Pretenţii. Decizia nr. 174/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 2233/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 174
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: - C. R.
Judecător: -T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Grefier: - S. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul H. D. G., cu domiciliul în comuna Slivilești, ., împotriva deciziei civile nr. 2401 din data de 03 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, arătată ca fiind potrivnică față de sentința nr. 2851 din data de 9 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și de sentința nr. 2490 din data de 16 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. C. E. OLTENIA S.A., cu sediul în localitatea Turceni, ., județul Gorj, DIRECȚIA M. JILȚ, cu sediul în localitatea Mătăsari, județul Gorj, H. D. D., cu domiciliul în oraș Motru, ., ., ..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns revizuentul H. D. G. personal, lipsind intimații S.C. C. E. OLTENIA S.A., DIRECȚIA M. JILȚ, H. D. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței următoarele: lipsa de procedură cu revizuentul H. D. G. s-a acoperit prin prezența acestuia; cererea de revizuire este motivată, este timbrată potrivit chitanței nr._ din 14.11.2012 privind consemnarea sumei de 10,00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru; depunerea la dosarul cauzei a unei cereri de amânare formulată de intimatul S.C. C. E. OLTENIA S.A. pentru lipsă de apărare și pregătirea apărării, înregistrată sub nr. 1781/16.01.2013.
Instanța a pus în discuție cererea de amânare formulată de intimatul S.C. C. E. OLTENIA S.A.
Revizuentul H. D. G. a solicitat respingerea cererii de amânare.
Curtea, în deliberare, a respins cererea de amânare formulată de intimatul S.C. C. E. OLTENIA S.A., după care, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra cererii de revizuire.
Revizuentul H. D. G. a susținut că a formulat în termen cererea de revizuire.
A pus concluzii de admitere a cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
CURTEA:
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr.2490/16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._, a fost admisă în parte plângerea formulată de petiționarul H. D. G., în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de fond funciar Slivilești, Comisia Județeană de fond funciar Gorj și pârâtul C. E. Turceni SA, fiind obligată intimata Comisia Locală de fond funciar Slivilești să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 4998 mp. pentru care a eliberat adeverința de proprietate nr.1725/03.04.2006 și proces verbal de punere în posesie și să o înainteze intimatei Comisia Județeană Gorj de fond funciar.
A fost obligată intimata Comisia Județeană Gorj de fond funciar să elibereze petentului titlul de proprietate, fiind respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienta V. C. V., precum și celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut din concluziile raportului de expertiză că terenul se regăsește în extravilanul localității Știucani, este în suprafață de 4998 mp. având categoria de folosință vie hibridă, pentru acest teren, Comisia Locală Slivilești a emis adeverință de proprietate cât și proces verbal ambele din data de 3.04.2006, iar vechiul amplasament este deja afectat de lucrările miniere acesta fiind în faza de decopertare.
Că, valoarea terenului este de 8996,4 lei (calculul prețului s-a făcut pe bază de rentă), iar valoarea producției nete pe un an este de 3373,65 lei și terenul a făcut obiectul Decretului 28/17.02.1978.
În ședința publică din data de 16.10.2008 petiționarul H. D. G. și-a precizat acțiunea, în sensul că, înțelege să se judece cu cele două comisii de fond funciar, Comisia locală Slivilești și Comisia Județeană pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 4998 mp., respectiv punctele1,2,3 din acțiune. A precizat că renunță la capătul de cerere privind pretențiile față de pârâtul C. E. Turceni.
A mai reținut instanța că potrivit art.9 din H.G. 890/2005- stabilirea dreptului de proprietate pentru foștii membrii CAP se face luându-se în considerare suprafața terenurilor adusă în cooperative, preluate de acesta în baza unor legi speciale sau în orice alt mod de la membrii cooperatori. Suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în Cooperativă, Registrul Agricol de la data intrării în cooperativă sau din orice alte probe, inclusiv declarații ale martorilor.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de intervenienta V. C. V., instanța a reținut că aceasta a solicitat separat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile pe care le-a moștenit de la părinții săi, împărțirea fiind făcută de părinții acestora cât timp au trăit.
Prin decizia civilă nr. 246 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj. S-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă . SA, împotriva sentinței civile nr. 2490/16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ .
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente: Titlul de proprietate este actul prin care se constată stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului prin hotărârea comisiei județene de fond funciar.
Astfel, titlul de proprietate ca act final de reconstituire a dreptului de proprietate se eliberează de comisia județeană pe baza actelor premergătoare întocmite de comisiile locale de fond funciar.
Din actele depuse de părți și necontestate rezultă că petentului i-a fost validată suprafața de teren din litigiu prin HCJ 58/16.12.1999, suprafață cu care autorul acestuia figura în registrul agricol, iar ulterior s-a eliberat adeverința de proprietate 1728/3.04.2006 și procesul verbal de punere în posesie din 3.04.2006, astfel în mod corect instanța a dispus obligarea intimatei Comisia Locală Slivilești de fond funciar să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de teren reconstituită reclamantului .
