Validare poprire. Decizia nr. 1227/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1227/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 8629/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1227/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurent terț poprit A.F.P. D. T. S. - ACTIVITATEA DE TREZORERIE SI contabilitate PUBLICA D. TR. S., împotriva deciziei nr.160/A/25.10.2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare I. V., și intimata debitoare P. . obiect validare poprire .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, la dosarul cauzei prin serviciul arhivă la data de 14.02.2013,au fost depuse concluzii scrise din partea intimatei creditoare I. V., precum și cerere scrisă din partea părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de judecată și luând act de solicitarea părților de a judeca în lipsă cauza conform art.242 cod pr.civ. a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. T. S. la data de 07.06.2012, sub nr._ , creditoarea I. V. a solicitat instanței în contradictoriu cu debitoarea Primăria Comunei Malovăț și terțul poprit Administrația Finanțelor Publice Tr. S. - Activitatea de trezorerie și contabilitate publică Tr. S. validarea popririi înființată de executorul bancar M. Lionela și obligarea terțului poprit Administrația Finanțelor Publice Tr. S. - Activitatea de trezorerie și contabilitate publică Tr. S. la plata sumei de 7660,64 lei datorată de debitoarea Primăria Malovăț, cu titlu de drepturi salariale și daune morale .
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că prin sent.civ. nr. 2147/21.10.2010 a Tribunalului M. a fost obligată debitoarea Primăria Malovăț să-i plătească despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale și celelalte drepturi cuvenite pentru o normă întreagă și suma de 5000 lei daune morale cu 1000 lei cheltuieli de judecată .
A mai arătat că ,întrucât debitoarea a refuzat să execute de bună voie titlul executoriu, s-a adresat B. M. Lionela în vederea executării silite a acesteia, formându-se astfel dosarul nr. 1737/E/2011 .
Prin adresa nr. 1737/E/2011 din 05.09.2011 s-a înființat poprirea în mâinile terțului poprit Administrația Finanțelor Publice Tr. S. asupra conturilor debitoarei Primăria Malovăț până la concurența sumei de 7660,64 lei, însă acesta nu și-a respectat obligațiile ce-i reveneau în vederea efectuării popririi, respectiv de a consemna și de a suma ce reprezintă obligația de plată a debitorului către creditoare .
Pe baza cererii de executare formulate, s-a întocmit dosarul execuțional nr. 1737/E/2011 de către B. M. Lionela, fiind emisă adresa de înființare a popririi la data de 05.09.2011 .
În drept, cererea creditoarei este întemeiată pe disp. art. 460 C. pr. civ.
În dovedirea susținerilor sale,reclamata-creditoare a anexat înscrisuri, respectiv: sentința nr. 2147/2010 a Tribunalului M., cerere de executare silită, adresa de înființare a popririi nr. 1737/E/2011, adresa nr. 9211/12.03.2012 a terțului poprit Trezoreria Tr. S. .
Legal citat terțul poprit a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de validare a popririi solicitate de creditoare arătând că a depus toate diligențele pentru indisponibilizarea sumelor de bani pe care Primăria Malovăț le datorează creditoarei, iar poprirea a fost înființată cu respectarea procedurilor legale reglementate de OG 22/2002 .
Cu privire la debitoarea Primăria Malovăț, aceasta nu a depus întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță și nu a solicitat probe în apărare .
La dosarul cauzei s-a înaintat în copie dosarul de executare nr. 1737/E/2010 .
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului Judecătoria D. T. S. a pronunțat sentința civilă nr. 5453/26.07.2012 prin care a admis cererea formulată de creditoarea I. V. în contradictoriu cu debitoarea Primăria Malovăț și terțul poprit Administrația Finanțelor Publice - Activitatea de trezorerie și contabilitate publică Tr. S. și a validat poprirea înființată de Biroul Executorului Judecătoresc M. Lionela prin adresa de înființare nr. 1737/E/05.09.2011 la terțul poprit Administrația Finanțelor Publice Tr. S. - Activitatea de trezorerie și contabilitate publică Tr. S. până la concurența sumei de 7660,64 lei .
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 2147/21.10.2010 a Tribunalului M. a fost obligată debitoarea Primăria Malovăț să-i plătească creditoarei I. V. despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale și celelalte drepturi cuvenite pentru o normă întreagă și suma de 5000 lei daune morale și 1000 lei cheltuieli de judecată .
Prin adresa de înființare a popririi nr. 1737/E/2011 din data de 05.09.2011, B. M. Lionela a dispus înființarea popririi în mâinile terțului poprit Administrația Finanțelor Publice - Activitatea de trezorerie și contabilitate publică Tr. S. asupra sumelor de bani existente în contul debitoarei Primăria Malovăț, pentru acoperirea sumei 7660,64 lei, datorate reclamantei - creditoare în prezenta .
