Anulare act. Decizia nr. 1767/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1767/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 17939/318/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1767
Ședința publică de la 11 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător G. I.
Judecător E. B.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate pârâții T. M. și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară G., împotriva deciziei civile nr. 803 din 03 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. M., intimații moștenitori I. O., I. I., D. I., B. M. și intimata pârâtă P. Comunei Padeș, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă T. M. reprezentată de avocat F. L., intimata reclamantă P. M. și intimatele moștenitoare I. O. și D. I., reprezentate de avocat M. S., lipsind recurentul pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară G., intimații moștenitori I. I., B. M. și intimata pârâtă P. Comunei Padeș.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că recursul formulat de intimatul pârât O. G. nu a fost declarat în termen, după care;
Avocat M. S., pentru intimata reclamantă P. M. și intimatele moștenitoare I. O. și D. I., a învederat că intimata moștenitoare I. O. i-a adus la cunoștință că fiul acesteia I. I. este în Slovenia de o lună și ceva.
Apărătorul recurentei pârâte a susținut că nu se impune amânarea cauzei pentru acest motiv, intimatul I. I. avea obligația de a anunța schimbarea domiciliului.
Instanța apreciază că în cauză este procedura completă cu intimatul moștenitor I. I. în raport de dispozițiile art. 98 Cod procedură civilă, acesta având obligația de a încunoștința instanța de schimbarea domiciliului, întrucât nu a menționat acest aspect, a înțeles să fie citat la adresa din dosarul cauzei.
Având în vedere lipsa semnăturii de pe întâmpinare s-a procedat la semnarea acesteia în raport de dispozițiile art. 115 pct. 5 Cod procedură civilă, de către avocat M. S., pentru intimata reclamantă P. M. și intimatele moștenitoare I. O. și D. I..
Un exemplar al întâmpinării s-a comunicat apărătorului recurentei pârâte care a învederat instanței că are cunoștință de conținutul acesteia.
Instanța constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursurilor de față, în ceea ce privește recursul formulat de recurentul pârât O. G. punând în discuție excepția tardivității recursului în raport de dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă.
Avocat L. F., pentru recurenta pârâtă T. M., a invocat excepția de necompetență materială a instanțelor anterioare de a judeca prezenta cauză. A susținut că anexele 1 și 2 care au stat la baza întocmirii documentației cadastrale sunt acte administrative și pe cale de consecință și acțiunea în anularea lor este de competența Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului G..
A arătat că nu este fondată susținerea intimatelor din întâmpinare că excepția necompeteneție materiale atât timp cât nu a fost invocată la fond, de parte sau de judecător la prima zi de înfățișare și nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, aceasta nu mai poate fi invocată în fața instanței de recurs ca motiv de ordine publică, precizând că excepția necompetenței materiale a fost invocată de pârâtă prin întâmpinarea formulată la Judecătoria Motru ce se află atașată la filele 10-11.
Mai mult, fiind o necompetență absolută ea poate fi invocată de oricare dintre părți în orice fază a procesului.
Pe fondul cauzei a precizat că față de vecinătăți nu există identitate între terenul de 1600 mp înscris în certificatul de moștenitor eliberat la decesul autorului I. I. și suprafața de 4290 mp înscrisă în Anexele 1 și 2 eliberate pe numele recurentei T. M..
A arătat că la filele 115-117 din dosarul de fond, în registrul agricol al Comunei Padeș recurenta figurează înscrisă cu suprafața de 0,43 ha în punctul Cernișoara, la C..
Față de cele susținute, a pus concluzii, în principal, de admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei la Tribunalul G. - Secției de C. Administrativ și Fiscal.
A arătat că în cauză operează dispozițiile art. 17 Cod procedură civilă, instanța investită cu o acțiune principală poate soluționa și celelalte capete de cerere.
Astfel, dacă actul care a stat la baza înscrierii are natură administrativă, competența de soluționare a cererii privind anularea sau constatarea nulității actului administrativ, precum și a cererii accesorii de rectificare a cărții funciare revine instanței competente conform legii contenciosului administrativ.
Avocat M. S., pentru intimata reclamantă P. M. și intimatele moștenitoare I. O. și D. I., a arătat că art. 31 și art. 33 din Legea 7/1996 reglementează competența de soluționare a cauzei, precizând că anexele 1 și 2 care au stat la întocmirea documentației cadastrale provin din legea fondului funciar vizează un teren agricol.
Pe fondul cauzei s-a susținut că s-a făcut dovada proprietății și a folosinței.
A precizat că din probele administrate nu există identitate între terenuri, pârâta deținând teren în punctul respectiv dar pe un alt amplasament, astfel că aceasta nu a întocmit documentație cadastrală pentru terenul său.
A susținut că suprafața de teren este despărțită de râul C. care la un moment dat a ieșit din matcă și și-a schimbat puțin cursul.
A solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Avocat L. F., pentru recurenta pârâtă T. M., a arătat că recursul declarat de O. G. nu a fost formulat în termen solicitând respingerea acestuia ca tardiv.
Avocat M. S., pentru intimata reclamantă P. M. și intimatele moștenitoare I. O. și D. I., a lăsat la aprecierea instanței în ceea ce privește recursul declarat de O. G..
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J. sub nr._, reclamanții I. I. și P. M. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele T. M. și O. G., ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a documentației cadastrale nr._/2012, întocmită asupra suprafeței de 4290 mp teren extravilan, situat în extravilanul localității Padeș, în ./1, tarlaua 34, în punctul ,,Cernișoara la C.” și să se dispună radierea înscrierii nr._/2012 din evidențele O. G. privind acest imobil.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii autorului I. I., care a deținut în punctul ,,La C.”, cunoscut și ca ,,Cernișoara,, o suprafață de teren fânețe, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 556/03.06.1993 eliberat de fostul notariat de Stat G..