Mai mult, din actele depuse la dosarul instanței și din susținerile părților nu rezultă că actele primare de reconstituire și hotărârea de validare emisă anterior apariției Legii 247/2005 au fost contestate și anulate prin hotărâre judecătorească, astfel că reclamantul este îndreptățit să i se elibereze titlu de proprietate pentru terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea 1/2000 modificată ,stabilirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere se realizează de către comisiile abilitate ,în aplicarea fondului funciar, în urma verificării riguroase a existenței actelor doveditoare ,prevăzute la art. 9 alin. 5 din Legea 18/1991.
Este adevărat că din probele administrate și din concluziile raportului de expertiză a rezultat că terenul din litigiu se găsește în extravilanul localității Știucani și vechiul amplasament este deja afectat de lucrări miniere, însă intimata Comisia Locală Slivilești care a întocmit actele primare de reconstituire are posibilitatea să pună la dispoziția reclamantului și un alt amplasament, cu acordul acestuia, având în vedere că reclamantul a respectat procedura prev. de Leg. 18/1991 înainte de apariția Legii 247/2005, fiind validat prin HCJ 58/16.12.1999 cu suprafața de teren din litigiu .
Raportat la acțiunea formulată, la precizarea reclamantului și concluziile scrise, în mod corect instanța a stabilit obiectul cauzei ca fiind obligația de a face și mai mult acțiunea a fost respinsă față de recurenta . SA, reținându-se că reclamantul nu mai solicită despăgubiri de la această unitate.
Astfel, motivele de recurs se referă la faptul că reclamantul solicită despăgubiri pentru un teren care a fost expropriat ,însă acesta a solicitat obligarea comisiei locale să întocmească și să înainteze documentația în vederea eliberării titlului de proprietate pentru terenul pentru care a fost validat.
Este posibil ca reclamantul să fi formulat cerere și în baza L. 247/2005, însă din actele depuse rezultă că acesta a solicitat terenul și înainte de apariția acestei legi ,cu respectarea procedurii prevăzută de Legea 18/1991 și a fost validat anterior apariției acestei legi .
2. Prin sentința civilă nr.2859/09.12.2009 pronunțată în dosarul nr._ a respins acțiunea civilă având ca obiect fond funciar formulată de reclamantul . SA în contradictoriu cu detentorul H. D. G. și intimatele Comisia locală de fond funciar Slivilești și Comisia județeană de fond funciar Gorj.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta solicită anularea actelor premergătoare și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/26.02.2009 emis în favoarea pârâtului H. D. G. pentru suprafața de 4998 mp, teren arabil – vii – prin reconstituirea dreptului de proprietate.
Că pentru a beneficia de o asemenea recunoaștere a dreptului de proprietate, pârâtul H. D. G. a investit Judecătoria Motru cu o cerere al cărui obiect a fost reprezentat de obligarea celor două comisii de fond funciar la întocmirea documentației și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 4998 mp.
S-a reținut că prin s.civ. nr. 2490/16.10.2008, Judecătoria Motru a dispus obligarea comisiei locale la întocmirea documentației și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 4998 mp care se regăsește în adeverința de proprietate nr. 1725/03.04.2006.
Că . SA a înțeles să se prevaleze de aceleași apărări de fond ce au fost formulate și în cauza ce a constituit dosarul_ și anume – terenul în suprafață de 4998 mp ce a făcut obiectul Decretului 28/1978.
S-a reținut că titlul de proprietate contestat a fost emis în baza – s.c. nr. 2490/2008 din considerentele căruia rezultă că au fost analizate inclusiv aspecte legate de calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire a pârâtului H. D. G., de valabilitatea adeverinței de proprietate și a amplasamentului suprafeței de 4998 mp, de includerea acestui teren în Decretul de expropriere nr. 29/1978.
Prin decizia civilă nr. 921 din 27 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj s-a respins recursul declarat de reclamant . SA împotriva sentinței civile nr.2851/09.12.2009 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente: Prin sentința civilă nr.2490/16.10.2008 pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petiționarul H. D. G., domiciliat în comuna Slivilești, ., în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de fond funciar Slivilești, Comisia Județeană de fond funciar Gorj și pârâtul C. E. Turceni SA, cu sediul în oraș Turceni, jud.Gorj și a fost obligată intimata Comisia Locală de fond funciar Slivilești să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 4998 mp. pentru care a eliberat adeverința de proprietate nr.1725/03.04.2006 și proces verbal de punere în posesie și să o înainteze intimatei Comisia Județeană Gorj de fond funciar ș
A fost obligată intimata Comisia Județeană Gorj de fond funciar să elibereze petentului titlul de proprietate și a fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienta V. C. V. și celelalte capete de cerere.
