Revendicare imobiliară. Decizia nr. 3485/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3485/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 2320/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3485
Ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător A. M.
Judecător S. P.
Grefier F. I.
Pe rol, judecarea recursului declarat de intervenientul S. R. REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP M. împotriva deciziei civile nr.183/A din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă STAȚIUNEA DE D. POMICOLĂ M. și intimata pârâtă . DROBETA T. S., având ca obiect revendicare imobiliară .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței excepția tardivității recursului, precum și solicitarea recurentului intervenient de judecare a cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, luând act de solicitarea recurentului intervenient de judecare a cauzei în lipsă și apreciind dosarul în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra excepției tardivității recursului formulat .
CURTEA
Asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 21.02.2012, sub nr._, reclamanta Stațiunea de D. Pomicolă M. a chemat în judecată pe . Drobeta Turnu Severin solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să-i lase în proprietate și posesie construcțiile situate în satul M., . constau în depozitul de fructe de 5500 tone cu 11 celule, hala de sortare, grup administrativ P+2 și anexe și să fie obligată pârâta la plata sumei de_ euro lunar și a sumei de 64.000 lei lunar, pe ultimii trei ani de la înregistrarea acțiunii și până la plata efectivă, reprezentând despăgubiri civile, prejudiciul, venitul nerealizat, echivalentul chiriei neîncasate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că are în administrare construcțiile domeniului public al statului roman cuprinse in anexa inventarului centralizat al statului, aprobat prin HG 1705/2006, la punctul nr.1 din anexă, iar titular al dreptului de proprietate al acestor construcții este S. R., solicitând astfel introducerea în cauză a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza art.57-59 c.p.c.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 563, 858, 861, 864, 566 Codul civil, disp.art.58 ind.1 din Legea nr. 7/1996 și a anexei HG 1705/2006.
În baza Legii 72/2011, reclamantul a arătat că acțiunea formulată este scutită de plata taxei de timbru.
La data de 02.04.2012 reclamantul a formulat o precizare de acțiune prin care a arătat că își întregește acțiunea în sensul că solicită si revendicarea terenului domeniului public al statului in suprafață de 10.000 m.p. reprezentând curți construcții, situate în Breznita Ocol, T 49, P 62/71, cu următoarele vecinătăți: E–plantație pomi, V–drum județean, S–Depozit de fructe, N–drum administrativ, aflate în posesia pârâtei . Drobeta Turnu Severin, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 euro lunar, reprezentând contravaloarea chiriei pe teren și venit nerealizat.
Prin încheierea de ședință din data de 02.04.2012, s-a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de intervenient a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Legal citată, pârâta . Drobeta Turnu Severin a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, având în vedere că reclamanta nu și-a dovedit dreptul de proprietate, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca fiind introdusă de o persoană care nu are această calitate.
Instanța în baza art 137 C.pr.civ., a analizat cu precădere excepțiile de fond si de procedura care fac de prisos cercetarea fondului cauzei.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă recursului a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă și a respins acțiunea.
Calitatea procesuală constă în identitatea intre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului, precum si între persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic supus judecații; prima poarta denumirea de calitate procesuala activa, iar cea de-a doua calitate procesuala pasiva. Sarcina indicării calității procesuale revine reclamantului, care, prin cererea de chemare in judecata, trebuie sa expună împrejurările din care sa rezulte ca el este îndreptățit sa-l cheme in judecata pe parat.
Instanța sesizata trebuie sa verifice atât calitatea procesuala activa, cat si calitatea procesuala pasiva. Calitatea procesuala se transmite. Transmiterea poate fi legala, spre exemplu in caz de succesiune, sau convenționala (cum ar fi înțelegerea între una din părți si un terț). Persoana care dobândește calitatea procesuala ca efect al transmisiunii preia procesul cu toata procedura îndeplinita pana in momentul transmisiunii.
Potrivit disp. art. 480 c.civ. „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”, iar potrivit disp. art. 481c.civ. „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire”.
Acțiunea în revendicare constituie mijlocul principal de apărare a dreptului de proprietate publică sau privată. Cu ajutorul ei, titularul dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil poate obține recunoașterea dreptului de proprietate și, în același timp, restituirea bunului său de la orice persoană care îl posedă ilegal.
Pentru admisibilitatea acțiunii, reclamantul trebuie să probeze, conform art. 1069 c.civ. atât dreptul său de proprietate asupra bunului, cât și faptul posesiei sau detenției nelegitime exercitată de pârât.
În cauza dedusă judecății, instanța a reținut că titular al dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu este statul, iar reclamanta are doar drept de administrare asupra acestora, așa cum a rezultat din cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilelor și nici a transmiterii calității procesuale, astfel că s-a apreciat că aceasta nu are calitate procesuală activă în cauză.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs pârâtul a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea în revendicare, motivat de faptul că reclamanta nu era titulara dreptului de proprietate, deci nu îndeplinea condiția proprietarului neposesor, întrucât alături de reclamantă, administrator al imobilului, a stat S. R., ca titular al dreptului de proprietate, chemat în judecată în temeiul art. 57-59 c.pr.civ.
