Conflict de competenţă. Sentința nr. 4/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 261/54/2013
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 4
Ședința din Camera de Consiliu din data de 18 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, pronunțarea asupra conflictului negativ de competență, ivit între Tribunalul D. și Judecătoria C., privind soluționarea acțiunii formulată de contestatorii D. Cristan, D. D., D. C. D., D. I. D. D. și D. M. în contradictoriu cu intimata Primăria M. C. – Direcția Patrimoniu Serviciul Fond Locativ, având ca obiect, contestație la executare.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Prin încheierea de ședință din data de 13.02.2013, instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 alin.1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea în cauză la data de 18.02.2013.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență:
Prin sentința civilă nr.1788/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2011, a fost admis recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA M. C.-DIRECȚIA PATRIMONIU SERVICIUL FOND LOCATIV în contradictoriu cu reclamanții D. C., D. D., D. C. -D., D. I., D. D., D. M., împotriva sentinței civile nr. 6679 din 03 mai 2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011.
A fost casată sentința civilă recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 04.11.2010, contestatorii D. C., D. D., D. C. D., D. I. si D. M. au formulat contestatie la executare ce a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei C. sub nr._/215/2010. Prin sentinta civila nr._/ 25.11.2010, Judecatoria C. a admis exceptia de necompetenta materiala a acestei instanțe si a stabilit competenta materiala in favoarea Tribunalului D. – Sectia contencios administrativ.
Pe rolul Tribunalului D. cauza a fost inregistrata sub nr._ .
Prin sentinta nr. 1606/06.09.2011, Tribunalul D. a admis exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului D. si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei C..
Ca urmare a acestei declinări, cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei C. sub nr._/215/2011.
Judecatoria C. a procedat la judecarea cauzei pe fond, pronuntand sentinta civila nr. 6679/03.05.2012, sentinta recurata in prezentul recurs.
Tribunalul a constatat ca, in speta doua instante (Judecatoria C. si Tribunalul D.), investite cu solutionarea aceleiasi cause, si-au declinat reciproc competenta prin hotarari irevocabile, fiind astfel indeplinite conditiile prevazute de art. 20 alin. 2 C.proc.civ., privind existenta conflictului negativ de competenta.
Potrivit art. 21 C.proc.civ., instanta inaintea careia s-a ivit conflictul negativ de competenta, in speta Tribunalul D., are obligatia de a suspenda din oficiu orice proccedura si de a inainta cauza instantei in drept sa hotarasca asupra conflictuluii de competenta, respectiv instantei superioare comune celor doua instante in conflict.
Tribunalul a constatat ca in mod gresit, dupa pronuntarea celei de-a doua sentinte de declinare ( sentinta nr. 1606/06.09.2011 a Tribunalului D.), cauza a fost retrimisa Judecatoriei C., care a procedat la soluționarea ei pe fond, desi, potrivit dispozitiilor legale mai sus aratate, trebuia sesizata instanta superioara (Curtea de Apel C.), in vederea pronunțării regulatorului de competenta, care sa stabilească care este instanța competenta material sa solutiuoneze prezenta cauza.
In consecinta, constatand ca Judecatoria C. a solutionat cauza pe fond in conditiile in care, prin sentinta nr._/2010 isi declinase competenta de solutionare in favoarea Tribunalului D. si, fara ca, in conditiile aparitiei conflictului negative de competenta, printr-un regulator sa se stabileasca competenta sa de solutionare, Tribunalul a apreciat ca primul motiv de recurs este intemeiat.
Retinand, prin prisma celor aratate mai sus, nelegalitatea sentintei recurate, tribunalul, in temeiul art. 312 C.proc.civ., a admis recursul, a casat sentinta recurata si a trimis cauza la prima instanta, pentru ca aceasta, in temeiul art. 21 C.pr.civ., sa constate existenta conflictului negativ de competenta, sa suspende din oficiu cauza si sa sesizeze instanta superioara . solutioneze acest conflict.
În rejudecare, cauza s-a înregistrat pe rolul judecătoriei C. sub nr._/215/2011*
Prin sentința civilă nr._/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._/215/2011*, în temeiul dispozițiilor art.20 pct.2 C.pr.civ, a constatat ivit conflictul de competență.
În temeiul dispozițiilor art. 21 și 22 C.pr.civ, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea cauzei către Curtea de Apel C. pentru a hotărî asupra conflictului de competență.
