Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1095/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1095/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 5/181/2013
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1095
Ședința publică din data de 26 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. R.
Judecător T. R.
Judecător M. L. N. A.
Grefier I. B.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta C. R. și pârâții moștenitori C. A. Ș. și C. H. D., împotriva sentinței civile nr.419/20.11.3013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. și a deciziei civile nr. 125/R/06.03.2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. M., având ca obiect revendicare imobiliară - grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă și recurenții pârâți moștenitori, reprezentați de avocat V. E., precum și intimata reclamantă, reprezentată de avocat C. I..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat următoarele:
- recursul este declarat împotriva unei decizii irevocabile;
- recursul nu a fost timbrat.
Avocat C. I., a invocat excepția tardivității recursului, termenul de 15 zile fiind depășit.
Avocat V. E. pentru recurenți, a solicitat respingerea excepției, având în vedere că hotărârea Tribunalului M. nu a fost comunicată din oficiu, ci în urma solicitării din data de 10.04.2014.
A apreciat că în mod greșit instanța a recalificat calea de atac din apel în recurs.
Pe fond, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Avocat C. I. pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii Tribunalului M., ca fiind temeinică și legală.
A solicitat cheltuieli de judecată, depunând chitanță onorariu.
CURTEA
Asupra recursului de față.
1.Judecătoria Baia de A. prin sentința 419 din 20 noiembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta P. M., au fost obligați pârâții C. R. și C. D. să lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 40 mp, identificat de expert între punctele 3-4-15-16-11-12-3, potrivit anexei 2 a raportului de expertiză.
A fost stabilită linia de hotar între proprietățile părților între punctele 4-15-16-11 potrivit anexei 2 a raportului de expertiză.
În baza art.276 c.p.c și art. 560 Cod civil.
Au fost obligați pârâții C. R. și C. D., să plătească reclamantei P. M. cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr.4690/14.11.1967 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului T. S. în dosarul nr.2464/1967, s-a luat act de învoiala părților privind partajul averii succesorale după autoarea I. A., reclamanta P. M. urmând să stăpânească în plină proprietate și pașnică posesiune, mai multe imobile printre care și imobilul situat în ., compus din 6 camere, 3 la parter și 3 la etaj, precum și plațul pe care este construit.
Prin sentința civilă nr.261/19.05.2011 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Baia de A. a admis acțiunea formulată de către reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială și pârâtul I. G. și a constat că reclamanta este proprietara imobilului teren situat în localitatea Baia de A., . (fostă Victoriei nr.5), în suprafață de 163 mp, cu vecinii: N- ., E- C. R. și V- S.C. Sanat Farm S.R.L.
La data de 13.06.1994, notariatul de Stat al Județului M. a emis certificatul de moștenitor nr.608/1994, constatându-se masa succesorală rămasă de pe urma autoarei P. E., defuncta, lăsând ca moștenitor legal, în calitate de fiică, pe numita P. E., P. E. și P. P., descendenți de gradul I, fiind renunțători.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1055/25.06.2008 de Birou N. Public I. Ș., numita P. E. a vândut pârâților C. D. și C. R. un imobil situat în intravilanul orașului Baia de A., ., județul M., intabulat în CF 319/N a orașului Baia de A., nr. cadastral „ 182”, după cum urmează: teren curți construcții, notat 1 CC pe fișa cadastrală, în supraf. de 203 mp, având următorii vecini: E- . G., N- . Primăverii și un spațiu comercial –parter, amplasat pe terenul descris mai sus, notat cu C1 pe fișa cadastrală, având supraf. construită de 28,81 mp și suprafața utilă de 22,80 mp, conform planului de amplasament.
S-a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta P. M. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se pronunța, să fie obligați pârâții C. R. și C. D., să lase în deplină proprietate și pașnică posesie un teren situat în Baia de A., ., în suprafață de 60 mp, cu următoarele vecinătăți: Nord – . secundar nr.622, Vest – ., Est – proprietate privată a pârâților C. R. și C. D. .
