Pretenţii. Decizia nr. 9119/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9119/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 1004/311/2010
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9119
Ședința publică din data de 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: Judecător P. B.
Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâții P. D. E. și P. F., împotriva deciziei civile nr. 99/07.05.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I. și intimații intervenienți . International SRL și C. M., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții reprezentați de avocat I. T., lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că recursul este timbrat, declarat și motivat în termenul legal, după care, nefiind cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părții prezente.
Avocat I. T. a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârilor în sensul respingerii cererii privind reconstituirea dreptului de servitute, obligării reclamantului la demolarea construcțiilor de pe terenul proprietatea pârâților și la ridicarea temeliilor de beton, nemaiexistând destinația inițială, clădirile nefiind folosite niciodată, fiind degradate și inutilizabile.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 02.02.2010 sub nr._, reclamantul C. I. a chemat in judecata pe parata P. D. E. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligata parata:
1. să îi recunoască dreptul de superficie asupra terenului aferent construcțiilor pe care le deține in proprietate;
2. să i se acorde servitute de trecere până la imobilele proprietatea sa, in situația actuala găsindu-se în imposibilitatea de a exploata aceste imobile conform destinației, dat fiind faptul ca pe de o parte se găsesc pe terenul paratei, iar pe de alta parte, nu are cale de acces pana la acestea.
3. să fie obligată parata la plata cheltuielilor de judecata pe care le va face cu acest proces.
Prin sentința civilă nr._/14.11.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a admis cererea precizată formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâții P. D. E. și P. F..
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți P. D. E. și P. F. în contradictoriu cu reclamantul-pârât C. I..
S-a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâții-reclamanți P. D. E. și P. F. în contradictoriu cu intervenientul forțat . INTERNAȚONAL SRL BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.
S-a admis în parte cererea formulată de pârâții-reclamanți P. D. E. și P. F. în contradictoriu cu intervenientul C. M..
A fost omologat raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul tehnic V. I. V. în specialitatea construcții.
A fost omologat raportul de expertiză tehnică și suplimentul la raportul întocmit în cauză de expertul I. M. în specialitatea agricultură.
S-a constatat dreptul de superficie al reclamantului C. I. asupra terenului proprietatea pârâților, situat pe raza comunei S., județul O., în suprafață de 175,34 m. p., circumscrisă perimetrului A-B-C-D-E-F-G-H-A în care aliniament A-B = 4,15 m, aliniament B-C = 1 m, aliniament C-D = 14,40 m, aliniament D-E= 9,90 m, aliniament E-F = 14,40 m, aliniament F-G= 1 m, aliniament G-H = 4,15m, aliniament H-A = 7,90 m aferentă imobilului construcție cu destinația de birouri, conform schiței nr. 2 la raportul de expertiză tehnică în specialitatea agricultură întocmit de expertul tehnic I. M. și asupra terenului în suprafață de 121,20 m.p., circumscrisă perimetrului A-B-C-D-E-F-G-H-A în care aliniament A-B= 8,30m, aliniament B-C= 3,30m, aliniament C-D = 4 m, aliniament D-E = 5,40m, aliniament E-F = 4 m, aliniament F-G = 3,30 m, aliniament G-H = 8,30 m, aliniament H-A = 12 m, aferentă imobilului cântar basculă și cabină, conform schiței nr. 3 la raportul de expertiză tehnică în specialitatea agricultură întocmit de expertul tehnic I. M..
S-a constatat un drept de servitute de trecere al reclamantului C. I. pe terenul proprietatea pârâților, situat pe raza comunei S., județul O. de la drumul public DC 1056 la imobilul construcție cu destinația de birouri având calea de acces prin aliniamentul A-H = 7,90 m la DC 1056, conform schiței nr. 2 la raportul de expertiză tehnică în specialitatea agricultură întocmit de expertul tehnic I. M. și la imobilul cântar basculă-cabină având calea de acces prin aliniamentul A-H = 12 m la DC 1056, conform schiței nr. 3 la raportul de expertiză tehnică în specialitatea agricultură întocmit de expertul tehnic I. M..