În ședința publică din 16.12.2008 și respectiv la data pronunțării sentinței civile nr.2490/16.10.2008 reclamantul H. D.G. a declarat că înțelege să se judece cu cele două comisii de fond funciar pentru a-i fi reconstituit dreptul de proprietate pe suprafața de 4998 m.p. respectiv punctele 1,2,3 din acțiune și renunță la capătul de cerere privind pretențiile față de pârâtul C. E. Turceni.
Cum recurenta a fost citată în cursul cercetării judecătorești ca pârâtă până la ultimul termen de judecată, susținerea acesteia că sentința nr.2490/16.12.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ nu-i este opozabilă este neîntemeiată.
Prin precizarea la acțiune depusă în data de 23.11.2009 la dosarul cauzei recurenta a solicitat constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate nr.1725/03.04.2006 emisă de Primăria Slivilești, a procesului verbal de punere în posesie din aceeași dată și constatarea nulității titlului de proprietate nr._ din 26.02.2009 cu motivarea că în cauză sunt incidente dispozițiile art.4 alin. 1 din legea 1/2000 modificată prin Legea 247/2005 în raport de care pentru terenurile din extravilanul localităților pe care se desfășoară activități miniere se restituie în condițiile legii foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora suprafețe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente din domeniul privat al statului din aceeași localitate sau din alte localități iar în cazul în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora în condițiile legii.
Arată în precizarea la acțiune că la data eliberării adeverinței de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie pârâtului terenul nu mai exista fizic fiind afectat de lucrări miniere.
Prin sentința recurată a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă rezultând implicit că instanța s-a pronunțat și cu privire la precizarea la acțiune prin care s-a solicitat constatarea nulității titlului de proprietate al pârâtului (adeverință de proprietate și proces verbal de punere în posesie).
Deși recurenta susține că terenul în litigiu a fost expropriat anterior validării dreptului de proprietate al pârâtului și respectiv validării dreptului de proprietate, emiterii procesului verbal de punere în posesie, emiterii adeverinței de proprietate și a titlului de proprietate, fiind excavat de lucrările miniere nu a făcut nici o dovadă în cursul cercetării judecătorești, astfel întrucât și critica adusă sentinței în acest sens este nefondată.
3. Prin sentința civilă nr. 702 din 13.03.2012 s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului H. G. și a calității procesuale pasive invocate de pârâta . SA.
S-a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul H. D. G., în contradictoriu cu pârâtele Direcția M. Jilț și ."SA.
S-a luat act de renunțarea la judecarea cererii de intervenție voluntară principală formulată de intervenientul H. D..
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 10.061,50 lei .
S-a respins în rest cererea principală.
Au fost obligate pârâtele la 1.520 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului H. G. invocată de pârâte și întemeiată pe lipsa calității de proprietar exclusiv al terenului care să fi rezultat în urma unui partaj judiciar sau notarial și fără acordul expres al tuturor proprietarilor care nu au fost introduși în cauză, fie în interes propriu, fie în interesul reclamantului că aceasta este neîntemeiată deoarece obiectul cauzei îl reprezintă redarea în circuitul agricol a terenului litigios și plata uzufructului, iar regula unanimității avută în vedere de legislația civilă în vigoare până la data de 01.10.2011 privea doar actele de dispoziție, nu și actele de administrare și de conservare.
Că, titlul de proprietate nr._ din 06.01.2012 și care stabilește o stare de coproprietate cu privire la terenul în litigiu moștenitorilor def. H. E. este emis după . noului cod civil ( Legea nr.287/2009 ), iar potrivit art. 643 al.1 din Noul Cod Civil fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare.
Că, prin declarațiile autentificate sub nr. 1112/09.09.2011Vlădoiu V. și nr.269/29.02.2012 H. D. au fost de acord ca pentru terenul în litigiu reclamantul să primească orice fel de despăgubiri și orice drepturi bănești, iar pârâta nu a solicitat introducerea în cauză a celorlalți coproprietari în conformitate cu prevederile art. 643 alin. 3 din noul Cod civil.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta . SA cu motivarea că despăgubirile au fost acordate prin trecerea pe anexa nr. 23 la Legea nr. 1/2000 pentru că altfel am fi în prezența unei duble reparații a prejudiciului s-a reținut că este neîntemeiată deoarece cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 2490 din 16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta, s-a dispus reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, iar legalitatea reconstituirii în natură a dreptului de proprietate și emiterea titlului de proprietate pentru terenul în litigiu a făcut obiect al cercetării judecătorești chiar la cererea pârâtei în acest sens pronunțându-se sent. civ. nr. 2851/09.12.2009 a Judecătoriei Motru, caz în care nu mai poate fi repusă în discuție legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate în natură, ci prin echivalent, respectiv prin acordarea de despăgubiri așa cum pe cale de excepție pretinde pârâta.