Au susținut reclamanții, că în toamna anului 2012 au procedat la identificarea terenului pentru înscrierea acestuia în cartea funciară în vederea ieșirii lor din starea de indiviziune și au aflat de la O. G. că pentru terenul proprietatea lor a fost întocmită de executant M. V. documentația cu numărul cadastral_ la solicitarea numitei T. M..
Că, pârâta T. M. are și ea proprietate în punctul respectiv care se învecina cu proprietatea autorului lor I. I., în partea de V, dar nu pe toată lungimea.
Au mai arătat reclamanții că terenul proprietatea lor se învecinează la V pe aproximativ 100 m cu S. N., iar în continuare spre hotarul cu orașul Tismana se învecinează cu T. M. și având în vedere că în urma inundațiilor cursul râului Cernișoara a fost deviat, iar proprietatea numitei T. M. se situează în partea opusă a terenului proprietatea lor, începând din râul Cernișoara spre Hotarul orașului Tismana.
Că, în aceste condiții pârâta T. M. a întocmit documentația cadastrală pentru un alt teren decât amplasamentul terenului proprietatea acesteia.
În drept, cererea nu a fost motivată.
La data de 04.12.2012, reclamanții I. I. și P. M. și-au precizat acțiunea, arătând că solicită și anularea anexei 1 și a anexei 2, care au fost emise de P. Padeș și care au stat la baza întocmirii documentației cadastrale, solicitând introducerea în cauză a emitentului acestor anexe, respectiv P. Comunei Padeș reprezentantă de primar T. M. G..
Prin sentința civilă nr. 1016/06.02.2013 a fost admisă excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Tg.-J., invocată de pârâtă și a fost declinată competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții I. I. și P. M. în contradictoriu cu pârâtele T. M. și O. G..
La data de 13.02.2013 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub același număr_ .
Legal citată, pârâta T. M. a formulat întâmpinare depusă la data de 06.03.2013 (filele 10-14 din dosar) prin care arată că terenul în litigiu în suprafață de 4290 m.p. situat în tarlaua 34, ./1 având număr cadastral_ este proprietatea sa, aspect confirmat și de vecinii proprietari, care au semnat procesul-verbal de identificare a imobilului.
Că, terenul în litigiu l-a cumpărat în vara anului 2002 de la reclamantul I. I., pentru care i-a achitat suma de_ lei ROL, din acel moment ea stăpânind terenul.
Că, fiind rude au convenit să nu încheie un act care să ateste transmiterea proprietății.
La data de 03.04.2013 reclamanții au depus răspuns la întâmpinare (filele 20-21 din dosar).
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat încuviințarea probei testimoniale cu doi martori și proba cu înscrisuri, în cauză fiind audiați martorii B. P. I. și L. S. (filele 42-43 din dosar).
În apărare, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori, în cauză fiind audiați martorii C. E. (fila 44 din dosar) și S. N. (fila 81 din dosar).
Instanța din oficiu a solicitat O. G. să înainteze documentația cadastrală înregistrată sub nr._/2012 pentru suprafața de 4290 m.p. teren extravilan, situat în extravilanul localității Padeș, situată în ./1, tarlaua 34, în punctul Cernișoara - La C., dacă s-a dispus înscrierea în cartea funciară a vreunui drept al pârâtei T. M..
Prin adresa nr. 3/5094/22.05.2013 a răspuns la cele solicitate de instanță și a înaintat înscrisuri (filele 54-73 din dosar).
Instanța din oficiu a solicitat înaintarea unei adrese către CLFF Padeș să comunice actele care au stat la baza emiterii anexelor 1 și 2, respectiv 7263/18.10.2012, răspunsul fiind înaintat instanței prin adresa nr. 7154/08.10.2013 (filele 114-118 din dosar).
Prin sentința civilă nr. 1778/09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamanții I. I. și P. M., în contradictoriu cu pârâta T. M., Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară G. și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a O. G. și respinsă cererea față de acesta.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță s-a pronunțat cu precădere asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a O. G., invocată de aceasta, s-a reținut că O. nu intervine prin operațiunile de recepție și înscriere/radiere în cartea funciară în drepturile evidențiate în cuprinsul acestora, în vederea realizării unor drepturi proprii, opozabile celor înscriși în cuprinsul cărții funciare, ci în exercițiul unor atribuții care i-au fost conferite prin L.7/1996 și celelalte reglementări în vigoare.
Sub aspect procedural a reținut instanța că acțiunea a fost introdusă la instanța de judecată la data de 05.12.2012, situație față de care în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului de Procedură civilă de la 1865.Sub aspectul normelor de drept material ce guvernează raportul juridic dintre părți, s-a reținut că, potrivit art.77 și art.80 din L.71/2011 pentru punerea în aplicare a L.287/2009 privind Codul civil, înscrierile în cartea funciară efectuate în temeiul unor acte ori fapte juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse anterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009, vor produce efectele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii acestor acte, ori, după caz, la data săvârșirii sau producerii acestor fapte, chiar dacă aceste înscrieri sunt efectuate după data intrării în vigoare a Codului civil din 2009, urmând ca acțiunile în justiție și cererile de înscriere întemeiate pe dispozițiile L.7/1996, indiferent de data introducerii lor, să fie soluționate potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii actului sau, după caz, la data săvârșirii ori producerii faptului juridic generator al dreptului supus înscrierii.
Cum pârâții își întemeiază dreptul pe o convenție de vânzare-cumpărare ce ar fi intervenit în anul 2002, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 7/1996.
În fapt a reținut instanța de fond că reclamanții I. I. și P. M. au solicitat să se constate nulitatea absolută a documentației cadastrale nr._/2012, respectiv anexele 1 și 2 reprezentând certificatul pentru atestarea că petentul este cunoscut ca proprietar nr.7263/18.10.2012 și procesul-verbal de identificare a imobilului cu același număr și din aceeași dată, susținând că sunt moștenitorii autorului I. I. care a deținut în punctul ,,La C.,, cunoscut și ca ,,Cernișoara,, o suprafață de teren fânețe și că în toamna anului 2002 procedând la identificarea terenului pentru înscrierea acestuia în cartea funciară au aflat de la O. G. că pentru terenul proprietatea lor a fost întocmită de executant M. V. documentația cu numărul cadastral_ la solicitarea pârâtei T. M..
