Obligaţie de a face. Decizia nr. 469/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 469/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 1875/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 469
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - M. P.-P.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de L. A. C. împotriva deciziei civile nr. 9335 din 7 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații G. M., B. R., G. G., G. P. P., C. V. M., G. GH. C., R. A., S. I. A., G. GH. P., S. V. ( ZIS S.), ., C. L. R. DE AMARADIA, P. C. R. DE AMARADIA - C. L., D. I. C., G. I. C., L. N. I. ( L. D.), C. I. (ZIS D.), T. C. C., L. I. V., T. I. P., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat contestatorul L. A.C., personal, asistat de avocat A.C. și intimatul L. N. I., personal, lipsind celelalte părti.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că prezenta contestație apare motivată, dosarul nr._ se află atașat la dosarul cauzei, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra contestației în anulare:
Avocat A.C., pentru contestator, a expus oral motivele invocate în scris, invocând dispozițiile art. 318 teza a II-a C.P.C. în sensul că instanța de recurs nu a analizat toate motivele cererii de recurs, în raport de care a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei civile nr. 9335/2013 și rejudecarea recursului.
Intimatul L. N.I. a solicitat respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Novaci sub nr. dosar_, reclamanții L. A.C., C. V.M., G. GH.C., R. A., S. I.A., G. Gh.P. și S. V. au chemat în judecată pe pârâții ., C. L. R. de Amaradia, primarul comunei R. de Amaradia, C. L., D. I. C., G. I. C., L. N.I.(L. D.), C. I., T. C.C., L. I.V., T. I.P., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora ., C. L. R. de Amaradia, primarul comunei R. de Amaradia județul Gorj, să realizeze toate lucrările necesare și utile de readucere în starea inițială, prin dalare (prefabricate din fier-beton) a drumului vicinal care se bifurcă din DJ 675 C și se continuă pe lungimea de 180 metri și o lățime de 6 metri, după care începe drumul vicinal cunoscut ca și „Drumul C.”, lung de 340 m și lat de 6 m.; obligarea pârâților D. I. C., G. I. C., L. N.I.(L. D.), C. I., T. C. C., L. I.V., T. I.P., să aducă fiecare toate dalele de prefabricate luate de pe porțiunile de drum, iar în caz de refuz al pârâților persoane fizice sau juridice, să execute lucrările sau reparațiile menționate, să se dispună obligarea fiecărui pârât, persoană fizică sau juridică la o amendă civilă de câte 50 lei/ fiecare zi de întârziere de la constatarea neexecutării sau a executării necorespunzătoare a operațiunilor și lucrărilor până la executarea totală și efectivă cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.502 din data de 02.04.2012 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active invocată în cauză.
S-a respins acțiunea civilă pentru obligația de a face, formulată de reclamanții L. A.C., C. V.M., G. Gh.C., R. A., S. I.A., G. Gh.P., S. V. toți domiciliați în ., județul Gorj, împotriva pârâților ., județul Gorj, C. L. R. de Amaradia, județul Gorj, primarul comunei R. de Amaradia, C. I.-L., D. I. C., G. I. C., L. N.I.(L. D.), C. I., T. C.C., L. I.V., T. I.P. toți domiciliați în . juidețul Gorj..
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată față de pârâtul L. N. I., la 50 lei cheltuieli de judecată față de pârâtul D. I. C. și la 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată față de pârâtul T. C..
Împotriva sentinței au declarat apel apelanții reclamanți L. A.C., G. Gh.C. și R. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr.281 de la 12.06.2013 a admis excepția nesemnării cererii de apel invocată de G. Gh.C. și R. A. și a anulat cererea de apel cu privire la G. Gh.C. și R. A..
A respins apelul declarat de apelantul reclamant L. A.C., împotriva sentinței civile nr. 502 din data de 02.04.2012, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
Împotriva deciziei civile nr.281/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, cât și împotriva sentinței civile nr.502/02.04.2012 pronunțată de Judecătoria Novaci a formulat recurs reclamantul L. A. C..
