Grăniţuire. Decizia nr. 9676/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9676/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 1993/263/2010**
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9676
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: - Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - C. R.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
x.x.x.
Pe rol, pronunțarea asaupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 28 noiembrie 2013 privind judecarea recursului declarat de pârâtul P. I. împotriva deciziei numărul 207 din data de 23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamantul AL M. N., cu intimatele C. L. MOTRU PENTRU APLICAREA L 18/1991, C. JUDEȚEANĂ GORJ PENTRU RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile din ședința publică de la 28 noiembrie 2013 au fost consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie când, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin.(1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1914/12.07.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și excepția inadmisibilității acțiunii.
A fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamantul Al M. N., domiciliat în Motru, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul Pinoșeanu I., domiciliat în com. Samarinești ..
A fost admisă în parte cererea reconvențională.
A fost obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 10.090 m.p, identificată conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
S-a stabilit linia de grănițuire dintre proprietățile părților pe aliniamentul marcat de punctele 2,M, N conform raportului de expertiză.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în urma comparării titlurilor deținute de părți care se suprapun că titlul de proprietate al reclamantului nr._/22.08.2002 este preferabil titlului de proprietate al pârâtului reprezentat de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2956/05.08.2002 la BNP C. M. H., deoarece amplasarea efectivă în teren realizată prin procesele verbale de punere în posesie și schițele cadastrale denotă faptul că în realitate terenurile deținute de reclamant și de pârât sunt terenuri învecinate pe latura de sud, iar din contractul de vânzare cumpărare încheiat de pârât în anul 2002 rezultă că pentru terenul ce face obiectul acestui contract vecin la Nord este reclamantul din prezenta cauză, fapt confirmat și de cuprinsul procesului verbal de punere în posesie.
În privința suprafeței ocupate de pârât din terenul proprietatea reclamantului, instanța a avut în vedere raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză din care rezultă că acest teren este de_ mp.
În privința capătului de cerere referitor la revendicare instanța a făcut aplicarea disp.art.584 C.civ stabilind linia de hotar dintre proprietățile pr4ților pe aliniamentul marcat de punctele 2MN conform raportului de expertiză.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, iar prin decizia nr.388/18.10.2011 a Tribunalului Gorj apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, iar prin decizia civilă nr.2803 /01.03.2012 a Curții de Apel C. recursul a fost admis, Decizia casează iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Gorj.
S-a reținut citarea pârâtului în fața tribunalului pentru al doilea termen este neregulată, acesta fiind citat în calitate de recurent și nu de apelant, astfel că operează prezumția vătămării procesuale a părții care a fost citată cu nerespectarea formelor legale prescrise sub sancțiunea nulității șic ă întrucât apelul este o cale de atac devolutivă toate problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel..
S-au dat indicații obligatorii ca în rejudecare să se analizeze integral starea de fapt, susținerile părților și probele administrate, precum și necesitatea administrării unor probe noi, acte să înlăture orice nelămuriri în măsura necesității lor.
Primind cauza spre rejudecare, tribunalul a încuviințat la cererea apelantului pârât completarea probatoriului în sensul efectuării unei noi expertize tehnice în specialitatea topografie, stabilind ca obiective ; identificarea terenului în litigiu, inclus în titlu,l de proprietate al reclamantului, . pârâtului și stabilirea faptului dacă acesta ocupă mai mult teren decât cel cumpărat; să se stabilească dacă terenurile părților se suprapun în raport de actele de proprietate; să se verifice dacă terenurile sunt intabulate în cartea funciară și dacă există corespondență între realitatea din teren și înscrisuri; să se stabilească dacă pârâtul ocupă teren din proprietatea reclamantului, iar în situația ocupațiunii să identifice terenul prin suprafață și vecini, să stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților în raport de actele prezentate de părți.
Prin decizia numărul 207 din data de 23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul numărul_ s-a respins ca nefondat apelului declarat de apelantul pârât Pinoșeanu I. împotriva sentinței civile nr.1914/12.07.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ .
S-a dispus obligarea apelantului pârât la 66 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul reclamant.
Reanalizând ansamblul probator administrator în ciclurile procesuale anterioare, precum și prin prisma raportului de expertiză efectuat în rejudecarea apelului, tribunalul a constatat și reținut următoarea stare de fapt.
