Pretenţii. Decizia nr. 9068/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9068/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 8638/311/2010
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9068
Ședința publică de la 21 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător R. M.
Judecător A. M.
Grefier G. Ț.
***************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții A. V., A. M., M. N., împotriva deciziei civile nr.48 din 19.03.2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant D. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la strigarea cauzei la ordine au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal și au fost depuse la dosarul cauzei prin serviciul registratură, concluzii scrise și cerere de strigarea cauzei după ora 11 fiind în imposibilitate de a ajunge la această oră din motive obiective formulată de către apărătorul ales al intimatului reclamant D. M. și de către recurenta pârâtă M. N. originalul chitanței taxei judiciare de timbru, după care,
Conform prevederilor Regulamentului de Ordine Interioară instanța lasă cauza pentru strigarea la ora.11.30.
La a doua strigare la sfârșitul ședinței a răspuns intimatul reclamant D. M. asistat și reprezentat de avocat E. D..
Curtea constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat E. D. pentru intimatul reclamant D. M., a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul O. ca fiind legală și temeinică. Arată că critica adusă celor două instanțe pentru soluția adoptată este nefondată având în vedere că don întreg probatoriul administrat în cauză s-a făcut dovada certă a faptei ilicite a recurenților pârâți care nu și-au îndeplinit obligația legală de a-și întreține corespunzător șanțul din dreptul proprietății acestora, șanț care colectează apele pluviale și traversează proprietățile părților. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată și depune concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin decizia civilă nr. 48 din 19.03.2013, pronunțată de Tribunalul O., a fost respins apelul declarat de apelanții pârâți A. V., A. M. și M. N., domiciliați în comuna ., împotriva sentinței civile nr. 8173/03.10.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. M., domiciliat în comuna ., ca nefondat.
Au fost obligați apelanții să plătească intimatului reclamant suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Contrar celor susținute de apelanta M. N., prima instanță a soluționat în mod corect excepția lipsei calității procesule pasive a acestei pârâte.
Într-adevăr, contractul de donație autentificat sub nr. 1291/19.06.1997 confirmă susținerile apelantei în sensul că proprietara terenului în litigiu este fiica sa, Comănoaia I..
Însă, din coroborarea depoziției martorei D. I. cu răspunsurile apelantei pârâte la interogatoriu, tribunalul reține că în fapt posesia asupra acestei suprafețe de teren este exercitată de pârâtă. De altfel, în cuprinsul întâmpinării pârâta a precizat că a primit o notificare prin care Primăria Oporelu o informa despre obligația de a curăța șanțul, obligație pe care aceasta a susținut că a îndeplinit-o corespunzător.
Asupra fondului pricinii, în acord cu prima instanță, tribunalul reține că în speță se pune în discuție incidența dispozițiilor art. 6 din OG nr. 21/2002, potrivit cărora cetățenii au obligația să asigure îngrijirea locuințelor aflate în proprietatea sau în folosința lor, a anexelor gospodărești, curților, împrejmuirilor și să păstreze ordinea și curățenia pe străzi, drumuri, în piețe, parcuri și grădini, în celelalte locuri publice, precum și în mijloacele de transport în comun, precum și a art. 10 lit. k) din același act normativ, cetățenilor le revin și obligațiile privind curățarea și întreținerea șanțurilor, rigolelor și podețelor aferente proprietății.
Din această perspectivă, chestiunea esențială care trebuie analizată în cauză este în ce măsură pârâții s-au conformat prescripțiilor legale supra menționate și, în situația unui răspuns negativ, legătura de cauzalitate dintre această inacțiune și eventualele prejudicii suportate de reclamant.
Ori, astfel cum corect a stabilit și prima instanță, terenurile stăpânite de litiganți sunt dispuse în pantă, pornind de la sud către nord, proprietatea intimatului reclamant D. M. fiind situată la cea mai joasă cotă de teren, fiecare gospodărie continuându-se cu terenul agricol extravilan deținut și muncit de părți, suprafețele din extravilan fiind dispuse pe versantul unei cornișe traversat de un șanț colector care preia apele pluviale de pe versanții de nord și de est ai acestei cornișe.
