Anulare act. Decizia nr. 6534/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6534/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 12155/318/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6534
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Judecător: - C. R.
Grefier: - S. C.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta B. G. E. împotriva deciziei numărul 32 din data de 24 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nmumărul_, în contradictoriu cu pârâții R. A., A. V., T. I. M., cu intimatul P. DE PE L. TRIBUNALUL GORJ, cu reclamant P. DE PE L. JUDECĂTORIA TG-J. și pârâta P. TURCINEȘTI, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă B. G. E. personal și asistată de avocat A. C., intimatul pârât T. I. M. personal și asistat de avocat S. C., același avocat reprezentând și intimatele pârâte R. A., A. V., lipsind intimatul P. DE PE L. TRIBUNALUL GORJ, intimatul reclamant P. DE PE L. JUDECĂTORIA TG-J. și intimata pârâtă P. TURCINEȘTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat atașarea dosarului nr._/318/2007 solicitat, spre observare, Judecătoriei Tg.J..
Reprezentanții părților prezenți în fața instanței au învederat că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat A. C. pentru recurenta reclamantă B. G. E., a susținut oral motivele scrise de recurs, în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea în tot a deciziei pronunțată de Tribunalul Gorj în sensul menținerii ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Judecătoria Tg.J..
A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
A învederat, la interpelarea instanței, că, cu certitudine instanța de apel trebuia să procedeze la verificarea înscrisului.
Avocat S. C. pentru intimații pârâți R. A., A. V., T. I. M. a arătat, cu privire la această ultimă susținere nu a fost făcută prin recursul declarat; instanța este legal investită să cenzureze decizia criticată numai în limita investirii. Această susținere nu este admisibilă. Atâta timp cât nu s-a solicitat la instanța de fond cât și la instanța de apel, nu poate să invoce în recurs.
La interpelarea instanței, a arătat că art. 129 alin. 5 ind. 1 Cod procedură civilă se aplică.
A invocat excepția nulității recursului întrucât recurenta reclamantă prin recursul declarat și dezvolatrea motivelor de recurs nu arată în niciun mod dispozițiile legale ce pretinde că au fost încălcate de instanța de apel prin decizia recurată, criticile aduse acestei hotărâri privesc în mod exclusiv probele administrate în cauză și aprecierea lor de către instanță, iar acestea nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute în mod expres și limitativ de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
A susținut că în mod corect instanța de apel a reținut că din probele administrate nu rezultă nicidecum că autorul A. Gambeta ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 288 C.p., condiție care este esențială pentru anularea înscrisului ca fals. De asemenea instanța de apel în mod corect a reținut că pentru a se reține în cauză existența infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale ar fi trebuit să se facă dovada că după depunerea memoriului tehnic la P. comunei Turcinești în vederea obținerii autorizației de construire, inscrisul a fost modificat, întrucât doar după acest moment înscrisul dobândea caracterul de înscris oficial. Acest înscris a fost depus ca anexă la cerere. De asemenea nu subzistă nici infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată . Legea prevede o consecință esențială și anume înscrisul să fi produs consecințe juridice. În mod corect tribunalul a reținut că în cauză nu s-au prezentat probe care să conducă la concluzia că înscrisul intitulat memoriu tehnic a suferit modificări și că acesta a produs consecințe juridice pentru a se putea reține existența infracțiunii prevăzută de art. 288 C.p.
Concluzionând a solicitat respingerea recursului, în principal să se constate nul recursul, în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat și cheltuieli de transport, depunând în acest sens bon fiscal nr. 800/13.06.2013 reprezentând contravaloare combustibil, urmând ca instanța să rețină aceeași valoare la fiecare termen.
Avocat A. C. a solicitat respingerea excepției nulității recursului, învederând că temeiul de drept îl reprezintă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nu au fost interpretate dispozițiile legale privind constatarea falsului de către instanța civilă.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a excepției nulității recursului.
Pe fond, a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea în tot a deciziei numărul 32 din data de 24 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, menținând sentința pronunțată de Judecătoria Tg.J..
