Validare poprire. Decizia nr. 4104/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4104/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 11657/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4104
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: - Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - C. R.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea L. R. C. împotriva deciziei nr. 518 din data de 05 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu debitorul S. C. JUDETEAN DE URGENTA NR 1 C. și cu terțul poprit ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - T. MUNICIPIULUI C., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta creditoare L. R. C., intimatul debitor S. C. JUDETEAN DE URGENTA NR 1 C. și intimata terț poprit ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - T. MUNICIPIULUI C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele: recursul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă; motivele de recurs apar comunicate; depunerea la dosarul cauzei, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, a întâmpinării formulată de intimatul debitor S. C. JUDETEAN DE URGENTA NR 1 C., înregistrată sub nr._/21.03.2013; dosarul se află la primul termen de judecată în această etapă procesuală, precum și împrejurarea că recurenta creditoare L. R. C., prin motivele de recurs, a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, luând act de cererea privind judecata în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă formulată de recurenta creditoare L. R. C., prin motivele de recurs, și constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o spre soluționare, trecând la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă cererea formulată de creditorul L. R. C., în contradictoriu cu debitorul S. C. Județean de Urgență nr. 1 C., și terțul poprit T. C..
A fost validată poprirea înființată prin adresa din data de 10.02.2012 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc I. M. și obligă terțul poprit să plătească creditoarei suma de 1168,89 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că titlul executoriu in baza căruia s-a declanșat procedura executării silite, la solicitarea creditorului L. R. C. este reprezentat de decizia nr. 1379/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul D. in dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus ca debitorul S. C. Județean de Urgență nr. 1 C. să plătească creditoarei diferența dintre salariul de bază brut de 880 lei și salariul efectiv plătit pentru perioada 01.07._07.
Obiectul cererii deduse judecății este reprezentat de validarea adresei de înființare a popririi emise de B. I. M. la data de 10.02.2012, pentru suma de 1168,89 lei, reprezentând contravaloarea drepturilor salariale cuvenite creditoarei conform titlului executoriu anterior menționat.
Conform art. 460 C.pr.civ., „dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi (…). Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente”.
Referitor la motivul invocat de debitor în sensul respingerii cererii de validare a popririi, instanța a apreciat că este neîntemeiat, pentru următoarele argumente:
Astfel, este evident că prin neexecutarea obligației de plată a debitului, recunoscut de debitoare, chiar în momentul în care a devenit exigibilă, creditoarei i s-a creat un prejudiciu.
Creditoarea este îndreptățită la recuperarea creanței, iar neexecutarea la termen a unei obligații este condamnată și în practica CEDO (cauza Petro contra României) unde se arată că "întârzierea în executarea unei sentințe este imputabilă autorităților care, în speță, nu au furnizat nicio justificare valabilă pentru această ingerință suportată de reclamanți, în dreptul lor la respectarea bunurilor lor". În consecință, s-a apreciat că a fost încălcat art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
Și în cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".
Ea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Curtea a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamanta de un acces efectiv la justiție, fiind încălcat și art.6 alin.1 din Convenție.
Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă dreptului intimatei ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 din Convenție.
Pentru ca o astfel de privare să fie în acord totuși cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ar trebui “să fie prevăzută de lege”, “să urmărească un scop legitim” iar ingerința în dreptul de proprietate ar trebui să răspundă criteriului proporționalității (a se vedea în acest sens paragrafele 78 din Hotarârea pronunțată de CEDO în Cauza Brumărescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 414/2000).
Trecând peste faptul că este nefiresc ca debitoarea să își creeze prin acte normative situații în care să fie exceptată de la obligația de executare silită a unei hotărâri judecătorești, instanța a constatat că ingerința este prevăzută de lege.
Însă cerința de a corespunde interesului legitim public, nu este îndeplinită; astfel, aprobarea ordonanței este motivată de necesitatea "menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar", însă jurisprudența CEDO menționează constant că "complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligația sa prevăzută de Convenție de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătorești care sunt obligatorii și executorii"; că nu este permis autorităților statului de a se preleva de lipsa de fonduri sau a altor resurse ca scuză pentru a nu onora debitul stabilit prin hotărâre judecătorească; că este obligația statelor contractante de a-și organiza sistemul juridic în așa fel încât autoritățile competente să își poată executa obligațiile.
