Pretenţii. Decizia nr. 6668/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 6668/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 6176/318/2011*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 6668/2013

Ședința publică de la 18 Iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: P. P.

Judecător: M. P.

Judecător: M. C.

Grefier: M. M.

x.x.x

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta . SA, SOCIETATE ADMINISTRATA IN SISTEM DUALIST, împotriva deciziei civile nr. 169/02.04.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj– Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. ST. I. și intimatele pârâte E. M. DE CARIERĂ R. - PEȘTEANA, S.: D. M. TÂRGU JIU, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă . SA, SOCIETATE ADMINISTRATA IN SISTEM DUALIST și intimatele pârâte E. M. DE CARIERĂ R. - PEȘTEANA, S.: D. M. TÂRGU JIU, reprezentate de consilier juridic U. L. L., și intimatul reclamant B. ST. I., asistat de avocat D. D..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se următoarele:

- recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege;

- recursul este netimbrat.

Consilier juridic U. L. L., pentru recurentă, depune în ședința publică dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei, consemnată prin chitanța nr._-168-0128/17.06.2013 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după care,

Curtea, constatând că nu sunt excepții de invocat și cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.

Consilier juridic U. L. L., pentru recurentă și intimate, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind redarea terenului în circuitul agricol.

Avocat D. D., pentru intimatul reclamant, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Gorj și, respectiv, a sentinței pronunțate de Judecătoria Tg.J.., ca fiind legale și temeinice.

A solicitat cheltuieli de judecată, depunând chitanță pentru onorariu avocat, bon fiscal privind cheltuielile efectuate cu transportul și concluzii scrise.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr._/2011 a fost soluționată cauza înregistrată sub nr._, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, admiterii în parte a acțiunii cu completarea ulterioară, fiind obligată pârâta să înfunde canalul de scurgere a apei de pe terenul reclamantului și să-și ridice materialele ce provin de la dezafectarea benzilor, de pe terenul reclamantului, iar în caz de refuz, a fost obligată pârâta la 50 lei/zi de întârziere, daune cominatorii, precum și la 1287,78 lei despăgubiri civile, cât și 2410 lei, cheltuieli de judecată.

împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile, iar prin decizia nr. 124/2012, pronunțată de Tribunalul Gorj au fost admise apelurile, desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin sentința civilă nr._/23.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta E.C. R. (prin întâmpinarea depusă la fila 11 în dosarul nr._ ), după reorganizare, fiind introdusă în cauză S.C. C. E. Oltenia SA Turceni-S. D. M. Tg-J..

A fost admisă în parte acțiunea, precizată ulterior, formulată de reclamantul B. St. I., domiciliat în comuna Bîlteni, . în contradictoriu cu pârâta S.C. C. E. Oltenia SA Turceni- S. D. M. Tg-J., cu sediul în Tg-J., .. 1-15, jud. Gorj.

A fost obligată pârâta să ridice grămezile de gunoi și turnul de apă de pe terenul în litigiu în suprafață de 2500 mp, situat în ., . titlul de proprietate nr._/2003.

A fost obligată pârâta să readucă terenul descris anterior în starea de folosință corespunzătoare categoriei menționată în titlul de proprietate nr._/2003, respectiv arabil, prin înfundarea canalului de scurgere existent pe acest teren și executarea lucrărilor descrise în raportul de expertiză întocmit în cauză de către inginer P. T. (fila 36 din dosarul nr._ ).

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1287,78 lei despăgubiri civile reprezentând venitul net ce se putea obține de pe terenul în litigiu în anii 2008, 2009 și 2010, precum și suma 4382 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Au fost respinse cererile privind daunele cominatorii și ridicarea stâlpilor.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul unui teren în suprafață de 2500 m.p. situat în satul Fărcășești, jud. Gorj, ., având ca vecini: la N - B. Ghe. I., la E - Benzi CNLO, la S- C. I., la V - HC 57, conform titlului de proprietate nr._/2003 și procesului verbal de punere în posesie nr. 18/2003.

Că pârâta a plătit reclamantului contravaloarea uzufructului aferent acestei suprafețe, conform convențiilor încheiate în anii 2003, 2004 și 2005 (depuse la filele 32-34), după care nu a mai achitat contravaloarea uzufructului, deși (potrivit expertizelor întocmite în cauză de ing. P. T. și G. L.) pe terenul reclamantului se află un canal de scurgere ce colectează apele de la sectorul de producție Fărcășești, un alt drum al Est de canalul mare HC 57, grămezi de pământ, mlaștină, vegetație lemnoasă, bucăți de beton, pietriș, instalația turnului de apă, baza unui postament al unei benzi dezafectate, lucrări și materiale aparținând

EMC R., precum și 6 stâlpi de beton pentru transportul energiei cu privire la care reclamantul a precizat că nu cunoaște dacă aparțin pârâtei.