Ori, potrivit disp. art.58 c.pr.civ. cel chemat în judecată dobândește calitatea de intervenient în interes propriu. In atare situație, de drept, instanța trebuia să analizeze fondul cauzei raportat la dreptul intervenientului în interes propriu, respectiv al Statului R. și astfel să pronunțe o soluție pe fond.
Instanța de fond s-a pronunțat doar în considerarea cererii inițiale, fără a aprecia asupra dreptului intervenientului în interes propriu, atâta timp cât prin întâmpinarea depusă.
Instanța putea judeca cererea în fond, din întreg probatoriu efectuat în cauză, de către reclamantă, putea aprecia asupra prevalenței dreptului de proprietate publică, în contextul întregului istoric al speței și raportat la condițiile acțiunii în revendicare imobiliară.
Reclamanta Stațiunea de D. Pomicolă M. a depus precizări prin care a solicitat admiterea recursului formulat de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, casarea sentinței instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, trimiterea cauzei pentru judecarea fondului la prima instanță, admiterea acțiunii în revendicare privind construcțiile, care fac obiectul acțiunii în revendicare imobiliară.
Pârâtă . Drobeta Turnu Severin a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. A considerat că pentru admisibilitatea acțiunii, intimata reclamantă trebuia să-și dovedească calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu, ori în speța dedusă judecății a rezultat că statul este proprietar, iar reclamanta are doar un drept de administrare.
A mai arătat că proprietarul terenului S. R. a scos la licitație acest imobil, iar societatea lor a cumpărat imobilul prin act de adjudecare, act care se bucură de legalitate, nefiind anulat de nici o instanță judecătorească.
A arătat că prin motivele de recurs formulate Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a considerat că acest litigiu trebuia analizat pe fond, întrucât acesta a dobândit calitatea de intervenient în interes propriu, dar nu și-a dovedit în nici un fel calitatea de proprietar, calitate pe care a pierdut-o în momentul în care a scos la licitație aceste imobile pe care societatea lor le-a cumpărat.
A susținut că la instanța de fond S. R. a depus întâmpinare prin care a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, întrucât ambele societăți au invocat un drept de proprietate, urmând ca instanța să compare titlurile acestora de proprietate, dar nu a depus înscrisuri, nu a invocat un drept de proprietate și nu a formulat vreo solicitare în fața instanței de fond.
Tribunalul M. prin decizia civilă nr.183 din 26 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._, a respins ca nefondat apelul formulat de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în revendicare, acțiune ce a fost definită ca fiind acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar .
Fiind o acțiune în justiție au trebuit analizate cu prioritate condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoana care promovează acțiunea, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoana împotriva căreia este formulată acțiunea și care bunuri pot face obiect al acțiunii în revendicare .
Pentru a fi admisibilă acțiunea în revendicare doctrina și jurisprudența au afirmat constant că reclamantul trebuie să fie proprietar al bunului revendicat, acțiunea în revendicare fiind expresia procesuală a atributului dispoziției juridice .
Pe cale de consecință titularul dreptului de administrare, concesionare sau orice alt titular de drept ce conferă doar folosința și posesia bunului nu au în patrimoniu atributul dispoziției juridice asupra bunului și nu pot exercita acțiunea în revendicare ci numai drepturile asupra bunului în limitele conferite de lege și de titlul juridic pe care își întemeiază dreptul .
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, care are doar un drept de administrare asupra bunului revendicat și a respins acțiunea.
De altfel pretinsul titular al dreptului de proprietate asupra bunului revendicat –S. R. – a fost introdus în cauză în temeiul art. 57 c.pr.civ care dispune ,, oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul” .
Așadar, reclamantul a considerat nu că terțul pretinde, ci că ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul .
De vreme ce S. R. nu a devenit parte în proces din proprie inițiativă, în persoana lui nu trebuia analizată calitatea procesuală activă, pentru că nu a fost reclamant, chiar dacă, prin definiție, ar putea pretinde aceleași drepturi .
Având în vedere aceste considerente, raportat și la poziția procesuală a apelantului intervenient în fața instanței de fond, s-a apreciat apelul nefondat și a fost respins.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs intervenientul S. R. REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul declarat este tardiv.
Potrivit dispozițiilor art.301 Cod pr. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
În speță, conform dovezii de comunicare existentă la dosar, recurentului i-a fost comunicată decizia Tribunalului la data de 20.12.2012, iar recursul a fost declarat la data de 18.01.2013, deci peste termenul prevăzut de lege.
În raport de considerentele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod pr. civ. raportat la art.301 Cod pr. civ., recursul declarat de intervenient va fi respins ca tardiv.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.137 Cod pr. civilă, soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de intervenientul S. R. REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP M. împotriva deciziei civile nr.183/A din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă STAȚIUNEA DE D. POMICOLĂ M. și intimata pârâtă . DROBETA T. S., având ca obiect revendicare imobiliară .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2013.
Președinte, R. M. | Judecător, A. M. | Judecător, S. P. |
Grefier, F. I. |
24 Aprilie 2013
Red.jud.S.P.
Tehn.2 ex./FI
Jud.apel – M.C.O., S.C.
Jud.fond – L.G.
| ← Strămutare. Sentința nr. 70/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 7708/2013. Curtea... → |
|---|