Terenurile părților sunt învecinate, reclamantul dobândind dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr._/22.08.2002, iar pârâtul dobândind dreptul de proprietate prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2956/05.08.2002 prin care a cumpărat de la vânzătoarea Nănuți D. suprafața de_ mp, la data vânzării aceasta nedeținând titlul de proprietate, ci numai adeverința nr.1343/22.07.2002 și procesul verbal de punere în posesie din data de 22.07.2002. Prin același contract de vânzare cumpărare pârâtul în calitate de cumpărător și-a asumat riscul privind eventualele neconcordanțe între suprafața de teren din actele premergătoare emise vânzătoarea și suprafața de teren măsurată menționată în schițele cadastrale.
Din raportul de expertiză întocmit în apel de expert G. M., rezultă că în raport de actele de proprietate ale terenurile părților nu se suprapun ele fiind individualizate prin procesele verbale de punere în posesie și prin planul parcelar întocmit de C. L. Motru de Fond Funciar prin parcele distincte, respectiv terenul reclamantului este localizat în . terenul pârâtului în . raportând situația existentă în teren la situația din actele de proprietate și la situația cadastrală rezultă că există neconcordanțe între acestea, situația reală din teren fiind diferită, atât față de actele de proprietate cât și față de situația cadastrală.
Raportând situația existentă în teren la situația din actele de proprietate și anume amplasamentul parcelelor nr.10 și nr.11, concluzionează expertul că pârâtul Pinoșeanu I. ocupă din terenul reclamantului Al M. N. suprafața de_ mp și în funcție de această ocupațiune, stabilește linia de hotar dintre proprietățile părților
Răspunzând obiecțiunilor formulate de pârât, expertul concluzionează că ar fi necesară refacerea planului parcelar de către C. L., astfel încât parcelele de teren aflate efectiv în posesia proprietarilor, în baza actelor de proprietate emise să se regăsească în aceeași formă pe planul parcelar, însă deși o acțiune cu acest obiect, respectiv obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Motru de a reface planul parcelar în tarlaua 50 în concordanță cu realitatea din teren, a fost formulată de Pinoșeanu I., făcând obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Motru și inițial admisă prin sentința civilă nr.738/15.03.2012, ulterior prin decizia nr.2533/11.09.2012 a Tribunalului Gorj sentința a fost modificată iar acțiunea a fost respinsă.
În aceste condiții rămân valabile concluziile raportului de expertiză în sensul că în raport de actele de proprietate terenurile părților nu se suprapun, nefiind astfel necesară compararea titlurilor de proprietate și că pârâtul ocupă din terenul proprietatea reclamantului suprafața de_ mp.
Tribunalul a făcut însă aplicarea disp.art.2964 C.pr.civ. care prevede că apelantului nu i se poate preia în propria cale de atac o situația mai grea din cât aceea din hotărârea atacată.
Astfel din raportul de expertiză întocmit la instanța de fond rezultă că pârâtul ocupă din terenul proprietatea reclamantului suprafața de_ mp, adică o suprafață mai mică decât cea constatată ca fiind ocupată prin raportul de expertiză întocmit în apel și anume de_ mp. Ori apelul fiind declarat de pârât nu i se poate îngreuna situația în propria cale de atac prin obligarea lui la a lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință reclamantului o suprafață de teren mai mare decât cea la care a fost obligat la instanța de fond prin sentința apelată și nici nu se poate stabili o linie de hotar în funcție de acest teren mai mare ocupat din proprietatea reclamantului .-
Față de această situație tribunalul a respins apelul ca nefondat și în baza art.,274 C.pr.civ. a obligat apelantul pârât la plata cheltuielilor de judecată în apel către intimatul reclamant reprezentând cheltuieli de transport în cuantum de 66 lei conform biletelor de călătorie depuse la dosar.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul P. I. solicitând admiterea recursului întrucât greșeala s-a produs datorită unor planuri parcelare eronate emise de primăria Motru soluția pronunțându-se în baza acestor înscrisuri.
Se mai susține că s-a făcut o amplasare incorectă a tuturor terenurilor din zonă precum și în documentația cadastrală a recurentului.
Se mai susține că era de competența Comisiei Locale de Fond Funciar Motru să procedeze la punerea de acord a planului parcelar cu amplasamentele pe care au fost puși în posesie.
Hotărârile criticate sunt nelegale, cele două instanțe neintrând în cercetarea fondului pentru a lămuri cauza și a pronunța o soluție corectă, întrucât probele administrate în cauză sunt contradictorii, expertizele efectuate având concluzii diferite care nu se coroborează între ele și cu celelalte probe, fiind necesară efectuarea unei contraexpertize alcătuită din 3 experți.