De altfel, existența acestui șanț nici nu este contestată în speță, prin răspunsurile la interogatoriile luate pârâții susținând că au efectuat lucrările de întreținere la acesta ( interogatoriu luat apelantei pârâte M. N.) ori că lucrările au fost efectuate de intimatul reclamant (interogatoriu luat apelantului pârât A. V.).
Acest șanț a fost identificat de expertul de specialitate topografie cadastru cu ocazia deplasării la fața locului, în urma măsurătorilor stabilindu-se că are drept rol colectarea apelor pluviale de pe versanții de nord și de est. S-a stabilit că șanțul pornește de la nord-est, unde este cea mai înaltă cotă de teren, traversând proprietățile tuturor părților, spre sud-vest, având la momentul efectuării cercetării la fața locului de către expert o lățime de cca 1 m și o adâncime de 40-50 cm.
La data măsurătorilor șanțul nu era decolmatat și nici corect întreținut pentru a putea prelua cantitatea de apă care se scurge pe cei doi versanți. Neîntreținerea corespunzătoare a șanțului în discuție este atestată și de adresa emisă de Administrația Națională „Apele Române”-Administrația Bazinală de A. O. ori de nota de constatare nr. 759/16.04.2010.
În aceste condiții, în mod corect prima instanță a constatat că pârâții nu au executat obligațiile prevăzute de OG nr. 21/2002, privind gospodărirea localităților urbane și rurale, fiind lipsit de relevanță în speță că între proprietățile apelanților și cea a intimatului reclamant mai există alte proprietăți.
Această faptă ilicită a pârâților, constând în omisiunea de a întreține corespunzător segmentul de șanț colector aferent proprietății, constituie temeiul atragerii răspunderii civile delictuale, conform art. 998-999 C.cic., pentru acoperirea prejudiciului constând în degradările construcțiilor proprietatea reclamantului, determinate de precipitațiile căzute în perioada 2009-2010, care nu au fost colectate de pe versanții de nord și est au determinat inundarea proprietății intimatului reclamant.
Reținând cele de mai sus, tribunalul a concluzionat că probele de la dosar converg spre temeinicia și legalitatea sentinței pronunțate de prima instanță, soluție ce se impune a fi păstrată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 C.proc.civ., tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. și la cererea intimatului, tribunalul a obligat pe apelanți să plătească intimatului reclamant suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții A. V., A. M., M. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în fapt, prin decizia mai sus menționata, s-a respins apelul formulat de subsemnații ca nefondat mentinandu-se soluția adoptata de Judecătoria Slatina.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, netemeinica si nelegala, s-a reținut de instanța de apel printr-o motivare sumara, de numai o fraza faptul ca probele de la dosar converg spre legalitatea si temeinicia sentinței pronunțate de prima instanța.
Soluția adoptata de cele doua instanțe este lipsita de temei legal, fiind data cu interpretarea greșita a legii atat in ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocata de către recurenta M. N. cat si af vinovăției celorlalți recurenți in producerea prejudiciului reclamantului.
Astfel, deși au fost depuse înscrisuri la dosar - contract de vânzare cumpărare; contract de donație; adeverința eliberata de Primăria Oporelu din care rezulta ca aceasta locuiește la o alta adresa, cele doua instanțe au ignorat total înscrisurile depuse si au dat relevanta declarației martorei audiate, reținând total greșit, ca aceasta locuiește efectiv in gospodăria in cauza având folosința construcțiilor si a terenului.
Instanța de apel a interpretat greșit răspunsul recurentei lala interogatoriu,in sensul ca a calificat recunoașterea acesteia ca a fost notificata în persoana de către Primărie sa execute lucrările de întreținere a sântului, ca o recunoaștere a faptului ca are posesia deplina asupra suprafeței de teren.
Datorita faptului ca suprafața respectiva de teren a fost proprietatea fiicei ei Comanoaia lulia, si intrucat a ingrijit de bătrâna care i-a făcut contract de donație fiicei sale pana in anul 1997, atat vecinii cat si autoritățile au notificat-o in numele fiicei sale sa execute lucrările de intretînere a sântului respectiv deoarece aceasta locuia in Slatina si le-a fost mult mai ușor sa ia legătura cu recurenta care locuia in Oporelu.