Că, pe de altă parte, din probele administrate în cauză a rezultat că terenul a fost afectat de lucrări miniere desfășurate de pârâtă astfel încât există identitate între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că în temeiul sentinței civile 2490/16.10.2008 a Judecătoriei Motru, reclamantului H. D. G. i-a fost emis titlul de proprietate nr._ /26.02.2009, prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de 0,4998 ha teren având categoria de folosință –vii, situat în extravilanul ., . și la cererea pârâtei . SA, în dosarul nr._ s-a cercetat legalitatea emiterii acestui titlu de proprietate, acțiunea fiind respinsă în mod irevocabil prin sent. civ. 2851/09.12.2009 .
Că, la cererea lui V. D. V., în dosarul nr._, Judecătoria Motru a dispus anularea titlului de proprietate nr._ /26.02.2009 și emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele autoarei H. D. E., mama reclamantului și intervenienților, dar cu menținerea suprafeței și a amplasamentelor cadastrale, ceea ce a determinat emiterea T.P. nr._/06.01.2012 moștenitorilor autoarei H. E. dar pentru aceiași suprafață de teren cu aceiași categorie de folosință și amplasament cadastral ca și cea din T.P._ /26.02.2009.
S-a reținut că din probele administrate în cursul cercetării judecătorești, respectiv constatările experților P. V. și B. M. coroborate cu depozițiile martorilor Tulic T. și G. D., că terenul în suprafață de 4998 mp. având categoria de folosință –vii, situat în extravilanul ., . nu mai există fizic fiind excavat și afectat în totalitate de lucrările miniere de suprafață în vederea exploatării cărbunelui.
Că, în această situație solicitarea reclamantului H. D. G. de redare a terenului în circuitul agricol și refacerea împrejmuirii, chiar dacă ar profita tuturor moștenitorilor autoarei H. E. nu este admisibilă pentru că ar însemna ca pe cale judecătorească instanța să dispună obligarea pârâtelor să aducă la îndeplinire o obligație imposibil de executat cât timp terenul ce se solicită a fi redat în circuitul agricol nu mai există
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor să îi plătească reclamantului H. D. G. c/val producției pe ultimii trei ani de care a fost lipsit, s-a reținut că, din raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de doamna expert B. M. rezultă că lucrările miniere desfășurate de pârâte au afectat terenul proprietatea reclamantului și în acest sens s-a reținut în cuprinsul raportului de expertiză că este afectat terenul în suprafață de 4998 mp., având categoria de folosință –vii, situat în extravilanul ., ..
S-a constat că unul dintre principiile fundamentale ale răspunderii juridice este acela că fiecare este răspunzător pentru propriile sale fapte, principiu deopotrivă valabil și pentru răspunderea civilă delictuală, că răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este instituită prin dispozițiile art. 998 și 999 C.civ. care constituie temeiul de drept comun pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale.
Că, din cuprinsul celor două articole rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu constând în intenție, neglijență ori imprudență.
Că, pentru dezlegarea pricinii s-a impus analiza existenței celor patru condiții generale ale răspunderii, condiții cumulative și din probatoriul administrat în prezenta cauză rezultă fără putință de tăgadă existența unui prejudiciu, constând în efectul negativ suferit de reclamant ca urmare a faptelor pârâtelor și acest prejudiciu nu a fost reparat încă.
Cu privire la întinderea prejudiciului instanța a apreciat că, se cuvine a se restitui reclamantului c/val lipsei de folosință în sumă netă așa cum a fost ea stabilită de către doamna expert B. M. și nu în sumă brută așa cum pretinde reclamantul, deoarece probele cauzei nu au dovedit că lucrările de întreținere și exploatare a terenului litigios au fost desfășurate exclusiv de către reclamantul H. D. G. .
Instanța a apreciat că prejudiciul suferit de reclamant în anii 2007, 2008 și 2009 este de 10.061,50 lei pentru terenul afectat de pârâte .
Instanța a apreciat că se poate reține în sarcina pârâtelor o faptă ilicită în sensul dispozițiilor art. 998 C.civ., activitatea desfășurată de acestea încălcând dreptul subiectiv al reclamantului.
Că, activitățile miniere desfășurate de pârâte, manifestări exterioare a acestor persoane juridice au introdus în contextul relațiilor sociale un factor nepermis prin care s-a încălcat norma dreptului obiectiv și s-au adus prejudicii unui drept subiectiv și în mod evident există un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu în sensul că activitatea minieră desfășurată de pârâte a provocat prejudiciul menționat mai sus.
Cu privire la existența vinovăției s-a apreciat că acțiunile pârâtelor sunt imputabile acestora, fiind aplicabile dispozițiilor OUG 195/2005 care completează în materie dispozițiile art., 998 – 999 C.civ.