Pe de altă parte se arată că niciunul dintre experți care au efectuat lucrări legate de terenurile în litigiu nu au procedat și la identificarea și măsurarea terenului reclamantului pentru a observa dacă acesta stăpânește suprafața reală, trebuind măsurat și identificat și terenul numitului C..
Între considerente și dispozitiv există o contradicție vădită ca și în opinia instanței, obligându-l pe acesta să lase în posesie reclamantului suprafața de 10,773 m.p, modalitatea de comparare a titlurilor nu s-a făcut corespunzător legii aplicabile în materie.
În final se susține că titlul de proprietate al recurentului este mai bine caracterizat decât al intimatului, recurentul fiind cel care-l posedă, dobândind proprietatea ce anterior fusese reconstituită vânzătorului în procedura prevăzută de Lg. 18/1991.
Instanțele de judecată nu au avut în vedere faptul că bunul revendicat de reclamant a intrat în circuitul civil, recurentul fiind de bună credință, iar după cumpărare nu a săvârșit acte sau fapte de natură a-l deposeda pe reclamant.
Prin întâmpinare intimatul AL M. N., a solicitat respingerea recursului.
A arătat că expertizele efectuate au ajuns la aceeași concluzie, recurentul pârât nerespectând nici propriul act cadastral, nici planul parcelar oficial al zonei.
În dosar s-au efectuat 3 expertize cu aceeași concluzie, adăugându-li-se încă 2 expertize din procesul și C. L. MOTRU PENTRU APLICAREA L 18/1991.
Recurentul pârât recunoaște că nu respectă actele de proprietate pe care le deține și și-a deplasat terenul spre Nord, trecând peste terenul recurentului și peste D.E. 1221.
Recursul este nefondat.
Criticile referitoare la interpretarea probelor: înscrisuri, martori, concluziile experților relativ la măsurători, amplasamente constituie nu motive de nelegalitate, ci de netemeinicie prev. de art. 304 pct.11 C.pr.civilă și care în urma abrogării prin OUG 138/2000 nu mai pot forma obiectul examinării în calea extraordinară a recursului.
Criticile de nelegalitae se subsumează modului de soluționare a acțiunii în revendicare a comparării titlurilor de proprietate și a necercetării fondului de către instanțe și contradicției între considerente și dispozitiv.
Pe fondul cauzei, se reține conform actelor de proprietate, procesul verbal de punere în posesie și schițelor aferente ca pârâtul P. I. este proprietar asupra terenului prin cumpărare de la N. D. potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2956 din 5.08.2002 la BNP C. M. H., CF 2173 Motru, aceasta a devenit proprietară a terenului înstrăinat către pârâtul din prezenta cauză în anul 2002, potrivit titlului de proprietate_ din 22.08.2002,iar pârâtul din prezenta cauză a mentionat in contract ca și-a asumat riscurile privind eventualele neconcordanțe între suprafețele de teren specificate în cele două acte mai sus arătate și suprafața de teren măsurată la fața locului.
La data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentic N. D. a făcut dovada dreptului de proprietate prin adeverința nr. 1343 din 22.07.2002, respectiv procesul verbal de punere în posesie din 22.07.2002, acte emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate.
Potrivit probelor administrate terenul în litigiu este situat pe raza satului Horăști, oraș Motru și se regăsește în titlul de proprietate l489306 din 22.08.2002 emis pe numele reclamantului, categoria de folosință extravilan arabil fiind identificat potrivit titlului de proprietate, procesului verbal de punere în posesie și a schiței aferente acestui proces verbal de punere în posesie.
Terenurile părților sunt învecinate, din memoriul tehnic întocmit cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare între pârâtul recurent și vânzătoarea N. D. rezultând la pct.6- vecinătatea în partea de Nord ca fiind reclamantul intimat în cauză.
Se reține că pe fondul cauzei s-a făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 480 și urm., art. 584 Codul civil .
În cadrul acțiunii în revendicare reclamantul nu trebuie să facă dovada decât că este proprietarul bunului ce revendică și că bunul care alcătuiește obiectul dreptului de proprietate este în posesia pârâtului.
Tulburarea proprietății rezultă din faptul că posesorul neproprietar refuză predarea posesiei proprietarului neposesor.
În principal in asemenea situatii se compara titlurile de proprietate si dacă titlurile provin de la autori diferiți – se compară între ele drepturile autorilor de la care provin cele două titluri, are cîștig de cauză cel care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil. Este aplicația principiului „ nemo plus juris al alium transfere potest, quam impse habet”.