De asemenea, reclamanta a solicitat stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art.563 cod civil „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut. Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă”.
Astfel, acțiunea în revendicare este o acțiune reală, petitorie, prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului cere recunoașterea dreptului de proprietate asupra lucrului și restituirea acestuia de la acela la care se găsește, fiind astfel, acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Așadar, potrivit regulii „actori incubit probatio”, (cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească) pentru ca acțiunea în revendicare să fie admisibilă, reclamantul trebuie să facă dovada că este proprietarul bunului revendicat, iar pârâtul îi nesocotește dreptul, prin exercitarea asupra acestuia a unei posesii nelegitime.
În speță, instanța a reținut că atât reclamanta P. M. cât și pârâții C. D. și C. R. produc înscrisuri prin care înțeleg să-și dovedească dreptul de proprietate, reclamanta invocând sentința civilă nr.4690/14.11.1967 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului T. S. în dosarul nr._/1967 și sentința civilă nr.261/19.05.2011, pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosarul nr._, iar pârâții C. D. și C. R. contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1055/25.06.2008 de Birou N. Public I. Ș..
Astfel, invocându-se titluri de proprietate de ambele părți se impune compararea acestora și în consecință instanța a dat eficiență celui mai bine caracterizat.
În privința efectelor hotărârii judecătorești, instanța a reținut că actul jurisdicțional produce, pe lângă efectele obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității și efecte de opozabilitate. De aceea, hotărârea nu poate fi ignorată de terți sub motiv că, nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea acesteia, hotărârile în constatare fiind acelea care au ca obiect simpla declarare a existenței sau inexistenței unui drept, în literatura de specialitate fiind clasificate în acțiuni în constatare pozitivă și negativă.
În speță, instanța a reținut, că în cauza înregistrată sub nr._, finalizată cu adoptarea sentinței nr.261/19.05.2011, pretențiile reclamantei P. M. au fost revendicate în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială Baia de A. și pârâtul I. G. fiind administrate proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, proba testimonială și proba cu expertiză în specialitatea topografie, în urma probatoriului administrat constatându-se că reclamanta este proprietara imobilului teren situat în localitatea Baia de A., . (fostă Victoriei nr.5), în suprafață de 163 mp, cu vecinii: N- ., E- C. R. și V- S.C. Sanat Farm S.R.L.
Potrivit disp. art.115 al.3 din Legea nr.36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială „Certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia”.
Instanța a reținut că, în certificatul de moștenitor nr.608/13.06.1994 emis de Notariatul de Stat la Județului M., înscris ce a stat la baza contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr.1055/23.06.2008, s-a menționat că terenurile au fost preluate de vânzătoarea P. E. de la părinții săi care le-au avut în posesie de peste 40 de ani, fără să se precizeze vreun înscris în baza căruia bunurile au fost reținute ca făcând parte din masa succesorală.
De asemenea, expertul C. S. a concluzionat că în sentința nr.4690/14.11.1967 a fost trecut imobilul din . (fosta Republicii nr.5) compus din casă și curte aferentă, fără să se precizeze suprafața, însă prin sentința civilă nr.261/19.05.2011 s-a constatat că reclamanta P. M. este proprietara unui teren în suprafață de 163 m.p., situat în orașul Baia de A., ..
De aceea, procedându-se la compararea înscrisurilor invocate de părți, instanța a constatat că titlul de proprietate invocat de reclamanta P. M., respectiv sentința civilă nr.261/19.05.2011, a fost mai bine caracterizat, urmând a i se da eficiență în cadrul pretențiilor privind revendicarea imobiliară.
Instanța a reținut, totodată, concluziile raportului de expertiză, expertul C. S. constatând că proprietățile părților sunt îngrădite, mai puțin limita de hotar dintre ele, imobilul ce a format obiectul sentințelor civile nr.4690/14.11.1967,respectiv nr.261/19.05.2011 are suprafața de 170 m.p. fiind cuprins între punctele 1,2,3,4,15,16 ,11,12,13,14, iar terenul ce a format obiectul contractului de vânzare–cumpărare nr.1055/23.06.2008 în suprafață de 203 mp. este cuprins între punctele 3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,3.Concluzionează expertul C. S. că pârâții ocupă porțiunea de teren în litigiu, în suprafață de 40 m.p. existând o suprapunere reală între cele două imobile.