A susținut că, soluția de neîncepere a urmăririi penale s-a bazat pe art. 10 lit. g C.p.p. nicidecum pe lit. a a aceluiași cod.
Este evident că instanța de apel trebuia să procedeze la verificarea de scripte cum a procedat și instanța de fond.
Avocat S. C., cu provire la persoana care a întocmit memoriul tehnic, a susținut că fără îndoială acesta a fost întocmit de o persoană de specialitate; acesta a fost întocmit în două exemplare și nu există un al treilea exemplar.
Avocat A. C. a susținut că, din punctul său de vedere nu crede că există un al treilea exemplar.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
1.Prin sentința civilă nr._/4.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosar nr._/318/2012 a fost admisă în parte acțiunea pentru anulare act înaintată instanței de reclamanta P. de pe lângă Judecătoria Tg-J., însușită de reclamanta B. G. E. în contradictoriu cu pârâții R. A., A. V., T. I. Mariu și P. Turcinești, jud. Gorj.
S-a dispus anularea mențiunii "1850" din înscrisul denumit "Memoriu Tehnic" la pct. "B". Amplasament, în rândul 1 al alineatului 1.
A fost respinsă cererea reclamantei pentru anulare autorizație de construcție.
Au fost obligați pârâții la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că acțiunea civilă izvorăște dintr-un litigiu penal în cadrul căruia s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale pentru o faptă săvârșită în anul 1965 de către A. Gambeta, decedat și la data cercetării penale în dosarul nr. 4440/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. .
Cu privire la moștenitoarele autorului, A. Gambeta, numitele R. A. și A. V., s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru faptele prevăzute de art. 288 și 291 C.pen, cu motivarea lipsei dovezilor de falsificare a înscrisului de către acestea.
Înscrisul la care s-a făcut referire în litigiul penal este memoriul tehnic aflat în păstrarea Primăriei Turcinești, depus de autorul A. N. Gambeta pentru eliberarea autorizației de construcție nr. 13 din 13.05.1965 de către P. Turcinești. Referitor la acel memoriu s-a arătat că la rubrica „amplasament” paragraful „b” al actului, s-a modificat lățimea înscrisă inițial iar prin această modificare au fost afectate drepturile numitei B. G. E. care are litigiu pentru întinderea dreptului de proprietate cu moștenitoarele lui A. Gambeta, cele din urmă folosind actul pentru a face dovada întinderii dreptului lor de proprietate .
Observând legislația în vigoare la data eliberării autorizației de construcție din 13.05.1965 s-a constatat că prin art. 1 din Decretul nr. 144/1958 s-a prevăzut dreptul de a se efectua lucrări de construire, transformare sau reparare a construcțiilor numai cu autorizația prealabilă a Comitetului executiv al sfatului popular, fiind obligatorie autorizația pentru construcții de genul celei executate de A. Gambeta, așa cum este prevăzut în art. 2 pct. II lit. b din același decret .
Prin art. 5 alin. 3 din același decret s-a prevăzut că autorizația de construire pentru lucrările prevăzute la art. 2 pct. II lit. b se va elibera pe baza documentației prevăzute de instrucțiunile emise de ministrul construcțiilor.
În cuprinsul autorizației din 13.05.1965 se arată că la ea a fost atașat memoriul tehnic, în dublu exemplar, vizat de emitentul autorizației pentru neschimbare și cu mențiunea că documentația face parte integrantă din autorizație.
Din cele reținute s-a constatat că împrejurarea nereală înscrisă în documentele criticate se referă la lățimea terenului pe care trebuia edificată construcția în documentul denumit „Memoriu tehnic”, unde la pct. „B” Amplasament, în rândul 1 al aliniatului 1, peste mențiunea olografă inițială a fost făcută corectura prin îngroșare „1850”, sub nr. 50 fiind un simbol de forma literei „z”.
Se poate prezuma că modificarea acelei mențiuni prin îngroșare reprezintă o situație nereală deoarece în declarațiile date în cursul urmării penale de R. A., A. V. și T. I. M. s-a făcut afirmația că A. M. a cumpărat un teren cu lățimea de 16 m, iar în înscrisul din 30.03.1933 se face referirea că terenul cumpărat de M. N.D. Armașiu situat în . de șasesprezece metri.