Terțul poprit, invocând prevederile OMFP nr. 2336/2011 și OG 22/2002 a arătat că s-a supus dispozițiilor legale și a validat poprirea înființată prin adresa nr. 1737/E/05.09.2011 a B. M. Lionela .
Potrivit art. 452 C. pr. civ., sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.
Art.6 par. 1 din CEDO protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală.
Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive.
Așadar, Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa constantă.
Statul și instituțiile publice au îndatorirea, ca reprezentanți ai autorității publice, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătoreasca de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite ( Cauza Ruianu contra României, Cauza Ș. contra României, Cauza S. P. contra României).
Dispozițiile derogatorii ale O.G. nr.22/2002, ale O.U.G. nr. 75/2008, ale O.U.G. nr.71/2009, OUG 45/2010 și ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonanțelor favorizează statul în raporturi de drept privat (în condițiile în care raporturile de drept al muncii întră în sfera dreptului privat), acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică.
Instanța a reținut că în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil.
Această întârziere nu trebuie însă să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de art.6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.”
Jurisprudența Curții a evoluat în sensul arătat mai sus, în Cauza Ș. contra României (2005), în sensul că lipsa fondurilor nu este considerată un motiv justificat pentru întârziere.
În privința concordanței dispozițiilor O.G. nr.22/2002, ale O.U.G. nr. 75/2008 și ale O.U.G. nr.71/2009 cu cele ale Convenției Europene, primul judecător chemat să se pronunțe este cel intern.
Între aplicarea ordonanțelor precizate, ce prevăd eșalonări în achitarea unor creanțe constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile – titluri executorii, creanțe ce reprezintă drepturi salariale restante, pe de-o parte și dispozițiile Convenției și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, pe de altă parte, instanța este obligată să dea curs celor din urmă, conform art. 11 alin.2 și art. 20 din Constituția României, revizuită în 2003, în sensul că tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar prevederile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
În situația în care există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au de regulă prioritate reglementările internaționale
În speță, drepturile salariale sunt datorate încă din anul 2008, statul prin instituțiile sale fiind debitorul obligației de plată a drepturilor salariale ale creditoarei pentru unele drepturi salariale, ce i se cuveneau în virtutea legii.
Ori, statul nu poate să emită acte care să-l exonereze de plata unor drepturi sau să întârzie nejustificat plată, iar motivația crizei economice nu constituie un temei justificat în acest sens.
Astfel instanța a apreciat că eșalonarea printr-un act normativ a plății drepturilor salariale acordate personalului din sistemul bugetar, prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii, constituie o încălcare a dreptului de acces la justiție al titularilor acestor titluri executorii (art. 6 din CEDO), în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, iar statul de obligația de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii într-un interval rezonabil. Oricum, autoritățile nu pot invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești .
Prin aplicarea O.G. 71/2009 s-ar ajunge la situația în care executarea unor hotărâri judecătorești devenite executorii încă din anul 2008 ar urma să se finalizeze abia în anul 2014.
Dacă s-ar accepta o astfel de conduită, s-ar ajunge la situația în care cerința executării hotărârilor judecătorești definitive și executorii într-un interval rezonabil ar fi încălcată într-un mod flagrant.
Împotriva soluției adoptată de Judecătoria Dr.Tr. S. prin sent.civ.nr.5453/26.07.2012, în termen legal a declarat recurs terțul poprit A. Dr.Tr.S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Calea de atac declarată de terțul poprit a fost recalificată în apel prin încheierea de ședință din 20 septembrie 2012.
Criticile aduse de recurentă visează în esență următoarele motive:
Sentința instanței de fond este neîntemeiată întrucât recurenta a depus toate diligențele pentru indisponibilizarea sumelor de bani pe care Primăria comunei Malovăț le datorează reclamantei .
Astfel, prin adresa nr._/12.09.2011, Trezoreria D. T. S. a confirmat atât B. M. Lionela cât și Primăriei Comunei Malovăț înființarea popririi asupra disponibilităților existente în contul debitoarei Primăria Dr.Tr. S. De la data înființării popririi în dosarul nr.1737/E/2010 debitor Primăria Malovăț, trezoreria a aplicat prevederile OMFP nr.2336/2011 prin care a fost aprobată Procedura de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice, deschise la nivelul unității trezoreriei statului și a solicitat Primăriei Malovăț, conform art.2 din OMPF nr.2336/2011, să comunice trezoreriei în termenul prevăzut de art.3 din OMPF nr.2336/2011 sumele existente în conturi în vederea indisponibilizării, ținând cont de prevederile art.1 alin (1) din OG nr.22/2002, cu modificările și completările ulterioare
Primăria Malovăț a răspuns solicitărilor trezoreriei comunicând prin anexa nr.2 la procedura aprobată prin OMFP nr.2336/2011 numai suma de 67.579 lei care să fie indisponibilizată din disponibilitățile/creditele bugetare deschise și neutilizate existente în conturi, suma pe care trezoreria a virat-o în contul B. P. Gr. A. pentru popririle înființate anterior datei de 12.09.2011.