Nici cerința proporționalității măsurii nu este îndeplinită, fiind de natură a distruge echilibrul just dintre protecția proprietății individuale și cerințele interesului public.
Dispozițiile derogatorii ale O.U.G. nr. 71/2009 și ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonanțelor favorizează statul în raporturi de drept privat (raporturile de drept al muncii întră în sfera dreptului privat), acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică. Un debitor, privit generic, nu poate nicicând invoca lipsa fondurilor, putând fi urmărit silit inclusiv asupra locuinței, în cazul persoanei fizice, sau până la . cazul persoanei juridice.
În plus, instanța a reținut că nu există nici un argument în ceea ce privește neexecutarea acestei obligații în perioada 12.03.2008 (data pronunțării hotărârii de constituie titlu executoriu) și 18 iunie (data aprobării ordonanței).
Față de cele expuse, între aplicarea ordonanței invocate, pe de-o parte, și dispozițiile Convenției și ale jurisprudenței Curții de la Strassbourg, pe de altă parte, instanța este obligată să dea relevanță celor din urmă, conform art.11 alin.2 și art.20 din Constituția României, revizuită în 2003.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis cererea dedusă judecății, să valideze poprirea înființată prin adresa emisă la data de 10.02.2012 de B. I. M. în dosarul de executare nr. 1541/E/2008 asupra conturilor debitorului, în mâinile terțului poprit T. C. și să oblige terțul poprit să achite creditoarei sumele datorate de debitor, în limita creanței de 1168,89 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel debitorul S. C. Județean de Urgență C., care a arătat, în esență, că măsura de eșalonare a plății este prevăzută de lege, că eșalonarea a fost determinată de necesitatea asigurării stabilității economice a țării și că instituția respectivă este finanțată cu fonduri primite de la ordonatorul principal de credite.
În apelul declarat de terțul poprit se arată, de asemenea, că dispozițiile dreptului intern în materia executării creanțelor împotriva statului nu sunt contrare dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Prin decizia nr. 518 din data de 05 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._ s-au admis apelurile declarate de apelantul-debitor S. C. JUDEȚEAN DE URGENTA NR 1 C. cu sediul in loc. C., ., jud. D. și apelantul terț poprit ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - T. MUNICIPIULUI C., cu sediul in loc. C., .. 2, jud. D., împotriva sentinței civile nr._ din 03.07.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat L. R. C., cu domiciliul procesual ales in loc. C., ., ., ..
S-a dispus schimbarea în tot a sentinței civilă atacată, în sensul că respinge cererea de validare a popririi.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
S-a constatat că, față de prevederile O.U.G. nr.71/2009, intimatul-creditor nu a dedus judecății o creanță exigibilă, astfel încât nu pot fi aplicate dispozițiile art.460 C.proc.civ cu privire la validarea popririi.
Dispozițiile O.U.G. nr.71/2009 nu sunt incompatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului ori cu Protocoalele adiționale la aceasta, perspectiva de abordare a speței impunându-se a fi reconsiderată în faza apelului.
Astfel, obiectivul avut în vedere la adoptarea acestui act normativ de legiuitorul intern constă în menținerea stabilității economice a țării, iar acest obiectiv nu poate fi nici ignorat, nici cenzurat de instanța de judecată. C. economică este un fenomen global și, totodată, un fapt notoriu, ce nu mai trebuie probat, astfel încât dreptul de creanță având ca obiect o sumă de bani pe care îl are un subiect împotriva statului trebuie raportat la interesul general al societății, privită în ansamblul său, societate ce traversează o criză economică însemnată.
Statul, privit în sens larg, ca entitate juridică, are calitatea de debitor într-un număr cvasiinfinit de raporturi juridice obligaționale; de asemenea, este un fapt devenit notoriu că statul, ca entitate juridică, poate intra în stare de insolvență; or, o asemenea situație de fapt și de drept ar fi dezavantajoasă pentru fiecare membru al unei societăți organizate într-o entitate statală, interesul general al societății fiind reprezentat de menținerea echilibrului bugetar și a stabilității economice a țării.