În consecință, prima instanță a constatat întemeiată cererea pentru anularea în parte a mențiunii cu privire la lățimea terenului menționat în memoriul tehnic, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 184 C. p.c. să constate nerealitatea înscrierii și să dispună anularea acestei mențiuni.
A fost considerată neîntemeiată cererea reclamantei de anulare a autorizației de construire eliberată în baza memoriului tehnic, motivat de faptul că prin această autorizație de construire nu s-au făcut referiri la lățimea terenului pe care se va construi iar ea nu are influență asupra mărimii suprafețelor de teren ce reprezintă proprietățile părților, motive pentru care va fi respins acest capăt de cerere.
Întrucât pârâții persoane fizice în cauza de față sunt succesorii autorului A. Gambeta, considerat autor al modificării înscrisului și deci, au calitatea de avânzi-cauză, prima instanță apreciază că datorează reclamantei cheltuielile de judecată efectuate în cauza de față, motive pentru care în temeiul art. 274 C.p.c., a fost admisă această cerere a reclamantei pentru cheltuielile dovedite, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței au declarat apel R. A., A. V. și T. I. M. criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Privitor la apelantul pârât T. I. M. s-a arătat că acesta nu are calitatea de moștenitor a autorului A. Gambeta, astfel că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Privitor la apelurile formulate de R. A. și A. V. a susținut că pentru a fi aplicabile în cauză dispozițiile art.14 alin. 3 lit.a C.pr.pen. și art.245 lit.c1 C.pr.pen., instanța de fond avea obligația să stabilească prin orice mijloace de probă săvârșirea infracțiunii de fals, prevăzută de art.288 C.pen. de către autorul apelantelor A. Gambeta.
Au susținut apelantele că la dosarul cauzei nu există nici o probă concludentă din care să rezulte că autorul A. Gambeta de săvârșirea infracțiunii.
S-a arătat că motivarea instanței de fond este străină de natura cauzei, instanța reținând „că se poate prezuma că modificarea acestei mențiuni prin îngroșare reprezintă o situație nereală”.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a reținut că autorul A. Gambeta a făcut modificarea încriminată în memoriul tehnic și nici că acesta ar fi săvârșit infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii deduse judecății.
2. Prin decizia numărul 32 din data de 24 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nmumărul_ s-a admis apelul formulat de apelanții pârâți R. A., A. V. și T. I. M., cu domiciliul în comuna Turcinești . împotriva sentinței civile nr._/04.10.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata titulara dreptului B. G. E., domiciliată în comuna Turcinești, . intimat P. de pe lângă Judecătoria Tg-J., P. de pe lângă Tribunalul Gorj și intimata pârâtă P. Turcinești.
S-a dispus schimbarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive pentru pârâtul T. I. M. și respinge acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a respins acțiunea față de restul părților ca nefondată.
A fost obligată intimata reclamantă B. G. la 1000 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel către apelanții pârâți.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
Prin adresa emisă de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a solicitat instanței de judecată anularea înscrisului intitulat memoriu tehnic, înscris care prezintă modificări și care a făcut obiectul cercetărilor penale în dosarul nr.4440/P/2011, însă prin rezoluția din 21.11.2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale privind săvârșirea infracțiunii prev. de art.288 alin. 1 C.pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. Titularul dreptului B. G. E. și-a însușit acțiunea promovată de P. de pe lângă Judecătoria Tg J. solicitând anularea atât a memoriului tehnic cât și a autorizației de construire nr. 13 din 13.05.2965 .
Observând actul a cărei anulare s-a solicitat de către P. de pe lângă Judecătoria Tg J. ( fila 28 din dosarul de apel) s-a constatat că este vorba de un înscris intitulat memoriu tehnic semnat de beneficiar A. Gambeta, înscris care prezintă o . date tehnice privitor la o suprafață de teren situată în . front la stradă de 18 m și o adâncime de 250 m, teren pe care urma să se edifice o construcție.