De asemenea, ca urmare a faptului ca la finele anului 2011 la închiderea execuției bugetului local, Primăria Malovăț a înregistrat excedent al secțiunii de funcționare, fără să raporteze și plăți restante la 31.12.2011 aferente secțiunii de funcționare. Trezoreria a notificat debitorul cu adresa nr.4403/30.01.2012 cu privire la faptul că nu respecta prevederile legale referitoare la luarea măsurilor necesare pentru asigurarea din bugetul propriu al creditelor pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, solicitând Primăriei Malovăț punctul de vedere față de această situație, solicitare care a rămas fără răspuns.
Astfel la dosarul de fond există adresele prin care trezoreria a înștiințat debitorul Primăria Malovăț cu privire la înființarea popririi în dosarul 1737/E/2010, anexele nr.1 și anexele nr.2 la procedura aprobată prin OMFP nr.2336/2011 de la data înființării până la zi și notificarea transmisă în data de 31.01.2012.
O altă critică vizează faptul că poprirea a fost înființată conform OG nr.22/2002 cu respectarea tuturor procedurilor legale, astfel că, este neîntemeiată reținerea instanței în sensul că nu s-a conformat cu promptitudine B. M. Lionela.
Prin OG nr.22/2002 au fost instituite mai multe măsuri normative derogatorii de la procedura comună de executare silită prevăzută de C. pr. civ., măsuri ce stabilesc asupra căror resurse bănești ale instituțiilor publice se poate face executarea silită cât și momentul de la care se poate efectua urmărirea silită .
Astfel, potrivit disp.art.1 din OG nr.22/2002 creanțele stabilite prin titluri executorii nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal . Aceste dispoziții legale au fost examinate și de Curtea Constituțională care a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate reținând că instituirea unor anumite limite ale executării creanțelor stabilite în sarcina instituțiilor publice nu este neconstituțională .
În scopul aplicării în mod unitar a prevederilor art.1 din OG nr.22/2002 prin OMFP nr.2336/2011 a fost implementată procedura de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea propriii conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul trezoreriei statului, a cărei incidență consideră apelanta că nu este limitată în timp și nici îngrădită/ condiționată de trecerea termenului de 6 luni prevăzut de OG 22/2002.
A considerat apelanta că, prevederile art. 1 din OG 22/2002 sunt incidente atât înainte cât și după curgerea termenului de 6 luni .
În consecință, a apreciat apelanta că a făcut tot ceea ce a fost legal la îndemâna sa însă executorul judecătoresc are posibilitatea efectuării altor forme de executare silită împotriva Primăriei comunei Malovăț .
Prin decizia civilă nr. 160/A de la 25 Octombrie 2012, Tribunalul M. Secția I Civilă, în Dosar nr._ , a respins apelul formulat de apelantul-terț poprit A. Dr.Tr.S. împotriva sentinței civile nr.5453/26.07.2012 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimata-creditoare I. V. și intimata-debitoare Primăria Malovăț.
Pentru a se pronunța astfel, examinând sentința apelată în limitele criticilor aduse conforma art. 295 C.pr.civ., tribunalul a constatat că apelul este neîntemeiat din considerentele ce urmează:
Prin adresa de înființare a popririi emisă la 5.09.2011 de B. M. Lionela în dosarul de executare nr.1737/E/2011 s-a dispus înființarea popririi în mâinile terțului poprit A. – activitatea de Trezorerie și Activitate Publică Dr.Tr. severin asupra sumelor de bani existente în contul debitoarei Primăria Malovăț pentru acoperirea sumei de 7660,64 lei datorată de debitoare creditoarei I. V. conform titlului executoriu reprezentat de s.c nr.2147/21.10.2010 a Tribunalului M. .
Creditoarea s-a adresat executorului judecătoresc M. Lionela la data de 20.12.2010 pentru executarea silită a debitoarei astfel că, la data de 5.09.2011 a fost emisă adresa de înființare a popririi în dosarul de executare nr.1737/2010 .
La 12.03.2012, prin adresa nr.9211, terțul poprit a comunicat B. M. Lionela faptul că a înștiințat debitorul cu privire la înființarea popririi în condițiile OG nr.22/2002 și cu procedura prevăzută de OMFP nr.2336/2011.