A fost obligat reclamantul-pârât C. I. să demoleze temeliile de beton de pe următoarele suprafețe de teren proprietatea pârâților –reclamanți P. D. E. și P. F., situate pe raza comunei S., județul O.: suprafața de 110 m.p. pe care se află un număr de 45 piloni din beton de diferite dimensiuni, suprafața de 99 m.p. pe care se află un număr de 20 piloni din beton de diferite dimensiuni și suprafața betonată de 271 m.p. cu fundații laterale de 0,50 m lățime cca 0,60 m în sol, iar în caz de refuz exprimat al reclamantului autorizează pârâții-reclamanți să procedeze la demolarea acestor construcții pe cheltuiala reclamantului-pârât.
A fost obligat reclamantul-pârât C. I. să lase pârâților-reclamanți P. D. E. și P. F. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren extravilan de 7570 m.p. proprietatea acestora, situată pe raza comunei S., județul O., cu respectarea de către pârâții-reclamanți a dreptului de superficie și servitute constatate în favoarea reclamantului-pârât.
A fost obligat reclamantul-pârât C. I. să plătească pârâților-reclamanți P. D. E. și P. F. suma de 636 lei reprezentând contravaloarea producției nerealizate de la data de 21.03.2008 și până la data de 16.05.2011.
S-a respins petitul din cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți P. D. E. și P. F. în contradictoriu cu reclamantul-pârât C. I. privind constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul proprietatea pârâților-reclamanți, situat în extravilanul comunei S., județul O., drept dobândit prin accesiune imobiliară, ca neîntemeiat.
S-a respins petitul din cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți P. D. E. și P. F. în contradictoriu cu reclamantul-pârât C. I. privind obligarea reclamantului-pârât la demolarea construcțiilor cu destinația de birouri, cântar basculă și cabină amplasate pe terenul extravilan proprietatea pârâților-reclamanți P. D. E. și P. F. situat pe raza comunei S., județul O., sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, ca neîntemeiat.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și a fost obligat reclamantul-pârât C. I. la plata către pârâții-reclamanți P. D. E. și P. F. a sumei de 3304,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții P. D.-E., P. F., reclamantul C. I. și intervenienta C. M..
Prin decizia civilă nr.99/07.05.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, au fost anulate ca netimbrate apelurile declarate de apelantul reclamant C. I., respectiv de apelanta intervenienta C. M., cu domiciliul în Scornicești, ., împotriva sentinței civile nr._/14.11.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelanții pârâți P. D.-E., P. F., cu domiciliul în Slatina, ., ., . și intimata intervenientă . Internațional S.R.L., cu sediul în . și București, ., ., ..
A fost admis apelul declarat de apelanții pârâți reclamanți reconvențional P. D. E. și P. F., domiciliați în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/14.11.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelantul reclamant C. I., respectiv apelanta intervenientă C. M., cu domiciliul în Scornicești, . și intimata intervenientă . Internațional S.R.L., cu sediul în . și București, ., ., ..
A fost schimbată în parte sentința civilă nr.12.131/14.11.2011, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea intimatului reclamant C. I. privind constatarea dreptului de superficie.
S-a constatat un drept de servitute de trecere al intimatului reclamant C. I. pe terenul proprietatea apelanților pârâți, situat pe raza comunei S., județul O. de la drumul public DC 1056 la construcția C1-Anexa 2 la suplimentul la raportul de expertiza topo cadastrala întocmit de exp. P. M., în apel, în suprafață de 13,65mp, delimitata de punctele A, B, C, D, în care între punctele A-B=3,5m, între punctele B-C= 3,9m, între punctele C-D= 3,5m, între punctele D-A=3,9m, iar la construcția C2 si cântar basculă – Anexa 3 la suplimentul la raportul de expertiză topo cadastrală întocmit de exp. P. M., în apel, în suprafața de 28,50mp, delimitată de punctele A, B, C, D, E, F în care între punctele A-B=9,3m, între punctele B-C= 5,3m, între punctele C-D= 3m, între punctele D-E=3,3m, între punctele E-F=6,3m, între punctele F-A=2m (filele 187,188 dosar apel).
S-au păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate.