La punctul B, intitulat Amplasament se menționează că „clădirea ce se execută propun a se amplasa pe lot, pe latura de 18,50 m în direcția Nord-Sud, cu retragere de la hotar de ….. m, iar față de axul străzii cu o retragere de 20 m.”
A susținut P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. și titularul dreptului B. G. E. că, înscrisul intitulat memoriu tehnic a suferit modificări la punctul B dimensiunea indicată de 18,50 m fiind îngroșată, concluzionându-se astfel că inițial s-a menționat o altă cifră care ulterior a fost modificată .Acest memoriu tehnic a stat la baza eliberării autorizației nr.13 din 13.05.1965.
Prin rezoluția din 21.11.2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 288 C.pen.- fals în înscrisuri oficiale și art. 291 C.pen.- fals intelectual, reținându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Potrivit art.184 C.pr.civ., când nu mai este posibilă judecata penală, falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloace de dovadă.
Dacă autorul falsului nu a fost identificat ori acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare, întrucât s-a stins ori s-a prescris, falsul va fi cercetat pe cale incidentală de către instanța civilă. În măsura în care instanța ajunge la concluzia că înscrisul este fals îl va înlătura din proces.
Potrivit art.288 alin.1 C.pr.civ. infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale constă în falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii, sau prin alterarea lui în orice mod de natură să producă consecințe juridice. Obiectul material al infracțiunii îl constituie înscrisul oficial . Potrivit art. 150 alin 2 C.pen prin înscris oficial se înțelege orice înscris care emană de la o unitate din cele prevăzute de art. 145 C.pen sau care aparține unei asemenea unități .
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, aceasta poate consta în falsificarea unui înscris prin contrafacerea subscrierii, însemnând a executa pe un înscris oficial, adevărat sau plăsmuit o . modificări.
Pentru a se reține în cauză existența infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale înscrisul ar fi trebuit să se facă dovada că după depunerea memoriului tehnic la P. comunei Turcinești în vederea obținerii autorizației de construire, înscrisul a fost modificat, întrucât doar după acest moment înscrisul dobândea caracterul de înscris oficial .
Simpla îngroșare a cifrei 18,50 nu poate conduce la concluzia că inițial a fost menționată o altă dimensiune, cu atât mai mult cu cât nu s-a putut stabili când a fost îngroșată această cifră, respectiv ea a fost îngroșată chiar de către cel care a depus acest memoriu tehnic beneficiarul A. Gambeta sau această îngroșare s-a realizat ulterior.
Mai mult decât atât, înscrisul intitulat memoriu tehnic nu are valoare declarativă sau constitutivă de drepturi, mențiunile privitoare la dimensiunile terenului pe care urma să se edifice construcția nefiind de natură a conduce la dobândirea vreunui drept de proprietate asupra terenului respectiv.
De menționat este că la baza autorizației de construire stă documentația tehnică întocmită de un specialist și în raport de această documentație se poate stabili dacă cu ocazia edificării construcției a fost respectată autorizația de construire.
S-a constatat că titularul dreptului B. G. nu a arătat ce consecințe juridice a produs înscrisul intitulat memoriu tehnic.
Părțile s-au judecat într-un litigiu civil având ca obiect revendicare și obligația de a face, ce a făcut obiectul dosarului nr._/318/2007 înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg J., litigiu soluționat prin sentința civilă nr.8767 din 21.12.2009, iar din lecturarea hotărârii judecătorești nu rezultă că instanțele ar fi avut în vedere acest memoriu tehnic . La stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților instanțele au avut în vedere actele de proprietate prezentate de părți, reținând că proprietatea reclamantelor pârâte A. V. și R. A. are o lățime variabilă cu un front la stradă de 16,75 m iar la capătul de vest de 13,35 m, pe lungimea de 216,68 m . Autorizația de construire nr. 13/2965 a fost avută în vedere în rezolvarea cererii reconvenționale formulată de B. prin care se solicita închiderea unei ferestre, sub acest aspect reținând instanța că nu a fost respectată autorizația de construire în ceea ce privește edificarea ferestrei .