Ulterior, la 12.09.2011, adică după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art.1 din OG nr.22/2002 terțul poprit a emis adresa nr._ prin care a arătat debitoarei că va indisponibiliza sumele din conturile de disponibilități sau credite bugetare comunicate de .> Faptul că această din urmă instituție care are calitatea de debitoare nu i-a comunicat terțului poprit ce sume are în conturile de disponibilități nu este un motiv pentru ca apelanta să invoce nelegalitatea și netemeinicia sentinței supuse apelului de față, mai ales că, în ceea ce o privește pe apelantă, aceasta a emis în termenul legal adresa de înființare a popririi iar cum debitoarea nu a făcut dovada că a făcut demersuri pentru a-și îndeplini obligația de achitare a debitului către creditoare în condițiile OG nr.22/2002, terțul poprit este îndrituit a dispune la indisponibilizarea sumelor și a trece la executarea silită potrivit art. 3 din OG nr.22/2002.
Față de această stare de fapt, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut incidența dispozițiilor legale de drept intern și european enumerate în considerentele sentinței și a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, situație față de care apreciind neîntemeiat apelul în temeiul disp.art. 296 C.pr.civ., s-a pronunțat o decizie prin care a fost respins.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, terțul poprit A.F.P. D. T. S. - ACTIVITATEA DE TREZORERIE SI CONTABILITATE PUBLICA D. TR. S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform motivelor prevăzute la art.304, pct. 9 C. pr..civ.
În dezvoltarea motivelor, se critică soluția instanței de apel pentru că, total eronat a concluzionat faptul că, terțul poprit ar fi susținut în motivele de apel imposibilitatea de plata către creditoarea I. V. datorita situației create de Primăria comunei Malovat prin faptul ca nu le-a comunicat ce sume are in conturile de disponibilități, mai ales datorita faptului ca au emis in termen legal adresa de înființare a popririi, iar cum debitoarea nu a făcut dovada ca a făcut demersuri pentru a-si îndeplini obligația de achitare a debitului către creditoare in condițiile O.G. nr.22/2002, terțul poprit ar fi îndrituit a dispune la indisponibilizarea sumelor de bani si a trece la executarea silită conform art.3 din O.G. nr.22/2002, respingând astfel apelul lor.
In fapt, precizează că, instituția lor a depus toatele diligentele pentru indisponibilizarea sumelor de bani pe care Primăria Comunei Malovat le datorează reclamantei.
Astfel, prin adresa nr._/12.09.2011, Trezoreria D. T. S. a confirmat atât B. Madescu Lionela cat si Primăriei Comunei Malovat înființarea popririi asupra disponibilităților existente in contul debitoarei Primăria D. T. S. .
De la data înființării popririi in dosarul nr. 1737/E/2010 debitor Primăria Malovat, trezoreria a aplicat prevederile OMFP nr.2336/2011 prin care a fost aprobata Procedura de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza cărora se solicita înființarea popririi conturilor autorităților si instituțiilor publice, deschise la nivelul unității trezoreriei statului si a solicitat Primăriei Malovat, in conformitate cu prevederile art.2 din OMFP nr. 2336/2011. să comunice trezoreriei in termenul prevăzut de art.3 din OMFP nr.2336/2011 sumele existente in conturi in vederea indisponibilizării, ținând cont de prevederile art.1 alin.(1) din OG nr.22/2002, cu modificările si completările ulterioare.
Primăria Malovat a răspuns solicitărilor trezoreriei comunicând prin anexa nr.2 la procedura aprobata prin OMFP nr.2336/2011 numai suma de 67.579 lei care sa fie indisponibilizata din disponibilitățile/creditele bugetare deschise si neutilizate existente in conturi, suma pe care trezoreria a virat-o in contul B. P. Gr. A. pentru popririle înființate anterior datei de 12.09.2011.
De asemenea, ca urmare a faptului ca la finele anului 2011 !a închiderea execuției bugetului local, Primăria Malovat a înregistrat excedent al secțiunii de funcționare, fără sa raporteze si plați restante la 31.12.2011 aferente secțiunii de funcționare, Trezoreria a notificat debitorul cu adresa nr.4403/30.01.2012 cu privire la faptul ca nu respecta prevederile legale referitoare la luarea masurilor necesare pentru asigurarea din bugetul propriu al creditelor pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii, solicitând Primăriei Malovat punctul de vedere fata de acesta situație, solicitare care a rămas fără răspuns.
Astfel, a mai arătat că, la dosarul de fond există adresele prin care trezoreria a înștiințat debitorul Primăria Malovat cu privire la înființarea popririi in dosarul 1737/E/2010, anexele nr.1 si anexele nr.2 la procedura aprobata prin OMFP nr.2336/2011 de la data înființării popririi până la zi si notificarea transmisă în data de 31.01.2012.
