr.15 din interogatoriul administrat la propunerea reclamantei, acesta a recunoscut că scopul vânzării a fost dezmoștenirea reclamantei, fiica autorului.
Instanța a luat act și de răspunsurile contradictorii date de intimata M. M. Y. cu privire la aceeași situație de fapt în cele două cicluri procesuale succesive. Astfel, în primul ciclu procesual, prin răspunsurile date la interogatoriul administrat din oficiu de instanță, intimata a afirmat că soțul său a fost marcat de faptul că propria sa fiică îl acționase în judecată (în cadrul unui proces de partaj), că s-a hotărât să vândă cele trei imobile în litigiu în luna iunie, înțelegându-se că este vorba chiar de luna în care au fost încheiate cele trei contracte, în ziua de 24 a acelei luni; în cel de-al doilea ciclu procesual, la interogatoriul administrat la propunerea apelantei, aceeași intimată a răspuns (întrebarea nr.12) că autorul s-a hotărât să vândă cu doi ani înainte, motivul fiind reprezentat de boala de care suferea.
Aceste răspunsuri denotă o poziție procesuală nesinceră, întrucât ele s-au referit la o situație de fapt pe care această intimată, soția defunctului înstrăinător, nu avea cum să nu o cunoască sau să o uite, ținând seama și de existența prezentului conflict judiciar; s-a reținut că, în primul ciclu procesual răspunsul a fost spontan și, prin urmare, sincer, pe când în cel de-al doilea ciclu procesual, răspunsul a fost menit să creeze, într-o oarecare măsură, o aparență a unei situații mai avantajoase pentru intimații din cauză, în contextul în care punerea în practică a unei intenții mai vechi de a înstrăina imobilele poate fi susceptibilă de mai multe interpretări.
Dacă în ceea ce privește actele încheiate cu cumpărătorii M., scopul înstrăinărilor a fost clar și mărturisit la interogatoriu, potrivit celor arătate mai înainte, în situația vânzării făcute intimaților P. a fost cât se poate de concludentă depoziția martorei M. M. Herssilia, deoarece aspectele relatate de ea au fostt relevante pentru întregul context al încheierii celor trei acte.
Această martoră care este rudă de gradul IV cu reclamanta, fiind fiica pârâților M. T. și M. M. (la termenul care a fost audiată, instanța a apreciat că nu există impedimentul conferit de art.189 C.proc.civ la audiere, dat fiind că această normă relativă interzice unei părți să propună un martor în grad prohibit pentru audiere în cauzele civile, rațiunea și finalitatea acestei norme procesuale subzistând doar în situația în care martorul este rudă cu partea care îl propune, și nu cu adversarul său procesual, pentru că numai în primul caz este operantă prezumția de subiectivism avută în vedere de legiuitor; prezumția nu mai operează însă, în situația în care partea propune un martor rudă de gradul prevăzut de art.189 C.proc.civ cu adversarul său din proces, fiind aplicabil principiul "ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex") și domiciliază în Germania, ea depunând mărturie în cadrul prezentului proces-civil. Martora a arătat că a ținut legătura telefonic cu rudele sale, că a discutat cu reclamanta despre starea de sănătate a tatălui său, că ea personal a întrerupt comunicarea cu reclamanta din cauza celor spuse de părinții săi și de intimata M. M. despre aceasta (că nu se mai îngrijea de starea de sănătate a tatălui său); martora a fost sunată de părinții săi în iunie 2009, care au rugat-o să-i împrumute unchiului său, autorului M. Severică, o sumă de bani pentru încheierea unor acte; martora l-a împrumutat pe autor suma de 1000 de euro; în cursul unei vizite în țară, în 2009, martora a constatat că unchiul său era grav bolnav, iar părinții săi i-au cerut să nu deschidă niște discuții considerate mai sensibile cu unchiul său despre încheierea actelor de vânzare, martora aflând atunci că unchiul său dispusese de întreaga sa avere; martora a mai arătat că, în cadrul discuțiilor personale cu părinții săi, aceștia au recunoscut că nu au achitat nici un preț pentru vânzarea respectivă și că autorul M. Severică a dorit inițial să-i vândă apartamentul fratelui martorei, în considerarea afecțiunii speciale pe care o avea față de acesta, însă acesta a refuzat, așa încât s-a ajuns la încheierea contractului cu părinții martorei; martora a mai declarat că din cauza încheierii acelui contract au apărut discuții în familie și că părinții săi au regretat ceea ce s-a întâmplat, că știe că de la părinții săi că și cheltuielile legate de încheierea actelor cu intimații P. au fost suportate tot din banii trimiși de ea din Germania și că aprecierea sa personală este că deteriorarea relației dintre reclamantă și tatăl său a fost determinată de influența exercitată de intimata M. M..