Instanța de fond a decăzut recurenții din proba cu martori încuviințata deoarece nu i-a prezentat la termenul stabilit pentru audiere, iar instanța de apel a respins cererea de suplimentare a probatoriului cu 2 martori, proba care era utila, pertinenta si concludenta pentru aflarea adevărului si justa soluționare a cauzei, cu care se dorea a se dovedi faptul ca nu exista legătura de cauzalitate intre neindeplinirea obligației recurenților de a nu întreține sântul -asa cum a reținut instanța- si prejudiciul produs intimatului reclamant.
Instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile OG 21/2002, in sensul ca se prevede in textul de lege, faptul ca nu numai cetățenilor, dar si Consiliului local si primăriilor le revine obligația de a curata si întreține șanțurile care le inunda casele si gospodăriile, pentru a le feri de distrugere, astfel in cat aceasta obligația este corelativa.
Întrucât santul care colectează apele ce se scurg de pe versantul de nord si de est, traversează mai multe terenuri, aparținând unor proprietari care nu locuiesc in localitatea respectiva, cu atat mai mult autorităților locale le revenea obligația de a decolmata, adânci si întreține sântul pentru a feri atat cetățenii care stau la cea mai joasa cota de teren cat si localitatea efectiv de viiturile care se scurg de pe cei 2 versanti.
A fost mult mai simplu pentru cele doua instanțe, sa stabilească vinovăția unor oameni bătrâni si bolnavi, trecuți de 75 de ani, care suferă de afecțiuni care fac imposibila prestarea oricărei activități fizice, care asa cum au putut au adâncit sântul respectiv, fara a analiza daca reclamantul sau autoritățile au vreo culpa in producerea prejudiciului.
Instanța nu a stabilit drept obiectiv la expertiza ce a fost încuviințata, ca expertul sa răspundă daca reclamantul si-a îndeplinit sau nu obligația de a-intretine si adânci sântul care trece prin spatele curții, având in vedere ca acest sant pe segmentul care străbate spatele curții reclamantului are adâncimea ce-a mai mica asttfel incat producerea asazisului prejudiciu a fost posibila tocmai datorita pasivității reclamantului.
In mod netemeinic s-a considerat de către instanța de apel ca nu este relevant faptul ca intre proprietățile recurenților si ale intimatului reclamant mai sunt alte gospodarii ai căror cetățeni nu si-au indelinit obligația respectiva, întrucât întreținerea sântului trebuie făcuta pe toata lungimea acestuia de la baza versantilor si pana la cota cea mai joasa, neefectuarea acestor lucrări de către un singur cetățean fa când ca apele sa iasa din matca si sa inunde terenurile si gospodăriile.
A solicitat admiterea recursului, desființarea celor doua hotărâri judecătorești si respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Analizând decizia recurata prin prisma criticilor formulate, se constata ca recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 din OG nr. 21/2002, cetățenii au obligația să asigure îngrijirea locuințelor aflate în proprietatea sau în folosința lor, a anexelor gospodărești, curților, împrejmuirilor și să păstreze ordinea și curățenia pe străzi, drumuri, în piețe, parcuri și grădini, în celelalte locuri publice, precum și în mijloacele de transport în comun, lit. k) prevăzând si obligația acestora de a curata si îngriji santurile, rigolele si podețele aferente proprietarii.
Astfel cum rezulta din modul de redactare al articolului precizat, luarea unor masuri pozitive in sensul sus arătat revine nu numai proprietarilor bunurilor, ci si celor care le folosesc in virtutea unui alt drept decât cel de proprietate, fiind vorba despre îndeplinirea unei obligații legale in scopul de a nu vătăma drepturile si intereselor celorlalți cetățeni.
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identități intre persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat ( calitate procesuala activa), precum si intre persoana chemata in judecata (paratul) si cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecații ( calitate procesuala pasiva).