S-a constatat ivit conflict negativ de competență și în vederea soluționării conflictului de competență, cauza a fost înaintată Curții de Apel C. – Secția I Civilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
În limitele și îndrumările date prin decizia de casare nr. 1788 din 17.10.2012 a Tribunalului D., instanța de judecată a pus în discuția părților existența unui conflict negativ de competență și necesitatea înaintării cauzei la instanța superioară comună de la Curtea de Apel C., în vederea soluționării acestui conflict negativ de competență.
Văzând disp. art. 20 pct. 2 C.P.CIV., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria C. și Tribunalul D. în soluționarea cauzei, urmând a se înainta dosarul cauzei la Curtea de Apel C. în drept să hotărască asupra conflictului, iar în temeiul disp. art. 21 C.P.CIV., s-a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului de competență.
În soluționarea prezentului conflict de competență, în temeiul art. 22 alin2 C.P.civ. Curtea are în vedere următoarele aspecte:
În cauza de față, obiectul acțiunii trebuie determinat de instanța de judecată, nu după sensul literal sau juridic al termenilor folosiți în cererea de chemare în judecată ci după cel pe care contestatorii au înțeles să-l atribuie cererii lor, respectiv după natura dreptului și scopul urmărit, astfel cum acesta rezultă din conținutul cererii.
Contestatorii din cauza de față au înțeles să conteste Hotărârea Consiliului Local C. prin care s-a dispus evacuare lor din spațiul de locuit situat în apartament nr.3 situat în C., cartier G. E. . .
Investind instanța de fond cu anularea formelor de executare, la data de 04.11.2010, contestatorii D. au precizat acțiunea în mod neechivoc la data de 25 noiembrie 2010 în sensul că înțeleg să formuleze acțiune în anularea hotărârii nr. 356 /30.09.2010 a Consiliului Local C..- hotărâre prin care s-a aprobat măsura evacuării acestora din imobilul - apartament nr.3 situat în C., cartier G. E. . .
Este adevărat că la data de 08.03 2011 unul dintre contestatori - D. M., solicitând repunerea cauzei pe rol-suspendată anterior de instanță în temeiul art. 155 ind .1 C.p.civ – a arătat că înțelege să contestate actele și formele de executare întreprinse în
temeiul Hotărârii Consiliului Local C. – nr. 356/2010 act administrativ ce nu poate avea caracterul unui titlu executoriu.
În aceste condiții, instanța investită –Tribunalul D. - secția contencios administrativ – deși reține că prin ultima modificare, reclamanții au înțeles să conteste calitatea de titlu executoriu, solicitând prin acțiune anularea hotărârii Consiliului Local C. se consideră investită cu o contestație la executare propriu-zisă - instanței de fond cu plenitudine de competență în materie fiind judecătoria C..
Curtea apreciază, în raport de precizările contestatorilor că aceștia au investit instanța cu acțiune în anularea acestei hotărâri, apreciindu-se vătămați prin emiterea acesteia .
Potrivit art.1 coroborat cu art. 2 alin.2 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ orice persoană vătămată într-un drept al său ori un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ se va adresa instanței de contencios administrativ.
Hotărârea nr. 356 /30.09.2010 a Consiliului Local C..- hotărâre prin care s-a aprobat măsura evacuării contestatorilor din imobilul - reprezintă un act emis de autoritatea publică în sensul art. 2 din legea contenciosului administrativ –Legea 554/2004 adică în vederea executării legii ori organizării executării legii dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice .
O astfel de cerere – potrivit art. 2 alin.1 litera d C. P. civ. coroborat cu art. 10 și 18 din legea contenciosului administrativ este de competența secției contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
Pentru aceste considerente Curtea apreciază că în cauza de față, competența de soluționare aparține instanței de contencios administrativ cu plenitudine de jurisdicție, respectiv Tribunalul D. –potrivit art. 2 pct. 1 litera d C. P civ. stabilind în temeiul art. 22 alin.2 C.P.civ. competența în favoarea acestei instanțe .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.22 alin.5 C.pr.civ., stabilește competența soluționării acțiunii formulată de contestatorii D. Cristan, D. D., D. C. D., D. I. D. D. și D. M. în contradictoriu cu intimata Primăria M. C. – Direcția Patrimoniu Serviciul Fond Locativ, în favoarea Tribunalului Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18.02.2010.
Judecător,
C. T. Grefier,
I. B.
Jud. red. CT/11.03.2013
Tehn. red. IB
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 1837/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Uzucapiune. Decizia nr. 6666/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