Instanța nu a avut nici un temei pentru a pune la îndoială sinceritatea acestei martore, fiind o constatare ex propriis sensibus faptul că această martoră și-a exprimat dezolarea, în cursul audierii sale, față de deteriorarea relațiilor normale de familie, determinată de încheierea actelor juridice ce fac obiectul prezentei dezbateri judiciare.
Aspectele de fapt relatate de această martoră au fost deosebit de relevante reflectând întregul context al relațiilor de familie ce au condus la încheierea unor acte juridice de dispoziție de către autorul M. Severică, motivate exclusiv de relația tensionată cu fiica sa și de intenția de exheredare a acesteia.
Martora P. D. L. a declarat că apelanta și tatăl său au avut o relație de înțelegere și comunicare de-a lungul timpului, care s-a deteriorat în anul 2009, că în Calafat se știe, la nivel de zvon public, că intimata M. M. a reușit ceea ce și-a propus, și anume să o înlăture pe fiica autorului de la moștenire.
Martorul P. V. a declarat că a fost prieten cu autorul și pacient al acestuia, că autorul l-a consultat în legătură cu vânzarea imobilelor, martorul apreciind că încheierea actelor a fost determinată de lipsa banilor, dar și de unele animozități dintre autor și fiica sa.
Martorul S. I. I. a declarat că a fost solicitat pentru întocmirea documentației cadastrale de autor, dar că au existat impedimente legate de existența actelor necesare.
În speță au fost dovedite atât scopul pe care l-a avut vânzătorul la încheierea actelor, acela de a-și diminua averea succesorală, cât și conivența frauduloasă a intimaților-cumpărători, care au cunoscut despre existența acestui scop și au consimțit să încheie contractele în aceste condiții.
Această reprezentare internă a pârâților cumpărători a fost dovedită prin recunoașterea la interogatoriu a intimatului M. T., prin depoziția martorei M. M. Herssilia, care este relevantă și în ceea ce-i privește pe intimații P., chiar dacă ea este indirectă, întrucât ea reflectă discuțiile din familie, aspectele find cunoscute de la părinții săi, care s-au deplasat în aceeași zi și la același birou notarial împreună cu autorul M. Severică și cu intimații P.. De asemenea, situația de fapt expusăa fost dovedită și prin două prezumții simple ce operează în cauză, prima având la bază împrejurarea că încheierea celor două contracte a avut loc în aceeași zi, la același birou notarial, iar cea de-a doua decurgând din faptul că unii dintre cumpărători sunt rudă cu autorul, iar ceilalți sunt rude cu soția acestuia.
Potrivit considerațiilor de ordin teoretic expuse în considerentele prezentei decizii, Tribunalul a avut în vedere și faptul că menționarea în contract a unui preț fictiv, ce nu a fost achitat în realitate, este relevantă ca aspect de fapt ce vine în sprijinul existenței unui scop mediat imoral, chiar dacă existența unei cauze de nulitate absolută este o problemă de drept distinctă, ca premise și ca abordare, de existența unei operațiuni juridice simulate.
În speță s-a constatat că fictivitatea prețului și caracterul deghizat al actului cu titlu oneros au fost dovedite cu certitudine în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr.701/24.06.2009, încheiat de autor cu intimații M. T. și M. M., fiind elocventă mărturia depusă în cauză chiar de fiica acestor intimați-pârâți.
Aceeași situație a caracterului fictiv al prețului, care nu se constituie într-un motiv de nulitate de dine stătător, ci doar într-un aspect de fapt ce sprijină teza cauzei imorale, s-a rețintu și în privința contractelor de vânzare-cumpărare nr.698 și 699/24.06.2009, încheiate cu intimații P. I. și P. D. S..
