Rectificare carte funciară. Decizia nr. 3942/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3942/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 3098/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3942/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. C.
Judecător: P. P.
Judecător: M. P.
Grefier: M. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții A. M., A. N. D., împotriva deciziei civile nr. 541 din 12.12.2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosar nr._ /2012, în contradictoriu cu intimații reclamanți L. C. și L. E., având ca obiect rectificare carte funciară
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât A. M., asistat de avocat S. G., recurenta pârâtă A. N. D., reprezentată de avocat S. G., intimatul reclamant L. C., asistat de avocat T. N., și intimata reclamantă L. E., reprezentată de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat netimbrarea recursului declarat în cauză, după care,
Avocat S. G., pentru recurenții pârâți, depune în ședința publică dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 8 lei, consemnată prin chitanțele nr._/14.03.2013 și nr._/14.03.2013 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Avocat T. N., pentru intimații reclamanți, depune întâmpinare și comunică un exemplar al acesteia apărătorului recurenților, care învederează instanței că nu solicită termen pentru observare.
Curtea, constatând că nu sunt excepții de invocat și cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat S. G., pentru recurenții pârâți, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată de Tribunalul D., în sensul respingerii apelului; a solicitat, totodată, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
De asemenea, a solicitat să se constate că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
A solicitat și cheltuieli de judecată, depunând chitanță în acest sens.
Avocat T. N., pentru intimații reclamanți, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul D., ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată., conform chitanței aflată la fila 18 în dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.8956/07.11.2006 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul 4730/2005 s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții A. M. și N. D. și au fost obligați pârâții L. C-tin și E. să lase acestora în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5,82 mp. materializată pe schița anexă 2 la raportul de expertiză efectuat de expert C. V..
Prin acțiunea respectivă reclamanții solicitaseră obligarea mai multor pârâți să le lase în deplină proprietate și posesie terenul de 535 mp. pe care îl dobândiseră în proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/15.08.1995 de notariatul de Stat Județean D..
Prin decizia civilă nr.811/16.12.2009 a Tribunalului D. s-a respins apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței și s-a admis apelul pârâților, s-a schimbat în parte sentința și în sensul că s-a respins acțiunea față de pârâții L., iar prin decizia civilă nr.1177/02.11.2010 a Curții de Apel C. s-a respins recursul împotriva deciziei 811/2009.
In considerentele deciziei civile nr. 811/16.12.2009 s-a reținut că proba cea mai concludentă este raportul de expertiză întocmit in apel de expert M. A. D., că reclamanții A. au dobândit în proprietate suprafața de teren de 30.200 m.p. situată în intravilanul municipiului C., zona „B. M.”, Tarlaua 12, . de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/15.08.1995 de Notariatul de Stat Județean D., iar vânzătoarea lor R. E. dobândise la rândul ei acest teren prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, fiindu-i emis titlul de proprietate din 17.01.1992 si că pârâții L. au dobândit terenul intravilan în suprafața de 1250 m.p. ( ce face parte dintr-o suprafață de 5000 m.p. situată în Tarlaua 12, . și A 4 /2) prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/09.10.2005 de Notariatul de Stat Județean D..
S-a mai reținut că terenurile pe cate le au în proprietate pârâții Licsor provin dintr-o suprafață mai mare, de 4000 m.p., situată în C., zona „ B. M.”, Tarlaua 12, . în 1994 de vânzătoarea C. F., prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, schița de amplasament întocmită de Oficiul de cadastru pentru acest teren fiind luată în considerare de expertul M. A.-D., constituind anexa nr.4 la raport ,iar, potrivit acestei schițe, terenurile pârâților se învecinează cu cel al reclamanților.
S-a mai precizat că, cum în raport s-a reținut că nu este posibilă întocmirea unei variante de individualizare a terenurilor în care să se ia în considerare doar actele de proprietate, nu și schițele de amplasament și să se identifice drumul de exploatare ca fiind de 4 m ,si considerându-se că suprafețele consemnate în actele primare de reconstituire și, apoi, în actele de înstrăinare, cu titlu particular, efectuate de beneficiarii reconstituirii nu au fost determinate cu exactitate, cu rigoare și precizie, cu instrumente tehnice performante, întinderea dreptului de proprietate consemnată în actele de proprietate este aproximativă și relativă, esențial fiind ca părțile să se încadreze în limitele fizice ale obiectului material al dreptului de proprietate, să respecte configurația terenului evidențiată în schițele de amplasament și de punere în posesie.