Că, potrivit dispozițiilor art. 95 din această lege răspunderea pentru prejudiciu adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă, iar prevenirea și repararea prejudiciului adus mediului trebuie să fie suportată de poluator potrivit principiului „poluatorul plătește” și dispozițiilor art. 68 din același act normativ care stabilește în sarcina persoanelor fizice sau juridice ce desfășoară activități pe terenuri obligația de a evita, de a preveni și de a repara deteriorările aduse calității mediului geologic.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta ."SA.
Recurenta pârâtă a criticat sentința invocând că s-a reținut greșit răspunderea civilă delictuală în sarcina sa întrucât lipsește un element al acestei răspunderi, respectiv vinovăția.
S-a precizat că activitatea minieră s-a desfășurat ca urmare a decretelor de expropriere care nu au fost contestate sau anulate și că este culpa reclamantului care trebuia să fie trecut pe anexa de despăgubirii deîndată ce terenul fuse excavat cu mult înainte de emiterea titlului de proprietate.
O altă critică s-a referit la soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât nu a făcut dovada calității de moștenitor al autoarei H. E. pe numele căreia a fost emis titlul de proprietate nr._ din 26.02.2009, care nu este însoțit de un proces verbal de punere în posesie.
Prin ultima critică s-a arătat că, în speță nu sunt aplicabile disp. OUG 195/2005 și motivarea sentinței pe dispozițiile acestui act normativ sunt străine de natura pricini.
Prin decizia civilă nr. 2401 din data de 03 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a admis recursul declarat de recurenta pârâtă ."SA, împotriva sentinței civile nr. 702 din 13.03.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
S-a dispus modificarea sentinței și s-a respins acțiunea.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
Instanța a interpretat greșit situația dedusă judecății, a pronunțat o sentință cu aplicarea greșită a legii, iar considerentele sentinței sunt în parte străine de natura pricini.
S-a considerat fondat motivul de recurs prin care se invocă lipsa răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei pentru neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 998 cod civil.
Reclamantul și-a întemeiat cererea în fapt pe existența titlului de proprietate nr._ din 26.02.2009 și ulterior pe titlul de proprietate nr._ din 06.01.2012 emis pentru moștenitorii autoarei H. D. E..
Prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză de către experții P. V. și B. M. s-a stabilit că terenul a fost afectat de lucrării de exploatare a cărbunelui începând cu anul 1994 care au continuat până în anul 1999 - concluzie a expertei B. M. și că este afectat de lucrării miniere din anul 1999 – concluzie a expertului P. V..
Ambii experți au stabilit că terenul nu poate fi identificat fizic suprafețele fiind expropriate prin decretul de expropriere nr. 28/1978.
Astfel, fapta pârâtei s-a săvârșit în perioada 1994 – 1999, în temeiul unor decrete de expropriere, deci nefiind culpabilă și nici ilicită, iar dreptul de proprietate pentru reclamant sau pentru moștenitorii autoarei H. E. s-a reconstituit începând cu anul 2009, 2012 – în indiviziune, deci cu mult timp după săvârșirea faptei.
Raportând situația dedusă judecății la starea de fapt evidentă și necontestată a rezultat că elementele răspunderii civile delictuale nu există întrucât reclamantul nu era proprietar în momentul producerii faptelor și nu i s-a încălcat nici un drept subiectiv la acel moment.
Instanța de fond a interpretat greșit atât starea de fapt cât și disp. art. 998 cod civil și a pronunțat o sentință lipsită de temei legal.
Instanța a reținut greșit aplicarea disp. art. OUG 195/2005 întrucât acestea nu sunt aplicabile în speță nefiind vorba despre un prejudiciu creat prin poluarea mediului și mai ales că dovada dreptului de proprietate nu era realizată.
Dreptul de proprietate este nedovedit și pentru faptul că terenul reclamantului nu a putut fi individualizat sub aspectul amplasamentului, ambii experți reținând că terenul nu poate fi fizic individualizat și în această situație caracterul cert al prejudiciului nu s-a putut stabili.
Reținerea de către instanța de fond a caracterului obiectiv al faptei ilicite a recurentei pârâte este greșită întrucât autorul faptei respectiv recurenta pârâtă nu a acționat nici cu intenție, nici din imprudență sau neglijență și la momentul săvârșirii faptei în contextul relațiilor sociale existente la data respectivă acțiunea sa nu reprezenta un factor nepermis prin care să se fi încălcat vreo normă a dreptului obiectiv sau să se fi adus vreun prejudiciu unui drept subiectiv întrucât aceasta a acționat ca urmare a decretelor de expropriere și reclamantul nu era proprietar la acel moment.
Față de cele reținute în mod greșit a apreciat instanța că reclamantului i s-a creat un prejudiciu printr-o faptă culpabilă a recurentei pârâte, urmând ca recursul să fie admis, modificată sentința și respinsă acțiunea.