Concluziile raportului de expertiză, întocmit de expert C. S. s-au coroborat cu depozițiile martorilor B. G. și Ș. M., aceștia susținând că accesul la locuința reclamantei se făcea pe lateralul imobilului, respectiv pe o poartă, care în prezent numai există, urmare a gardului edificat de pârâți.
De aceea, reținând că reclamanta P. M. a făcut dovada, potrivit sentințelor civile nr.4690/14.11.1967, respectiv nr.261/19.05.2011 că deține în proprietate un teren în suprafață de 163 m.p. situat în Baia de A., ., identificat de expert între punctele 1,2,3,4,15,16 ,11,12,13,14, iar pârâții C. D. și C. R. îi nesocotesc dreptul de proprietate, prin exercitarea unei posesii nelegitime, asupra terenului, în suprafață de 40 mp, identificat de expert între punctele 3-4-15-16-11-12-3, potrivit anexei 2 a raportului de expertiză întocmit de expertul S. C., instanța, în raport de pretențiile invocate, a admis în parte, petitul privind revendicarea imobiliară.
Referitor la petitul privind grănițuirea proprietăților părților, instanța a reținut că, disp. art. 561 Cod civil potrivit cărora „orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate.”, disp. art.560 Cod civil statuând că „ Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”.
Instanța a reținut incidența dispozițiilor legale invocate și în raport de concluziile expertului S. C., a constatat întemeiat petitul privind grănițuirea și în consecință a stabilit lina de hotar, între proprietățile părților, între punctele 4-15-16-11 potrivit anexei 2 a raportului de expertiză .
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel( recalificat recurs în ședința publică din 06.03.2014 ) pârâți C. R., C. D.(decedat) cu –moștenitorii C. A. S. prin C. R. și C. H. D., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că, chiar printr-o greșită apreciere a probatoriului administrat în cauză,instanța de fond a apreciat că titlul de proprietate al reclamantei este mai bine caracterizat deși prin sentința civilă nr.4690/1967 reclamanta devenea doar proprietara casei din . nu și a terenului aferent,iar sentința civilă nr.261/2011 de constatare a proprietății reclamantei asupra terenului nu are opozabilitate față de ei.Totodată că, și-au intabulat dreptul de proprietate ,iar la verificarea efectuată în CF nu au fost constatate suprapuneri.
Au susținut totodată că, instanța de fond prin aprecierea greșită a probatoriului administrat în cauză a reținut că ,de fapt reclamanta a avut în proprietate imobilul situat în .(fosta Republicii), așa cum reiese din sentința 4690/14.11.1967 este vorba de două imobile diferite nu că s-ar fi schimbat denumirea străzii din Republicii în Victoriei.Mai mult ,a reținut greșit instanța de fond că,certificatul de moștenitor nu face dovada dreptului de proprietate, în condițiile în care clasa descendenților și a unicului moștenitor se supune condițiilor sezinei, moștenitorul fiind de drept proprietarul bunurilor deținute de autorul său.
In condițiile în care chiar reclamanta a precizeazat că, la data la care a introdus acțiunea în constatare nu avea posibilitatea terenului revendicat de la pârâți toate celelalte probe administrate în acel dosar sunt false și pe cale de consecință nu pot fi avute în vedere, atunci titlul mai bine caracterizat este cert titlul pârâților de proprietate, în speță actul de vânzare cumpărare intabulat la OCPI.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de ședință din 20.02.2014, s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului C. D., respectiv numiții C. A. S. și C. H. D..
