Anulare act. Decizia nr. 1267/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1267/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 15240/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1267
Ședința publică de la 04 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul revizuient M. M. împotriva deciziei civile nr. 547 din 13 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._ /2014, în contradictoriu cu intimații Asociația de proprietari Nr. 7 G. E. și P. M. C., având ca obiect anulare act DOSAR NR._/215/2011.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recurentul revizuient a formulat cerere de repunere pe rol, că nu s-a timbrat recursul și cererea de repunere pe rol, că recurentul revizuient a depus precizări și cerere de lăsare a dosarului la sfârșitul ședinței ce au fost înregistrate sub nr._/03.09.2014după care;
S-a procedat la strigarea dosarului în ordinea înscrisă pe lista de ședință.
Instanța având în vedere cererea de strigare a dosarului la sfârșitul ședinței formulată recurentul revizuient, pentru a da posibilitate acestuia de a se prezenta ,a lăsat dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare a răspuns recurentul revizuient M. M., lipsind intimații Asociația de Proprietari Nr. 7 G. E. și P. M. C..
Recurentul revizient a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei consemnată prin chitanțele nr._-90-0153 din 31.03.2014 ,_-90-0154 din 31.03.2014 ,_ din 26.09.2013 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, adeverință medicală și borderou cu cheltuielile efectuate.
În raport de dispozițiile art. 133 alin. 2 Cod procedură civilă se procedează la semnarea recursului și a cererii de repunere pe rol de către recurentul revizuient M. M..
Curtea, constatând că sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 245 Cod procedură civilă a repus cauza pe rol.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Interpelat de instanță, recurentul revizuient M. M. a precizat că cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct. 2,4 și 5 Cod procedură civilă.
A solicitat admiterea recursului și casarea deciziei conform motivelor și precizărilor depuse, cu cheltuieli de judecată atât în recurs cât și în celelalte etape procesuale.
A precizat că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 322 Cod procedură civilă și a fost motivată superficial.
S-a susținut că este nul contractul de asistență juridică al apărătorului intimatei Asociația de Proprietari Nr. 7 G. E., nefiind îndeplinite condițiile cerute de profesia de avocat.
S-a arătat că înscrisul a fost descoperit după darea hotărârii, nu a putut fi prezentat de revizuient deoarece aparținea părții adverse fiind prezentat instanței prin alt mijloc de apărare, respectiv prin delegație de reprezentare la care revizuientul nu a avut acces, a fost procurat și prezentat de acesta.
A mai precizat că este în proces penal cu părțile, depunând adresa nr. 6061/P/2012 emisă de P. de pe lângă Judecătoria C. și certificat de grefă cu privire la soluția pronunțată în dosarul nr._ . A arătat că s-a dispus urmărirea penală într-unul din dosare iar în celălalt a avut un termen la Judecătoria C..
S-a susținut că în apel intimata Asociația de Proprietari Nr. 7 G. E. prin apărător nu a depus întâmpinare sau probe noi, obținând mai multe termene în acest sens iar contractul de asistență juridică încheiat între apărător și Asociație nu a fost semnat și ștampilat nici în apel și nici în recurs, arătându-se că este vorba de o „apărare cu viclenie”.
Recurentul a mai arătat că prin admiterea apelului intimatei pârâte și prin respingerea apelului său au fost încălcate dispozițiile Legii 230/2007 și Normele de Aplicare ale acesteia.
A precizat că din contractul de asistență juridică rezultă că onorariul apărătorului intimatei este de 50 lei în timp ce în dosarul de recurs s-a depus o chitanță de 500 lei, că instanța a fost dusă în eroare depunându-se o chitanță din 2011 în timp ce pronunțarea a avut loc în 2012 și că în apel avocata a renunțat la onorariul de 500 lei.
A arătat că este pus în executare depunând Înștiințare înființare poprire nr. 1286/D/2011 emisă de B. M. & Asociații la data de 13.02.2014 și a solicitat anularea actelor de executare precum și daune morale și materiale.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/03.10.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011, a fost respinsă excepția tardivității formulării cererii, invocată de parata Asociația de Proprietari nr. 7 G E.; a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei P. M. C. ; a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâtele Asociația de Proprietari nr. 7 G. Enescuj și P. M. C. ; s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a Asociației de P. nr. 7 G E. din data de 31.05.2011 ; s-a constatat nulitatea cererii formulată în contradictoriu cu pârâta P. Mun. C. ; a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul M. M. și pârâta Asociația de Proprietari nr. 7 G. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia nr.168 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2011, a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant invocată de apelantul M. M..
A fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect acordarea de daune morale și materiale în baza art. 723 Cod procedură civilă, formulat de apelantul M. M..
A fost respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.
A fost respins apelul formulat de reclamantul M. M. împotriva sentinței civile nr._/03.10.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primaria MUN. C. și pârâta Asociatia de P. NR. 7 G. E..
A fost admis apelul formulat de pârâta ASOCIATIA DE P. NR. 7 G. E. împotriva sentinței civile nr._/03.10.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMARIA MUN. C..
A fost schimbată în parte sentința civilă atacată în sensul că, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Asociația de Proprietari nr. 7 G. E..
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile indicate.
A fost respinsă cererea apelantului M. M. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel C. – Secția I Civilă prin decizia civilă nr. 9469 din 10.10.2012 a respins ca nefondat recursul și a obligat recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către Asociația de Proprietari nr.7 G.E..
La data de 08.10.2013 M. M. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 9469 din 10.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosar nr._/215/2011 și a deciziei civile nr.168 din 02.04.2012 pronunțată de Tribunalul D.– Secția I Civilă în dosar nr._/215/2011.
Revizuentul a arătat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 322 pct. 2, 4 și 5 cod pr.Civilă, hotărârea fiind dată în recurs, prin care se invocă fondul, întrucât s-a dat mai mult decât s-a cerut, hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris fals, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică, după cum urmează:
În data de 27 Sept. 2013, văzând dosarul penal cu nr._ al Curții de Apel C. a constatat că numita av. O. U. fostă Mihutoiu a apărat cu viclenie parata Asociația de proprietari nr. 7- G. E. din C., ., ..
Apărarea s-a făcut în lipsă, fără ca intimata să depună, în termen legal, întâmpinare.
Apariția apărătoarei la acest termen l-a luat prin surprindere, întrucât nu a fost prezentă la primul termen, fapt care a dus la suspendarea judecații.
Repunerea pe rol s-a făcut la solicitarea reclamantului, care a plătit taxa de timbru pusă în vedere de instanță înainte de suspendare, în lipsa plății taxei de timbre, instanța era obligată să dea un termen.
Pe de altă parte, instanța se afla în incompatibilitate, fapt de care nu a putut lua act înainte de înfățișare.
Atitudinea vicleană a avocatei, a fost adusă și în atenția instanței de apel, întrucât aceasta a cerut mai multe termene - prin ducerea în eroare a instanței, astfel că în final nu a depus nici un înscris, așa cum a cerut inițial la primul termen.
Instanța de recurs pretinde în hotărârea dată - Decizia nr. 9469 din 10 Oct. 2012 dosar nr._/215/2011 - fila 5 rândul 16 la 18, că "Potrivit art. 44 alin.2 din Legea 51/1995; (2}Actele întocmite de avocat pentru ținerea evidențelor profesionale cerute de lege, precum și pentru legitimarea față de terți a calității de reprezentant au forță probantă deplină până la înscrierea în fals", încheiat citatul.,
Din contractul de asistență juridică seria_ nr. 195 din data de 10.09.2012, încheiat în recurs, cât și din contractul de asistență juridică seria_ nr. 146 din data de 30.11.2011, încheiat în apel, rezultă înscrierea în fals, întrucât, ambele contracte nu sunt semnate de președintele asociației (fie el și nelegal ales - așa cum a dispus instanța de fond în dosarul în cauză) și nu poartă ștampila asociației, așa cum dispune Legea nr. 230/2007- art. 31 (1) și Normele de aplicare - art. 18 (1), (3),(6),(7), pentru că:
„Art. 31. - (1) Președintele asociației de proprietari reprezintă asociația în derularea contractelor și își asuma obligații în numele acesteia. El reprezintă asociația de proprietari în relațiile cu terții, inclusiv în acțiunile inițiate de asociație împotriva unui proprietar care nu și-a îndeplinit obligațiile față de asociație sau în procesele inițiate de un proprietar care contestă o hotărâre a adunării generale a proprietarilor.