Titlurile de proprietate ale părților, respectiv titlul de proprietate emis reclamantului intimat nr._/22.08.2002 și contractul de vânzare autentificat sub nr. 2956/05.08.2002 încheiat de recurent și titlul de proprietate emis vânzătoarei din acest contract Nănuți D., având nr._/22.08.2002, adeverințele de proprietate și procesele verbale de punere în posesie emis acesteia.
Aceste titluri provin de la persoane diferite.
În cauză, însă se reține având în vedere raportul de expertiză întocmit de către expert tehnic G. M., funcție de actele de proprietate ale părților, amplasament ca terenurile părților nu se suprapun, ele fiind individualizate prin procesul verbal de punere în posesie și prin planul parcelar întocmit de C. L. Motru de Fond Funciar prin parcele distincte, terenul recurentului fiind localizat în . terenul pârâtului în .>
Expertul a stabilit aceasta având în vedere actele și și-a exprimat punctul de vedere sub aspect scriptic și anume, în raport de acte, parcelele nesuprapunându-se, fiind distincte, figurând sub numere diferite. Această analiză a expertului a fost făcută în mod scriptic.
Însă, în fapt, în realitate în mod efectiv experul constata la fața locului, prin raportare a situației existente în teren, diferită ca realitate obiectivă la actele de proprietate, la situația cadastrală din zonă, existența unor neconcordanțe între acestea.
Prin urmare, scriptic, pe hartie- în baza înscrisurilor ,terenurile fiind în parcele diferite, nu se suprapun, însă in realitate, în fapt având în vedere amplasamentul acestora, văzând situația existentă în teren expertul a concluzionat că pârâtul Pinoșeanu I. ocupă din terenul reclamantului Al M. N. suprafața de_ mp și în funcție de această ocupațiune, stabilește linia de hotar dintre proprietățile părților
Prin urmare, nu există contradicție între considerente și dispozitiv, instanța arătând distinct diferența dintre situația scriptică și cea reală existentă la fața locului.
Așadar, nu se mai pune problema comparării titlurilor de proprietate față de cele expuse, faptul ocupațiunii fiind dovedit.
Se mai reține și faptul că prin decizia civilă 2533/11.09.2012 a Tribunalului Gorj s-a respins acțiunea având ca obiect obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Motru de a reface planul parcelar în tarlaua 50 în concordanță cu realitatea din teren, acțiune formulată de către recurentul Pinoșeanu I..
Chiar și expertul în răspunsul la obiecțiunile raportului de expertiză a arătat că este necesară refacerea planului parcelar de către C. L., astfel încât parcelele de teren aflate efectiv în posesia proprietarilor, în baza actelor de proprietate emise să se regăsească în aceeași formă pe planul parcelar, însă așa cum s-a arătat, o acțiune cu acest obiect a fost respinsă.
Corect s-a făcut de către Tribunal aplicarea dispoz. art. 2964 C.pr.civilă care prevede că unei părți nu i se poate înrăutăți situația în propria cale de atac ( non reformatio in prejus).
Se reține că în raportul de expertiză întocmit la prima instanță se menționează că pârâtul ocupă din terenul proprietatea reclamantului supraf. de_ m.p, mai mică decât suprafața de teren constata prin raportul de expertiza intocmit in apel,aceea de_ m.p., însă apelul este formulat de către pârât și nu i se poate înrăutăți situația în propria cale de atac - în sensul de a fi admisă acțiunea în revendicare pentru o suprafață mai mare decât cea stabilită la instanța de fond prin sentința civilă apelată ,iar linia de hotar nu poate fi stabilită astfel în funcție de această suprafață mai mare.
În senul art.584 Cod civil, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne vizibile exterioare a limitelor dintre două proprietăți limitrofe și în caz de conflict se realizează pe cale judecătorească, nu numai atunci când nu există semne vizibile ale liniei de hotar, ci și în situația în care există, dar sunt contestate de părți sau există îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți stabilit prin voința părților sau pe cale judecătorească.
În astfel de situații instanțelor le revine obligația de a delimita proprietățile învecinate chiar în cazul în care linia de hotar existentă este controversată, și nu numai când linia de hotar nu este stabilită și acest lucru se impune, ținându-se însă întotdeauna seama de actele de proprietate ale părților și transpunerea lor faptică pe teren, ceea ce instanțele au realizat.