S-a concluzionat astfel că modalitatea cea mai adecvată de determinare a terenurilor este cea în care s-a luat în considerare schița de punere în posesie, fiind individualizată o suprafață de_ m.p., stăpânită de reclamanții A., iar, potrivit acestei variante, pârâții L. C-tin și E. nu ocupă nici o suprafață de teren din proprietatea reclamanților A. M. și N. D..
In consecință, situația terenurilor părților, raportată la actele lor de proprietate, la cele ale autorilor lor precum și la posesie, a fost analizată în motivarea deciziei.
In acțiunea precizată din cauză reclamanții Licsor C-tin si E. susțin însă că în cartea funciară_(nr. cf vechi 2569) în care este înscris imobilul proprietatea pârâților A. M. și N. D. figurează o suprapunere a terenului acestora peste proprietatea lor și solicită radierea acestei suprapuneri -
Din extrasul CF_ (nr. conform vechi 2569) depus cu adresa 2758/20.04.2011 a OCPI rezultă că este înscris in acesta dreptul de proprietate al pârâților A. M. si N. D. asupra terenului intravilan cu nr. cadastral 1995 cu suprafața din acte de_ mp (din măsurători_ mp) în baza actului de dezmembrare întocmit de pârâți nr.1804/2005 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1995 emis de Notariatul de Stat, însă nu este înscrisă nici o suprapunere de terenuri astfel încât să se aprecieze asupra posibilității radierii acesteia.
Pe de altă parte în speță nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.34 din legea 7/1996 si anume obligativitatea existentei unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile prin care să se statueze asupra,actelor juridice ,a drepturilor părților sau înscrierilor și a situației juridice a imobilului ce figurează în cartea funciară.
Conform art.34 din legea 7/1996 « orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat;3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului. «
In cauză singura hotărâre judecătorească care a analizat situația terenurilor vecine ale părților este decizia 811/2009 a Tribunalului D. și care a statuat în dispozitiv numai asupra acțiunii în revendicare formulată de A. M. și N. D. împotriva soților L. C-tin și E. și nu asupra existenței unei suprapuneri a imobilului pârâților A. peste cel al reclamanților L. .
In consecință, instanța a considerat acțiunea precizată neîntemeiată urmând a o respinge.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții L. C. și L. E., care au arătat, în esență, că s-a apreciat în mod greșit că între terenurile părților nu există o suprapunere cadastrală, întrucât la data eliberării extrasului din cartea funciară_ reclamanții nu aveau înscris dreptul în cartea funciară iar în cauză este relevant planul de amplasament și delimitare întocmit de expertul cadastrist P. Ghebrea.
În calea de atac devolutivă a apelului s-a încuviințat și administrat o expertiză topometrică, pentru a se verifica suprapunerea cadastrală a terenurilor aflate în proprietatea părților; raportul de expertiză a fost efectuat de expert C. A., lucrarea respectivă fiind avizată de O.C.P.I. D..
Tribunalul D. – Secția I Civilă prin decizia civilă nr.541 din 12 decembrie 2012 a admis apelul, a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanți.
A dispus rectificarea cărții funciare nr._ (fostă nr. 2569) C., în sensul că a dispus radierea din partea I a cărții funciare a suprafeței de 120 mp, din cadrul imobilului cu numărul cadastral 1995, suprafața de 120 mp, fiind identificată prin punctele nr. 14-33-34-13-14-33 în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul C. A., schiță ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A obligat intimații către apelanți la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Tribunalul a luat act de faptul că situația drepturilor de proprietate aparținând părților din dosar asupra unor terenuri învecinate, precum și dezlegările din cadrul litigiului anterior au fost expuse în considerentele sentinței apelate.
