Uzucapiune. Decizia nr. 6666/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6666/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 7876/215/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6666/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. P.
Judecător: M. P.
Judecător: M. C.
Grefier: M. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta ., împotriva deciziei civile nr. 119/18.03.2013, pronunțată de Tribunalul D. –Secția I Civila, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. S. I. BOTEZĂTORUL ROJIȘTE, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cu intimata reclamantă P. S. I. BOTEZĂTORUL ROJIȘTE, reprezentată de avocat C. A. R. cu delegație de substituire pentru avocat F. L., lipsind recurenta parata .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care a învederat ca recursul nu a fost timbrat și nu a fost declarat în termenul prevăzut de lege, după care,
Instanța, din oficiu, pune in discuția parții prezente excepțiile netimbrării și tardivității recursului declarat in cauza.
Avocat substituent C. A. R. cu privire la excepțiile invocate, a solicitat admiterea si, în principal, anularea recursului ca netimbrat, iar în situația în care se va depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, solicită respingerea recursului ca tardiv, cu cheltuieli de judecata, depunând, in acest sens, chitanța și factură.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 8426 din 31.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta P. S. I. Botezătorul Rojiște, în contradictoriu cu pârâta ..
A fost constatat dreptul de proprietate al reclamantei dobândit prin efectul posesiei îndelungate, de peste 30 ani ( uzucapiune) asupra imobilelor: teren în suprafață de 8.366 m.p. din care 3.719 m.p aferent clădirii bisericii, iar 4.646 m.p, aferent cimitirului, construcție cu destinație de biserică, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu turlă din lemn, o clopotniță din lemn, amplasate pe terenul menționat mai sus, imobile situate în satul Tâmburești, ., având dimensiunile și vecinătățile determinate prin rapoartele de expertiză specialitatea topografie și specialitatea construcții civile omologate în cauză, întocmite de experții desemnați Ș. V. ( f.73-78 și 99-106) și Sallosy G. ( f. 79-92), astfel: la N- De,, d= 72 m ; la E- De, d= 123,77 m ; la S- Dc m, d = 70,67 m, la V- teren cedat de cetățeni ; d= 49,2 m - De, d= 63,3 m
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 1400 lei constând în onorariu de experți conform chitanțelor de plată, . nr._ din 24.10.2011 și . nr._ din 24.10.2011 ( f. 64-66 dosar) .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în fapt, reclamanta P. Sfântul I. Botezătorul, cu sediul în ., județul D., a exercitat o posesie utilă, neviciată, pașnică, netulburată, publică și în nume de proprietar, pe o perioadă îndelungată, peste 30 de ani, începând din anul 1834, asupra imobilelor precizate în acțiune, constând în: - teren în suprafață totală de 3719 mp, situat în vechiul intravilan cu satul Tâmburești, . se află edificată o biserică, cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: N-71,5 m – rest teren cu mare parte din cimitir; E-48,27 m – De; S-70,67 m – Dc; V-57 m – De – teren pe care se află edificată clădirea cu destinație de biserică și o anexă cu destinație de clopotniță; - teren în suprafață de 4646 mp, situat în satul Tâmburești, ., pe care se află o mare parte din cimitir, cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: N-72 m – De; E-75,5 m – De; S-71,5 m – rest teren intravilan vechi; V-49,2 m; 6,6 m - De – teren cedat de cetățeni pentru extinderea cimitirului; - clădire cu destinație de biserică, din cărămidă, compusă din trei încăperi (pronaos, naos, altar); pridvor (prispă), cupolă în tava din bolți de cărămidă, șarpantă din grinzi de lemn și turlă din lemn, acoperiș din țiglă solzi și țiglă pe turlă, cu o Sv=64,35 mp și .,08 mp, edificată pe terenul intravilan vechi de 3719 mp; - anexă cu destinație de clopotniță, construită din lemn și învelită cu tablă, cu .>
