Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 7923/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7923/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 2179/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 7923/2013
Ședința publică de la 06 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător I. M.
Judecător S. A. C.
Grefier G. D. L.
MINISTERUL PUBLIC - reprezentat de V. N. procuror în cadrul Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.77/19.04.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Ș. C., având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic F. C. pentru recurenta D.G.R.F.P C., lipsă fiind intimata Ș. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, iar prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către intimata Ș. C..
Consilier juridic F. C. pentru recurenta D.G.R.F.P C., solicită instanței comunicarea unui exemplar de pe întâmpinare, nesolicitând termen în vederea observării.
Curtea, comunică un exemplar de pe întâmpinare către consilier juridic F. C. pentru recurenta D.G.R.F.P C..
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, se constată recursul în stare de judecată și se acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic F. C. pentru recurenta D.G.R.F.P C., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate pentru motivele arătate, susținând că intimata nu arată motivele pentru soluția pronunțată.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de admitere a recursului și casare, susținând aceleași concluzii, pe ideea nemotivării în fapt și în drept a hotărârii, mai mult din schița topo se observă un teren dar din actul de confiscare rezultă o suprafață de teren de 65 m2iar construcția este în suprafață de 42 m2, dar include și terenul de sub construcție, apreciază că instanța nu a avut în vedere aceste aspecte.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.77/19.04.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanta Ș. C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a constatat dreptul la despăgubiri în favoarea reclamantului în cuantum de 49.237 lei, asupra imobilului confiscat prin sentința penală nr. 619/1958 a Tribunalului M. C., imobil situat în ., C., județul D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta, S. E. este descendenta de gradul I a autorului, A. I., care a suferit o condamnare politica si ca urmare a acesteia i s-au confiscat imobilul teren in suprafață de 65 m.p. situat în C., ., județul D., fost ., confiscat prin sentința nr.619/07.10,.1959 a Tribunalului M. C. și decizia nr.985/30.11.1960 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular C.,
Starea de fapt a fost astfel reținută in urma administrării probatoriului constând in înscrisuri: procese verbale de confiscare, sentințe judecătorești, acte de stare civila.
Echivalentul valorii bunului confiscat a fost stabilita printr-un rapo1rt de expertiza in specialitatea evaluare, conform art.5 al. 1 lit. b din legea 221/2009, in cuantum de 49.237 lei.
Față de situația de fapt reținută, instanța a constatat că in cauză au fost întrunite condițiile art.5 al.1 lit.b din legea 221/2009, ca atare, s-a admis cererea privind plata daunelor materiale formulata de reclamanta si a fost obligat S. prin Ministerul Finanțelor la plata sumei de 49.237 lei, reprezentând contravaloarea daunelor materiale în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată în motivele de recurs că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art.304, pct.6,7,8 și 9 Cod proc.civ, respectiv, în ceea ce privește prejudiciul material reprezentat de contravaloarea imobilului teren în suprafață de 65 mp situat în C., ., apreciază că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, fiind astfel încălcate dispozițiile prevăzute de art.304 pct.6 Cod proc.civ.
Învederează instanței că în prezenta cauză reclamanta a solicitat despăgubiri în cuantum de 45.484 lei, iar prin hotărârea atacată a fost obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 49.237 lei despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea imobilului confiscat abuziv, sumă care depășește cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă, instanța reținând astfel ca suma stabilită în urma administrării probatoriului reprezentat de expertiza tehnică de specialitate este cea corectă, cu toate că împotriva celor reținute de expert în cuprinsul Raportului de expertiză, au formulat obiecțiuni care au și fost încuviințate de instanța de judecată.
Mai arată că din considerentele hotărârii pronunțate de instanța de fond nu se desprinde motivarea adusă în sprijinul criteriilor și argumentelor avute la stabilirea cuantumului prejudiciului material suferit de reclamant.
Invocă, astfel dispozițiile art.261, alin.1, pct.5 Cod proc.civ. care nu se referă doar la necesitatea redactării motivelor de fapt și de drept care „au formulat convingerea instanței”, sau a celor care au înlăturat cererile părților.
Arată că din dispozițiile cuprinse în codul de procedură civilă și din doctrină se poate reține că motivarea trebuie să fie „pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă.”
În considerentele hotărârii atacate instanța a reținut într-o singură frază împrejurarea că în cauza de față probatoriul administrat confirmă soluția pronunțată, precum și faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.5 lit.b din Legea nr.221/2009, fără să aducă nici un fel de argument în acest sens.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.6,7,8 și 9 Cod proc.civ și art.XIII din Legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.
La data de 04 09 2013,intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțata de instanța de fond.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerentele:
Obiectul litigiului dedus judecății îl reprezintă obligarea pârâtului S. R. la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 45.484 lei pentru suprafața de teren de 65 mp.în baza art.5 alin.1 teza finală din Legea nr.221/2009,pretenții majorate ulterior,la data de 02 11 2012,la suma de 49.327 lei.
Prima instanță a admis acțiunea așa cum a fost precizată dar fără a arăta argumentele pe care și-a fundamentat această solutie.
Astfel,Curtea constată că motivul de recurs care vizează nemotivarea hotărârii este fondat fiind incidente dispozițiile prev.de art.304 pct.7 Cod proc.civ. raportat la art.261 al.5 din aceeași lege.
Aceste dispoziții reglementează obligația pentru instanță de a arăta în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile pârâților.
În cuprinsul considerentelor sentinței criticate,Tribunalul D. a reținut într-o singură frază împrejurarea că ,în cauză ,probatoriul administrat confirmă că sunt întrunite condițiile prev.de art.5 lit.b din Legea nr.221/2009,fără să aducă argumente în acest sens.
Nu se face nici o referire concretă ,la probatoriul care a stat la baza acordării despăgubirilor materiale ,nu amintește nici de obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de pârâtă și încuviințate prin încheierea din data de 14 decembrie 2012,obiecțiuni în cadrul cărora se critică elementele avute în vedere de expert la stabilirea valorii terenului și care au condus la supraevaluarea acestuia.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept,Curtea, apreciind că prin nemotivarea soluției pronunțate instanța nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., art. 314 C. proc. civ., coroborat cu 304 pct. 7 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.77/19.04.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Ș. C..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Septembrie 2013
Președinte, M. M. | Judecător, I. M. | Judecător, S. A. C. |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.M.M.
3ex/G.L.
J.F.R.L.Z.
| ← Anulare act. Decizia nr. 3128/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Validare poprire. Decizia nr. 9003/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