Au fost obligați intimații C. I. și C. M. la plata către apelanții pârâți reclamanți reconvențional P. D. E. și P. F. a sumei de 1016 lei-cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că:
La termenul din data de 04.10.2012 instanța a admis exceptia de netimbrare a apelului declarat de apelantul reclamant C. I., respectiv de apelanta intervenienta C. M., pentru considerentele retinute in incheierea de sedinta din acea dată.
Analizând apelul declarat de apelanții pârâți reclamanți reconvențional P. D. E. și P. F., a constatat următoarele:
Primul motiv de apel este nefondat, deoarece dispozitiile OUG nr.210/2008 (publicata in M.Of. al României nr.835 din 11 decembrie 2008), pentru completarea Legii locuinței nr. 114/1996 nu sunt aplicabile in cauza, nefiind in vigoare la data înstrăinarii imobilelor constructie catre apelantul reclamant C. I. (05.05.2008).
Relativ la dispozitiile art. 254 alin.7 din Legea 571/2003 privind codul fiscal, in forma la data de 05.05.2008- data instrăinarii constructiilor, se retine ca apelantii pârâți nu au făcut dovada existentei unor creanțe fiscale cuvenite bugetului unitatii administrativ teritoriale in sarcina titularului dreptului de proprietate asupra clădirilor respective, la data efectuarii vânzării, pentru a se pune problema nulității actului de vânzare.
Sechestrul aplicat asupra respectivelor constructii nu prezina relevanță raportat la obiectul pricinii deduse judecății.
2. Relativ la reaua credință a intimatului reclamant C. I., invocata de catre apelantii pârâti, Tribunalul a constatat ca dispozitiile art.494 C.civil disting – in ceea ce priveste drepturile proprietarului materialelor, ca urmare a constructiei facute de el pe terenul altuia – după cum constructorul este de rea-credință sau de bună credință, adică după cum in momentul edificarii constructiei a cunoscut sau nu că terenul pe care ridică respectiva constructie apartine altei persoane.
Aprecierea relei sau bunei credinte se raporteaza deci la momentul edificarii constructiei si la masura in care constructorul a cunoscut ca terenul apartine altei persoane, or, in speță, apelantul reclamant C. I. nu a construit imobilele in cauza, ci le-a cumpărat, astfel că nu se pune problema de a analiza reaua sau buna sa credință prin prisma dispoz art.494 C.civ din 1864-invocate de apelantii pârâți, cu consecința eventual a obligarii acestuia sa-si ridice respectivele constructii.
Sub acest aspect, soluția instantei de fond de respingere a petitului privind obligarea reclamantului să-și demoleze construcțiile, este legala si temeinica.
3. Relativ la dreptul de superficie Tribunalul a constatat ca acesta a făcut obiectul unei analize a Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza Bock și P. împotriva României:
- stabilirea, printr-o hotărâre judecătoreasca, a unui drept de folosință asupra terenului proprietatea unui terț, nu poate fi echivalată nici cu o expropriere în fapt și nici cu o reglementare a folosirii bunului, dar are semnificația unei „ingerințe” legate de prima frază a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (paragraf. 57) - expresia „dreptul de superficie”, este menționată în mai multe acte normative, care nu stabilesc regimul juridic al acestui drept (paragraf. 60);
- exista o jurisprudență bogată privind dreptul de superficie, ceea ce în accepțiunea Curții echivalează cu prevederea „ingerinței” în „lege” (paragraf. 61);
- conform jurisprudenței constante (echivalată de Curte cu prevederea ingerinței „în lege”), în sistemul de drept românesc, dreptul de superficie nu se poate naște decât din lege, prescripție achizitivă, legat sau acordul părților iar simplul fapt de a ridica construcții pe terenul altuia, nu ar putea duce la constituirea unui drept de superficie pe terenul altuia, în lipsa unuia din cele patru elemente menționate anterior.
Concluzionând, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că în speța pe care a analizat-o, fosta Curte Supremă de Justiție, constatând, contrar practicii judiciare constante, nașterea dreptului de superficie dintr-o simplă „situație de fapt care nu a fost urmărită sau cunoscută de cei interesați”, dând efect juridic „aparenței de drept”, care nu se încadrează în niciuna din cauzele care pot duce la nașterea dreptului de superficie, a pronunțat o hotărâre prin care s-a adus atingere dreptului de proprietate fără ca ingerința să aibă temei în dreptul intern.