Toate aceste imobile, terenuri și clădiri, arătate mai sus, au fost dobândite și construite cu fonduri bănești particulare în anii 1834 și 1837 de către cetățenii mai înstăriți ai comunității din satul Tâmburești, din . și destinate în fapt, în posesia Parohiei, cu afectațiune expresă și anume pentru ca în cadrul acestor imobile să se desfășoare activități de cult religios creștin în slujba cetățenilor satului de către preotul satului și pentru înființarea unui cimitir în care au fost înhumați cetățenii decedați, toate aceste împrejurări de fapt rezultând din declarațiile martorilor ascultați nemijlocit sub prestare de jurământ, persoane credincioase care fac parte atât din comunitatea satului cât și din Consiliul Parohiei, martori care arată că cetățenii satului, din timpuri străvechi, au știut totdeauna că terenul, biserica și cimitirul au aparținut Parohiei și nu au cunoscut că aceste imobile au fost vreodată în administrarea Primăriei comunei Rojiște.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a rezultat că nici una din părți nu deține acte, titluri de proprietate, însă din înscrisuri rezultă că Primăria și . ființă relativ recent, prin Legea 84/2004 și bunurile mobile descrise mai sus au fost înscrise (evidențiate) ca inventar al domeniului public al comunei Rojiște, în anexa nr. 69 la HG 965/2002, însă P. și bunurile sale de cult au luat ființă și au dăinuit din anul 1834, înainte cu mult timp de a se înființa autoritatea administrativă locală cum este pârâta Primăria Rojiște, astfel că P. Sfântul I. Botezătorul Rojiște a dobândit proprietatea acestor imobile prin efectul posesiei achizitive, exercitată continuu mai mult de 30 de ani, începând cu anul 1834, astfel că încă din anii 1884 – 1900 P. posesoare dobândise deja dreptul de proprietate asupra acestora, conform dispozițiilor art. 645 și art. 1837 și urm. Din C.CIV. aflat în vigoare la această perioadă, astfel că prin prezenta hotărâre prin care se va admite acțiunea ca întemeiată, se va constatat ca efect retroactiv, dobândirea dreptului de proprietate în privința reclamantei.
Instanța a reținut că prin HG 53/2008, potrivit disp. Art. 181, o biserică, imediat după sfințirea ei, trece în proprietatea și în folosința unităților de cult (din cadrul eparhiei parohiei) care este persoană juridică de drept privat și utilitate publică, cu tot terenul și clădirile afectate ei și stă sub dispozițiile acestui statut, astfel că, prin efectul legii, imobilele precizate și descrise mai sus, au fost trecute din domeniul public al comunei în domeniul privat al eparhiei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel (calea de atac, intitulată "recurs" de parte, a fost calificată astfel la termenul de astăzi, în speță nefiind incidente dispozițiile art.2811 C.proc.civ.), pârâta ., județul D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, se arată, în esență, că instanța nu a ținut seama de faptul că imobilul în litigiu face parte din domeniul public al comunei Rojiște, fiind cuprins în inventarul acestor bunuri la pozițiile nr.17 și 18 în anexa nr.106 la HG nr.965/2002, că nu s-au avut în vedere dispozițiile art.136 alin.4 din Constituția României, art.1844 C.civil, art.11, alin.1 din Legea nr.213/1998, art.1853 și 1845 C.civil și decizia nr.4/16.01.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; parohia reclamantă nu a posedat niciodată bunurile respective sub nume de proprietar, fiind un simplu detentor precar al acestora; s-a reținut în mod greșit incidența H.G. nr.53/2008, având în vedere faptul că motivarea în drept a acțiunii se bazează doar pe prevederile legale din materia uzucapiunii.
Intimata-reclamantă P. Sfântul I. Botezătorul Rojiște a formulat întâmpinare, susținând că apelul este inadmisibil, întrucât a fost declarat Primăria comunei Rojiște (excepția respectivă fiind respinsă ca neîntemeiată la termenul de astăzi) și că, în ceea ce privește apartenența bunurilor la domeniul public, la dosar s-a depus hotărârea nr.53/22.12.2006 a Consiliului Local Rojiște, din care rezultă că s-a aprobat trecerea cimitirului și bisericii din domeniul public în administrarea parohiei, iar uzucapiunea s-a împlinit anterior trecerii bunurilor imobile în domeniul public.
Prin decizia civila nr. 119/18.03.2013, Tribunalul D. a respins apelul declarat de apelanta pârâtă ., împotriva sentinței civile nr. 8426 din 31.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. SFÂNTUL I. BOTEZĂTORUL ROJIȘTE, cu sediul în comuna Rojiște, .
A obligat apelantul către intimată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Tribunalul a luat act de faptul că argumentele cu care apelanta tinde să demonstreze netemeinicia și nelegalitatea sentinței atacate se circumscriu, în esență, tezei în conformitate cu care imobilul în litigiu nu a fost și nu este susceptibil de uzucapiune, dată fiind apartenența sa la domeniul public local. În acest sens, apelanta a contestat posesia exercitată de intimată sub nume de proprietar, susținând că aceasta a fost un simplu detentor precar al imobilului și că bunul respectiv nu putea face obiectul prescripției achizitive, având în vedere prevederile legale și constituționale care dau conținut regimului juridic al bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate publică.