S-a constatat, așadar că, în litigiul privind stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților înscrisul intitulat memoriu tehnic nu a fost avut în vedere de instanțe, nici nu a fost invocat de părți ca probă .
Concluzionând a reținut tribunalul că în cauză nu s-au prezentat probe care să conducă la concluzia că înscrisul intitulat memoriu tehnic a suferit modificări și că acesta a produs consecințe juridice pentru a se putea reține existența infracțiunii prevăzută de art.288 C.pen., astfel că în raport de disp.art.296 C.pr.civ. va admite apelul, va schimba sentința în sensul că va respinge acțiunea în contradictoriu cu pârâtele R. A., A. V..
Privitor la pârâtul T. I. M., tribunalul a reținut că acesta nu are calitatea de moștenitor a autorului A. Gambeta și pe cale de consecință nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În baza art.274 C.pr.civ., intimata B. G. E. a fost obligată la plata către apelanți a 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat achitat de aceștia la fond și în apel .
3.Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta B. G. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele:
Precizează că la baza sentinței instanței de fond_/2012 a stat recunoașterea de către pârâți a infracțiunii de fals. De asemenea, s-a reținut corect de această instanță că înscrisul a produs consecințe juridice, în baza acestuia fiind eliberată în mod eronat și autorizația de construcție nr. 13/1965, modificarea actului făcându-se cu intenția vădită de a modifica lățimea terenului, reclamanta suferind astfel un prejudiciu, actul intitulat „memeriu tehnic” fiind folosit în proces de moștenitoarele lui A. Gambeta pentru dovedirea întinderii dreptului lor de proprietate.
Se mai motivează în pag. 3 alin.6 că A. Gambeta ar fi cumpărat un teren cu lățimea de 16 m și în înscrisul din data de 30.03.1993 se face referire că terenul cumpărat de M. N.D. Armasiu situate în . de 16 m.
În mod eronat instanța de apel, la pag. 5 motivează că titularul dreptului de proprietate- recurenta nu a arătat ce consecințe juridice a produs înscrisul „memeriu tehnic”, ori tocmai datorită acestui înscris s-a pronunțat sentința instanței de fond, hotărârea fiind viciată în acest sens.
O altă critică se referă la faptul că instanța a reținut (pag.5) că în dosarul nr._/2007 la stabilirea liniei de hotar s-a găsit o lățime la stradă de 16,75 m dar nu motivează de unde ar proveni și acești 0,75 m lățime pe toată lungimea terenului, iar actul ce a stat la baza efectuării expertizei a fost tocmai memoriul tehnic.
În drept invocă dispoz. art. 304 C.pr.civilă.
Solicită admiterea recursului.
Intimatele pârâte au formulat Concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente :
Preliminar, se va face următoarea analiză:
- Excepția nulității recursului, este neîntemeiată.
Chiar dacă, la finalul cererii de recurs, nu se invocă punctual vreun caz de recurs de casare sau modificare din cele prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, în temeiul art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea reține că argumentele prezentate în susținerea recursului permit încadrarea acestuia în cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 7, pct. 9 cu trimitere la disp.legale ce reglementează cercetarea falsului de instanța civilă și de casare cu trimitere prev. de art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă.
- Cu privire la aplicabilitatea în cauză a disp. art. 129 alin. 5 ind. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, invocată oral de către apărătorul pârâtelor, sunt de făcut următoarele aprecieri:
Pe de-o parte, recurenta nu formulează o astfel de critică în calea de atac a recursului.
Pe de altă parte, exprimarea unui punct de vedere în privința unei eventuale verificări de scripte prin expert, s-a făcut de către apărătorul reclamantei la interpelarea instanței cu ocazia dezbaterilor, așa cum este consemnat în practicaua prezentei decizii.
Instanța a pus o asemenea întrebare, având în vedere faptul că la dosar nu s-a identificat un original al actului, știut fiind că o expertiza de specialitate nu se poate realiza asupra unei copii, dar și faptul că în recurs s-a făcut afirmația de către recurentă prin apărător al faptului „recunoașterii” falsului de către pârâte.