În acest sens, instanța a luat act de răspunsul intimatei P. D. la întrebarea nr.6 din interogatoriul administrat în primul dosar de apel (pag.74), prin care aceasta a arătat că a dat banii la biroul notarial și că proveniența banilor îi privește doar pe cei doi cumpărători. Tribunalul a observat că banii proveniți dintr-o sursă financiară licită pot și trebuie să fie declarați fără rezerve de orice parte litigantă, atunci când aceasta este implicată într-un proces cu o miză patrimonială însemnată, întrucât printr-o întrebare legată de posibilitățile financiare și de resursele financiare nu se încalcă dreptul la viață privată. Totodată, a fost prea puțin verosimil ca intimații P. să fi purtat cu ei banii necesari pentru prețul celor două vânzări și să-i fi remis autorului înainte de semnarea actelor, în condițiile în care intimații M., ceilalți cumpărători din aceeași zi, nu au achitat nicio sumă de bani; nu există temeiuri pentru a se considera că vânzătorul M. Severică, care intenționa să-și exheredeze fiica, ar fi instituit o diferență de tratament între rudele sale și rudele soției, prezente la același birou notarial, în sensul că de la unii ar fi primit bani iar de la ceilalți nu, dat fiind că a existat, din partea acestuia, o singură intenție de a-și diminua patrimoniul, materializată în trei acte distincte.
Se mai luat act de faptul că aceeași intimată pârâtă a declarat, prin răspunsul dat la întrebarea nr.8, că era pensionară la data încheierii actelor.
Tribunalul a mai avut în vedere și răspunsurile date în mod constant la interogatorii de intimata M. M. Y., care a arătat că banii proveniți din vânzări au fost cheltuiți pentru efectuarea tratamentelor specifice afecțiunii de care suferea autorul și pentru realizarea unei gropi la cimitir. Potrivit certificatului de deces depus în copie la dosar, autorul a decedat în noiembrie 2009, fiind greu de crezut că până la această dată s-au cheltuit toți banii menționați drept preț în cele trei contracte, ce ar fi fost încasați pe data de 24.06.2009, în scopurile declarate de intimată, în condițiile în care banii au fost încasați în urma remiterii de către cumpărători, și că nu s-a procedat la depunerea lor, cel puțin în parte, la o instituție bancară, așa cum în mod uzual se procedează în situația unor sume importante (ținând seama și de faptul că autorul era medic de profesie, având un grad ridicat de cultură socială).
În concluzie, cele trei contracte de vânzare-cumpărare au fost lovite de nulitate absolută pentru cauză imorală în condițiile art.948 pct.4 raportat la art.968 din vechiul Cod civil, existând un scop mediat ilicit al vânzătorului și o conivență frauduloasă a cumpărătorilor, care au cunoscut această împrejurare și au acceptat să contracteze în aceste condiții.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. D. S. și P. I. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs, formulate de pârâți, s-a susținut că în mod greșit instanța de apel a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr.699/24.06.2009, nr.701/24.06.2009 și nr.698/24.06.2009, apreciind că nu s-a făcut dovada unei cauze imorale la încheierea acestor acte, autorul M. Severică neurmărind îndepărtarea fiicei reclamante de la eventuala moștenire a bunurilor ce au făcut obiectul acestor contracte.
S-a arătat că toate cele trei contracte reprezintă veritabile acte autentice, ce beneficiază de prezumția legalității întocmirii lor, fiind relevantă declarația martorei M. M. Hersilia, propusă de reclamantă care menționează faptul că i-a trimis autorului bani din Germania pentru a încheia acte la notar, declarație ce evidențiază situația materială extrem de grea în care se afla autorul bolnav suferind de cancer, care efectua cheltuieli cu medicamente și citostatice.
S-a susținut că această martoră a adus lămuriri despre contractul încheiat cu tatăl acesteia, M. T., nicidecum despre contractele încheiate cu recurenții, fiind necesară o motivare pentru constatarea nulității fiecărui contract în parte, neputând fi pus semnul de egalitate pentru toate actele încheiate de autorul M. Severică.
S-a criticat decizia din apel în privința soluționării cauzei, numai în baza unor prezumții simple, având la bază împrejurarea că încheierea celor două contracte a avut loc în aceeași zi, la același biroul notarial și faptul că unii dintre cumpărători sunt rudă cu autorul iar ceilalți sunt rudă cu soția acestuia, arătând că instanța de apel nu face referire la nicio probă din care ar rezulta caracterul imoral al contractelor încheiate cu recurenții.