Instanța a statuat în mod greșit că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.34 din Legea 7/1996 (în vigoare la data introducerii acțiunii), pe considerentul că evidențele de carte funciară nu atestă o suprapunere de terenuri și că nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă care să statueze asupra situației juridice a imobilului înscris în cartea funciară.
Chestiunea litigioasă dedusă judecății rezidă în aceea că modalitatea în care s-a făcut înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al intimaților-pârâți încalcă dreptul de proprietate al apelanților reclamanți, această situație fiind susceptibilă de remediere pe calea unei acțiuni în justiție.
Sub acest aspect, s-a reținut că există o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, decizia civilă nr.811/16.12.2009 a Tribunalului D., prin care s-a statuat asupra îndreptățirii reclamanților din cauza de față de a stăpâni terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr._/09.10.1995 în limitele fizice actuale; această hotărâre, prin care s-a validat expertiza efectuată în acel dosar de expertul M. A. operează în cauză ca o prezumție a puterii lucrului judecat, conform art.1201 din vechiul Cod civil.
Așadar, limitele fizice corecte ale terenului pe care îl au în proprietate apelanții și ale celui pe care îl au în proprietate intimații au fost tranșate prin această hotărâre judecătorească, drepturile susceptibile de înscriere în cartea funciară impunându-se a fi raportate la obiectul lor material, așa cum a fost el stabilit în cadrul unei acțiuni petitorii ce a primit o soluție irevocabilă, opozabilă părților litigante.
Expertiza efectuată în prezentul dosar, în faza apelului, de expertul C. A. a clarificat situația înscrierii dreptului intimaților în cartea funciară, raportat la situația de fapt și de drept stabilită în cadrul litigiului anterior.
Din expertiză rezultă că între terenul apelanților, în suprafață de 1250 mp (din măsurători 1277 mp) și terenul intimaților în suprafață de_,6 mp există o suprapunere de 120 mp, reprezentată în schița anexă prin punctele 33-34-13-14-33.
Terenul deținut de intimați are numărul cadastral 1995 și a fost înscris în cartea funciară nr._ C., astfel încât este evident că modul în care a fost înscris acest teren în cartea funciară este de natură a aduce atingere dreptului pe care îl au apelanții asupra propriului teren.
Potrivit art.19, alin.1 din Legea nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, cu modificările și completările ulterioare, partea I a cărții funciare, referitoare la descrierea imobilelor, cuprinde, alături de alte elemente, și planul imobilului, cu descrierea acestuia, care constituie anexă la partea I a cărții funciare.
Așa fiind, documentația cadastrală face parte integrantă din cartea funciară, dat fiind că prin aceasta se asigură individualizarea exactă și riguroasă a imobilului pentru care se asigură publicitatea imobiliară.
În măsura în care documentația cadastrală a fost întocmită în mod eronat, așa cum s-a întâmplat în speță, iar obiectul material al dreptului de proprietate a fost extins pe seama imobilului învecinat, ca urmare a unei greșite poziționări a coordonatelor grafice, înscrierea respectivă poate face obiectul unei rectificări la cererea persoanei interesate, conform art.33 și 34 din Legea nr.7/1996 în forma în care ea era în vigoare la data introducerii acțiunii.
Starea de fapt dedusă judecății se încadrează în prevederile art.34 pct.1 din actul normativ menționat, care vizează ipoteza în care "înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil".
În speță, înscrierea în cartea funciară nu a fost valabilă în ceea ce privește individualizarea terenului menționat, documentația cadastrală fiind întocmită eronat.
Totodată, instanța a reținut că acțiunea în rectificare tabulară are, în principiu, caracter accesoriu ori subsecvent unei alte acțiuni civile prin care se tranșează situația juridică a imobilului înscris în cartea funciară, dar este nu înseamnă că ea nu poate fi promovată pe cale separată și nu poate avea o soartă juridică de sine stătătoare atunci când circumstanțele concrete ale unei situații litigioase reclamă aceasta, așa cum se întâmplă în cauza de față.
În temeiul art.296 C.pr.civ, apelul a fost admis iar sentința pronunțată de Judecătorie a fost schimbată în totalitate, în sensul că acțiunea a fost admisă și s-a dispus rectificarea cărții funciare a pârâților; s-a dispus radierea din partea I a cărții funciare a suprafeței de teren de 120 mp, ce a fost identificată prin expertiză.