Astfel fiind, se constata ca nefiind fondata critica referitoare la modul de soluționare al excepției lipsei calității procesuale pasive invocata de către recurenta M. N., situația de fapt, astfel cum a fost reținuta de către instanțele de fond, relevând faptul ca, deși dreptul de proprietate asupra imobilului a fost transferat către fiica recurentei in temeiul unui contract de donație, aceasta din urma exercitând insa in fapt posesia asupra sa, folosința bunului.
Împrejurarea ca actul normativ precitat instituie si in sarcina Consiliului Local si a primăriilor obligația de a curata si întreține santurile nu constituie o cauza exoneratoare de răspundere, respectiv o împrejurare apta sa înlăture culpa paraților, după cum nici existenta altor gospodarii intre proprietatea recurentilor si ale intimatului reclamant nu poate acest efect, tuturor revenindu-le aceleași obligații legale.
In ceea ce privește critica referitoare la greșita respingere a probei testimoniale solicitata de către apelanți, se retine ca potrivit art. 290 alin. 1 pct. 4 C Proc.Civ., cererea de apel va cuprinde dovezile invocate in susținerea apelului, sub sancțiunea prevăzuta de alin. 2 al aceluiași articol, respectiv decăderea, cerința putând fi îndeplinita cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Așa fiind si constatându-se ca proba testimoniala nu a fost propusa decât ulterior primei zi de înfățișare, respectiv la termenul din instanța de19.03.2013, apelanții fiind asistați de apărător, conform împuternicirii depuse la f. 19 dosar apel încă de la termenul din data de 05.02.2103, instanța de apel a făcut o corecta aplicare a disp. art. 138 alin. 1 pct. 4 C.Proc. Civ., critica fiind așadar nefondata.
Acest mod de abordare a problemei se impune si in privința criticii referitoare la expertiza efectuata in cauza, reținându-se ca apelanții nici nu au criticat sentința apelata sub acest aspect si nici nu au solicitata administrarea acestei probe, posibilitate pe care o aveau conform disp. art. 292 C.Proc. Civ.
In ceea ce privește critica referitoare la antrenarea răspunderii recurenților, se retine ca potrivit art. 304 pct. 1 – 9 din Codul de procedură civilă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, motive prevăzute expres și limitativ de lege, pentru promovarea recursului.
Prin urmare, eventualele motive de netemeinicie a hotărârilor, care vizează stabilirea unei anumite situații de fapt, ca rezultat a modului de apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză, sau alte aprecieri ale instanței, lăsate la îndemâna judecătorului, de către legiuitor, nu constituie motive de recurs, în sensul prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, și, ca atare, nu pot fi suspuse examinării de către instanța de recurs.
Aceasta înseamnă că instanța de recurs este competentă să verifice numai în ce măsură au fost corect aplicate dispozițiile de drept material, la situația de fapt stabilită prin hotărârile supuse recursului, și, de asemenea, respectarea dispozițiilor cu caracter procedural invocate de părți, precum și, din oficiu, motivele de nelegalitate de ordine publică, în condițiile prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă.
În cauză, urmare aprecierii și interpretării probatoriului administrat în dosar, prima instanță a reținut o anumită situație de fapt, ce a fost apreciată ca fiind corect stabilită, de către instanța de apel.
Față de această situație de fapt, care, conform considerentelor expuse, nu mai poate face obiectul examinării în recurs, Curtea apreciază că dispozițiile de drept material au fost corect aplicate de către prima instanță și, respectiv, de către instanța de apel, așa încât, toate criticile recurentei, ce vizează probele dosarului, sub aspectul evaluării lor prin decizia atacată, nu vor fi primite, iar motivul de modificare a hotărârilor prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, care vizează lipsa de temei legal, încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nu este incident în cauză.
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 312 C.Proc. Civ., recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții pârâți la 876 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții A. V., A. M., M. N., împotriva deciziei civile nr.48 din 19.03.2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. M., având ca obiect pretenții..
Obligă recurenții la 876 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2013.
Președinte, S. P. | Judecător, R. M. | Judecător, A. M. |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud./22.10.2013
Tehn. G.Ț/2ex.
Jud.fond.C.M.
Jud.apel.S.O./M.I.S.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 6666/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