2.Prin decizia civilă nr. 125/R/06.03.2014 s-a respins recursul formulat de recurenții pârâți C. R.,domiciliată în Baia de A.,., C. D.(decedat) cu –moștenitorii C. A. S. prin C. R. și C. H. D., domiciliați în Baia de A.,. ,împotriva sentinței civile nr.419/20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. ,intimată reclamantă fiind P. M.,domiciliată în com. Padeș, ., ca nefondat. S-a dispus obligarea recurenților la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata P. M..
Pentru a decide astfel, instanța a reținut: Obiectul principal al cauzei l-a constituit revendicarea unei suprafețe de teren identificată în cursul judecății de către expert S. C. ca fiind de 40 mp cu vecinii stabiliți prin raportul de expertiză, în intravilanul localității Baia de A., suprafață de teren asupra cărora și pârâții recurenți au exhibat titlul de proprietate, motiv pentru care în mod temeinic și legal ,instanța de fond a procedat la compararea titlurilor de proprietate ale părților și ale autorilor lor.
S-a constatat că titlul de proprietate al reclamantei P. M. l-a reprezentat sentința civilă nr. 4690/1997 pronunțată de Tribunalul popular al raionului Drobeta Turnu Severin prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune a acesteia de pe urma defunctei I. A. decedată la 22 martie 1955, reclamantei revenindu-i în lot imobilul din ., compus din 6 camere ( trei la parter și trei la etaj), precum și plațul pe care acesta este construit.
Deși nu a fost identificată suprafața acestui plaț, identificarea s-a făcut ulterior prin sentința civilă nr. 261/2011 a Judecătoriei Baia de A., prin care s-a constatat că această suprafață aferentă imobilului construcții din .( fostă Victorie nr.5), este de 163 mp cu vecini: N-., E-Cușma R., V-..
Este adevărat că sentința de mai sus fiind dată într-o acțiune în constatarea uzucapiunii în contradictoriu cu UATM Baia de A. nu este opozabilă pârâților recurenți, numai că, sentința de mai sus poate fi coroborată cu alte mijloace de probă pentru a stabili caracterul preferențial al titlului de proprietate al reclamantei.
Ori, sub acest aspect s-a constatat că, reclamanta și autorii ei se găsea înregistrată în BAP- ul din 1948 ( filele 36-38 dosar fond),cu o suprafață de teren curți construcții de 0,180 mp,iar ulterior pronunțării sentinței civile 4690/14 nov.1967 conform adeverinței 1208/2012 a primăriei Baia de A.( fila 42 dosar fond), reclamanta P. M. era înregistrată în registrul agricol al anilor 1981-1985 la poziția de rol 153 Baia de A., cu suprafața de 2 ari curți în .> Totodată, potrivit adeverinței 1052/1993 a Primăriei Baia de A. ,( fila 43 dosar fond), la nivelul anului 1993 reclamanta P. M. figura înscrisă în RA în . proprietate personală și teren aferent de 263 mp.
Mai mult decât atât în evidențele OCPI ( filele 25,26 dosar fond), reclamanta P. M. figura cu o suprafață de 201 mp curți – construcții în timp ce intimații doar cu o suprafață de 105 mp arabil.
Având în vedere toate aceste mijloace de probă, soluția instanței de fond prin care s-a apreciat că titlul de proprietate al reclamantei intimate este mai bine caracterizat decât cel al recurenților intimați, a fost apreciată ca fiind temeinică și legală.
Aceasta cu atât mai mult cu cât la baza contractului de vânzare cumpărare prin care Cușma D. și Cușma R. dobândeau de la P. E. construcțiile și terenul aferent în suprafață de 203 mp are la bază doar un certificat de moștenitor cu nr.608/1994, care evident nu are decât valoare declarativă, nefiind însoțit de un alt titlu de proprietate.
Așa fiind, sentința atacată fiind temeinică și legală, recursul a fost respins ca nefondat, făcându-se aplicarea disp.art. 312 c.pr.civ.
S-a făcut și aplicarea disp. art.274,276 c.pr.civ.