Art. 18. - (1) Președintele asociației de proprietari este fie candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi la alegerea membrilor comitetului executiv, fie oricare alt membru al comitetului executiv ales prin voința sa și a majorității proprietarilor în cadrul adunării generale.
(3) Președintele asociației de proprietari reprezintă asociația în relațiile cu terții, inclusiv în acțiunile inițiate de asociație împotriva unui proprietar care nu și-a îndeplinit obligațiile față de asociație sau în procesele inițiate de un proprietar care contestă o hotărâre a adunării generale a proprietarilor.
(6) Ștampila asociației de proprietari se păstrează și se folosește numai de către președinte sau de vicepreședinte.
(7) În cazul în care președintele se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, acestea vor fi îndeplinite de către un vicepreședinte, numit de președintele asociației de proprietari dintre membrii comitetului executiv, urmând ca în termen de 90 de zile de la data când s-a constatat indisponibilitatea să fie convocată o adunare generală pentru a alege un nou președinte.”
Rezultă cu claritate că numai președintele sau un membru al comitetului executiv numit de președinte poate îndeplini atribuțiile președintelui dar în nici un caz administratorul de .-a procedat.
Potrivit dispozițiilor menționate mai sus, rezultă că și hotărârea dată în apel - decizia civilă nr. 168 din data de 02 Aprilie 2012 este nulă de drept, motiv pentru care se impune trimiterea dosarului instanței de apel pentru rejudecare.
Din contractul de asistență juridică seria_ nr. 195 din data de 10.09.2012, rezultă că onorariul înscris în contract este de 50 lei în timp ce în dosarul nr._/215/2011, recurs, avocata O. Udriste depune chitanța nr. 515 din data de 30.11.2011 cu suma de 500 lei, suma ce o solicită ca si cheltuieli de judecată, sumă, acceptată cu multă ușurință de instanță, potrivit deciziei nr. 9469/10.10.2012.
A solicitat a se constata că avocata duce în eroare instanța, întrucât depune o chitanță veche datată 30.11.2011, pe când pronunțarea are loc la data de 10.10.2012.
Prin respingerea recursului consideră că a fost păgubit și înșelat de avocată, care fără nici un efort încasează suma de 500 lei ca onorariul, obținut prin admiterea cheltuielilor de judecată.
In apel avocata, a depus delegația, urmare căreia a făcut apărarea pârâtei, dar renunță la onorariul de 500 lei, fapt care se înscrie în evaziune fiscală.
A precizat faptul că, avocata O. Udriste a apărat cu viclenie și în alte dosare precum dosarul nr._/215/2008 al Judecătoriei C., cât și în recurs la Tribunalul D..
Prin decizia civilă nr.9228/30.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul M. M. împotriva deciziei civile nr. 9469 din 10.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosar nr._/215/2011 în contradictoriu cu intimații Asociația de Proprietari Nr. 7 G. E. și P. M. C..
A fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr.168 din 02.04.2012 pronunțată de Tribunalul D. în cauză către această instanță.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. – Secția I Civilă sub nr._/215/2011.
La data de 27.11.2013, revizuentul a depus o precizare a motivelor de revizuire prin care arată că hotărârea este nulă de drept pentru că a fost obținută prin fraudă – apărare vicleană, în lipsa unui contract de asistență juridică legal încheiat, cu un prejudiciu de 500 lei încasat de avocat prin înșelăciune, fiind reiterate motivele invocate în cererea de revizuire depusă în fața Curții de Apel C..
În ședința publică din 13.12.2013, revizuentul a solicitat proba cu înscrisuri, probă ce i-a fost încuviințată, fiind depus în copie contractul de asistență juridică nr. 146/30.11.2011.
Prin precizarea depusă la data de 13.12.2013, revizuentul a solicitat anularea deciziei nr. 168/02.04.2012 pentru motive de nelegalitate ce se înscriu în dispozițiile art. 105 C.proc.civ. Tergiversarea pronunțării unei soluții legale a demonstrat existența unor suspiciuni de imixtiuni în actul de justiție, probate de existența unui contract de asistență juridică nul și neavenit. Motivele invocate de instanță, care au dus la anularea hotărârii instanței de fond și admiterea apelului nu au susținere legală în Legea nr. 230/2007 și în Normele de Aplicare ale acesteia.
Se susține că instanța de apel apreciază greșit situația expusă.