Prin urmare, există o ingerință în dreptul creditorului la un bun în accepțiunea art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la CEDO, ingerință ce este justificată de menținerea unui echilibru între interesul particular și cel general.
La dezlegarea în drept a prezentei cauze s-a impus a se avea în vedere jurisprudența recentă a CEDO, mai exact decizia dată în cauza "D. și alții împotriva României", prin care s-a statuat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut și că eșalonarea plăților de către guvern, în calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului lor la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs creditoarea L. R. solicitând admiterea recursului.
A arătat că decizia Tribunalului D. este nelegală și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind încălcate dispoz. art. 456-460 din C.pr.civilă, ale OUG 71/2009, Ord. 2336/2011, Lg. 293/2011, principiul fundamental al separației puterilor în stat prev. art. 1, alin. 4 și art. 20 din Constituția României, precum și principiul aplicării legii civile.
Din aceste prevederi legale rezultă că terțul poprit, T. C., avea obligația să consemneze suma de bani a cărei poprire a fost înființată pentru validarea unei popriri, la scadența acesteia și nu să returneze adresa de poprire executorului.
Prin art. 1 din OUG nr. 71/2009 nu a fost suspendată aplicarea art. 460 din C.pr.civilă, ci s-a instituit o procedură de eșalonare pentru plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar devenite executorii până la data de 31 dec.2009.
Instanța de apel a aplicat greșit actele normative aplicabile în speță: OG nr. 22/2002, OUG nr. 75/2008 și OUG 71/2009 întrucât potrivit art. 20 din Constituție nu a ținut cont ca legile interne vor fi interpretate în conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte. Cum recurenta nu a solicitat validarea popririi decât pentru 5% din debit și cheltuielile de executare, instanța de apel în mod greșit a admis apelurile, deoarece a respectat prevederile OUG 71/2009, solicitând doar 5% din debit.
În cazul său nu s-a făcut dovada respectării calendarului plății, deși sunt două norme care prevăd acest lucru. OUG 71/2009 și art. 460 din C.pr.civilă, pentru a fi aplicată cauza D. și alții.
Instanța de apel a încălcat și normele speciale pe care trebuie să le urmeze atunci când a constatat că sunt aplicabile acestea. Cum până la data de 05.02.2013, data formulării recursului, recurentul nu a primit tranșa de 5% este mai mult decât evident că s-au încălcat și dispozițiile OUG 71/2009, Ord. 2336/2011, Lg. 293/2011 ceea ce denotă rea credință atât din partea terțului poprit cât și din partea debitorului.
Instanța de apel în mod greșit a admis apelul A. C., deoarece acesta nu avea calitate procesuală pasivă pentru a formula apel. Terțul poprit din această cauză a fost T. C. și nu A. C., iar aceasta din urmă a formulat apel în nume propriu. În mod eronat instanța de apel a luat act de faptul că apelul a fost formulat de A. ca și reprezentant al terțului poprit T. C. . la dosar nu există dovada mandatului dat de T. C. Administrației Financiare pentru a formula apel și nici dovada că T. și-a însușit apelul .
Prin urmare Administrațiile finanțelor publice funcționează în subordinea Direcției Generale ale finanțelor publice și nu au autonomie proprie, deci nu pot sta în proces ca reclamant, iar în cazul de față ca apelant.
Prin întâmpinare intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, arătând că s-a achitat tranșa de 5% conform dispoz. OUG 1/2009 și faptul că plata s-a efectuat în data de 16.11.2012 iar pe extrasul de cont anexat prezentei se găsește suma totală virată pentru toți creditorii înregistrați la Biroul Executorilor Judecătorești.
Recursul este nefondat.
Considerentele tribunalului privind interpretarea principiilor jurisprudenței CEDO sunt fondate, dispozițiile dreptului intern în materia executării creanțelor împotriva statului nefiind contrare dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Articolul 6 al Convenției garantează oricărei persoane dreptul ca o instanță să judece orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Dreptul de a obține executarea unei hotărâri judecătorești este parte a procesului civil și este garantat oricărei persoane prin art. 6 din Convenție ( CEDO, Cauza Ulger c. Turciei,_/02, hot. din 26 iunie 2007, M. și D. c. României ,_/00).