3.Împotriva acestei decizii dar și a sentinței civile nr.419/20.11.3013 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în termen legal au declarat recurs C. R. și pârâții moștenitori C. A. Ș. și C. H. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele: Arată că, în fapt au fost chemați în judecată pentru a fi obligați să lase în deplină proprietate și pașnică folosință un teren în suprafață de 60 mp, și pentru a se stabili limita de hotar dintre proprietatea recurenților și reclamantă.
Au dobândit în proprietate un imobil situat în orașul Baia de A., ., compus din teren curți construcții în suprafață de 203 m.p. în acte și 200 m.p. în teren, dar și o construcție amplasată pe acest teren, ce a fost intabulată în CF 319/N a Baia de A. prin Încheierea nr._ cf.
Prin sentința civilă nr.4690/14.11.1967 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului T. S. în dosarul nr._/1967 s-a încheiat partajul și proprietara a devenit proprietara imobilului din ., compus din 6 camere, trei la parter și trei la etaj, nu a avut teren, ci doar casa 4 camere și șopron.
Prin sentința civilă nr. 261/19.05.2011pronunțată în dosarul nr._ s-a constatat, dar fără opozabilitate față de recurenți că, reclamanta a dobândit prin uzucapiune un teren în supraf. de 163 mp, dar acest teren nu a fost folosit de către aceasta ci doar de recurenți și anterior doar de vânzătorii terenului.
Se critică faptul că instanța de fond, dar și cea de recurs a Tribunalului M. au făcut o apreciere greșită a probatoriului administrat în cauză reținând că de fapt reclamanta a avut în proprietate imobilul situat în . – fostă Republicii nr. 5-, precum și o suprafață de teren aferentă construcției, când de fapt prin sentința civilă nr.4690/14.11.1967 se menționează foarte clar că pe . decât plațul pe care era construită casa, nu și curte. De observat este că la imobilul din . clar că are și curte nu doar terenul pe care este construcția, ulterior făcându-se dovada cu adeverințe.
Instanța de fond de asemenea a reținut greșit că certificatul de moștenitor nu face dovada dreptului de proprietate, în condițiile în care clasa descendenților și a unicului moștenitor se supune condițiilor sezinei, moștenitorul fiind de drept proprietarul bunurilor deținute de autorul său, în acest sens apreciind că reclamanta la data la care a introdus acțiunea în constatare nu avea posesia terenului revendicat de la recurenți și toate celelalte probe administrate în dosar sunt false.
O altă critică se referă la faptul că în mod greșit Tribunalul a recalificat calea de atac din apel ca fiind recurs obiectul unui capăt al cererii de chemare în grănițuire, cerere ce nu este evaluabilă în bani.
Capătul de cerere principal al acțiunii în grănițuire este de stabilire a liniei de hotar, capăt de cerere ce nu poate fi evaluabil în bani, iar hotărârea pronunțată poate fi atacată cu apel.
Se conchide arătându-se că instanța de apel a calificat greșit acțiunea dedusă judecății ca fiind revendicare, evaluabilă în bani, în loc să se aibă în vedere acțiunea ca fiind grănițuire, neevaluabilă în bani.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului M. și trimiterea cauzei spre rejudecare ca apel.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Deși legal citată intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.
Recursul este fondat și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul judecătoriei Baia de A. la data de 04.01.2013 sub nr._ (anterior intrării în vigoare a Noului Cod procedură civilă), reclamanta P. M. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se pronunța, să fie obligați pârâții C. R. și C. D., să lase în deplină proprietate și pașnică posesie un teren situat în orașul Baia de A., ., în suprafață de 60 mp, cu următoarele vecinătăți: Nord – . secundar nr. 622, Vest – S.C. Sanat Farm SRL, Est – proprietate privată a pârâților C. R. și C. D. .
De asemenea, reclamanta a solicitat stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de judecată a fost investită cu două capete de cerere.
Hotărârea dată în revendicare este supusă într-adevăr recursului, fiind incidente disp. art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, în interpretarea cărora s-a pronunțat decizia RIL 32/2008 a ÎCCJ, având în vedere valoarea obiectului litigiului, mai mică de 100.000 lei.