În raport de soluția adoptată nu s-a mai impus cercetarea motivului de recurs privind lipsa calității procesuale a reclamantului, calitate pe care reclamantul și-a dovedit-o în recurs cu certificatul de moștenitor nr. 21 din 16.05.2012 emis de notar public I. C. A., depus la fila 15 dosar recurs.
4. Împotriva deciziei nr. 2401 din data de 03 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._ a formulat cerere de revizuire revizuentul H. D. G. – la data de 3 oct. 2012..
Motivele sunt în esență următoarele : În fapt a chemat în judecată S.C. C. E. OLTENIA S.A., solicitând să fie obligat să-i redea în circuitul agricol suprafața de 4998 m.p. teren situat în T 10 P 348/8 pe raza comunei Slivilești pentru care posedă titlu de proprietate solicitând și uzufructul pe ultimii 3 ani precum și refacerea plantației de pomi fructiferi și viță de vie.
Arată că instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele să-i achite suma de 10.061 lei cu titlu de uzufruct pe ultimii 3 ani, apreciind că redarea terenului nu se mai poate face, pronunțându-se sentința nr. 702/13.03.2012.
Nu a făcut recurs, întrucât pârâta prin reprezentanții săi a chemat revizuientul la negocieri făcându-i o ofertă de cumpărare a terenului cu care acesta a fost de acord, considerând că aceasta a fost numai o modalitate pentru a-l determina să piardă termenul de recurs.
În acest sens, consideră nelegală și netemeinică decizia Tribunalului Gorj, fiind irevocabilă, ea putând fi retractată într-o cale extraordinară de atac precum revizuirea.
Învederează că înțelege să se prevaleze de s.c. 2851/09.12.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Motru rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului declarat de S.C. C. E. TURCENI prin dec. civilă nr.921/27.04.2010 a Tribunalului Gorj, precum și de s.c. nr. 2490/16.10.2008 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Motru rămasă irevocabilă prin dec. civ. nr. 246/04.02.2009 a Tribunalului Gorj.
Hotărârea judecătorească a cărei revizuire o solicită este în totală contradicție cu cele constatate în considerentele și dispozitivul celor două sentințe sus-amintite care au intrat în puterea lucrului judecat, astfel că se impune anularea celei din urmă.
Arată că prin decizia supusă revizuirii i-a fost anulat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu unde intimata a intrat abuziv în anul 1999, distrugându-i gardul și plantația și unde excavează și în prezent, împroprietărind astfel, nejustificat pe intimată cu terenul revizuientului.
Consideră decizia instanței de recurs ca o hotărâre potrivnică hotărârilor date anterior, întrucât prin acțiunile pe care le-a dedus judecății a avut în vedere abținerea, valorificarea și apărarea proprietății, iar ultima instanță care s-a pronunțat în cauză nu a avut în vedere această stare de fapt și de drept dovedită cu probe.
În drept invocă dispoz. art. 322 pct. 7 C.pr.civilă.
Solicită admiterea cererii, desființarea deciziei nr.2401/03.09.2012 și pronunțarea unei soluții legale și temeienice.
Prin decizia nr.3313/2012, pronunțată în dosarul nr._/95/2012 de către Tribunalul Gorj s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul H. D. G., împotriva deciziei civile nr. 2401 din 03.09.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a sentinței civile 2851/09.12.2009 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 2490/16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în favoarea Curții de Apel C..
Pentrua decide astfel, instanța a reținut
Prin cererea adresată Tribunalul Gorj secția Civilă și înregistrată sub nr._/95/2012 revizuentul H. G. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2401 din 03.09.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a sentinței civile 2851/09.12.2009 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 2490/16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, indicând ca temei de drept disp. art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, respectiv existența unor hotărârii definitive potrivnice date de instanțe de grade deosebite în una și aceeași pricină între aceleași persoane având aceeași calitate.
Conform disp. art. 323 alin. 2 Cod procedură civilă în cazul art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice .
În speță instanța mai mare în grad față de Judecătoria Motru care a pronunțat sentințele nr. 2851/09.12.2009 și nr. 2490/16.10.2008 și tribunalul Gorj care a pronunțat decizia civilă nr. 2401/03.09.2012 este Curtea de Apel C., astfel încât urmează ca în baza art. 323 alin. 2 Cod procedură civilă raportată la art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă să decline competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel C..
După declinare, s-a format Dosar_ pe rolul Curții de Apel C., cu termen la 17 ianuarie 2013.
Cererea de revizuire este nefondată și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă reglementează ca motiv de revizuire situația în care „există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Art. 327 Cod procedură civilă prevede că în cazul hotărârilor definitive potrivnice, instanța de revizuire va anula cea din urmă hotărâre.