S-a reținut că terenul descris se află într-o zonă afectată de lucrări miniere și nu există la Nord și Sud teren amenajat pentru agricultură, iar apa de la turn se scurge pe terenul reclamantului deoarece la turnul de apă nu există nici un canal de scurgere amenajat care să deverseze apa în canalul colector ce traversează proprietățile vecinilor reclamantului și datorită scurgerii apelor, cât și faptul că terenul reclamantului se constituie într-un fond inferior față de vecinul de nord, apa băltește permanent, transformând terenul într-un loc mlăștinos și apele din canalul colector al apelor uzate de la sectorul de producție se revarsă în mlaștina ce s-a format pe terenul reclamantului.

Că în anii 1990-1995, conform depozițiilor martorilor, reclamantul a lucrat terenul și la acel moment pe teren existau stâlpi pentru transportul energiei, iar după punerea reclamantului în posesie și eliberarea titlului de proprietate, pârâta i-a plătit contravaloarea uzufructului pe o perioadă de 3 ani (2003-2005), recunoscând astfel că a afectat dreptul de folosință al reclamantului, însă din anul 2006 nu a mai achitat acestuia contravaloarea lipsei de folosință și nici nu a luat măsuri pentru aducerea terenului în starea de folosință corespunzătoare categoriei menționată în titlul de proprietate nr._/2003, respectiv arabil.

S-a reținut că susținerea pârâtei în sensul că terenul în litigiu a fost preluat de către reclamant în starea actuală, nu este dovedită cu raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._ și HGJ 314/2002 care se referă la alți proprietari și altă suprafață de teren, probele administrate în prezenta cauză, inclusiv convențiile depuse de pârâtă (în baza cărora a plătit uzufructul reclamantului) dovedind faptul că terenul reclamantului a fost folosit pentru obținerea produselor agricole, fiind degradat din culpa pârâtei (culpă recunoscută prin plata uzufructului).

În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani, s-a reținut că este întemeiat întrucât reclamantul nu poate utiliza terenul din culpa pârâtei, acestuia fiindu-i creat un prejudiciu ce constă în lipsa de folosință a terenului care, potrivit raportului de expertiză agricolă constă în contravaloarea producției de cereale pe care reclamantul ar fi putut-o realiza în ultimii trei ani, contravaloare ce se ridică la suma de 1287, 78 lei.

S-a reținut din probatoriul administrat în cauză că terenurile au fost redate proprietarilor, și astfel aceștia au dreptul de a dispune și de a folosi în mod exclusiv bunul lor, neputând fi obligați la cedarea proprietății sau a unor elemente componente a acesteia, în speță, folosința, decât pentru cauză de utilitate publică și contra unei drepte și prealabile despăgubiri, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit să aibă acest teren liber de orice lucrări sau materiale ale unității pârâte, fiind totodată îndreptățit să beneficieze de terenul corespunzător categoriei de folosință menționată în titlul său de proprietate.

Împotriva sentinței . SA prin E. M. de Carieră R. - Peșteana și . SA prin S. D. M. Tg-J. au declarat apel criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Au susținut că în mod greșit prima instanță a admis capătul de cerere privind obligarea de redare în circuitul agricol a terenului având în vedere că în conformitate cu art.4 din HG 926/2003 și Legea 85/2003, astfel de operațiuni presupun efectuarea într-o anumită procedură prin constituirea de perimetre de ameliorare, amenajare și reconstrucție ecologică în temeiul unor proiecte de ecologizare realizate de instituții specializate.

Că aceste lucrări se realizează în etape succesive, efectuându-se de instituții avizate de Ministerul Agriculturii-respectiv de Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

Arată că redarea în circuitul agricol nu se poate face pe suprafețe mici fiind necesar a fi afectat un perimetru vast pentru realizarea proiectului tehnic impus de reglementările legale.

Că reclamantul a fost validat pentru despăgubiri fiind trecut la anexa 39 tocmai pentru că terenul nu era liber, respectiv avea amplasat pe una din laturi un balon de apă pe un stâlp, precum și stâlpi de înaltă tensiune din rețeaua de distribuție energie electrică.

Prin decizia civilă nr. 169/02.04.2013, Tribunalul Gorj a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantele pârâte . SA prin E. M. de Carieră R. - Peșteana și . SA Turceni, S.: D. M. Târgu Jiu împotriva sentinței civile nr._ din 23.11.2012 pronunțată de Judecătoria TG - J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. Șt I..

