Pretenţii. Decizia nr. 7813/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7813/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 916/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 7813
Ședința publică de la 04 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. P.-P.
Judecător - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de B. M. A. împotriva deciziei civile nr. 4556 din 2 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimatul S. R. – prin Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței că prin încheierea de ședință din data de 20 iunie 2012, cauza a fost suspendată potrivit dispozițiilor art. 242 pct.2 Cod Pr.Civilă iar prin referatul întocmit de grefa secției la data de 21 iunie 2013, dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, cu propunerea de perimare, având în vedere faptul că a rămas în nelucrare mai mult de un an de zile, după care:
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr.542 din 12 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr._, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. M. A., împotriva sentinței civile nr. 493 de la 07 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect pretenții. .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Reclamanta și-a întemeiat cererea privitoare la despăgubiri pe dispozițiile art.5 alin.1 lit. „a” din Legea nr.221/2009, potrivit cărora, persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau descendenții până la gradul al II-lea, inclusiv, pot solicita despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, astfel că trebuie avute în vedere dispozițiile art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 și dispozițiile art.147 din Constituție.
Potrivit art.147 alin.(1) din Constituție, decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen, dispozițiile a căror neconstituționale s-a constatat sunt suspendate de drept.
În raport de dispozițiile art.31 alin.1 și 3 din Legea nr.47/1992, decizia care a declarat neconstituționalitatea unei dispoziții legale este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția.
Decizia este general obligatorie, opozabilă ergo omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că după publicare decizia are efect în cauzele aflate în curs de soluționate sau care se vor soluționa în viitor.
Asupra caracterului și obligativității acestor decizii s-a pronunțat Curtea Constituțională (Decizia nr.186 din 18 noiembrie 1999, Decizia nr.169 din 2 noiembrie 1999).
Deși la data soluționării apelului termenul de 45 zile prevăzut de textul constituțional nu a expirat, dispozițiile art.5 alin.(1) lit. „a” din Legea nr.221/2009 nu mai pot fi aplicate, suspendarea echivalând cu inexistența normei juridice, cu atât mai mult cu cât se prevede expres că după împlinirea termenului dispozițiile legale își încetează efectele.
Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională, nu se mai aplică, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplică dispozițiile declarate neconstituționale, continuând soluționarea cauzei are obligația să nu aplice în acea cauză, dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale.
În măsura în care este necesar, instanța judecătorească aplică direct dispozițiile Constituției de care depinde soluționarea procesului, în lipsa unei reglementări legale care să fi înlocuit dispozițiile declarate neconstituționale, promovând actualitatea principiilor statului de drept, asigurarea supremației Constituției și importanța controlului constituționalității legilor de către Curtea Constituțională, ca factori pentru întărirea statului de drept.
Cum, în speță, dispozițiile pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea și care au fost avute în vedere de prima instanță la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral nu mai sunt aplicabile întrucât contravin Constituției – se constată că sentința este lipsită de temei legal.
Cum sentința civilă atacată în cauză a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale și având în vedere considerentele de mai sus, s-a constatat că recursul formulat în cauză este nefondat, motivele invocate de către reclamantă neputându-se încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoz.art.304 Cod Procedură Civilă.
La data de 14 aprilie 2011, petenta B. M. A. a formulat cerere privind îndreptarea erorii / lămurirea / completarea deciziei nr.542 din 12 aprilie 2011, pronunțată de instanța de recurs, înregistrată sub nr._ iar prin încheierea de ședință din data de 10 mai 2011 Curtea de Apel C. a suspendat cauza în temeiul dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 cod pr.civ.
La data de 6.02.2012 petenta a investit instanța de recurs cu două cereri identice înregistrate sub nr._ și nr._ în precizarea căii de atac împotriva deciziei civile nr.542/12.04.2011 solicitând recalificarea fazei de recurs în apel, în conformitate cu excepțiile de ordine publică invocate în raport de disp.art.281, 2811, 281 2 Cod pr.civilă.
Ulterior prin cererea înregistrată sub nr._ * petenta a solicitat repunerea pe rol a dosarului nr._ suspendat în baza art.242 Cod pr.civilă pentru îndreptarea erorilor, lămurirea și completare deciziei nr.542/12.04.2012 invocând excepția de nelegalitate refritor la redefinirea fazei procesuale din apel în recurs.
A învederat că recalificarea căii de atac din apel în recurs a fost solicitată de către intimat.
Prin precizarea depusă la dosar fila 25, petenta a învederat că precizează calea de atac împotriva acestei decizii ca fiind recursul care este admisibil, invocând jurisprudența ICCJ, art.6 din CEDO, art.304 punct 1,3, 5 Cod pr.civilă .
A precizat că, intimata nu avea dreptul să ceară schimbarea calificării căii de atac, solicitând înaintarea recursului ICCJ .
Prin decizia civilă nr.4556 din 2 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ *, s-a declinat competența soluționării recursului declarat de petenta B. M. A., împotriva deciziei civile nr. 542 din 12.04.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție .
Curtea având în vedere precizarea petentei referitoare la calea de atac exercitată împotriva deciziei civile nr.542/12.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel C., în raport de disp.art.158 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, a constatat că potrivit disp.art.3 punct 3 Cod pr.civilă nu este competentă material cu soluționarea acestui recurs.
Competența materială pentru soluționarea recursului exercitat împotriva hotărârilor curților de apel aparține, potrivit art.4 punctul 1 Cod pr.civilă, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Fiind vorba de o necompetență de ordine publică în sensul art.159 alin.1 punct 2 Cod pr.civilă, Curtea în conformitate cu disp.art.158 alin.3 Cod pr.civilă declarându-se necompetentă, se desesizează, trimițând dosarul instanței competente material cu soluționarea căii de atac a recursului împotriva deciziei nr.542/12.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel C..
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuienta B. M. A., cerere înregistrată la data de 13.04.2012 sub nr. de dosar_ .
Cererea de revizuire este perimată, având în vedere că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 20 iunie 2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod pr. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod pr. Civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, instanța, în baza art.248 și urm. Cod procedură civilă, urmează a constata perimată cererea de revizuire formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Constată perimată cererea de revizuire formulată de B. M. A. împotriva deciziei civile nr. 4556 din 2 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimatul S. R. – prin Ministerul Finanțelor Publice.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2013.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, E. S. | Judecător, M. M. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.P.-P.
Tehn.MC/2 ex.
Data red. 19.09.2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 7516/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretenţii. Decizia nr. 6428/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