Analizând pe cale de consecință cererea intimatului reclamant C. I., prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care are valoare egală cu textul Convenției și ținând cont de practica judiciară internă majoritară, Tribunalul a constatat că apelanții pârâti au incontestabil „un bun” în sensul prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, respectiv terenul pe care il detin in proprietate.
Dacă referitor la acest „bun”, contrar voinței proprietarului, instanța ar constata existența unui drept de superficie, astfel cum pretinde intimatul reclamant, acest fapt ar constitui în mod evident o „ingerință” în sensul frazei întâi a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1.
Situația nu ar putea fi analizată doar ca o atingere adusa folosinței terenului, ci trebuie analizată ca o lipsire de proprietate, pentru simplul motiv că dacă s-ar constata în favoarea intimatului reclamant dreptul de folosință asupra terenului pe toata perioada existentei construcțiilor proprietatea lui, s-ar aduce o atingere chiar substanței dreptului de proprietate (dreptul de superficie având particularitatea, față de alte dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, de a fi un drept perpetuu).
Pentru ca o astfel de privare să fie în acord totuși cu prevederile art. 1 din primul Protocol, ar trebui „să fie prevăzută de lege”, „să urmărească un scop legitim”, iar ingerința în dreptul de proprietate ar trebui să răspundă criteriului proporționalității (paragrafele 78 din Hotărârea pronunțată de CEDO în Cauza Brumărescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 414/2000).
În prezenta cauză a constatat că dreptul pretins de apelantul reclamant C. I. nu are la bază niciuna dintre cauzele care pot duce la nașterea dreptului de superficie, ceea ce înseamnă că ingerința „nu este prevăzută de lege”.
În speță, simplul fapt de a dobândi o constructie pe terenul altuia, nu poate duce la constituirea unui drept de superficie în lipsa unuia din cele patru elemente menționate anterior (lege, prescripție achizitivă, legat sau acordul părților).
Prin urmare, sentința instantei de fond va fi schimbată în parte, în sensul că se va respinge ca neîntemeiată cererea intimatului reclamant C. I. privind constatarea dreptului de superficie.
4.Referitor la servitutea de trecere, din concluziile raportului de expertiza topo cadastru intocmit de exp. P. M., în apel, s-a reținut că imobilele ce apartin intimatului reclamant se găsesc pe terenul apelantilor pârâți, iar intimatul reclamant nu are cale de acces la drumul public (fila 161 dosar apel).
Aceasta cale de acces de la drumul public DC 1056 la construcția C1, respectiv la construcția C2 si cântar basculă a fost individualizata de catre expert prin suplimentul la raportul de expertiză, -Anexele 2 si 3 la supliment.
Prin urmare, sentinta instantei de fond care s-a raportat la concluziile unei expertize agricole, va fi schimbată si in acest sens.
Astfel, in temeiul dispoz art.616 C.civ. din 1864, se va constata un drept de servitute de trecere al intimatului reclamant C. I. pe terenul proprietatea apelanților pârâți, situat pe raza comunei S., județul O. de la drumul public DC 1056 la construcția C1-Anexa 2 la suplimentul la raportul de expertiza în suprafață de 13,65mp, delimitata de punctele A, B, C, D, în care între punctele A-B=3,5m, între punctele B-C= 3,9m, între punctele C-D= 3,5m, între punctele D-A=3,9m, iar la construcția C2 si cântar basculă – Anexa 3 la suplimentul la raportul de expertiză în suprafața de 28,50mp, delimitată de punctele A, B, C, D, E, F în care între punctele A-B=9,3m, între punctele B-C= 5,3m, între punctele C-D= 3m, între punctele D-E=3,3m, între punctele E-F=6,3m, între punctele F-A=2m (filele 187,188 dosar apel).
5,6. Motivele de apel referitoare la modalitatea in care instanta de fond a stabilit intinderea daunelor interese sunt nefondate, din considerentele sentintei apelante rezultând in mod expres justificarea pentru care instanta de fond a dat eficienta raportului de expertiza intocmit de exp. I. M.. Soluția de respingere a daunelor cominatorii este consecința modului de soluționare a cererii de demolare a constructiilor.