Fundamentul acestui caz de revizuire îl reprezintă instituția autorității lucrului judecat cu functia sa de exceptie de procedura, de ordine publica.
Autoritatea de lucru judecat constituie un principiu de interes general al procesului civil, în conformitate cu care ceea ce s-a hotărât în mod irevocabil se consideră că exprimă adevărul, iar judecata nu mai poate fi reluată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 163 alin. 1 Cod procedura civila, un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și aceeași cauză nu mai este posibil.
Autoritatea de lucru judecat îndeplinește două funcții, din punct de vedere procesual: una de excepție și una de prezumție.
Excepția are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată, impunând condiția identității de acțiuni care privesc același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Prezumția se întemeiază pe regula că o constatare făcută printr-o hotărâre definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, așadar, spre deosebire de excepție, prezumția reclamă diversitate de acțiuni și identitate de chestiuni.
Dar, în cazul revizuirii interesează funcția procesuală de excepție.
Deși excepția autorității de lucru judecat are caracter absolut și deci poate fi invocată și din oficiu de către instanță, uneori este posibil ca în aceeași pricină două instanțe deosebite sau chiar aceeași instanță, în dosare distincte, să pronunțe hotărâri potrivnice, astfel încât fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă.
Dacă, din diferite motive, partea interesată nu a invocat excepția autorității de lucru judecat și nici instanța din oficiu nu a ridicat-o, situația creată poate fi remediata numai pe calea extraordinară de atac a revizuirii, întemeiată pe cazul de revizuire reglementat prin art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă.
Deci, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ, este întemeiată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1. existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); 2. hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite; 3. să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; 4. în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.
Astfel, chiar și atunci când excepția autorității de lucru judecat a fost pusă în discuție și s-a respins în al doilea proces, partea nu mai poate reitera aceeași excepție pe calea revizuirii, deoarece se opune de această dată însăși puterea de lucru judecat asupra rezolvării date chiar acestei excepții procesuale.
De asemenea, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța de revizuire, deși este o instanță superioară celei care a pronunțat hotărârea ce se cere a fi anulată, nu exercită totuși un control judiciar propriu-zis pe fond, limitându-se doar la anularea (iar nu reformarea) celei din urmă hotărâri, dacă s-a nesocotit autoritatea lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre.
În speță, revizuentul a solicitat anularea deciziei nr. deciziei civile nr. 2401 din 03.09.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ indicând ca fiind potrivnică sentinței civile 2851/09.12.2009 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 2490/16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, invocând ca temei de drept disp. art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, respectiv existența unor hotărârii definitive potrivnice date de instanțe de grade deosebite în una și aceeași pricină între aceleași persoane având aceeași calitate.
În prima situație, tribunalul pronunțând decizia a cărei anulare se cere, a fost instanță de recurs, dar a reformat hotărârea primei instanțe, a modificat-o în sensul respingerii acțiunii, deci a evocat fondul.
În celelalte două situații, sentințele pronunțate în ordine cronologică și indicate ca fiind sentințele față de care decizia 2401/2012 este potrivnică, au evocat fondul fiind păstrate în calea de atac a recursului.
Într-adevăr, din această perspectivă apare întrunită cerința legală prev. de art. 322 partea introductivă teza finală, în sensul că hotărârile judecătorești sunt definitive, au evocat fondul, fiind pronunțate în dosare diferite.
Pe de altă parte, prin indicarea a două sentințe față de care decizia a cărei anulare se cere apare potrivnică, Curtea va analiza contrarietatea invocată dintr-o dublă perspectivă, în raport cu fiecare dintre cele două sentințe judecătorești arătate: s.c.2490/2008 și s.c. 2851/2009.
- Astfel, prin sentința 2490/16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ – păstrată în recurs, a fost admisă în parte plângerea formulată de petiționarul H. D. G., în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de fond funciar Slivilești, Comisia Județeană de fond funciar Gorj și pârâtul C. E. Turceni SA, fiind obligată intimata Comisia Locală de fond funciar Slivilești să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 4998 mp. pentru care a eliberat adeverința de proprietate nr.1725/03.04.2006 și proces verbal de punere în posesie și să o înainteze intimatei Comisia Județeană Gorj de fond funciar.
De asemenea, a fost obligată intimata Comisia Județeană Gorj de fond funciar să elibereze petentului titlul de proprietate
Prin decizia a cărei anulare se cere 2401 din 3.09.2012 pronunțată în Dosar_ de Tribunalul Gorj, s-a admis recursul declarat de recurenta pârâtă ."SA, împotriva sentinței civile nr. 702 din 13.03.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
S-a dispus modificarea sentinței și s-a respins acțiunea privind redarea în circuitul agricol a terenului litigios și plata uzufructului.