Tribunalul D. – Secția I Civilă prin decizia civilă nr. 547 din 13 decembrie 2013 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul M. M., împotriva deciziei nr. 168/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/215/2012, în contradictoriu cu intimatele ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 7 G. E. C. și P. M. C..
A respins cererea de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În speță revizuentul a invocat punctele 2, 4 și 5 ale art. 322 Cod proc. civilă, în motivarea în drept a cererii de revizuire.
Art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supus judecății și ceea ce s-a pronunțat, deși nu s-a cerut (extra petita), nu s-a pronunțat deși s-a cerut (minus petita) și s-a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita). În sensul acestui text, prin „lucru cerut” se înțeleg numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supus judecății, care se reflectă în dispozitiv.
Revizuentul nu arată care sunt cererile pe care instanța de apel s-a pronunțat fără să se fi cerut, constatându-se că instanța de apel, evocând fondul prin schimbarea în parte a sentinței, a respins cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu Asociația de Proprietari nr. 7 G. E., pronunțându-se astfel în limitele investirii.
Textul articolului art. 322 pct. 2 este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecății și nu de examinarea legalității hotărârii prin intermediul motivelor de recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 4 teza a 2-a Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul se poate cere, dacă această hotărâre s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals, în cursul sau în urma unei judecăți.
Înscrisul apreciat drept fals de către revizuent este contractul de asistență juridică seria_ nr. 146/30.11.2011 încheiat între avocat M. O. și Asociația de Proprietari nr. 7 G. E..
Astfel, în redactarea în vigoare a normei art. 322 alin. (1) pct. 4, una dintre cerințele impuse de lege pentru incidența cazului de revizuire invocat, o constituie constatarea falsității înscrisului printr-o hotărâre judecătorească, sintagma „înscris declarat fals” impunând în mod necesar această condiție.
Calea revizuirii vizată de ipoteza textului art. 322 pct. 4 teza a II-a Cod procedură civilă, poate fi declanșată numai atunci când actul pe care s-a întemeiat judecata a fost declarat fals în urma exercitării unei acțiuni penale, care să se finalizeze, în cazul existenței unui impediment legal, în obținerea hotărârii penale de constatare a falsului, printr-o constatare a organului de urmărire penală ori a instanței de judecată în acest sens, cerință neîndeplinită în cauză.
Dispozitiile art.322 pct.4 Cod procedura civila conditioneaza admisibilitatea cererii de revizuire pentru motivul prevăzut de text, de forta probanta acordată de instanța care a solutionat fondul, înscrisului declarat ulterior fals, prevăzând că este necesar ca hotarârea să se fi pronuntat în temeiul acestuia. Astfel, se constată că la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, înscrisul invocat de revizuent ca fiind fals nu a avut o nici o înrâurire asupra soluției pronunțate.
Potrivit art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri (…) se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Potrivit dispozițiilor legale, în această situație trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: revizuentul invocă un înscris; înscrisul este doveditor; înscrisul este descoperit după darea hotărârii, deci este nou; înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii, ceea ce înseamnă că înscrisurile constituite ulterior nu pot servi drept temei al revizuirii; înscrisul nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul este determinant și trebuie prezentat de revizuent, iar nu procurat la solicitarea instanței.
Înscrisul nou invocat de revizuent, respectiv contractul de asistență juridică mai sus arătat nu îndeplinește condițiile prevăzute de textul legal. Astfel nu este un înscris doveditor, nu are relevanță în soluționarea fondului cauzei deduse judecății și neputând influența în nici un fel hotărârea atacată.
Față de cele arătate mai sus, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru nici unul din cele cazuri de revizuire invocate, tribunalul, în temeiul art. 326 C.proc.civ., a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând existența culpei procesuale în sarcina revizuentului, a fost respinsă cererea acestuia de obligarea a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că solicită anularea Deciziei nr. 547/13 decembrie 2013 ca fiind lipsită de temei legal, prin aplicarea greșita a legii, fiind motivată superficial, cu greșita aplicare a art. 322 cod pr. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., se poate cere revizuirea hotărârilor rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a hotărârilor date de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul.
De pe acest fundament legal, este de considerat că, de regulă, hotărârile instanțelor de apel prin care fondul pricinii este abordat pot face obiectul revizuirii, fiind fără relevanță că hotărârea dată în apel este una de admitere a acestuia sau de respingere a lui, câtă vreme, în fiecare dintre aceste două ipoteze, fondul pricinii este cercetat.