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond, deși a prorogat punerea în discuție a probelor solicitate prin notele de ședință (notele de probatorii) depuse la Judecătoria Novaci pentru termenul din data de 19.03.2012, dată la care s-a și prorogat punerea în discuție a notelor de probatorii, în final, la Judecătoria Novaci nu se mai pune în discuția părților încuviințarea probelor solicitate de recurent, prin respectivele note de ședință încălcându-se dispozițiile procedurale privitoare la încuviințarea și administrarea probelor, violându-se accesul efectiv la instanța națională, dispoziții cu valoare de principii, menționate atât în Constituția României (art.16, art.21, art.24), cât și normele privind dreptul la un proces echitabil (art.6 și art.13 din CEDO), încălcarea acestor norme imperative conducând la nulitatea absolută a sentinței civile nr.505/02.04.2012 pronunțată de Judecătoria Novaci în cauza de față, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru punerea în discuția părților și încuviințarea probelor cerute de L. A.C. prin notele de probatorii din data de 19.03.2013 (motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, art.108 alin.1 Cod pr.civilă, cu aplicarea art.6 și art.13 din CEDO, art.16, art.21 și art.24 din Constituția României).
A arătat că în considerentele deciziei civile nr.281/12.06.2013 a Tribunalului Gorj se menționează, între altele, că nu a făcut dovada că pârâții au sustras dalele de beton în timp.
Prin încheierea de ședință din data de 19.03.2012 (fila 97) s-a consemnat depunerea celor două note de ședință, consemnându-se în finalul acestei încheieri „Prorogă punerea în discuția părților a excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinările” depuse la dosar la filele 30-32 și 68-70, dar și cu privire la notele de probatoriu, depuse la dosar.
Pentru aceste motive, cauza se amână pentru data de 02.04.2012, însă, la acest termen, cauza se ia în pronunțare fără a se mai pune în discuția părților nota de probatoriu. În această situație, recurentul-reclamant a fost în imposibilitatea de a-și face apărările necesare pentru a-și demonstra acțiunea.
A mai arătat că tot la instanța de fond, conform consemnărilor din practicaua sentinței civile nr.502/02.04.2012 pronunțată de Judecătoria Novaci în cuvântul final, nu a acordat cuvântul reclamanților (în principal reclamantului L. A.C.), privind excepțiile invocate de pârâți (actualii intimați) prin întâmpinare, iar, din practicaua aceleiași sentințe, nu rezultă care au fost excepțiile ce au fost puse în discuție de către instanță la solicitarea pârâților, fiind, din nou, îngrădit dreptul la apărare și accesul efectiv la instanță al recurentului-reclamant, impunându-se și sub acest aspect admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
A susținut că prin întâmpinare s-au invocat excepția puterii de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr.82/18.01.2011 a Judecătoriei Novaci, excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei capacității procedurale active.
A considerat că neacordându-i-se cuvântul privitor la excepții, s-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, drepturi fundamentale menționate în art.6 și art.13 din CEDO, art.21 și art.24 din Constituția României, ambele hotărâri criticate sunt pronunțate cu încălcarea acestor norme legale absolute și imperative de la care nu se poate deroga.
Solicită să se observe faptul că instanța de fond, în dispozitivul sentinței civile nr.502/2012 nu s-a pronunțat decât asupra excepției lipsei calității procesuale active (pe care în mod nelegal și eronat a admis-o), nepronunțându-se și asupra celorlalte excepții.
În mod eronat s-a admis și excepția lipsei calității procesuale active.
Recurentul mai arată că interesul public se intersectează cu interesul particular, iar cele două interese nu se exclud reciproc, ci, dimpotrivă, trebuie să fie complementare (motivele de nelegalitate prevăzute de art.304pct.7, 8, 9 Cod pr.civilă).
Față de cele expuse solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei pentru rejudecare fie la Judecătoria Novaci, fie la Tribunalul Gorj pentru administrarea de probe și soluționarea pe fond a litigiului.
Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr. 9335 din 7 noiembrie 2013, pronunțată în dosar nr._, a respins recursul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică,fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii,fără a fi susceptibilă de casare sau modificare prin prisma dispozițiilor art.304 punctele 7,8 și 9 Cod Procedură civilă.