A obligat pârâtele la 700 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul reclamant

Pentru a pronunța această deciziei, Tribunalul a reținut următoarele:

Art.4 din HG 926/2003 invocat de apelante privește alocarea resurselor financiare necesare procesului de închidere definitivă și conservarea unor mine și cariere aflate la acea dată în patrimoniul fostei Companii Naționale a Lignitului Oltenia SA.

Faptul că aceste lucrări de redare în circuitul agricol s-ar face din alocațiile bugetare aprobate cu această destinație în bugetul Ministerului Economiei nu are nici o relevanță întrucât apelantele se află în subordinea directă a acestuia, aceasta unitate având ca acționar majoritar Statul Român.

Din probatoriile administrate în cauză în cursul cercetării judecătorești rezultă că deteriorarea terenului reclamantului se datorează folosirii în mod defectuos de către apelantele pârâte a instalațiilor de apă care vin din sediul sectoarelor de producție ale EMC R..

Cum reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenurile în litigiu, acesta are dreptul de a dispune de acestea și de a le folosi în mod exclusiv, fiind îndreptățit să aibă acest teren liber de orice lucrări sau materiale ale unității pârâte, și respectiv să beneficieze de terenul său corespunzător categoriei de folosință menționat în titlul de proprietate, astfel încât în mod corect a fost admisă în parte acțiunea cu precizarea ulterioară, fiind obligată pârâta să readucă terenul reclamantului în starea de folosință corespunzător categoriei menționate în titlul de proprietate.

Din probatoriile administrate în cauză, inclusiv convențiile depuse de pârâtă (în baza cărora a plătit uzufructul reclamantului), rezultă faptul că terenul reclamantului a fost folosit pentru obținerea produselor agricole fiind degradat din culpa pârâtei, astfel încât și criticile aduse în acest sens sentinței sunt nefondate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta . SA, SOCIETATE ADMINISTRATA IN SISTEM DUALIST.

În motivare a arătat că instanța de apel a menținut in mod netemeinic și nelegal capătul de cerere privind obligația de redare in circuit agricol, având in vedere ca ,in conformitate cu legislația in vigoare, respectiv ari 4 din HG 926/2003 si Legea 85/2003, astfel de operațiuni presupun efectuarea ., prin constituirea de perimetre de ameliorare, amenajare si reconstrucție ecologica, in temeiul unor proiecte de ecologizare, realizate de instituții specializate.

Aceste lucrării se realizează in etape succesive, lucrările efectuându-se de instituțiile avizate de Ministerul Agriculturii-respectiv de Agenția Naționala pentru Resurse Minerale, ce are ca atribuții principale, printre altele, potrivit art.55 din Lg 85/2003, avizarea documentațiilor privind executarea activităților miniere, cu prevederea si aprobarea masurilor de protecție a mediului si de reconstrucție ecologica, cu fonduri alocate de la bugetul de stat.

De asemenea, redarea in circuitul agricol nu se poate face pe suprafețe mici, fiind necesar a fi afectat un perimetru vast pentru realizarea proiectului tehnic impus de reglementările legale.

A mai arătat că în mod eronat a retinut instanța de fond ca unitatea recurentă nu a dovedit ca reclamantul a preluat acest teren in anul 2003 in starea actuala, desi reclamantul a fost validat pentru despăgubiri, fiind trecut la anexa 39, tocmai pentru ca terenul nu era liber, respectiv avea amplasat pe una din laturi un balon de apa, pe un stâlp, precum si stâlpi de inalta tensiune din rețeaua de distribuție a energiei electrice, acesta solicitând sa preia terenul pe amplasamentul in cauza.

Si din depozițiile martorilor reiese ca terenul, anterior anului 2003, era in aceeași stare, cu aceleași obiective amplasate, acesta lucrandu-1 in perioada 1990-1995, nu si după aceasta perioada.

Faptul ca terenul reclamantului se constituie . fata de vecinul de nord nu poate fi imputabil unității noastre, dat fiind ca așa este constituita zona, terenul reclamantului aflându-se la baza unei coline, împădurite cu puieți de salcâmi si alți arbuști, la marginea unui canal ce deservește localitatea, prevăzut cu rigole, este firesc ca pe teren sa se colecteze ape, acesta fiind si motivul pentru care nu a fost pus de la început in posesie pe acest amplasament. De fapt, afirmațiile petentului sunt contradictorii, susținând ca recurenta a săpat terenul, făcând gropi, acesta fiind probabil în accepțiunea sa motivul pentru care este mai jos decât al vecinului., pe de alta parte susține ca societatea a depozitat pământ si mal extras din decolmatarea canalului, făcând grămezi, prin urmare pe o suprafața atât de mica nu se puteau face si gropi si dâmburi, mai ales ca se afirma ca s-a lucrat cu utilaje, ca sunt si drumuri de acces, canale deschise, bazinul de apa, precum si stâlpii de electricitate.