In situația dată, instanța de recurs a sesizat instanța de apel, numai pentru motive de nelegalitate a hotărârii și fără a se pronunța cu privire la situația de fapt.
Motivele de nelegalitate, reținute si de instanța, dar greșit interpretate, fac ca motivarea să fie confuză si insuficientă.
In invocarea dispozițiilor art. 322 pct.2 - se dă o interpretare greșită în raport de cererea principală si anume „apărarea cu viclenie" pe baza unui contract de asistență juridică nul si neavenit, fiind sub incidența art. 105 cod pr.civ. acest contract fiind nesemnat si neștampilat de președintele asociației de proprietari, pentru considerentele arătate în cererile de revizuire.
De aceea, prin insistența cu care a arătat, de ce contractul de asistenta juridica este nul si neavenit, instanța, din greșeala omite motivul principal, anume „Vinovăția” așa cum este dată prin Codul civil actual.
Face precizarea că, a fost si este lipsit de apărare, întrucât toți cei solicitați a-i acorda asistență (avocați), au refuzat, având în vedere ingerințele unui coleg de breaslă.
D. fiind, motivul acestei cereri de revizuire, legiuitorul nu a putut să prevadă si astfel de abatere de la normele de drept, dar pe care instanța le poate constata si cerceta, potrivit art. 322 punctul 5, cod pr.Civila, pe baza căruia a înțeles să formuleze cererea de revizuire, „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”
In sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire să fie înscrisuri doveditoare, este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea adoptată (C.S.J., secția civilă, decizia nr. 817/1996, în B.J. - Bază de date);
A existat o împrejurare mai presus de voința părților, înscrisul este doveditor în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. exista la data pronunțării hotărârii cărei revizuire se cere - deci nu este nou, cum greșit apreciază instanța, sunt îndeplinite condițiile cumulative cerute de art. 322 punct. 5, in sensul că înscrisul exista, fiind doveditor, înscrisul este descoperit după darea hotărârii - dar nu este nou; nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuientului-în sensul că, înscrisul aparținea părții adverse cât si apărării, iar acesta a fost prezentat instanței prin alt mijloc de apărare, respectiv prin delegație de reprezentare (potrivit normelor legale) dar la care revizuientul nu putea sa acceadă, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa; înscrisul este determinant si trebuie prezentat de revizuient - fapt îndeplinit; nu a fost procurat la solicitarea instanței - ci de acesta;
Instanța retine greșit faptul că, înscrisul inițial — contractul de asistență judiciară este unul nou, că nu ar fi „un înscris doveditor", că nu ar avea relevanță, arătând că nu îndeplinește condițiile prevăzute de textul legal si deci nu ar putea influența în nici un fel hotărârea atacată.
Așa cum s-a arătat si demonstrat mai sus, toate aceste concluzii consemnate de instanță sunt nereale si lipsite de temei, pentru că înscrisul constând în contractul de asistență juridică în baza căruia a fost depusă delegația de reprezentare este „un fals", prin aceea că nu îndeplinește condițiile cerute de statutul profesiei de avocat - așa cum este stipulat prin Hotărârea UNBR nr. 64/2011, fiind lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozițiilor art. 126, art. 127 din Hotărârea UNBR nr. 64/2011, fapt ce a condus la „apărare cu viclenie”
Invocă si dispozițiile art. 322 punct. 2. Cod pr. civ.: „ .daca s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu sa pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mal mult decât s-a cerut", plus petiția.
D. fiind dispozițiile menționate mai sus, solicită a se constata că instanța de apel i-a creat o situație mai grea în calea de atac- prin respingerea apelului, cu încălcarea dispozițiilor art. 296 si a art. 289 alin.(2) cod pr.Civila, în sensul ca, intimata prin apărător av. O. Udriste, nu a depus nici o întâmpinare sau probe noi, așa cum a cerut si susținut, obținând de fapt, mai multe termene, fără a-și onora pretențiile, fiind decăzută din probe.
In aceste condiții, instanța de apel nu putea sa-i respingă apelul, neavând nici o dovada, în sensul celor solicitate de partea adversă prin apărător.
Solicită a se constata lipsa capacității de exercițiu a intimatei Asociația de proprietari nr. 7, potrivit art. 161 cod pr. civila, dat fiind lipsa dovedirii calității sale de reprezentare, prin av. O. U. fosta M..