Or, recunoașterea se referă la un fapt personal, iar în cauză s-a stabilit că pârâtele nu sunt autoarele falsului dispunându-se neînceperea urmăririi penale pentru fapta prevăzută și pedepsită în art. 288 Cod penal și s-a mai stabilit că nu cunoșteau că memoriul ar cuprinde date nereale, dispunându-se neînceperea urmăririi penale, inclusiv pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută și pedepsită în art. 291 Cod penal.
Mai mult, în primă instanță, s-a pronunțat o soluție în considerentele căreia, se consemnează menționarea unor date nereale în memoriul tehnic în discuție, ceea ce presupune un fals intelectual – in sensul art. 289 Cod penal, de către însăși persoana care îl întocmește, iar nu un fals material – în sensul art. 288 Cod procedură civilă, legat de care s-au efectuat cercetările penale în cauză, presupusul făptuitor fiind autorul pârâtelor.
Mai mult, o verificare de scripte prin expert, este evident că se realizează numai în cazul falsului material, iar nu și în cazul falsului intelectual. Pe de altă parte, nici în cadrul cercetării penale, nu s-a realizat o expertiză tehnică de specialitate, dându-se soluția de neîncepere a urmăririi penale ca urmare intervenirii prescripției răspunderii penale. Practic s-a avut în vedere că fapta ar fi fost săvârșită în preajma anului 1965, presupusul autor al falsului material, fiind chiar beneficiarul actului.
În orice caz, stabilirea autorului pretinsului fals, nu este un scop al procesului civil, nefiind un element esențial în procedura civilă de cercetare a falsului de către această instanță, fără de care nu s-ar putea pronunța o hotărâre judecătorească, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a disp. art. 183 Cod procedură civilă, potrivit cărora, dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanța poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia.
De asemenea, în sprijinul aceleiași concluzii, vin și disp. art. 184 Cod procedură civilă, potrivit cărora falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloc de dovadă, deci nu autorul sau dacă fapta eventual, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii în sens penal.
În acest context, de asemenea, Curtea apreciază că și stabilirea momentului în care s-ar fi produs modificarea materială a Memoriului, în raport cu care s-ar fi putut stabili dacă este un fals al unui înscris sub semnătură privată sau al unui act oficial - din punctul de vedere al intimaților pârâți, este inutilă. Important în cazul de față este dacă înscrisul respectiv a fost modificat și folosit în procesul anterior sau este de natură să producă consecințe juridice, această cerință fiind valabilă pentru ambele falsuri.
Nu în ultimul rând, o discuție privind incidența în cauză a disp. art. 129 alin. 5 ind. 1 Cod procedură civilă, nu are obiect de vreme ce în primă instanță, fie și fără administrarea unei probe cu expertiza, s-a admis acțiunea reclamantei, iar calea de atac a fost promovată, în aceste condiții, de către pârâte, iar nu de reclamantă.
De observat că, pârâtele au fost cele care prin motivele de apel, în susținerea nelegalității și netemeiniciei soluției judecătoriei, au invocat printre altele, faptul că instanța de fond avea obligația să stabilească prin orice mijloace de probă săvârșirea infracțiunii de fals, prevăzută de art.288 Cod penal, invocându-se practic dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă.
Pe fondul recursului, se va face următoarea analiză:
- Tribunalul a reținut în partea finală a considerentelor faptul că în litigiul anterior, privind stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților înscrisul intitulat memoriu tehnic nu a fost avut în vedere de instanțe, nici nu a fost invocat de părți ca probă și că din lecturarea hotărârii judecătorești, sentința civilă nr.8767 din 21.12.2009, nu rezultă că instanțele ar fi avut în vedere acest memoriu tehnic.
Curtea a constatat că instanța de apel, instanță superioară de fond și devolutivă, în fața căreia de regulă se tranșează definitiv starea de fapt, a ajuns la aceste concluzii fără a socoti necesar să dispună atașarea spre observare a dosarului în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească arătată.
Instanța de recurs apreciază că era strict necesară atașarea dosarului respectiv, întrucât numai o analiză atentă a probatoriul administrat, permitea o concluzie corectă și corespunzătoare realității.