I. I. și P. M. își întemeiază dreptul asupra terenului din punctul ,,Cernișoara,, pe certificatul de moștenitor nr.556/03.06.1993 eliberat de fostul Notariat de Stat G..
În certificatul de moștenitor nr.556/03.06.1993, este menționată la punctul 7 suprafața de 1600 m.p. fânețe, situată în punctul ,,La C.,,.
Deși vecinătățile terenului nu sunt înscrise în mod lizibil, se poate observa că acest teren se învecinează cu apa C. și pădurea (fila 33 din dosar).
În ce privește pe pârâta T. M., aceasta a susținut că a cumpărat de la reclamantul I. I. în anul 2002 terenul în litigiu, în suprafață de 4290 m.p. situat în tarlaua 34, ./1 cu vecini la N – rest proprietate T. M., la S – râul Cernișoara, la E – Toțan V. și la V – S. N., fără a încheia însă un act, deși a intrat în posesia terenului.
La data de 18.10.2012 P. Comunei Padeș, în baza cererii formulate de pârâta T. M. a emis certificatul pentru atestarea că petentul este cunoscut ca proprietar nr.7263/18.10.2012 (fila 12 din dosar) înscris prin care se constata că petenta figurează înscrisă în Registrul tipul 1, volum I poziția 70 asupra imobilului în suprafață de 4290 m.p. cu vecinii conform planului de situație întocmit de M. V., în punctul Cernișoara.
La aceeași dată, P. Comunei Padeș a întocmit anexa 2, respectiv procesul-verbal de identificare a imobilului în suprafață de 4290 m.p. cu vecini la N – T. M., S – râul Cernișoara, E – Toțan V., V – S. N..
Observând adresa cu nr.7154/01.10.2013 emisă de P. comunei Padeș a stabilit instanța că la baza emiterii certificatului pentru atestarea faptului că numita T. M. este cunoscută ca proprietar, precum și a procesului-verbal de identificare a imobilului au stat declarația dată de T. M. prin care arăta că deține în proprietate suprafața de 0,43 ha, planul de amplasament și delimitare a imobilului pentru suprafața de 4290 m.p. și înscrierea din 30.09.2010 în Registrul agricol al comunei Padeș cu suprafața de 0,43 ha în punctul ,,Cernișoara,, la C. (filele 115-117 din dosar).
Potrivit art.36 din L.7/1996 orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil:dreptul înscris a fost greșit calificat;nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
S-a reținut că înscrierile efectuate în cartea funciară poartă asupra unor drepturi subiective, iar prin rectificarea înscrierilor se tinde la schimbarea situației juridice tabulare a drepturilor înscrise.
În speță, acțiunea în rectificarea cărții funciare are caracter accesoriu, deoarece se constituie într-o cerere subsecventă a acțiunii principale având ca obiect anularea documentației cadastrale, respectiv a anexelor 1 și 2 emise de P. Padeș.
Deși, reclamanții nu au indicat expres motivele pentru care solicită anularea celor două anexe, din cererea introductivă de instanță rezultă că solicită acest lucru pretinzând că sunt proprietarii terenului pentru care s-au emis cele două anexe, în temeiul certificatului de moștenitor nr. 556/03.06.1993.
Sub acest aspect, s-a reținut că în anexele 1 și 2 a căror anulare s-a solicitat, este înscrisă o suprafață de teren de 4290 m.p. în punctul Cernișoara (filele 12,13 din dosar).
Pe de altă parte, în certificatul de moștenitor este înscrisă o suprafață de 1600 m.p. în punctul ,,La C. ,, fila 33 din dosar.
Observând certificatul de moștenitor și procesul-verbal de identificare a imobilului, rezultă că între vecinii terenului de la punctul 7 din certificatul de moștenitor este înscrisă pădurea, vecinătate care nu apare în procesul-verbal de identificare a imobilului.
În aceste condiții, nu s-a reținut că există identitate între terenul de 1600 m.p. înscris în certificatul de moștenitor prezentat de reclamanți și suprafața de 4290 m.p. înscrisă în anexele 1 și 2 eliberate pe numele pârâtei T. M..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții P. M. și I. I. – decedat și continuat de moștenitorii D. I., I. O., B. M. și I. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelanții reclamanți au arătat că instanța de fond a respins cererea formulată de aceștia, reținând în esență că în anexele 1 și 2, a căror anulare au solicitat-o, este înscrisă o suprafață de teren de 4290 m.p. situată în punctul „Cernișoara” și observând certificatul de moștenitor și procesul verbal de identificare a imobilului, rezultă că între vecinii terenului de la punctul 7 din certificatul de moștenitor este înscrisă pădurea, vecinătate care nu apare în procesul verbal de identificare a imobilului, concluzionând instanța că nu există identitate între terenul de 1600 mp înscris în certificatul de moștenitor prezentat de reclamanți și suprafața de 4290 mp înscrisă în anexele 1 și 2, eliberate pe numele pârâtei T. M..
Au mai arătat că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 C.pr.civ., fiind nemotivată.
O altă critică aduse sentinței instanței de fond este aceea că starea de fapt reținută este eronată și în totală contradicție cu probele administrate, în sensul că pârâta T. M. are de asemenea teren în proprietate în punctul respectiv în care se află și terenul în litigiu, proprietatea reclamanților fiind însă pe un alt amplasament, iar acest litigiu a fost generat de faptul că pârâta T. M. a întocmit documentația cadastrală pentru un alt teren decât amplasamentul terenului proprietatea acesteia. De asemenea, au arătat că pârâta T. M. a recunoscut că terenul în litigiu este proprietatea reclamanților, dar a susținut că a cumpărat terenul de la reclamantul I. I., fără însă a depune un act în acest sens.