Pe cale de excepție invocă, lipsa semnării contractului de reprezentare juridică de reprezentantul legal al asociației de proprietar, in persoana pretinsului președinte P. V., si nu de administrator, care nu poate avea calitatea de a semna - nici cu procura, aceasta obligație putând fi făcuta numai de un membru al Comitetului executiv (vicepreședinte), numit în acest scop, daca el, președintele nu poate fi prezent, din motivele invocate prin dispozițiile art. 18 alin.(3), (6), (7), din Normele de aplicare a Legii nr. 230/2007: Art. 18. -„ (3) Președintele asociației de proprietari reprezintă asociația in relațiile cu terții. inclusiv in acțiunile inițiate de asociație împotriva unui proprietar care nu si-a îndeplinit obligațiile fata de asociație sau in procesele inițiate de un proprietar care contesta o hotărâre a adunării generale a proprietarilor. (6) Stampila asociației de proprietari se păstrează si se folosește numai de către președinte sau de vicepreședinte. (7) In cazul in care președintele se afla in imposibilitatea de a-si exercita atribuțiile, acestea vor fi îndeplinite de către un vicepreședinte, numit de președintele asociației de proprietari dintre membrii comitetului executiv, urmând ca in termen de 90 de zile de la data când s-a constatat indisponibilitatea sa fie convocata o adunare generala pentru a alege un nou președinte".
Așa cum se poate observa, contractul de reprezentare juridică, încheiat la instanța de apel dar și în recurs nu este semnat și nici ștampilat de pretinsul președinte care este în cercetare penală, potrivit certificatului anexat.
Rezultă că, contractul de asistență juridică nr. 146/30.11.2011, încheiat între avocat Mihutoiu O. și Asociația de proprietari nr. 7 - pentru instanța de apel, cât și cel cu nr. 195/10.09.2012, încheiat pentru instanța de recurs, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor art. 126, art. 127 din Statutul profesiei de avocat - Hotărârea UNBR nr. 64/2011.
Solicită a se observa decizia nr. 6395/2004 a Înaltei Curții de Casație si Justiție, din Buletin Casație nr. 3/2005, p.70, potrivit căreia;,. - In interpretarea dispozițiilor art. 322 pct. .2, apărarea cu viclenie de reprezentanții sau apărătorii părții (intimate in cazul nostru), presupune ca apărarea s-a făcut in mod „dolosiv", cu rea credința, împrejurare care a dus la pierderea procesului. Deși uzual, prin viclenie se înțelege șiretenie, falsitate, ipocrizie, fățărnicie, etc, - în drept viclenia presupune întreprinderea de acte frauduloase cu intenția de a facilita obținerea unui beneficiu nemeritat ori ilegal de către o persoana si, implicit de a o vătăma patrimonial pe alta".
In condițiile în care avocatul nu își dovedește calitatea, sunt aplicabile si dispozițiile art. 83 alin.(2) din vechiul cod pr. Civila.
In lipsa dovezii reale a calității sale de apărător, acțiunea devine nulă, potrivit art. 43 alin.(2) din vechiul cod pr. Civila.
Urmare motivelor menționate mai sus, în raport de dispoziții legale solicită a se constata că, susținerile instanței de revizuire nu au temei legal, fiind insuficient motivate.
Prin formularea din art. 322 pct. 2 C. proc. civ. se face referire la aplicarea principiului disponibilității care, este adevărat că, nu îngăduie instanței să depășea obiectul acțiunii sau al celorlalte cereri accesorii ori incidentale, dar nici nu-i permite să omită de a se pronunța asupra unui capăt de acțiune.
Ca urmare, acest caz de revizuire privește numai obiectul acțiunii, iar nu și cauza ei, instanța putând pune în discuție temeiuri noi de drept, neinvocate de reclamant în acțiune sau de pârât în apărare - citat din: (I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 314/2004, în B.J. - Bază de date).
Cu privire la invocarea art. 322 punct. 4 teza a 2-a, de care instanța ia act, consideră că instanța, greșit omite a observa că, în derularea procesului în apel, apărarea a avut atitudinea pe care a sesizat-o instanței, dar care nu a binevoit să sesizeze factorii responsabili, pentru a crea o stare de normalitate, ci care dimpotrivă, i-a adus „oprobiul", prin respingerea acțiunii pe motive ce nu pot fi admise, care au fost contestate în căile de atac.