7. Cheltuielile de judecata au fost in mod corect stabilite de instanta de fond, care a facut aplicarea atât a dispozitiilor art.274, cât si art.276 C.pr.civ., in sensul că apelanților pârâti le-au fost acordate cheltuielile de judecata proprotional cu masura in care a fost admisa cererea reconventionala pe care au formulat-o.
In consecință potrivit dispoz art.296 C.pr.civ., apelul pârâtilor va fi admis, iar sentinta de fond va fi schimbata in parte, in sensul celor retinute mai sus.
Constatând culpa procesuala a intimatilor C. I. și C. M., in temeiul dispoz art.274 C.pr.civ., se va dispune obligarea acestora la plata către apelanții pârâți reclamanți reconvențional P. D. E. și P. F. a sumei de 1016 lei-cheltuieli de judecată (din care: 409 lei- taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, 501 lei- onorariu expertiza si 106 lei- cheltuieli poștale).
Celelalte sume solicitate de apelantii pârâti prin nota de calcul a cheltuielilor de judecata de la fila 203 dosar apel nu pot fi acordate, fiind cheltuieli efectuate anterior datei de 19.03.2012 (data declararii apelului), cu ocazia judecării fondului pricinii. De altfel chitanțele privind dovada efectuarii acestora se afla in dosarul de fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâții P. D. E. și P. F., criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
Recurenții au invocat următoarele motive:
1. Soluțiile pronunțate de instanțele de fond și apel sunt nelegale sub aspectul înființării servitutii de trecere în favoarea intimaților reclamanți C. I. și C. M., deoarece servitutea se instituie numai în situația în care devine utilă pentru fondul dominant, respectiv pentru exploatarea în condiții corespunzătoare a clădirilor proprietatea reclamanților C..
În speță, urmează a se constata împrejurarea că modalitatea de cumpărare a clădirilor de către reclamanții C., nu a respectat dispozițiile legale sub aspectul împrejurării că aceste construcții, au fost vândute pe bază de factură, fără a se întocmi contract de vânzare-cumpărare autentic, act necesar pentru vânzarea imobilelor, ulterior vânzării, aceste bunuri fiind sechestrate de AFP Scornicești, la solicitarea Comisariatului General al Gărzii Financiare, București, sechestru fiind în ființă și în pezent.
Deoarece reclamanții intimați C. nu sunt proprietari decât pe construcții, fără să dețină cu titlul de proprietate sau în folosință sau în chirie terenul de sub construcții, rezultă că acesta are o singură posibilitate în exercitarea a dreptului său de proprietate asupra clădirilor, reprezentat de ridicarea acestora și însușirea materialelor rezultate.
Soluțiile pronunțate de instanțe sunt nelegale sub aspectul împrejurării că, din raportul de expertizelor în construcții, cadastrală și agricolă, rezultă faptul că reclamaniii intimați C. dețineau la data introducerii acțiunii o suprafață de_ mp teren agricol, vecin cu proprietatea pârâților recurenți P., astfel că aveau posibilitatea practică și legală să treacă pe terenul proprietatea lor, pentru a ajunge la aceste construcții, iar nu sa se" înființeze servitute pe terenul nostru, scoțând din circuitul civil și ocupând proprietatea noastră în suprafață de 42mp.
Din rapoartele de expertiză existente în cauză precum și din planșele foto de la dosar rezultă ca aceste clădiri nu au fost folosite niciodată de către reclamanții C., aflându-se . degradare evidentă și devenind inutilizabile.
De altfel din evidențele existente la dosar rezultă că, până la data soluționării recursului statul român a apreciat că proprietar al construcțiilor este S.C. S. AGROPRCD . fiind înființat pentru recuperarea datoriei de la această societate, care are calitatea de debitor.
2. Soluțiile pronunțate sunt nelegale sub aspectul cuantumului producției nerealizate de recurenții P. de pe suprafața de teren proprietatea acestora ocupată de temeliile de beton nedemolate și neridicate de către reclamanții C., în senul că instanța de fond a obligat pe reclamanți la plata acestor despăgubiri calculate doar pana la data de 16.05.2011, în loc de efectuarea calculului și acordarea cuantumului despăgubirilor până în momentul demolării și ridicării temeliilor de beton de către reclamanți.