Au mai precizat că din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că terenul a fost al autorului I. I. și în aceste condiții cele reținute de instanța de fond în sensul că nu există identitate între terenul de 1600 mp, înscris în certificatul de moștenitor prezentat de reclamanți și suprafața de 4290 mp, înscrisă în anexele 1 și 2 eliberate pe numele pârâtei T. M., este eronată.
Au susținut că terenul din litigiu nu a fost înstrăinat pârâtei de către I. I., așa cum susține aceasta, întrucât nu era unic proprietar, terenul fiind deținut în indiviziune de ambii reclamanți, iar în cazul în care ar fi vândut terenul, ar fi încheiat un act autentic cu aceasta,așa cum a procedat în cazul înstrăinării altor terenuri, fiind însă adevărat că reclamantul I. I. a încheiat o convenție verbală cu fiul pârâtei, T. G., în sensul de a folosi acest teren și a cosi fânul, dar nu s-a pus problema vânzării terenului.
În continuare, apelanții reclamanți au relatat pe larg istoria terenului din litigiu, solicitând în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 297 C.pr.civ. admiterea apelului și schimbarea sentinței apelante, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Legal citați, intimații pârâți T. M., P. Comunei Padeș și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară G., nu au formulat întâmpinare cu privire la apel.
Apelul a fost timbrat potrivit prevederilor Legii nr. 146/1997, conform chitanței aflate la fila nr. 21 din dosar.
Pe parcursul cercetării judecătorești în apel a decedat reclamantul I. I. la cererea reclamantei fiind introduși în cauză moștenitorii acestuia.
La termenul de judecată din data de 23.04.2014 au fost încuviințate probatoriile, in cursul judecării apelului fiind completată proba testimonială, cu înscrisuri și proba cu expertiză.
Tribunalul G. – Secția I Civilă prin decizia civilă nr. 803 din 03.09.2014 a admis apelul, a schimbat sentința civilă apelantă, în sensul că a admis acțiunea.
A anulat anexele cu nr. 1 și 2, înregistrate sub nr. 7263/18.10.2013 (certificat pentru atestarea că petentul este cunoscut ca proprietar și procesul verbal de identificare al imobilului) emise de către P. Padeș, anexe ce au stat la baza emiterii documentației cadastrale cu nr._/2012.
A constatat nulitatea absolută a documentației cadastrale care a stat la baza nr. cadastral_/2012 întocmită asupra terenului în suprafață de 3126 mp teren identificat conform raportului de expertiză, T 34 P cadastrală F 712 și PDT 710/1, contur delimitat prin punctele 1,2,3,4,5, a,b, 1 și pe cale de consecință dispune radierea înscrierii din evidențele O., privind imobilul de mai sus.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Obiectul cererii introductive de instanță așa cum a fost modificat în cursul cercetării judecătorești prin nota de la fila 15, îl constituie anularea anexei 1 și anexei nr. 2 emise de P. Padeș în ceea ce o privește pe pârâta T. M., anexe ce au stat la baza întocmirii documentației cadastrale și pe cale de consecință să se constate nulitatea absolută a documentației cadastrale cu nr._/2012 întocmită pentru suprafața de 4290 mp teren extravilan situat în localitatea Padeș, amplasat în ./1, T 34, urmând a se dispune radierea înscrierii acestui număr cadastral din evidențele O. G..
În urma completării probatoriului administrat în contradictoriu cu părțile la instanța de apel tribunalul a reținut că documentația ce a stat la baza atribuirii numărului cadastral_ consta in anexa cu numărul 1 și anexa nr. 2. Anexa nr. 1 este denumita certificat pentru atestarea că petentul este cunoscut ca și proprietar, fiind emisa de P. Comunei Padeș la data de 18.10.2012 și înregistrată sub nr. 7263. În certificatul anexa 1 se mentioneaza că în baza cererii formulate de intimata pârâtă se constată că figurează înscrisă în registrul agricol volumul 1, poziția 70 cu imobilul compus din suprafața de 4290 mp cu vecini conform planului de situație întocmit de M. V., teren situat în punctul numit Cernișoara. Anexa 2 este reprezentată de procesul verbal de identificare a imobilului de mai sus ce se atestă că este proprietatea intimatei pârâte, cu vecini la N – T. M., la S – Râul Cernișoara, la E – T. V., la V – S. N., cu ocazia identificării constatându-se că nu există litigiu cu privire la întinderea suprafeței și a vecinătăților.
În urma demersurilor făcute de instanță P. Comunei Padeș a comunicat faptul că anexele 1 și 2 au fost eliberate în baza declarației dată de intimata pârâtă T. M. și măsurătorile efectuate de inginerul cadastru. Se constată astfel că la baza emiterii acestor anexe nu există alte înscrisuri autentice, contract sau tranzacție imobiliară.
Reclamanții la rândul acestora prezintă asupra aceluiași imobil înscrisuri respectiv certificat de moștenitor nr. 556 eliberat la data de 03.06.1993 de I. T., notar de stat, în urma dezbaterii succesiunii de pe urma autorului defunct I. I., decedat la data de 10.03.1993, moștenitorii legali ai acestuia fiind reclamanții din acest dosar.
S-a constatat că la poziția nr. 7 din certificatul de moștenitor în masa succesorală figurează suprafața de 1600 mp fânețe, situat în punctul La C. cu vecini la S – Apa C., la N – P., la E și V- L. C..
Observând registrul agricol perioada 1959 – 1963, fila 107, s-a reținut că autorul reclamanților, I. I. I. figura înscris la rol cu teren situat în punctul toponimic La C., suprafața totală fiind de 0,50 ha, compusă din 0,2 ha teren arabil, poziția 2 din registrul și 0,3 ha teren fânețe, poziția 3 din registrul agricol.
În temeiul celor din urmă înscrisuri menționate mai sus reclamanții au încercat să-și intabuleze dreptul de proprietate motiv pentru care în anul 2012 au procedat la identificarea terenului pentru înscrierea acestuia în cartea funciară în vederea ieșiri din starea de indiviziune, operațiune nefinalizată însă, întrucât pentru terenul proprietatea acestora s-a atribuit nr. cadastral_ la solicitarea intimatei pârâte, ce a avut la baza documentația cadastrală analizată în considerentele de mai sus.