S-a invocat buna credință a recurenților care au achiziționat terenul pentru a ridica o construcție și au achiziționat apartamentul, în virtutea calității recurentului P. I., de medic, apartamentul fiind un fost cabinet medical.
În susținerea prezumției de bună credință a cumpărătorilor recurenți s-a invocat realizarea construcției pe terenul cumpărat, conform autorizației de construire nr.105/26.08.2010 și conform procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, apreciind că nu s-a făcut dovada convenienței frauduloase din partea recurenților, la dobândirea imobilelor.
În privința declarațiilor martorelor M. M. Hersilia și P. D. L., s-a arătat că afirmațiile acestora nu confirmă susținerile reclamantei, în sensul existenței unui scop al tatălui său, la momentul încheierii actelor de vânzare, de a o dezmoșteni pe reclamantă, contractele încheiate în formă autentică beneficiind de prezumția de perfectă legalitate.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civ.
În ședința publică apărătorul recurenților a solicitat restituirea taxei de timbru depusă la dosarul cauzei, urmând ca instanța să respingă această cerere, în contextul în care recurenții nu au înțeles să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, conform art.18 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Curtea, analizând decizia prin prisma criticilor invocate în recurs constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Nulitatea este sancțiunea prin care actul juridic este lipsit de efectele ce contravin legii care interesează ordinea publică sau bunele moravuri, fraudează legea sau interesele individuale.
Sancțiunea este fundamentată și în condițiile în care actului juridic îi lipsește cauza sau aceasta este ilicită, imorală sau falsă. Prevederile art. 966 Cod civ. statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită iar art. 968 definește cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Obiectul acțiunii civile formulată de reclamantă l-a reprezentat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate la BNP ”L. D.” sub nr.698/24.06.2009, nr.699/24.06.2009 încheiate cu pârâții P. D. S. și P. I. și a contractului nr.701/24.06.2009, încheiat cu pârâții intimați M. T. și M. M., invocându-se existența cauzei imorale la data încheierii contractelor de vânzare cumpărare între tatăl reclamantei M. Severică, în calitate de vânzător și pârâți, în calitate de cumpărători.
Sunt nefondate criticile din recurs, în care se susține că nu s-a făcut dovada unei cauze imorale la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, încheiate de către autorul reclamantei cu pârâții P. D. S. și P. I..
Cauza actului juridic civil reprezintă un element structural al voinței juridice ce dă expresie scopului urmărit la încheierea actului juridic civil.
Cauza obligației este un element constitutiv al oricărei obligații civile indiferent dacă obligația se naște dintr-un contract sau dintr-o manifestare unilaterală de voință.
În toate actele juridice existente, cauza obligației precum și caracterul ei real, licit și moral sunt prezumate de lege până la proba contrară, iar dovada lipsei cauzei precum și dovada caracterului ilicit sau imoral al cauzei se poate face prin orice mijloc de probă, putând fi dovedite în raporturile dintre părți.
În speță, probele administrate în cauză au evidențiat existența unei cauze imorale la data încheierii contractelor de vânzare cumpărare între defunctul M. Severică, în calitate de vânzător și pârâții P. D. S. și P. I., precum și ceilalți pârâți, în calitate de cumpărători.
Este adevărat că există prezumția de legalitate a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică cu pârâții P. D. S. și P. I., însă această prezum ție a fost răsturnată în baza probelor administrate, care eu evidențiat atât scopul pe care l-a avut vânzătorul la încheierea actelor, acela de a-și diminua averea succesorală, cât și conivența frauduloasă a pârâților-cumpărători, care au cunoscut despre existența acestui scop și au consimțit să încheie contractele în aceste condiții.
Din conținutul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.698/24.06.2009 și nr.699/24.06.2009 de BNP „D. L.”, rezultă că recurenta cumpărătoare P. D. S. a declarat că prețul imobilelor cumpărate l-a achitat în întregime vânzătorului în ziua încheierii contractului, înaintea autentificării acestuia, declarând totodată că înțelege să dobândească imobilul cumpărat pe riscul său, având cunoștință de existența litigiului notat în cartea funciară în favoarea reclamantei, litigiul având ca obiect partajarea bunurilor rămase în urma defunctei M. L. C., mama reclamantei și soția decedată a tatălui defunct al reclamantei.