A făcut precizarea ca in conformitate cu prevederile Ordinului nr. 161/2012, si in situația in care instanțele au validat măsura poprii executarea va avea ca obiect numai sumele deținute sau datorate debitorului de terțul poprit din care pot fi achitate creanțele stabilite in sarcina instituțiilor si autoritățile/ publice cu limitările instituite prevăzute de dispozitiile art.1 alin.(2) din OG 22/2002 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 92/2011 pentru aprobarea OUG nr.4/2011 privind stabilirea unor masuri pentru reorganizarea A. si pentru executarea obligațiilor de piața ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Toate acestea le-au făcut cunoscute si B. Madescu Lionela prin adresa nr. 9211/12.03.2012 depusa la dosar.
Poprirea a fost înființata in conformitate cu OG nr.22/2002. cu respectarea tuturor procedurilor legale.
Reaua credința, prin acuzațiile neadevărate ce li se aduc, este total neîntemeiată având în vedere faptul că ei le-au conformat cu promptitudine solicitării B. Madescu Lionela, potrivit normelor legale - situație expusă prin documentele anexate alăturat.
Au mai arătat că, conform Precizărilor privind aplicabilitatea O.G nr.22/2002 si OMFP nr.2336/2011 - adresa OMFP nr. 385 298/21.05.2012 atașate la dosar, prin OG nr..22/2002, cu modificările si completările ulterioare, au fost instituite mai multe masuri normative derogatorii de la procedura ., prevăzuta de Codul de procedura civila, masuri ce stabilesc asupra căror resurse bănești ale instituțiilor publice se poate face executarea silita (art.1), cat si momentul de la care se poate efectua urmărirea silita (art.2), fără ca între cele două norme să existe o legătura de interdependenta.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.1 din OG nr.22/2002 modificările si completările ulterioare, creanțele stabilite prin titluri executor; in sarcina instituțiilor si autorităților publice se achita din sumele aprobate cu aceasta destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva, textul legal statuând, fără echivoc, faptul ca aceste creanțe nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si funcționare, inclusiv a celor de personal in scopul îndeplinirii atribuțiilor legale, pentru care au fost înființate.
Cu privire la art.1 din OG nr. 22/2002, subliniază că, in jurisprudența constantă a Curții Constituționale, care a analizat acest text si care, printr-o . decizii, a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate, s-a reținut ca instituirea anumitor limite ale executării creanțelor stabilite in sarcina instituțiilor publice nu este neconstituțională - Decizia nr.444/20.11.2003 - prin care Curtea a statuat ca "indiscutabil, ordonanța instituie anumite limite ale executării, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget in acest scop. Aceasta limitare nu este insa contrara Legii fundamentale, ci, așa cum s-a arătat, este în concordanta cu principiile consacrate de aceasta si nu înfrânge regula accesului liber la justiție sau dreptul la un proces echitabil.
Interzicerea executării silite asupra altor fonduri bănești decât cele alocate de la bugetul de stat in acest scop nu constituie o discriminare a creditorului in favoarea statului, di o norma de protecție de interes general fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu sa se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu".
Totodată a precizat că in scopul aplicării in mod unitar, de catre toate unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, in calitate de terț poprii a prevederilor art.1 din OG nr.22/2002 ( care reglementează in mod cert ca sumele destinate pentru acoperirea cheltuielilor de organizare: funcționare, inclusiv a celor de personal, nu pot fi indisponibilizate prin instituirea măsurii execuțional a popririi), prin OMFP nr.2336/2011 a fost implementata Procedura de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza cărora se solicita înființarea popririi conturilor autorităților si instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului, a cărei incidența consideram ca nu este limitata in timp si nici îngrădita/condiționata de trecerea termenului de 6 luni, stipulat la art. din OG nr.22/2002.
In consecința, prevederile art.1 din OG nr.22/2002 sunt incidente înainte cât si după scurgerea termenului de 6 luni fiind aplicabile si după devenirea incidența a dispozitiilor art.3 din OG nr.22/2002 referitoare la posibilitatea efectuării executării silite potrivit C.pr. civ., si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Intre incidența art.1 si 2 din OG nr.22.2002 nu exista o legătura de condiționalitate, fiecare articol instituind masuri diferite in privința executării obligațiilor de plata ale instituirilor publice stabilite prin titluri executorii si aplicându-se separat, aplicarea art.2 si 3 neexcluzând automat aplicarea art. 1.