Totodată, a arătat că în mod greșit instanța de apel a respins argumentele recurentei cu privire la aplicabilitatea in cauza a prevederilor Hotărârii de Guvern 926/2003 si Legii 85/2003, care dispun ca in astfel de situații lucrările de redare si ameliorare se efectuează de instituții avizate de Ministerul Agriculturii, respective Agenția Naționala pentru Resurse Minerale - iar nu de Ministerul Economiei, cum greșit a reținut instanța. Prin urmare, singurul argument pentru care respinge această apărare, respectiv, că și recurenta face parte din Ministerul Economiei, nu este pertinent.

A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea in parte a deciziei instanței de apel in sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea la redarea in circuit agricol.

Curtea constată a fi nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Critica recurentului în sensul că operațiunile la care a fost obligată prin sentința de fond, menținută de instanța de apel, s-ar efectua într-o anumită procedură conform art. 4 din HG nr. 926/2003 nu este fondată.

Actul normativ invocat are în vedere, așa cum reiese chiar din denumirea sa, cu totul altă situație decât cea din speța de față.

Astfel, potrivit acestei hotărâri, privind aprobarea conservării, închiderii definitive și monitorizării factorilor de mediu post-închidere a unor mine și cariere, etapa a VII-a, art. 4 Cheltuielile pentru conservarea, închiderea definitivă a minelor și carierelor, inclusiv monitorizarea factorilor de mediu post-închidere, fundamentate în programele tehnice de dezafectare și ecologizare, elaborate în acest scop și avizate conform legii, inclusiv cheltuielile pentru conservare și proiectare aferente, se acoperă din surse proprii și din alocațiile bugetare aprobate cu această destinație în bugetul Ministerului Economiei și Comerțului, în baza listelor anuale de lucrări întocmite de ordonatorul principal de credite.

În speță, nu se pune problema închiderii unei mine și monitorizării factorilor de mediu post-închidere, ci este vorba de repararea unui prejudiciu cauzat reclamantului prin fapta proprie, obligație având ca temei art. 998-999cod civ. și readucerea terenului în starea de folosință anterioară prin ridicarea gunoiului depozitat pe teren și a turnului de apă construit pe acesta.

În speță, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 55 din legea nr. 85/2003, nefiind vorba de avizarea unor documentații privind executarea activităților miniere cu prevederea și aprobarea măsurilor de protecția mediului și de reconstrucție ecologică cu fonduri alocate de la bugetul de stat.

Chiar dacă lucrările la care a fost obligat pârâtul s-ar face cu fonduri alocate de la bugetul de stat cu avizarea ANPRM, acest lucru nu înlătură răspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa proprie, neavând relevanță modul de alocare a fondurilor.

Nici susținerea recurentului în sensul că redarea în circuitul agricol nu se poate face pe suprafețe mici, fiind necesar realizarea unui proiect tehnic nu poate fi primită.

Recurentul a fost obligat să ridice gunoiul depozitat pe teren să ridice turnul de apă, să înfunde canalul de scurgere de pe suprafața respectivă, și să facă anumite lucrării de decopertare și aducere de teren fertil, lucrări pentru care nu a dovedit că ar fi necesar un proiect tehnic, pe de o parte, iar pe de altă parte, modul în care debitorul unei obligații întemeiate pe dispozițiile art. 998-999 cod civ. își va aduce la îndeplinire obligația nu are relevanță.

Faptul că reclamantul ar fi primit terenul respectiv în starea actuală nu înlătură răspunderea pârâtului reclamantul, în calitate de proprietar având dreptul să ceară oricărei persoane care îi împiedică posesia și folosirea terenului să înceteze această împiedicare și repararea prejudiciului cauzat în acest fel.

Având în vedere considerentele arătate, constatând că decizia atacată este temeinică și legală, în baza art. 312 cod proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

În baza art. 274 cod proc. civ. va fi obligat recurentul-pârât la cheltuieli de judecată către intimatul –reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta . SA, SOCIETATE ADMINISTRATA IN SISTEM DUALIST, împotriva deciziei civile nr. 169/02.04.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj– Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. ST. I. și intimatele pârâte E. M. DE CARIERĂ R. - PEȘTEANA, S.: D. M. TÂRGU JIU, având ca obiect obligație de a face.

Obligă recurenta . SA, SOCIETATE ADMINISTRATA IN SISTEM DUALIST către intimatul reclamant B. ST. I. la 900 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2013.

Președinte,

P. P.

Judecător,

M. P.

Judecător,

M. C.

Grefier,

M. M.

Red.jud.M.P.

Tehnored.M.M.

2ex./27.06.2013

j.a.V.N.

j.f. G.S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 6668/2013. Curtea de Apel CRAIOVA