Așadar, în recurs, s-a dispus atașarea Dosarului_/318/2007 având ca obiect revendicare, grănițuire și obligația de a face, înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg J., litigiu soluționat prin sentința civilă nr.8767 din 21.12.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului atașat, Curtea constată faptul că la fila 55 din dosarul de primă instanță, se află memoriul tehnic în discuție în copie, alăturat autorizației, cererii de eliberare a autorizației și planului casei, înscrisuri de care s-a luat act prin încheierea de ședință de la data de 14.12.2007, acestea fiind depuse de către reclamante, pârâtele de astăzi.
Se constată că de la originea acestui conflict, a fost și un dezacord între părți cu privire la lățimea la stradă a terenurilor.
De asemenea, în acea cauză, s-a dispus efectuarea unor expertize complexe, precum și refacerea expertizelor, în așa fel încât se poate trage concluzia că pentru evaluarea înscrisurilor depuse de părți, în sensul transpunerii acestora în teren, instanța a avut nevoie de părerea unor specialiști, în sensul disp. art. 201 și urm. Cod procedură civilă.
Așadar, soluția finală apare dată în raport și cu confirmarea concluziilor rapoartelor de expertiză, atât în ceea ce privește grănițuirea, cât și revendicarea sau soluția dată în obligație de a face, dar și cu analizarea actelor de proprietate ale părților, a documentației cadastrale și, în cazul reclamantei, a autorizației de construire.
La rândul lor, cei trei experți numiți în cauză specialitatea topografie-cadastru, au consemnat în raport, fila 175, că la efectuarea expertizei s-au avut în vedere actele aflate la dosarul cauzei actele puse la dispoziție de către părți, precum și constatările de la fața locului cu privire la identificarea amplasamentului terenului în litigiu.
De asemenea, expertul în specialitatea construcții, a avut în vedere autorizația de construire.
Or, în aceste condiții, concluzia tribunalului privind faptul că memoriul tehnic nu ar fi fost folosit ca probă, sau că instanțele nu l-ar fi avut în vedere, apare greșită.
Pornind de la o ipoteză greșită și procedând în modul arătat mai sus, instanța de apel nu a lămurit pe deplin starea de fapt și nu a cercetat fondul cauzei, în privința efectelor juridice pe care le-ar fi produs înscrisul defăimat ca fals, în procesul anterior, efecte care să justifice în prezent, inclusiv interesul reclamantei în susținerea în continuare a anulării ca fals a memoriului respectiv în privința lățimii la stradă a terenului pârâtelor.
Pe de altă parte, simpla afirmație că memoriul tehnic în sine nu ar fi constitutiv sau declarativ de drepturi, deși corectă, nu este suficientă prin ea însăși pentru a rezolva problema dedusă judecății, acest raționament logico-juridic fiind apt de a fi fost făcut într-un litigiu cum a fost cel anterior, având ca obiect grănițuire, revendicare și/sau obligație de a face.
Într-un asemenea proces, în măsura în care partea ar fi invocat memoriul tehnic pentru dovedirea întinderii dreptului de proprietate, respectiv a unei dimensiuni a terenului în litigiu, instanța chemată să soluționeze conflictul judiciar ar fi fost cea care dădea sau nu vreo valoare probantă acestui înscris, în contextul regulilor care guvernează proba dreptului de proprietate ca existență, dar și ca întindere.
Or, tocmai această verificare trebuia să fie făcută și nu s-a făcut, întrucât nu s-a atașat dosarul spre observare, fapt ce a generat concluzia greșită în sensul că actul nu ar fi fost invocat ca probă și nici nu ar fi fost avut în vedere de instanță la pronunțarea sentinței.
Dar, Curtea a constatat că a fost depus la dosar, deci invocat ca probă, că fiind parte din documentația ce face parte integrantă din autorizație, a făcut parte din actele dosarului avute în vedere la efectuarea expertizelor în cauză, după cum au reținut experții.