Astfel, scurgerea termenului de 6 luni si posibilitatea executării silite potrivit Codului de procedura civila nu înlătura faptul ca executarea se poate efectua numai asupra acelor sume/ titluri de cheltuieli din care pot fi achitate obligațiile instituțiilor si autorităților publice si ca atare nu înlătură implicit nici incidența procedurii aprobate prin OMFP nr.2336/2011.
De altfel, se poate spune ca art.1 se aplica cu atât mai mult cu cat după trecerea celor 6 luni, ar putea părea ca, în lumina art.3, executarea s-ar efectua asupra oricăror resurse ale instituțiilor publice, aceasta fiind ipoteza respinsă in mod constant de către Curtea Constituționala.
In concluzie, a arătat că termenul de 6 luni - instituit de art. 3 este doar una dintre masurile normative promovate prin intermediul OC nr.22/2002, cealaltă măsura fiind stabilirea expresa si limitativa a unor sume sau titluri de cheltuieli precise, asupra cărora se poate efectua executarea silita (art.1), intre cele doua masuri - care vizează în esență ocrotirea unui interes public general - neexistând o legătura de interdependență sau un obiect comun, din moment ce art.1 stabilește ceea ce se poate executa silit, iar art.2 când se poate face acest lucru.
., procedura aprobata prin OMFP nr.2336/2001 fiind data in aplicarea dispozitiilor art. 1 din OG nr.22/2002, " împrumuta „ din caracterul acestora, fiind aplicabila ori de cate ori aceste dispoziții sunt aplicabile, atât înainte, cat si după împlinirea termenului de 6 luni in aceeași măsura in care si prevederile art.1 din OG nr.22/2002 sunt incidente atât înainte cat si după scurgerea acestui termen.
In aceste condiții, Trezoreria mun. D. T. S. a făcut tot ceea ce era legal la îndemâna sa, mai departe executorul avand posibilitatea efectuării altor forme de executare silită împotriva Primăriei Comunei Malovat.
Validarea popririi nu este singura forma de executare silita si avana in vedere ca sunt impedimente de natura legala care blochează atât executorul cat si terțul poprit, impedimente care restrâng posibilitățile de a pune in executare titlul executoriu-sentința nr.2147/21.10.2010, consideră că la dispoziția creditorului si a executorului judecătoresc se afla si alte forme de executare silita la care se poate recurge.
De altfel, însăși reclamanta a recunoscut diligentele depuse de instituție, pentru achitarea obligațiilor de plata pe care le are Primăria comunei Malovat față de reclamanta.
Astfel, Trezoreria Dr. Tr. S. a depus toate diligentele pentru recuperarea creanței reclamantei.
Față de motivele de fapt si de drept expuse mai sus, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Legal citată intimata-creditoare I. V., a formulat concluzii scrise la motivele de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul M..
Intimata-creditoare I. V., a precizat că la finele anului 2011, debitoarea Primăria Comunei Malovăț a înregistrat excedent la încheierea execuției bugetului local, fără ca aceasta să raporteze și plăți restante la 31.12.2012, terțul poprit, Trezoreria D.-T. S., cu adresa nr. 4403 din 30.01.2012, a notificat debitoarea cu privire la faptul că instituția primăriei are înființate două popriri din care una cea în sumă de 7.660,64 lei (dosar 1737/E/2011, B. Madescu Lionela) cât și cu privire la obligațiile cei incumbă, potrivit legislației în materie, pentru a face plata stabilită prin titlul executoriu, notificare la care debitoarea, de rea-credință, nu a dat nici-un răspuns.
Pornind de la această stare de fapt, atestată cu documentele aflate la dosar și reținută de către instanță, a solicitat să se constatate că recursul terțului poprit nu este întemeiat. Astfel, s-ar fi impus constatarea potrivit căreia debitoarea, Primăria Comunei Malovăț, dând dovadă de rea-credință, nu a comunicat corect și în termenul legal - cel târziu în prima zi lucrătoare de la primirea adresei de înștiințare a înființării popririi, conform art. 3 din OMFP nr. 2336/2011 - Trezoreriei informării în legătură cu sumele existente în conturi la data adresei de înființare a popririi care se indisponibilizează. învederăm instanței de recurs că Primăria Comunei Malovăț nu este finanțată numai de la bugetul de stat, aceasta având și venituri proprii realizate din închirierea unor imobile, concesionarea unor terenuri și alte prestări de servicii, așa încât aceste sume nu fac parte din categoria celor care nu pot fi afectate achitării sumelor prevăzute în titlul executoriu (art. 1 alin 2) din OMF nr. 2336 din 19 iulie 2011). Prin urmare, în această situație, terțul poprit, Trezoreria D.-T. S., văzând că debitoarea, Primăria Comunei Malovăț a înregistrat excedent la încheierea execuției bugetului local fără ca aceasta să raporteze și plăți restante la 31.12.2012 și nici nu a dat răspuns notificării terțului poprit, cât și faptul că a trecut mai bine de 6 luni de la data primirii somației de plată tară ca debitoarea să fi făcut demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plată (art. 2 din OG nr. 22/2002), trebuia să purceadă la indisponibilizarea sumelor, în temeiul art. 4 din OMFP nr. 2336/2011, s-au, așa cum creditoarea a solicitat, potrivit art. 3 din OG nr. 22/2002, la executarea silită, în conformitate cu dispozițiile art. 456, 459, 452 alin. 2) din C.pr. civ.