În aceeași ordine de idei, hotărârea pronunțată în grănițuire este supusă apelului, iar decizia pronunțată în apel este supusă recursului, nefiind incidente disp. art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, ci disp. art. 282 alin. 1 și art. 299 alin. 1 teza II Cod procedură civilă.
În situația în care prin aceeași hotărâre judecătorească se soluționează două capete de cerere, iar soluțiile corespunzătoare fiecărui capăt de cerere sunt supuse apelului și respectiv recursului, această hotărâre în întregul ei este supusă apelului, iar nu recursului.
Suprimarea unei căi de atac în privința soluționării capătului de cerere în grănițuire, nu are temei legal.
Raționamentul instanței de control judiciar este valabil, dar numai în situația în care instanța era investită cu o cerere principală și o cerere accesorie, caz în care soluția dată cererii accesorii era supusă aceleiași căi de atac, respectiv calea de atac a soluției dată în cererea principală.
Dar, în cazul de față nu se poate afirma cu temei că cererea în revendicare imobiliară are un caracter principal, iar cererea în grănițuire are un caracter accesoriu, ambele cereri putând avea o existență de sine stătătoare.
Prin urmare, căile de atac se stabilesc prin raportare exclusivă la capătul de cerere principal, doar atâta timp cât capătul de cerere accesoriu, subsidiar nu poate avea o existență independentă, de sine stătătoare, neputând fi prin el însuși un petit care să învestească instanța de judecată, ci o consecință a soluționării primului capăt de cerere, ceea ce nu este cazul cererii pentru stabilirea liniei de hotar.
Unul dintre principiile de bază care guvernează căile de atac este principiul legalității căilor de atac, conform căruia căile de atac sunt stabilite de lege, iar nu de către instanța de judecată.
Totodată, principiul ierarhiei căilor de atac împiedică exercitarea unei căi extraordinare de atac atâta timp cât este deschis exercițiul unei căi ordinare de atac, un corolar al acestei reguli fiind faptul că împotriva uneia și aceleiași hotărâri judecătorești nu pot fi exercitate concomitent o cale ordinară de atac – apelul, și, respectiv, o cale extraordinară de atac – recursul.
O dovadă că este așa, o reprezintă reglementarea expresă din Noul Cod procedură civilă, care într-adevăr nu este aplicabil în speță având în vedere data introducerii acțiunii, dar adoptarea soluției legislative a venit să confirme corectitudinea soluțiilor date în această materie în practica judiciară, respectiv disp. art. 460 alin. 3 Noul Cod procedură civilă. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, în cazul în care prin aceeași hotărâre au fost soluționate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului.
În concluzie, instanța de control judiciar, ierarhic superioară judecătoriei, trebuia să observe că a fost învestită în mod corect cu soluționarea unui apel, astfel că a procedat greșit la recalificarea căii de atac. Procedând la judecata cauzei în recurs, deși hotărârea de primă instanță nu era susceptibilă de exercițiul căii de atac în această modalitate, instanța a nesocotit, în același timp, normele de organizare judiciară referitoare la compunerea completului, art. 54 alin.(2) teza I din Legea nr. 304/2004.
Acestea sunt considerentele pentru care, fiind incident cazul de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 teza, alin. 2 teza II Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare în apel, aceleiași instanțe – Tribunalul M..
Având în vedere prioritatea în examinare a acestei probleme de drept și soluția de casare cu trimitere care s-a impus, apare de prisos analizarea celorlalte critici din recurs, care vizează fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C. R. și pârâții moștenitori C. A. Ș. și C. H. D., împotriva sentinței civile nr.419/20.11.3013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. și a deciziei civile nr. 125/R/06.03.2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. M..
Respinge excepția tardivității.
Casează decizia civilă și trimite cauza spre rejudecare în apel la Tribunalul M..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.06.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. R. T. R. M. L. N. A.
Grefier,
I. B.
Red.Jud.T.R.
Tehn.I.C./Ex.3/
15.07.14
Jud.Fond/
| ← Anulare act. Decizia nr. 1267/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1091/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