Suma stabilită de către instanță în mod nelegal nu a reținut datele expertizei N. G. privind suma 3096,18 lei, reținând în mod nejustificat exepertiza I. M. pentru de 636 lei pe o perioadă de 3 ani, ceea ce nu este legal.
Soluția pronunțată este nelegală și sub aspectul împrejurării că, instanțele nu au admis obligarea reclamanților C. la plata daunelor interese în sumă de 5000 iei, precum și daune cominatorii în suma de 100 lei/zi, deoarece în mod nejustificat au refuzat să ridice temeliile de beton, fapt care a determinat ca recurenții P., să nu exploateze suprafața de teren acaparată fără drept de reclamanți.
3. Soluțiile pronunțate sunt nelegale, deoarece atât instanța de fond cât și instanța de apel nu s-au pronunțat cu privire la cererea formulată de către reclamanții P. privind obligația reclamanților C. de a ridica resturile clădirilor reprezentate de: clădire birou in suprafață de 89mp și cântar în suprafață de 11 mp, aceste construcții fiind nefolosite, degradate, dezafectate.
Soluția pronunțată este greșită și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordat în mod eronat de către instanța de fond și instanța de apel, deoarece am făcut dovada împrejurării că am efectuat cheltuieli constând în :plata taxei de timbru, onorariu expert și onorariu avocat, în sensul că deși cheltuielile efectuate și dovedite sunt în suma de 104 milioane lei, instanțele acordându-ne doar 4320,5 lei.
Au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele invocate cu obligarea reclamanților C. la cheltuieli de judecată.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, se constata ca recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În speță, tribunalul, având în vedere jurisprudența CEDO, a respins cererea intimatului reclamant C. I. privind constatarea dreptului de superficie asupra terenului proprietatea pârâților P., motivând că existența unui drept de superficie, astfel cum pretinde intimatul reclamant, ar constitui în mod evident o „ingerință” în sensul frazei întâi a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, totodată, s-ar aduce o atingere chiar substanței dreptului de proprietate (dreptul de superficie având particularitatea, față de alte dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, de a fi un drept perpetuu).
În același timp, a menținut dispoziția sentinței prin care s-a constatat un drept de servitute de trecere al reclamantului pe terenul proprietatea pârâților, motivând că, suprafața de teren ocupată de imobile (construcții clădire birouri și cântar basculă cu cabină) – pentru care se respinsese intimatului cererea de constatare a dreptului de superficie - este „loc înfundat”, și că, potrivit art. 616 Cod civ.„proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorirea de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.
Curtea concluzionează că o astfel de motivare este contradictorie, atâta timp cât reclamantului i se neagă dreptul de folosință asupra terenului pe care sunt amplasate construcțiile cumpărate de acesta în anul 2008 însă i se constituie un drept de servitute de trecere către acesta construcții „pentru exploatarea fondului”.
Concluzionând că o astfel de motivare contradictorie a hotârârii echivalează cu o nesoluționare a cauzei, cercetarea celorlalate motive de recurs nu se mai impune.
În consecință, date fiind dispozițiile art. 312 cod. pr. civ., se va admite recursul și se va casa decizia recurată, trimițând cauza spre rejudecare instanței de apel.
Cu ocazia rejudecării cauzei, tribunalul va avea în vedere dispozițiile art. 315 alin. 3 Cod. pr. civ. și, în același timp, va face verificări și privitor la împrejurarea învederată de recurent prin cererea și înscrisurile depuse la filele nr. 16, 17 și următoarele dosar recurs - necontestată de intimat, potrivit căreia intimatul C. ar fi demolat parțial, după comunicarea deciziei tribunalului, clădirile identificate ca fiind construcție C1 – clădire birouri și construcția C” – cântar basculă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții P. D. E. și prodănescu F., împotriva deciziei civile nr.99/07.05.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I. și intimații intervenienți . International SRL și C. M..
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul O..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23.10.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
P. B. C. T. L. E.
Grefier,
I. B.
Red. LE / 18 noiembrie 2013
Tehn. red. IB / 2 ex
Jud. fond MM B.
Jud apel I B., MI S.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 9486/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Strămutare. Sentința nr. 24/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