Înscrierea în fals, potrivit art. 322 punct. 4 poate fi realizată prin cercetarea pe cale incidentală de către instanța civilă, potrivit art. 184 cod pr .civila.
In întâmpinarea dispozițiilor art. 322 din vechiul cod pr. civila, sunt de luat în considerare dispozițiile art. 308 din Noul cod pr.civilă, dispozițiile art. 509 punct. 3 din NCPC, art. 27 si art 28 din Cod pr. pen.
Așa cum s-a demonstrat mai sus, apărarea vicleană făcută de av. O. Udriste este sub incidența art. 16 alin. (1), (2) si (3) privind „Vinovăția" - culpa fiind grava, urmare căreia comite si „un abuz de drept" - art. 15, ambele din Cod CIVIL, fapte care trebuie sancționate, întrucât„niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe").
Solicită a se reține si decizia nr. 965/1970 a Tribunalului Suprem - secția Civila, in I.C.M. din Repertoriu II, p. 395, nr. 224 potrivit căreia „1) Ivirea unor situații în care urmărirea sau condamnarea nu mai este legalmente posibilă deoarece a intervenit o dispoziție care împiedică fie declanșarea procesului penal, fie pronunțarea unei hotărâri de condamnare, nu justifică sub nicio formă concluzia in admisibilității cererii de revizuire și, prin consecință, prejudicierea părților interesate, deoarece altfel ar însenina ca erorile judiciare, a căror înlăturare se urmărește §i prin menționatul text, să rămână în ființă, ceea ce este de neconceput. într-o atare situație, instanța de judecată are îndatorirea să verifice ea, în soluționarea cererii de revizuire, dacă depoziția sau expertiza respectivă era sau nu mincinoasa".
Urmare motivelor invocate si a probelor învederate, solicită:
a). Admiterea recursului si casarea deciziei nr.547/2013 a Tribunalului D. — dosar nr._, ca fiind îndeplinite toate cerințele legale în materie de revizuire;
b). A admite culpa privind vinovăția si abuzul de drept al av. O. Udriste,
c). A dispune anularea deciziei nr. 168/02.04.2012 - apel, dată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2011;
d). A retine existența culpei în sarcina asociației, cu obligarea acesteia la cheltuielile de judecată făcute în dosarul nr._/215/2011 - apel, cât și în prezentul dosar la fond si în recurs.
e). A obliga Asociația de proprietari si conducerea acesteia prin președinte P. V. si administrator Salavarin D. la plata in solidar de daune material si morale, având in vedere faptele lor, exercitate cu rea credința (art. 723 cod pr.Civila), in suma de 3.000 lei.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru considerentele ce succed:
Printr-o primă critică, subsumată dispozițiilor art. 304 pct. 7C.proc.civ. se susține precaritatea argumentelor oferite de tribunal în susținerea soluției pronunțate.
Pentru a răspunde acestei critici, Curtea are în vedere faptul că dreptul părților la un proces echitabil, așa cum este reglementat în practica instanței de contencios european a drepturilor omului, prin raportare la art. 6 din CEDO, nu impune instanțelor obligația de a da un răspuns detaliat la fiecare susținere a părții, ci la un examen efectiv al problemelor esențiale ce au fost supuse judecății.
Conformându-se acestor standarde, practica judiciară națională a statuat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, condițiile procedurale privind motivarea hotărârii fiind îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice.
Curtea constată că instanța de revizuire s-a conformat exigențelor instituite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, procedând la un examen efectiv al problemelor esențiale ce au fost supuse judecății, neformularea unui răspuns detaliat la fiecare susținere a revizuentului neputând fi interpretată drept încălcare a obligației de motivare a hotărârii.
Din conținutul deciziei atacate rezultă o motivare clară, precisă, care se raportează la probele administrate și dispozițiile legale incidente în cauză și care răspunde pretențiilor formulate, în mod logic si convingător, fiind vădit nefondată această critică a recurentului revizuent.
Printr-o altă critică, subsumată dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ. s-a susținut, că tribunalul a dat o interpretare eronată dispozițiilor legale invocate ca temeiuri de drept în cererea de revizuire.