Reținând că apărarea pârâtei se întemeiază pe împrejurarea că a achiziționat terenul în litigiu de la unul dintre moștenitorii autorului defunct I. I., tribunalul a procedat la administrarea probatoriului în acest sens și în urma analizei acestuia, reține că argumentele pârâtei nu sunt întemeiate.
Astfel, aceasta a învederat instanței faptul că în vara anului 2002 terenul a fost achiziționat de la reclamantul I. I., pentru care a achitat prețul de 5 milioane ROL, din acel moment stăpânind terenul sub nume de proprietar.
Observând înscrisurile depuse de intimata pârâtă, instanța a reținut că la registrul agricol începând din anul 2002 și până în prezent, este menționata aceeași suprafața totala de teren, nefiind operata nicio modificare in sensul dobândirii altor terenuri. De asemenea in urma analizei depozițiilor martorilor audiați nemijlocit de instanța, s-a reținut ca autorul reclamanților este cunoscut ca si proprietar al terenului stare de fapt de altfel necontestata de parata intimata, care a susținut ca terenul a fost dobândit ca urmare a vânzării de la autorul reclamant Ivascu I. in anul 2002, însa nu a fost în măsura sa justifice împrejurarea ca terenul în litigiu nu este cultivat de mai bine de trei ani. Calitatea de proprietar a autorului Ivascu I. este menționata de toți martorii audiați, care cunosc si terenul deținut de către parata intimata si susțin ca se afla situat pe alt amplasament intre C. si drumul forestier. Martorii care susțin apărarea paratei referitoare la împrejurarea ca fiul acesteia ar fi achiziționat terenul, nu au fost prezenți insa la încheierea unei convenții in acest sens si cunosc cele relatate de la numitul T. G., astfel încât depozițiile acestora au fost înlăturate.
De reținut că apărarea pârâtei nu este susținută de înscrisuri care sa ateste efectuarea vreunei tranzacții, si deși au fost solicitate paratei pe parcursul cercetării judecătorești, aceasta nu a fost in măsura sa le prezinte. S-a argumentat că pârâta a fost în imposibilitatea preconstituirii unui înscris sub semnătură privată datorită relației de rudenie între părți, însă se reține că cea din urmă își putea valorifica dreptul în cadrul unei acțiunii în obligație de a face purtată în contradictoriu cu eventualul vânzător, în cadrul căreia sa dovedească efectuarea tranzacției. Or, până la acest moment nu există dovezi din care să rezulte că, pârâta ar fi urmat această procedură.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, lucrarea întocmită de specialistul în topografie depusă la fila 101, pârâta neavând obiecțiuni la raportul de expertiză. Concluzionează expertul în urma efectuării măsurătorilor în teren că, raportat la vecinătățile înscrise în certificatul de moștenitor coroborate cu observațiile din teren, suprafața terenului descrisă la punctul 7 este de 3126 mp, și vecină cu la N - teren pădure, la S – Apa C., la E – T. V., la V – S. N. se suprapune în totalitate cu suprafața pentru care s-a întocmit documentația ce poartă număr cadastral provizoriu_/2012. Mai arată expertul că terenul are ca destinație de folosință fânețe pdt și neproductiv, este amplasat topografi în T 34 P F 712 și Pdt 710 /P 1, iar denumirea toponimică a zonei este La C.. Același expert arată că terenul pe care pârâta îl deține în proprietate, teren unde a fost edificat și conacul este situat la sud de Apa C., aflându-se pe teritoriul administrativ al localității Tismana și nu există identitate între acesta și terenul în litigiu.
Considerentele expuse mai sus au îndreptățit instanța să concluzioneze ca și stare de fapt că la întocmirea documentației cadastrale pentru care s-a atribuit numărul provizoriu_/2012, eliberata intimatei pârâte T. M., nu a stat nici un înscris autentic, ci o simplă declarație a acesteia din urmă, declarație ce nu este corespunzătoare înscrisurilor prezentate de aceeași pârâtă, respectiv registrul agricol si stării de fapt prezentată mai sus. Dimpotrivă, așa cum am arătat în expunere anterior, terenul în litigiu figurează înscris la registrul agricol al autorului I. I., în punctul toponimic La C..
În ceea ce privește temeiul în drept, instanța a reținut că art. 23 alin 1 din Legea 7/1996 coroborat cu art. 61 din Regulamentul de organizare și funcționare al biroului de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul 633/2010, condiționează efectuarea intabulării de existența unei documentații cadastrale. În aceste condiții trebuie să admitem că documentația face parte din categoria actelor juridice conferind valoarea juridică memoriului tehnic justificativ si asigurând condițiile punerii in executare.
În aceste condiții anularea documentației cadastrale se impune a fi soluționată în cadrul unei acțiunii bazată pe analizarea oricărei modificări a situației de carte funciară în contradictoriu cu autorul dreptului a cărei modificare se solicită. Astfel, în situația în care înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil, acțiunea în anularea documentației cadastrale are un caracter accesoriu fiind grefată pe cererea principală având ca obiect anularea titlului de proprietate. În speța de față, s-a reținut că documentația cadastrală a avut la baza anexele 1 și 2, anexe ce au fost eliberate de P. Localității Padeș, în urma unei simple declarații de propria răspundere a pârâtei referitoare la faptul că este proprietar al terenului, stare de fapt ce nu este susținută de înscrisuri acte autentice care să ateste tranzacționarea terenului în litigiu sau vreun alt înscris eliberat în temeiul Legii 18/1991. La rândul lor reclamanții pentru aceeași suprafață de teren prezintă înscrisuri, registrul agricol coroborat cu înscrisul intitulat certificat de moștenitor, înscrisuri ce atestă că sunt proprietari ai acestui teren.
Acțiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară este acea acțiune în justiție prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității făcută în cartea funciară pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a unui imobil. Se reține așadar incidența art. 34 din Legea 7/96 care în alineatul 1 arată că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor în cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului. Ori, reclamantul din prezenta acțiune solicită să se constate că actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea respectiv anexele 1 și 2 nu au fost valabil încheiate, sunt nule și că înscrierea nu este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Din coroborarea art. 33-34 din Legea 7/96 rezultă că pentru a formula cererea în rectificare persoana interesată trebuie să dețină o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se constate existența la art. 34 pct.1 din Lege. Cum acțiunea de față a fost formulată tocmai pentru a se constata o astfel de situație, raportat la considerentele expuse mai sus, tribunalul a apreciat că primul petit al acțiunii introductive de instanța este întemeiat, reclamanta fiind cea care a făcut dovada proprietății asupra terenului in litigiu identificat potrivit raportului de expertiza. În speță înscrierea nu a fost corect făcută, terenul există și a aparținut autorului reclamanților. Totodată, faptul că s-a întocmit o documentație cadastrală recepționată prin atribuirea unui nr. cadastral pe numele altei persoane decât proprietarul terenului, conduce la anularea acesteia, respectiv la anularea operațiunii de atribuire a nr. cadastral pentru terenul in litigiu identificat potrivit expertizei efectuate. Aplicarea sancțiunii nulității unui act trebuie sa aibă ca suport nerespectarea condițiilor cerute pentru eliberarea acestuia in momentul întocmirii, în cauză la aceea dată parata neavând calitatea de proprietar, înscrierea efectuându-se in temeiul unei declarații, ce nu corespunde stării de fapt si de drept.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse tribunalului în temeiul art. 296 Cod procedură civilă a admis apelul, a schimbat sentința apelată urmând ca pe fondul cauzei să dispună anularea anexelor cu nr. 1 și 2, înregistrate sub nr. 7263/18.10.2013 (certificat pentru atestarea că petentul este cunoscut ca proprietar și procesul verbal de identificare al imobilului) emise de către P. Padeș, anexe ce au stat la baza emiterii documentației cadastrale cu nr._/2012 și să constate nulitatea absolută a documentației cadastrale care a stat la baza nr. cadastral_/2012 întocmită asupra terenului în suprafață de 3126 mp teren identificat conform raportului de expertiză, T 34 P cadastrală F 712 și PDT 710/1, contur delimitat prin punctele 1,2,3,4,5, a,b, 1. Pe cale de consecință va dispune radierea înscrierii din evidențele O., privind imobilul de mai sus.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a O. G. tribunalul a reținut ca apelanții reclamanți nu au criticat în motivele de apel modalitatea de soluționare a acestei excepții astfel incit instanța nu a avut a statua asupra acesteia, soluția pronunțată de instanța de fond având autoritate de lucru judecat cu privire la aceasta.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții T. M. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta pârâtă T. M. arată că în fapt, prin decizia mai sus menționată, instanța de apel a anulat anexele cu nr. 1 si nr. 2, înregistrate sub nr. 7263/18.10.2013 (certificat pentru atestarea că petentul este cunoscut ca proprietar și procesul verbal de identificare al imobilului) emise de către P. Padeș, anexe ce au stat la baza emiterii documentației cadastrale cu nr._/2012; a constatat nulitatea absolută a documentației cadastrale care a stat la baza numărului cadastral_/2012 întocmită asupra terenului în suprafață de 3126 mp identificat conform raportului de expertiză, tarlaua 34 . PDT710/1, contur delimitat prin punctele 1, 2, 3, 4. 5, a, b, l și, pe cale de consecință, a dispus radierea înscrierii din evidențele O.C.P.I, privind imobilul de mai sus.
Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 2 din Legea 7/1996, republicată, prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
A făcut această mențiune pentru că reclamanții au solicitat radierea înscrierii numărului cadastral_/2012 din evidențele O.C.P.I.
De menționat că anexele nr. 1 și nr. 2 a căror anulare se solicită au fost emise de Primarul Comunei Padeș, jud. G., ca autoritate publică locală, conform art. 23 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 a Administrației Publice Locale, fără ca această autoritate publică locală să fi fost introdusă în cauză.
Or, acțiunea în anularea unui act juridic nu poate fi îndreptată decât împotriva părților participante la încheierea actului respectiv.
Anexele nr. 1 și nr. 2 care au stat la baza întocmirii documentației cadastrale sunt acte administrative și, în consecință, acțiunea în anularea lor era de competența instanței de contencios administrativ a Tribunalului G..
Astfel, art. 2 din noua lege a contenciosului administrativ conferă un înțeles și mai larg noțiunii de autoritate publică, definită ca reprezentând orice organ de stat sau al unităților administrativ teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Art. 2 lit. „f” din legea contenciosului administrativ definește activitatea de contencios administrativ ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fiedin emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Deși instanța de apel, anulează anexele nr. 1 și nr. 2 nici nu motivează nelegalitatea acestor acte administrative, nici în fapt și nici în drept.
Este bine știut faptul că elementul central al regimului juridic al actelor administrative îl reprezintă legalitatea, înțeleasă ca fiind conformarea acestora cu legile adoptate de Parlament, precum și actele administrative cu o forță juridică superioară, principiul legalității în sistemul constituțional actual fiind unul dintre principiile fundamentale ale administrației publice.
Prezumția de legalitate stă la baza întregului edificiu al fundamentării forței juridice deosebite a actelor administrative, ca acte administrative de autoritate, care implică și executarea lor, precum și a teoriei regimului juridic administrativ.
În virtutea acesteia, atâta vreme cât ființează actul administrativ, se prezumă că a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de lege, obligativitatea respectării lui fiind desprinsă din aceea a respectării legii. Această prezumție are însă un caracter relativ, actele administrative fiind supuse controlului principal de legalitate al instanțelor judecătorești.
Momentul de la care actul administrativ produce efecte este cel al publicării actelor normative și, respectiv, al comunicării actelor individuale.