În temeiul art.274 C.proc.civ, intimații au fost obligați către apelanți la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții A. M., A. N. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin criticile formulate pârâții susțin că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit legea și nu a analizat, în raport de dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, succesiunea înscrierii în cartea funciară a proprietăților părților, stabilit prin titlurile de proprietate.
Arată recurenții pârâți, în dezvoltarea acestui motiv de recurs că, actul lor de proprietate a fost încheiat la data de 15.08.1995, și înscris în cartea funciară, iar al reclamanților la data de 09.10.1995 și cererea acestora de intabulare a fost respinsă întrucât s-a constat că documentația cadastrală a acestora a fost întocmită greșit.
Refuzul autorităților de a înscrie în cartea funciară actul de proprietate al reclamanților presupune existența unor vicii care privesc întinderea dreptului de proprietate, și a vecinătăților.
Astfel, în actul de vânzare cumpărare din 09.10.1995 al reclamanților, în mod greșit este menționat, în partea de sud ca vecin proprietatea lui R. E., când, în realitate terenul acestora se învecinează cu terenul proprietatea recurenților pârâți. În partea opusă reclamanții se învecinează cu un drum care are lățimea de 4 metri, iar prin înțelegere cu ceilalți vecini, pentru a-și asigura accesul la proprietățile lor, fiecare dintre ei au lăsat câte 3 m. lățime, pentru drumul care în prezent are o lățime de 7 m.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Prin cererea de recurs pârâții au criticat modul de interpretare a prevederilor art. 34 din Legea nr.7/1996 și a probelor administrate în cauză, susținând că instanța de apel a stabilit o situație de fapt greșită.
Obiectul litigiului, în această cauză este generat de modalitatea în care s-a făcut înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a terenurilor părților, pârâții susținând prin motivele de recurs că au fost nesocotite atât prevederile legale aplicabile în speță cât și probele administrate în dosar.
Potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996, temei legal invocat de pârâți în motivarea recursului „orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.”
În cauză, prin decizia civilă nr. 811/16.12.2009 pronunțată de Tribunalul D., s-a stabilit irevocabil că reclamanții sunt proprietarii terenului dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr._/09.10.1995, în limitele fizice actuale.
Așa fiind, întemeiat instanța de apel, conform prevederilor art. 34 din Legea nr. 7/1996 a dispus rectificarea cărții funciare, conform limitelor terenurilor proprietatea părților din litigiu stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
În raport de probele administrate, Curtea constată că, radierea din partea I a cărții funciare a suprafeței de 120 mp din cadrul terenului dobândit de pârâți în anul 1995 este dispusă legal, conform limitelor terenurilor stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Susținerea recurenților pârâți în sensul că, refuzul de înscriere a proprietății intimaților reclamanți, în cartea funciară s-a datorat existenței unor vicii cu privire la întinderea dreptului de proprietate și al vecinătăților este neîntemeiat, câtă vreme limitele terenurilor proprietatea părților au fost stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Documentația cadastrală, în temeiul căreia s-a dispus rectificarea cărții funciare a fost întocmită conform expertizei efectuate în apel prin care s-a stabilit limitele și vecinătățile proprietăților părților din litigiu, și că, documentația prin care s-a înscris inițial dreptul de proprietate a fost eronată.
Față de cele prezentate Curtea constată ca neîntemeiate criticile formulate de pârâți împotriva deciziei pronunțate în apel și pe cale de consecință că recursul este nefundat, astfel că în temeiul art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurenții pârâți vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimații reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții A. M., A. N. D., împotriva deciziei civile nr. 541 din 12.12.2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosar nr._ /2012, în contradictoriu cu intimații reclamanți L. C. și L. E..
Obligă recurenții pârâți la 800 lei cheltuieli de judecată, către intimații reclamanți L. C. și L. E..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2013.
Președinte, M. C. | Judecător, P. P. | Judecător, M. P. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.M.C.
Jud.apel D.F.S./S.L.M.
Jud.fond Cl.M.
2 ex. 24.04.2013.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1358/2013. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 9228/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