Dar, mai departe, măsura în care în concret, acest înscris a condus la stabilirea unei lățimi la stradă mai mare de 16 ml, decât pretindea reclamanta de astăzi, Curtea nu poate să stabilească direct în recurs, întrucât părțile ar fi lipsite de un grad de jurisdicție pe fond și ar presupune evaluarea probelor de la dosar, ceea ce nu este compatibil cu structura recursului – cale extraordinară de atac prin care se exercită controlul judiciar exclusiv prin prisma legalității, potrivit art. 304 partea introductivă Cod procedură civilă..
- De asemenea, instanța de apel a reținut faptul că titularul dreptului B. G., nu ar fi arătat ce consecințe juridice a produs înscrisul intitulat memoriu tehnic.
Această concluzie a instanței este greșită, de vreme ce reclamanta a formulat plângere penală și a invocat hotărârea judecătorească pronunțată anterior în revendicare, grănițuire și obligație de a face. În virtutea unui rol activ minimal, potrivit disp. art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, în măsura în care existau nelămuriri cu privire la această împrejurare, instanța trebuia să pună în discuția părților acest aspect și să ceară părții un punct de vedere în această privință, sau detalii privitoare la măsura în care memoriul tehnic respectiv a influențat soluția dată în procesul anterior, sau ar fi de natură să producă în continuare consecințe juridice, din punctul de vedere al reclamantei.
Astfel, potrivit disp. art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Aceste dispoziții legale, sunt aplicabile, în mod corespunzător în apel, în baza art. 298 Cod procedură civilă, potrivit cărora dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu, cu respectarea limitelor devolutive ale apelului.
- De asemenea, tribunalul a reținut că la baza autorizației de construire stă documentația tehnică întocmită de un specialist și în raport de această documentație se poate stabili dacă cu ocazia edificării construcției a fost respectată autorizația de construire.
Această apreciere făcută de tribunal este principial corectă, dar omisivă..
În mod corect prima instanță a făcut o evaluare a actelor normative în vigoare la data eliberării autorizației de construire.
Astfel, în urma acestei analize și prin interpretarea dispozițiilor legale incidente, judecătoria a ajuns la concluzia că memoriul tehnic în discuție face parte din documentația prevăzută de instrucțiunile emise de ministrul construcțiilor și că întreaga documentație face parte integrantă din autorizație.
În aceste condiții, de vreme ce memoriul tehnic face parte din documentația tehnică, iar documentația tehnică face parte din autorizație, se poate trage concluzia că o analiză situației dacă s-a respectat autorizația de construire, de exemplu, nu se poate face decât în raport cu întreaga documentație tehnică întocmită și care face parte din autorizație, printre actele documentației, fiind și memoriul tehnic.
Pentru aceleași motive, expuse în precedent, dar per a contrario, se vor înlătura apărările intimatelor pârâte din recurs, corespunzătoare celor analizate în precedent.
Acestea sunt considerentele în temeiul cărora, constatând incident cazul de recurs de casare cu trimitere prev. de art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza II și alin. 6 ind. 1 teza I Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantei ca fondat, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare o dată, aceleiași instanțe, Tribunalul Gorj.
Având în vedere soluția de casare cu trimitere spre rejudecare care s-a impus, apare de prisos analizarea celelalte critici din recurs care tind spre reformarea deciziei, precum și a apărărilor intimatelor pârâte ce tind la menținerea deciziei recurate, întrucât aceste critici și apărări vizează fondul cauzei.
Toate acestea vor fi avute în vedere în rejudecare pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B. G. E. împotriva deciziei numărul 32 din data de 24 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nmumărul_, în contradictoriu cu pârâții R. A., A. V., T. I. M., cu intimatul P. DE PE L. TRIBUNALUL GORJ, cu reclamant P. DE PE L. JUDECĂTORIA TG-J. și pârâta P. TURCINEȘTI.
Casează decizia civilă și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 iunie 2013.
Președinte, T. R. | Judecător, M. L. N. A. | Judecător, C. R. |
Grefier, S. C. |
Red. Jud.T.R.
Tehn.I.C:/Ex.2/
13.07.13
Jud.Apel A.E. S.
J.Fond/P. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 373/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Reziliere contract. Decizia nr. 7598/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