Cu toate acestea, ca efect al aplicării principiului legalității în activitatea organelor administrative publice, se impune a se admite, faptul ca pentru organul emitent actul creează obligații din momentul adoptării lui în sensul că trebuie să îl aducă la cunoștință celor interesați și nu îl mai poate revoca decât în condițiile legii. Cu alte cuvinte, pentru organul emitent actul administrativ intră în vigoare din momentul în care există, adică din momentul în care s-a produs manifestarea expresă de voință, cu respectarea condițiilor procedurale prevăzute de lege.
Tocmai de aceea, condițiile de legalitate ale actului administrativ se examinează prin raportare la data emiterii lui, și nu numai în raport cu momentul de la care acesta produce efecte.
Instanța de apel trebuia să verifice dacă instanța de fond, în raport de dispozițiile art. 158 C.P.C și-a verificat competența materială pentru că nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la competența instanțelor judecătorești atrage de sine necompetența acestora.
Incompetența rațiune materiae fiind de ordine publică, părțile nu pot deroga prin convenții contrarii, consimțind ca diferendul dintre ele să fie dedus în judecată altei instanțe decât aceea unde a fost repartizat de legiuitor.
Fiind o necompetență absolută ea poate fi invocată de oricare dintre părți în orice fază a procesului.
Prin urmare, dacă actul care a stat la baza înscrierii are natura administrativă, competența de soluționare a cererii privind anularea sau constatarea nulității actului administrativ, precum și a cererii accesorii de rectificare a cărții funciare revine instanței competente conform dispozițiilor legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 2 pct. 1 lit. „d" și art. 3 pct. 1 C.P.C.
Astfel, conform art. 10 alin. 1 din legea contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene ... se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale
Prin urmare, competenta de soluționare a cauzei revenea Tribunalului G. - Secția contencios administrativ și fiscal.
În ceea ce privește fondul cauzei, în mod eronat instanța de apel a reținut că la registrul agricol începând din anul 2002 și până în prezent nu a fost operată nicio modificare în sensul dobândirii altor terenuri de către recurentă.
La filele 115 - 117 din dosarul instanței de fond se află și înscrierea din 30.09.2010 în registrul agricol al comunei Padeș a recurentei cu suprafața de 0,43 ha in punctul „Cernișoara" la C..
În anexele nr. 1 si nr. 2 a căror anulare se solicită, este înscrisă o suprafață de teren de 4290 mp în punctul „Cernișoara" (filele 12, 13 din dosarul de fond)
În certificatul de moștenitor nr. 556/03.06.1993 eliberat la decesul autorului I. I., la pct. 7 figurează o suprafață de 1600 mp fânețe, situat în punctul la „C.".
În certificatul de moștenitor apare ca vecin al terenului în suprafața de 1600 mp, în partea de miază-noapte, pădurea care nu apare în procesul de identificare a imobilului.
Prin urmare, nu există identitate între terenul de 1600 mp înscris la pct. 7 în certificatul de moștenitor nr. 556/03.06.1993 și suprafața de 4290 mp înscrisă în anexele nr. 1 și nr. 2 eliberate pe numele recurentei T. M..
În concluzie, solicită, în principal, admiterea recursului în sensul respingerii apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și înaintarea cauzei la Tribunalul G. - Secția contencios administrativ și fiscal.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 3, art. 304 pct. 9 C.P.C.
Recursul declarat de pârâta T. M. este nefondat, iar recursul declarat de pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară G. este tardiv.
Referitor la recursul declarat de pârâta T. M., Curtea constată următoarele:
Prima critică formulată de recurenta pârâtă vizează faptul că deși prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea anexelor nr. 1 și 2 (ce au stat la baza întocmirii documentației cadastrale nr._/2012) emise de Primarul Comunei Padeș, jud. G., ca autoritate publică locală, această autoritate publică locală nu a fost introdusă în cauză.
Critica formulată de recurenta pârâtă sub acest aspect este nefondată, pentru considerentele ce succed:
Astfel, cererea pentru introducerea în cauză a Primăriei Comunei Padeș prin Primar, în calitate de emitent al celor două anexe ce au stat la baza întocmirii documentației cadastrale nr._/2012, a fost formulată de reclamanții I. I. și P. M. prin precizarea de acțiune din data de 04.12.2012 (fila 15 dosar nr._ al Judecătoriei Târgu Jiu).
Întrucât prin sentința civilă nr. 1016/06.02.2013, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Motru, nu a mai pus în discuție această cerere și nu s-a pronunțat asupra ei.
La Judecătoria Motru reclamanții I. I. și P. M. nu au mai reiterat cererea privind introducerea în cauză a Primăriei Comunei Padeș prin Primar, iar pârâta T. M. deși a formulat întâmpinare nu a făcut nici un fel de apărări cu privire la cererea formulată de reclamanți sub acest aspect.
Cauza a fost luată în pronunțare la data de 12.06. 2013, fiind amânată pronunțarea pentru data de 19.06._, iar la această dată instanța a dispus repunerea cauzei pe rol și citarea în calitate de pârât a Primăriei Comunei Padeș, jud. G., primăria fiind citată la termenele de judecată de la data de 03.07.2013, 11.09.2013 și 02.10.2013.
Cauza a fost luată în pronunțare la data de 02.10.2013, iar pronunțarea a fost amânată la data de 09.10.2013, pârâta P. Comunei Padeș fiind legal citată, aspect ce rezultă indubitabil din preambulul sentinței civile nr. 1778/09.10.2013 a Judecătoriei Motru.
Este adevărat că în dispozitivul sentinței instanța a omis să menționeze că hotărârea s-a pronunțat în contradictoriu și cu pârâta P. Comunei Padeș, însă acest aspect a fost remediat în calea de atac a apelului, întrucât în apel s-a dispus citarea pârâtei P. Comunei Padeș, jud. G., iar decizia civilă nr. 803/03.09.2014 a Tribunalului G. ( ce formează obiectul recursului de față ) a fost pronunțată în contradictoriu cu această pârâtă, aspect ce rezultă în mod cert din dispozitivul deciziei recurate.