Critica astfel formulată este nefondată, instanța de revizuire reținând în mod corect că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru nici unul din cele 3 cazuri de revizuire invocate.
Astfel, revizuirea în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C.proc.civ. este admisibilă numai în caz de nesocotire a obiectului acțiunii fixat de parte, or o astfel de ipoteză nu se regăsește în cauză.
De altfel, așa cum corect a sesizat instanța anterioară, revizuentul a invocat încălcarea principiului disponibilității fără a indica explicit sau măcar implicit în ce anume a constat această pretinsă neregularitate, nici în calea de atac a recursului nefiind aduse lămuriri.
De asemenea, au fost corect analizate și prevederile art. 322 pct. 4 teza a II a C.proc.civ., acestea putând constitui temei pentru revizuirea unei hotărâri doar pentru ipoteza în care s-a declarat fals un înscris determinant în soluționarea cauzei, or actul invocat, reprezentat de contractul de asistență juridică 146/30.11.2011 nu îndeplinește aceste cerințe Nu numai că falsitatea contractului de asistență juridică nu a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească dar acest contract nu a avut rol determinant asupra soluției instanței de apel.
Este adevărat că instanța de revizuire are abilitarea de a cerceta ea însăși falsitatea unui act însă, această prerogativă se exercită doar în mod excepțional, în acele cazuri în care falsul nu mai poate fi stabilit în cadrul procesului penal, or revizuentul nu a învederat astfel de circumstanțe instanței anterioare.
De altfel, în condițiile în care contractul de asistență nu a avut rol determinant în darea hotărârii în apel, nici nu ar fi fost utilă cercetarea pretinsului fals de către instanța de revizuire.
Având în vedere irelevanța acestui contract în soluționarea apelului, corect a concluzionat instanța anterioară că nu se poate solicita revizuirea în temeiul art. 322 pct. 5 C.proc.civ., text ce permite retractarea hotărârilor în acele cazuri în care după darea lor s-au descoperit înscrisuri care dacă ar fi fost cunoscute la pronunțare ar fi determinat o altă soluție.
In completarea celor reținute de tribunal, Curtea precizează că rolul revizuirii este acela de a îndrepta erorile de fapt strecurate în hotărâri definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, iar nu de a aplica pretinse cazuri de nulitate pentru nerespectarea dispozițiilor procedurale privitoare la dovedirea calității de reprezentant convențional, nerespectarea dreptului la apărare sau încălcarea principiului non reformatio in pejus.
Motivele invocate de revizuent nu se circumscriu acestor cerințe, deoarece nu sunt erori de fapt ci îmbracă forma unor neregularități de ordin procedural care puteau fi susținute și verificate fie în etapa apelului, fie în etapa procesuală a recursului declarat împotriva deciziei 168/2012, neputând constitui motiv de revizuire.
Referitor la cererea de acordare a daunelor morale si materiale formulată ca si cerere accesorie revizuirii, Curtea constată că nu a fost soluționată prin decizia atacată, omisiune ce putea fi îndreptată exclusiv în condițiile art. 281 ind.2, 281 ind. 2 a C.proc.civ., această cerere neputând primi o dezlegare pentru prima oară în recurs.
Curtea nu va reține nici încălcarea dreptului la apărare de către instanța de revizuire, casarea sau modificarea unei sentințe neputând fi dispusă pe baza unor simple afirmații ale recurentului privitoare la imposibilitatea angajării unui apărător.
In fine, solicitarea de anulare a actelor de executare fiind formulată direct în recurs, cu ocazia dezbaterilor, nu poate fi examinată în acest sens fiind dispozițiile art. 294 alin. 1 si 316 C.proc.civ, soluție ce decurge din funcția fundamentală a instanței de control judiciar anume aceea de a examina regularitatea hotărârii primei instanțe cu privire la pretențiile ce au fost deduse în fața acesteia.
Constatând că decizia atacată nu este susceptibilă de modificare sau casare pe aspectele de nelegalitate invocate de către recurent, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.7, 9, 312 C.proc.civ. recursul acestuia va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul revizuent M. M. împotriva deciziei civile nr. 547 din 13 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._ /2014, în contradictoriu cu intimatele Asociația de Proprietari Nr. 7 G. E. C. și P. M. C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2014
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | Judecător, C. S. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.E.B.
Jud. fond G.C.F./L.A.
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 17.09.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1215/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1095/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