Nedând curs titlului executoriu, atât debitoarea cât și terțul poprit, prin înțelegerea și aplicarea greșită a dispozițiilor derogatorii ale O G nr 22/2002 O.U.G. nr. 75/2008, O.U.G. nr. 71/2009, O.U.G, nr. 45/2010 si a actelor de punere în aplicare a acestora, au favorizat statul în raporturile de drept privat execuțional în această situație.
Tot odată, pornind de la faptul că executarea silită a unei hotărâri judecătorești este o parte a procesului civil sau penal, a arătat că prin această tergiversare se încalcă dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârii judecătorești.
Deși terțul poprit invocă în motivele de recurs, potrivit ordonanțelor mai sus menționate, că ar fi constituțională măsura de eșalonare la plată a unor creanțe constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile, iar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că o autoritate statală în lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil, învederăm instanței că, în cauză, debitorul s-a aflat în situația de a fi avut excedent la încheierea execuției bugetului local la 31.12.2012, numai că aceasta nu vrea să facă plăți în contul creanței. în această situație, astfel că instanța de recurs trebuie să cenzureze dacă refuzul debitoarei de a nu recunoaște debitul și de a nu-1 onora are suport legal.
În ceea ce privește susținerea recurentei - terț poprit, în sensul că creditoarea are la îndemână și alte mijloace de executare silită a debitoarei, trebuie a arătat că o asemenea abordare este neîntemeiată deoarece, prin aceasta, s-ar încălca principiul disponibilității creditorului de a alege modalitatea de executare.
Având în vedere că suma ce face obiectul validării poprii este datorată din anul 2008 și că ar urma, în condițiile O.U.G. nr. 71/2009, să fie recuperată abia în anul 2014, iar în condițiile O.U.G. nr. 45/2010, să se finalizeze recuperarea abia la sfârșitul anului 2016, consideră că, prin această tergiversare, se încalcă în mod flagrant cerința executării în termen rezonabil a titlului executoriu menționat, se aduce atingere substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru considerentele arătate, a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de către terțul poprit, Administrația Finanțelor Publice D.-T. S. - Trezoreria D.-T. S. și să se mențină decizia civilă nr. 160/A/25.10.2012 pronunțată de Tribunalul M., ca fiind temeinică și legală.
Recursul este fondat.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate și a apărărilor formulate, cât și potrivit art.304/1 C.pr.civ.,Curtea constată că este afectată de motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr. civ.
În soluționarea cauzei Curtea apreciază că dispozițiile OUG nr. 71/2009 sunt aplicabile, aceste dispoziții legale nefiind în conflict cu prevederile Convenției Europene pentru Drepturile Omului.
Pentru a conchide astfel instanța are în vedere contextul economic național și internațional, de notorietate, în care a fost adoptată OUG nr. 71/2009. În anul 2008 s-a declanșat criza economică în SUA. Începând cu 2009 efectele acesteia s-au făcut simțite și în Europa, inclusiv în România. Principalul efect al crizei economice, care prezintă interes în cauză, este cel al diminuării veniturilor bugetare.
Guvernul a fost în situația de a adopta măsuri aspre pentru a menține echilibrul bugetar (cum ar fi acordarea a 10 zile de concediu fără plată salariaților din sistemul bugetar în lunile noiembrie-decembrie 2009, creșterea TVA, reducerea cu 25% a salariilor din sistemul bugetar începând cu 1 iulie 2010 etc).
Necesitatea menținerii echilibrului bugetar a constituit un aspect de interes general ce a impus luarea unor măsuri ce pot fi calificate ca ingerințe în drepturile recunoscute prin Convenție (dreptul la un proces echitabil și dreptul la respectarea bunurilor).
OUG nr. 71/2009 este o astfel de măsură, cu efecte în planul celor două drepturi protejate de convenție. Contextul economic în care această măsură a fost adoptată, finalitatea urmărită, în condițiile în care este, de asemenea, de notorietate că împotriva statului existau pronunțate un număr relativ mare de hotărâri judecătorești prin care a fost obligat la plata unor sume de bani (reținându-se aplicarea necorespunzătoare a unor prevederi referitoare la salarizarea unor categorii de salariați din sistemul bugetar) impune calificarea acestei măsuri ca fiind justificată, din considerente de interes general (menținerea echilibrului bugetar).