Dreptul de acces la justiție nu este însă un drept absolut, fiind recunoscute limitări ale acestuia, în anumite condiții.
Instanța europeană recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigențelor art. 6 ( cauza Ashingdane c. Regatului Unit, 28 mai 1985), atâta vreme cât limitările impuse nu ating chiar substanța dreptului. Limitarea dreptului de acces la instanță este permisă dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
În speță, instituția debitoare nu a refuzat executarea silită, însă s-a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și finalizarea procesului civil, dar este o ingerință care are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică, și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditoarei de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că OUG 71/2009, modificată prin OUG nr.45/19 mai 2010, nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă, apreciată ca atare și de instanța europeană în cauza Vasyl Petrovych Krapynytskly împotriva Ucrainei, și în decizia din data de 4 septembrie 2012, publicată la 18 septembrie 2012, din cauza D. și alții împotriva României
Măsura eșalonării plății este proporțională cu scopul urmărit, deoarece creditoarea a beneficiat de drepturile salariale care constituie un bun, titlul executoriu privind doar anumite restanțe, diferențe salariale datorate de angajator pentru o perioadă anterioară, rezultate din aplicarea greșită a unor prevederi legale. În al doilea rând, obligația efectuării plății din titlul executoriu nu a fost stinsă, prin voința legiuitorului, ci doar amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp iar creditorul va benefica da data executării efective de actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum.
Prin norma de drept internă nu se aduce atingere nici dreptului reclamantei de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general. Expunerea de motive la adoptarea Ordonanței relevă situația financiară dificilă a statului și argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel că sunt incidente dispozițiile convenției europene. În plus, dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului constituit de creanța împotriva statului nu este negat, nu îi este atinsă substanța, așa încât sentința ce reprezintă titlu executoriu nu rămâne inoperantă.
În concluzie, instanța apreciază că OUG nr. 71/2009 nu contravine Convenției Europene pentru Drepturile Omului; astfel fiind și întrucât prin această ordonanță de urgență a fost amânată și eșalonată executarea hotărârilor judecătorești care au ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar (categorie în care se încadrează și titlul executoriu al intimatei), Curtea apreciază că soluția care se impunea a fi adoptată în cauză era cea de respingere a cererii de validare.
În plus, formularea cererii de validare a popririi de față la data de 15.05.2012, pentru tranșa de debit, s-a făcut anterior datei când creanța a devenit exigibilă.
Potrivit Legii 230/2010, debitorul avea obligația de plată a tranșei de 5%, trimestrial, astfel că abia la finele anului 2012 creditorul putea invoca neexecutarea tranșei de 5% din debit.
Față de cele expuse, se reține că nu au fost încălcate dispoz. art. 456-460 C:pr.civilă în raport de aplicarea OUG 71/2009.
Nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că nu s-au respectat datele în privința acordării tranșelor și că nu a primit tranșa de 5% până la momentul promovării recursului, întrucât intimatul S. C. JUDETEAN DE URGENTA NR 1 C. a făcut dovada plății acestei tranșe către recurenta la data de 16.11.2012, înainte de formularea recursului ( fila 12, dosar recurs).
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A. C., se reține că în cauză a fost citată și conceptată A. C. T. Mun. C. în sensul că aceasta a formulat apel, nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al trezoreriei C., ambele figurând și pe ștampila de pe chitanța care atestă dovada plății tranșei de 5% către recurentă.
Văzând și dispoz. art. 312 al. 1 teza 2 C.pr.civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea L. R. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea L. R. C. împotriva deciziei nr. 518 din data de 05 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu debitorul S. C. JUDETEAN DE URGENTA NR 1 C. și cu terțul poprit ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - T. MUNICIPIULUI C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 aprilie 2013.
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | Judecător, T. R. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.M.L.N. A.
Tehn.I.C./Ex. 2/13.05.2013
J.Apel/D.F. S. și
S.L: M.,
J.Fond/L.D. B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 6814/2013. Curtea de Apel... | Fond funciar. Decizia nr. 9281/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