Este neîntemeiată susținerea referitoare la statutul juridic de detentor precar al intimatei reclamante; prima instanță a statuat în mod corect că reclamanta a exercitat o posesie asupra imobilului, încă de la data edificării bisericii, în perioada 1834-1837; posesia respectivă a fost corect reținută în speță, în accepțiunea pe care o are această instituție juridică sub imperiul vechiului Cod civil, astfel încât de la data intrării în vigoare a acestuia, în 1865, până la data promovării prezentei acțiuni în instanță, s-a împlinit cu prisosință termenul de 30 de ani prevăzut de lege pentru a opera uzucapiunea de lungă durată.
Susținerile apelantei referitoare la statutul juridic de detentor precar al intimatei reclamante sunt nefondate, deoarece din proba testimonială administrată rezultă că reclamanta a stăpânit imobilele animo sibi habendi, nefiind vorba despre vreo stăpânire pentru altul ori în numele altuia, în contextul în care întreaga colectivitate locală are reprezentarea faptului că biserica aparține parohiei.
Nu poate fi reținut regimul juridic al bunurilor în litigiu de bunuri proprietate publică, invocat de apelantă. Inventarul bunurilor din domeniul public, depus la dosarul primei instanțe, nu este concludent, deoarece el nu are o altă semnificație juridică decât aceea de inventariere a bunurilor, fiind o simplă operațiune administrativă ce nu poate crea o situație juridică dacă ea nu este preexistentă realizării acestui inventar. Cu alte cuvinte, nici inventarierea bunurilor, nici menționarea lor în hotărârea consiliului local adoptată în baza art.3, alin.4 din Legea 213/1998 nu pot afecta un drept preexistent în patrimoniul altui subiect de drept,dobândit printr-unul din modurile de dobândire a proprietății consacrate de legislația civilă ( în speță, uzucapiunea ), dat fiind că menționarea bunului respectiv în hotărârea consiliului local nu poate avea ca efect strămutarea dreptului din patrimoniul titularului său în patrimoniul unității administrativ-teritoriale.
Dezlegările date prin Decizia nr.4/16.01.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, nu vin în sprijinul susținerilor apelantei, ci, dimpotrivă, constituie un argument în plus în sprijinul temeiniciei acțiunii formulate de intimată, deoarece instanța supremă a statuat că, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr.58/1974 și nr.59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestor legi. În cuprinsul deciziei respective s-a reținut că "intervalul de timp în care aceste legi au fost în vigoare nu a întrerupt cursul prescripției începute anterior, putând fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripției achizitive asupra acestor terenuri". Or, în cauza de față, termenul de 30 de ani prevăzut de vechiul cod civil pentru uzucapiunea lungă era de mult împlinit la data intrării în vigoare a celor două acte normative din 1974 care au instituit o restrângere a modalităților de transmitere și dobândire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, așa încât decizia invocată de apelantă nu furnizează nici un temei pentru a se reconsidera, în această fază procesuală, starea de fapt și de drept reținută la prima instanță.
Tribunalul a înlăturat mențiunea făcută de prima instanță referitoare la incidența art.181 din HG 53/2008 privind recunoașterea Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, deoarece această dezlegare în drept a fost făcută cu încălcarea regulii "tempus regit actum"; la data intrării în vigoare a acestui act normativ termenul legal al uzucapiunii era de mult împlinit, iar acest mod de dobândire a proprietății este distinct de dobândirea prin efectul legii reglementată de textul de lege respectiv, care se aplică doar imobilelor edificate după ..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ., întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. pct. 9 Cod procedură civilă.
Curtea, luând în examinare cu prioritate, excepția timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. 1 și 2 din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată, ca netimbrată.
În speță, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit dovezii aflată la dosarul cauzei (fila 9).
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Curte, 18.06.2013, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art 35 alin. 1 și 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art, 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de pârâta ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta ., împotriva deciziei civile nr. 119/18.03.2013, pronunțată de Tribunalul D. –Secția I Civila, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. S. I. BOTEZĂTORUL ROJIȘTE, având ca obiect uzucapiune.
Obliga recurenta parata . la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamanta P. S. I. BOTEZĂTORUL ROJIȘTE.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2013
Președinte, P. P. | Judecător, M. P. | Judecător, M. C. |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.M.C.
Tehnored.M.M.
2ex./28.06.2013
j.a.S.L.M.
j.f.M.V.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 4/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 9068/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