Totodată, faptul că prin actul normativ menționat amânarea executării obligației a fost dispusă pentru termene precise (fiind înlăturată, astfel, incertitudinea sub aspectul momentului realizării creanței), îndreptățește Curtea să considere că prin adoptarea OUG nr. 71/2009 nu a fost afectată substanța dreptului reglementat prin art.6 alin.1 din Convenție pentru persoanele care intră sub incidența acestei ordonanțe de urgență.
Cât privește proporționalitatea măsurii, analizată în raport de speța concretă dedusă judecății, Curtea apreciază că aceasta a fost respectată în cauză. Pentru a concluziona în acest sens instanța are în vedere mai multe aspecte:
- faptul că prin titlul executoriu nu s-a reținut lipsirea în totalitate a creditorului de salariu pentru o perioadă de timp în care munca a fost prestată (ci doar unele diferențe salariale datorate de angajator pentru o perioadă anterioară, diferențe rezultate din aplicarea greșită a unor prevederi legale cu impact în ce privește drepturile salariale ale creditorului în calitatea sa de angajat în sistemul bugetar);
- obligația efectuării plății din titlul executoriu nu a fost stinsă, prin voința legiuitorului, ci doar amânată;
- față de amploarea crizei economice perioada pentru care a fost eșalonată plata este una rezonabilă;
- pentru a preîntâmpina prejudiciul ce ar putea fi produs creditorului prin amânarea și eșalonarea executării obligației de plată, s-a prevăzut actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum.
În concluzie, instanța apreciază că OUG nr. 71/2009 nu contravine Convenției Europene pentru Drepturile Omului; astfel fiind și întrucât prin această ordonanță de urgență a fost amânată și eșalonată executarea hotărârilor judecătorești care au ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar (categorie în care se încadrează și titlul executoriu al intimatei), Curtea apreciază că soluția care se impunea a fi adoptată în cauză era cea de respingere a cererii de validare.
Referitor la jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, invocată de instanța de apel, Curtea apreciază că nu este determinantă în soluționarea cauzei. Circumstanțele concrete care au fost avute în vedere de instanța europeană pentru drepturile omului în cauzele Broniowski contra Poloniei și respectiv Bourdov contra Rusiei, atunci când a reținut că au fost încălcate prevederile Convenției, diferă sub multe aspecte față de elementele concrete ale speței de față. Spre exemplu: în niciunul dintre cazurile menționate ingerința nu îmbrăca forma unui act normativ.
Faptul prelungirii în anul 2010 (prin O.U.G. nr. 45/2010) a primei eșalonări cu caracter general (efectuată prin O.U.G. nr. 71/2009) a unor diferențe salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, datorate de către angajatori din sistemul bugetar, nu poate conduce la o altă concluzie în cauză față de faptul că abia la acea dată (în 2010) efectele crizei au fost resimțite acut în România iar măsurile dure de reducere a cheltuielilor bugetare au fost gândite și aplicate începând cu anul menționat.
De altfel, tot CEDO în cauza D. ș.a contra României(cererea nr._/08, hotărârea publicată în M.Of al României, partea I nr.709 din 17.10.2012, a statuat că eșalonarea plății titlurilor executorii privind drepturile salariale nu este nerezonabilă, cererea fiind în mod vădit nefondată.
A constatat de asemenea că, deși mecanismul de eșalonare instituit a suferit modificări, autoritățile statului l-au respectat, dând dovadă de diligență în executarea hotărârilor judecătorești.
În temeiul art. 312 C. pr. civ. coroborate cu dispozițiile art.304 C. pr.civ., instanța va admite recursul formulat,va modifica decizia atacată cu recurs, în sensul că va admite apelul și,în consecință,va schimba în tot sentința în sensul că va respinge acțiunea de validare poprire formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent terț poprit A.F.P. D. T. S. - ACTIVITATEA DE TREZORERIE SI CONTABILITATE PUBLICA D. TR. S., împotriva deciziei nr.160/A/25.10.2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare I. V., și intimata debitoare P. . obiect validare poprire .
Modifică decizia în sensul că admite apelul.
Schimbă sentința în sensul că pe fond, respinge cererea de validare.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2013
Președinte, M. L. | Judecător, F. D. | Judecător, I. V. |
Grefier, N. D. |
Data red./25.02.2013
Red.jud.M. L.
Tehn. 2 ex./J.V.
j.f. A.G.
jud... P.
| ← Recuzare. Decizia nr. 1190/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act. Decizia nr. 2248/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