Linia de hotar a fost stabilită prin raportul de expertiză în raport de titlurile de proprietate ale părților, modul de stăpânire a terenurilor, exercitarea posesiei asupra acestora
Înscrisurile depuse în recurs nu aduc modificări substanțiale în starea de fapt.
Față de cele expuse, nu sunt întemeiate criticile recursului și nici în ceea ce privește faptul că bunul revendicat a intrat în circuitul civil, iar recurentul susține că se bucură de prezumția de bună credință, această ultimă critică nefiind formulată în apel, iar potrivit art. 316 C.pr.civilă rap. la art. 292 C.pr.civilă în recurs părțile nu se vor putea folosi de alte motive sau mijloace de apărare decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului, intrucat nu se poate realiza controlul judiciar asupra unor aspecte cu care instanta nu a fost investita si asupra carora instanta nu s-a pronuntat.
De asemenea, instanța a procedat la cercetarea fondului cauzei, și această critică din recurs fiind neîntemeiată.
Cercetarea fondului cauzei rezulta din insasi motivarea deciziei, a fondului intrinsec al cauzei ,intre acestea existand o legatura de necesitate sisuficienta,or, in situatia in care argumentele instantei nu se regasesc in considerente aceasta echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei.
Conform jurisprudenței Curții Europene, noțiunea de proces echitabil în sensul art.6 CEDO, presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real toate problemele esențiale ce i-au fost supuse.
Instanțele în concret au dezbătut aspectele cu care au fost investite.
Instanța a pronunțat soluția în cauză prin prisma dispoz.ițiile legale în materie și cele privitoare la recurs – verificând dacă în cauză sunt sau nu incidente textele legale invocate.
Nu se poate excede cadrului legal stabilit prin legislația în vigoare și instanțele au soluționat cu respectarea principiilor de drept procedural.
Părțile au beneficiat de un proces echitabil în cauză în lumina respectării principiului aflării adevărului.
În lumina dispozițiilor art.6 și 13 din Convenția Europeană de Apărare a Drepturilor Omului (CEDO) – pentru realizarea unei protecții eficace a dreptului persoanei nu este suficientă numai consacrarea unor drepturi substanțiale, ci este necesar a fi respectate și garanțiile fundamentale de ordin procedural ce însoțesc aceste drepturi ce își găsesc reglementarea și în dreptul românesc.
Fundament al dreptului atât procedurile pe care Convenția le reglementează, trebuie respectate imperativ cât și principiile de drept procedural care asigură și garantează persoanei dreptul la un proces echitabil.
Una dintre garanțiile privitoare la procedură prin prisma art.6 CEDO – referitor la motivarea hotărârii sau analizării tuturor probelor în contextul analizării criticilor invocate – nu au fost încălcate în speță.
Dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, motivarea hotărârii prin prisma analizării tuturor criticilor invocate și a probelor administrate.
Justițiabilul trebuie să se convingă că s-au examinat toate probele administrate și în plus enunțarea problemei de drept și de fapt pe care instanța s-a întemeiat trebuie să-i permită justițiabilului să aprecieze șansele de succes ale unui recurs.
Acest drept nu este absolut. Astfel, instanța nu trebuie să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți ( Curtea CEDO, V. der Hurk C.Olanda, Hot.din 19 aprilie 1994, . nr.288 par.61).
Argumentele decisive pentru soluționarea cauzei trebuie să-și găsească însă reflectare în hotărâre ( C. EDO, Dec.din 2 aprilie 1973, Curtea EDO Hiro Balani C. Spania, Hot.din 9 dec.1994 . nr.303 p.25 – par.28).
În speță instanța a răspuns tuturor motivelor de apel invocate, iar în ceea ce priveste argumentele invocate instanța a răspuns acestora printr-o analiză unitară față de criticile și solicitările formulate.
Prin urmare, recurentul a beneficiat de un proces echitabil în cauză.
Văzând și dispoz. art. 312 alin. 1 teza 2 C.pr,civilă ,instanta va respinge recursul ca nefondat.
În recurs intimatul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul P. I. împotriva deciziei numărul 207 din data de 23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamantul, AL M. N., cu intimatele C. L. MOTRU PENTRU APLICAREA L 18/1991, C. JUDEȚEANĂ GORJ PENTRU RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 decembrie 2013.
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | Judecător, T. R. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.M.L.N. A.
Tehn.I.C./Ex.2/17.12.2013
Jud. Apel /N.U. și
D.F. T.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1144/2013. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 373/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