Pe de-o parte Curtea constată că în cel de-al doilea proces, nu s-a ridicat excepția, dar apreciază că nu operează autoritatea de lucru judecat, neexistând tripla identitate cerută de lege. Astfel chiar dacă există identitate de părți, fie și parțială, cu privire la obiect și cauză, nu există identitate.
În privința obiectului principal, trebuie arătat că în primul dosar litigiul este în materia fondului funciar, comisiile cu atribuții în acest sens, fiind obligate la întocmirea și eliberarea titlului de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie, iar în cel de-al doilea proces, obiectul îl reprezintă pretențiile reclamantului la plata lipsei de folosință a terenului, pârât în această cerere nemaifiind comisiile de fond funciar, ci ,,C. E. OLTENIA"SA.
Față de caracterul diferit al obiectului celor două cereri, apare evident că și în privinta cauzei, ca element structural al triplei identitati ceruta de exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta apreciaza ca cele doua actiuni nu au avut aceeasi cauza, ca fundament al dreptului, respectiv al raportului juridic dedus judecatii, prima cerere fiind întemeiată pe dispozițiile legii speciale a fondului funciar și cea de-a doua, pe dreptul comun.
- Într-adevăr, prin sentința civilă nr.2859/09.12.2009 pronunțată în dosarul nr._, păstrată în recurs, s- a respins acțiunea civilă având ca obiect fond funciar formulată de reclamantul . SA în contradictoriu cu detentorul H. D. G. și intimatele Comisia locală de fond funciar Slivilești și Comisia județeană de fond funciar Gorj.
De asemenea, prin decizia a cărei anulare se cere 2401 din 3.09.2012 pronunțată în Dosar_ de Tribunalul Gorj, s-a admis recursul declarat de recurenta pârâtă ."SA, împotriva sentinței civile nr. 702 din 13.03.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
S-a dispus modificarea sentinței și s-a respins acțiunea privind redarea în circuitul agricol a terenului litigios și plata uzufructului.
Pe de-o parte Curtea constată că în cel de-al doilea proces, nu s-a ridicat excepția, dar apreciază ca și în ipoteza analizată în precedent, că nu operează autoritatea de lucru judecat, neexistând tripla identitate cerută de lege. Astfel chiar dacă există identitate de părți, fie și inversate cu privire la calitate, cu privire la obiect și cauză, nu există identitate.
În privința obiectului principal, trebuie arătat că în primul dosar litigiul este în materia fondului funciar, analizându-se legalitatea titlului de proprietate într-o cerere având ca obiect anularea actelor premergătoare și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/26.02.2009 emis în favoarea pârâtului H. D. G. pentru suprafața de 4998 mp, teren arabil, iar în cel de-al doilea proces obiectul îl reprezintă pretențiile reclamantului la plata lipsei de folosință a terenului, pârât în această cerere fiind ,,C. E. OLTENIA"SA.
Față de caracterul diferit al obiectului celor două cereri, apare evident că și în privinta cauzei, ca element structural al triplei identitati ceruta de exceptia autoritatii de lucru judecat, se concluzionează în sensul ca cele doua actiuni nu au avut aceeasi cauza, ca fundament al dreptului, respectiv al raportului juridic dedus judecatii, prima cerere fiind întemeiată pe dispozițiile legii speciale a fondului funciar și cea de-a doua, pe dreptul comun.
Prin urmare, condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire bazată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., acelea ca cele doua procese sa fie una si aceeasi pricina, cu aceeași cauză și obiect, nu numai părți - elemente constitutive ale exceptiei autoritatii lucrului judecat, nu sunt îndeplinite, urmând ca cererea de față să se respingă ca atare.
Având în vedere aceste considerente, dar si faptul ca o discuție privind modul de valorificare a dreptului de proprietate din perspectiva tuturor prerogativelor sale, de către titularul său, vizeaza fondul cauzei, respectiv legalitatea și temeinicia deciziei a cărei anulare se cere, nu poate fi purtată în cadrul procesual oferit de revizuirea întemeiată pe disp. art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă – urmeaza a respinge ca nefondata cererea de fata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul H. D. G., cu domiciliul în comuna Slivilești, ., împotriva deciziei civile nr. 2401 din data de 03 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, arătată ca fiind potrivnică față de sentința nr. 2851 din data de 9 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și de sentința nr. 2490 din data de 16 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. C. E. OLTENIA S.A., cu sediul în localitatea Turceni, ., județul Gorj, DIRECȚIA M. JILȚ, cu sediul în localitatea Mătăsari, județul Gorj, H. D. D., cu domiciliul în oraș Motru, ., ., ., județul Gorj, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 ianuarie 2013.
Președinte, C. R. | Judecător, T. R. | Judecător, M. L. N. A. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.T.R.
Tehn.I.C.
Ex.2/12.02.13
Jud.rec.N. Ș.,
C.A. M. și
M. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 5524/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Reziliere contract. Decizia nr. 5886/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