Instanța de apel a procedat corect la coroborarea răspunsului recurentei P. D. la interogatoriu, în care aceasta a declarat că prețul imobilelor l-a dat vânzătorului la notarul public, iar proveniența banilor cu titlu de preț al imobilelor cumpărare o privește pe cumpărătoare, cu depoziția martorei M. Herssilia, referitoare la faptul că defunctul vânzător M. Severică a împrumutat bani de la această martoră, pentru achitarea taxelor notariale, rezultând astfel că nu se certifică achitarea vreunui preț de către recurenții cumpărători la data încheierii convenției de vânzare cumpărare, reprezentarea internă a pârâților cumpărători și a vânzătorului nefiind de a încheia convenții de vânzare cumpărare, în schimbul unui preț achitat efectiv, cumpărătorii, rude ale soției vânzătorului, având cunoștință despre intenția vânzătorului M. Severică de a înstrăina orice bun deținut în proprietate astfel, încât să nu poată fi moștenit de fiica acestuia.
Tribunalul a reținut întemeiat caracterului fictiv al prețului, care nu se constituie într-un motiv de nulitate de dine stătător, ci doar într-un aspect de fapt ce sprijină teza cauzei imorale, și în privința contractelor de vânzare-cumpărare nr.698 și 699/24.06.2009, încheiate cu recurenții P. I. și P. D. S., în raport de probatoriul analizat în considerentele hotărârii, nefăcându-se nici dovada susținerilor din recurs, referitoare la situația materială ce l-ar fi determinat pe defunctul vânzător să înstrăineze bunurile imobile din patrimoniul său.
Așadar, în situația concretă, cauza, componentă a voinței juridice care reflectă scopul pentru care s-a încheiat actul juridic, este contrară bunelor moravuri și conduce inevitabil la constatarea nulității actului juridic astfel încheiat.
Sunt nefondate și criticile din recurs în care se susține că instanța de apel nu a analizat separat valabilitatea contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu recurenții pârâți și cele referitoare la faptul că nu s-a dovedit conveniența frauduloasă la încheierea actelor de vânzare-cumpărare, în contextul în care, în considerentele hotărârii, tribunalul analizează detaliat probatoriul administrat și în raport de convențiile încheiate cu recurenții, probatoriu ce a evidențiat și existența conivenței frauduloase a părților contractante la data încheierii aceste convenții, pe fondul relațiilor tensionate existente între vânzătorul defunct și fiica reclamantă.
Împrejurarea invocată în recurs privind realizarea unei construcții pe terenul cumpărat și privind folosirea apartamentului cumpărat cu destinația de cabinet medical nu este de natură a înlătura existența unei cauze imorale la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, la încheierea cărora nu s-a făcut dovada existenței reprezentării părților contractante de a fi achitat un preț, contrar răspunsului la interogatoriu dat de recurenta P. D. S., recurentul P. I. refuzând a se prezenta pentru a răspunde la interogatoriu, cu toate că instanța de fond a acordat mai multe termene în acest sens, probele evidențiind că defunctul M. Severică a urmărit să înstrăineze bunurile imobile din patrimoniul său, pentru a o înlătura pe fiica sa de la moștenire.
Față de considerentele expuse, constatând că nu s-a făcut dovada incidenței în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civ. invocat în recurs, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civ., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții P. D. S. și P. I..
În baza art.274 Cod pr.civ., fiind în culpă procesuală, vor fi obligați recurenții la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă M. E. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de restituire taxă timbru, formulată de recurenții P. D. S. și P. I.,ca nefondată.
Respinge recursul declarat de pârâții P. D. S. și P. I., împotriva deciziei civile nr.157 din 3 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D.-Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. E. D. și intimații M. T. T., M. M. și M. M. Y., având ca obiect anulare act, ca nefundat.
Obligă recurenții la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata M. E. D..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, S. P. | Judecător, R. M. |
Grefier, F. I. |
Red.jud. A.M./21.10.2013
Teh.F.I./2 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 2248/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