În atare situație, critica recurentei pârâte T. M. prin care a susținut că în mod nelegal s-a omis introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Primăriei Comunei Padeș, este nefondată și urmează a fi înlăturată.
Printr-o altă critică, recurenta pârâtă a susținut că în condițiile în care anexele nr. 1 și nr. 2 care au stat la baza întocmirii documentației cadastrale sunt acte administrative, acțiunea în anularea acestora era de competența instanței de contencios administrativ a Tribunalului G., astfel încât instanța de apel în raport de dispozițiile art. 158 Cod procedură civilă trebuia să-și verifice competența și să decline competența de soluționare a cererii privind anularea sau constatarea nulității actului administrativ, precum și a cererii accesorii de rectificare a cărții funciare instanței competente conform dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 2 pct. 1 lit. „d" și art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă, respectiv Secției de C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalul G..
Critica recurentei pârâte cu referire la competența de soluționare a acțiunii de față este însă nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 - legea contenciosului administrativ, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
Prin documentație tehnică necesară realizării cărții funciare și publicității imobiliare în sensul Normelor metodologice privind procedurile de avizare, contractare, plată și desemnare a persoanelor fizice sau juridice autorizate să execute documentații tehnice necesare realizării cărții funciare și publicității imobiliare aprobate prin Ordinul Ministrului Administrației Publice nr. 61/2002, se înțelege ansamblul de lucrări rezultate din măsurători și calcule prin care se realizează identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe schițe sau planuri cadastrale a bunurilor imobile (parcele de teren cu sau fără construcții) indiferent de destinația lor și de proprietar.
Prin urmare, documentația cadastrală nu este un act emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, așa cum este definit actul administrativ în art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Actele contestate de reclamanți (anexele nr. 1 și nr. 2 la documentația cadastrală), chiar dacă au fost întocmite de P. Comunei Padeș, reprezintă lucrări cu caracter tehnic ce constată situații de fapt preexistente, acestea fiind emise la cererea persoanelor fizice în scopul realizării cărții funciare, nefiind acte emise în regim de putere publică .
Prin urmare, câtă vreme aceste acte nu au caracteristicile legale ale unui act administrativ, competența de soluționare a acțiunii în anularea lor nu aparține instanței de contencios administrativ în raport de prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ci instanței de drept comun - judecătoria, ca instanță cu plenitudine de competență potrivit art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă ( acțiunea fiind introdusă la data de 07.11.2012, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă).
Față de această situație, susținerea recurentei pârâte în sensul că în mod greșit Tribunalul G. nu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal din cadrul aceluiași tribunal, este nefondată.
Cât privește cererea de rectificare a cărții funciare, pe de-o parte aceasta este de competența judecătoriei în conformitate cu prevederile art. 31 și art. 33 din Legea nr. 7/1996, legea cadastrului și a publicității imobiliare, iar pe de altă parte, fiind o cerere accesorie este de competența instanței care judecă cererea principală în conformitate cu prevederile art. 17 Cod procedură civilă, și câtă vreme acțiunea în constatarea nulității documentației cadastrale este de competența instanței civile și cererea accesorie în rectificarea cărții funciare este de competența acestei instanțe.
În atare situație, susținerile recurentei pârâte cu privire la competența de soluționare a acțiunii de față este nefondată și urmează a fi înlăturată.
Criticile ce vizează fondul cauzei sunt critici de netemeinicie care nu mai pot fi analizate de Curte, întrucât prin OUG nr.1138/2000, art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă a fost abrogat, astfel că în prezent instanța de recurs nu mai poate cenzura hotărârile recurate prin prisma acestui motiv, neavând temei legal în baza căruia să exercite controlul judiciar.
Prin urmare, situația de fapt stabilită pe baza interpretării tuturor probatoriilor administrate în cauză de către instanța de apel, nu mai poate fi schimbată în recurs, Curtea urmând să verifice numai dacă în raport de această situație de fapt, dispozițiile legale pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea au fost corect aplicate.
Or, în condițiile în care s-a stabilit irevocabil de Tribunal că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, teren ce a aparținut autorului acestora, stabilindu-se de asemenea că terenul din certificatul de moștenitor nr. 556/1993 de care s-au prevalat reclamanții se suprapune în totalitate cu suprafața pentru care s-a întocmit documentația cadastrală nr._/2012, în mod legal instanța de apel a admis acțiunea sub ambele capete de cerere, făcând o aplicare corectă a prevederilor art. 23 alin.1 raportat la art. 33-34 din Legea nr. 7/1996.
În ceea ce privește recursul pârâtului Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară G., Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, comunicarea deciziei civile atacată de către recurentul pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară G. s-a făcut la data de 03.10.2014, așa cum rezultă din dovada existentă la fila 118 din dosarul de apel, iar declararea recursului s-a făcut la data de 21.10.2014, conform ștampilei aplicată de poștă pe plicul aflat la fila 9 în dosarul de recurs, ultima zi pentru depunerea în termen a recursului fiind data de 20.10.2014
Curtea nu constată nici o neregularitate a actului de procedură al comunicării, raportat la dispozițiile legale prevăzute de art. 105 alin. 2 și art. 100 alin. 3 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art. 103 Cod procedură civilă neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Având în vedere că legea nu dispune altfel, dar și faptul că partea nu invocă depășirea termenului ca urmare a vreunei împiedicări în sensul legii, Curtea constată că operează sancțiunea decăderii.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul declarat de recurenta pârâtă T. M. este nefondat și va fi respins ca atare, iar recursul declarat de recurentul pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară G. va fi respins ca tardiv în baza art. 312 alin. 1 teza II raportat la art. 301 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă T. M. împotriva deciziei civile nr. 803 din 03.09.2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. M. și I. I. – decedat și continuat de moștenitorii D. I., I. O., B. M. și I. I. și intimata pârâtă P. Comunei Padeș.
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară G..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2014.
Președinte, C. S. | Judecător, G. I. | Judecător, E. B. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Jud.apel C.P./N.Suvagău
Jud.fond D.C.B.
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 17.12.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1597/2014. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1620/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