Prin sentința civilă 82/2011 sentință rămasă irevocabilă ( filele 37-38 dosar fond ( reclamantul L. A C. a chemat în judecată pe C. I., T. I P., L. N I., T. C., G. C., L. I V. și D. I. având ca obiect obligația de a face în sensul de a fi obligați să aducă pe cheltuiala lor dalele de beton, reclamantul pretinzând că au fost sustrase de aceștia, temeiul cererii de chemare în judecată fiind dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
De asemenea, prin sentința civilă 82/18.01.2011 acțiunea reclamantului a fost respinsă, reținându-se că reclamantul nu a făcut dovada calității sale procesuale respectiv existența unei identități între persoana sa și titularul dreptului a cărui valorificare se urmărește, drumurile fiind proprietatea publică a unității administrativ teritoriale. De altfel, nici nu a făcut dovada că pârâții au sustras dalele de beton în timp.
Prin rezoluția din 16 iulie 2010 Primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a respins plângerea formulată de apelantul reclamant împotriva rezoluției 197/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci privind infracțiunea de furt, procurorul reținând că nu există dovezi din care să rezulte că pârâții au sustras dalele de beton ce amenajau drumurile, din probe rezultând că aceste dale au fost luate de pârâți de la o betonare dezafectată ( fila 96 dosar instanță fond ).
În cererea cu care a fost învestită prima instanță temeiul de drept invocat de apelantul reclamant este altul, respectiv art. 1073-1075 cod civil și 1077-1080 Cod civil,respectându-se astfel,principiul disponibilității părților,constatându-se,în mod corect, că reclamantul prin cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită prima instanță a încercat să se erijeze în apărătorul intereselor celorlalți reclamanți, însă în prima instanță aceștia au arătat că au fost induși în eroare de către reclamant și nu au înțeles să-i cheme în judecată niciodată pe pârâți în sensul de a preda dalele, pe care nu s-au făcut dovezi că le-au sustras.
Instanța de apel, conform prerogativelor arondate de lege,în baza rolului activ și al principiului devolutiv al apelului,poate să dispună noi probatorii sau să le folosească doar pe acelea administrate în fața instanței de fond.
Nu se poate invoca faptul că a fost încălcat dreptul de acces la justiție în situația în care,cu prioritate se dă întâietate rezolvării excepțiilor de procedură sau altor excepții invocate de către părți,cum a fost și excepția lipsei calității procesuale,care este o excepție de fond, absolută și peremptorie.
În speță, corect s-a constatat că reclamantul a solicitat repararea unui prejudiciu material, presupus a fi produs de pârâți prin sustragerea unor dale din beton luate de pe porțiunile din drumul public județean R. de Amaradia, respectiv drumul C., cuprins în Monitorul Oficial nr.668 bis/09.09.2002, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei R. de Amaradia.
Proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ teritoriale, adică comunei, orașului, municipiului și județului.
S-a constatat că în cauză, deși reclamanții pot justifica un interes în promovarea acțiunii, întrucât potrivit celor susținute terenul lor se învecinează cu acest drum public, nu justifică însă și calitatea procesuală activă ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, cele două fiind distincte, această calitate aparținând unității administrativ teritoriale, ca titular al dreptului de proprietate publică și eventual ar suporta prejudiciul cauzat de către pârâți.
Cu atât mai mult, aspectele menționate prin prezenta acțiune, au fost dezlegate cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr.82/2011 a Judecătoriei Novaci, Județul Gorj, ce se află atașată la dosar la fila nr.37.
Pentru considerentele expuse, în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de către pârâți prin întâmpinarea formulată și a respins acțiunea,soluție menținută în mod legal și de către instanța de apel.
Nu este susținut nici motivul de recurs invocat de către recurent conform căruia, din practicaua sentinței civile nr.502/02.04.2012 pronunțată de Judecătoria Novaci în cuvântul final, nu a acordat cuvântul reclamanților (în principal reclamantului L. A.C.), privind excepțiile invocate de pârâți (actualii intimați) prin întâmpinare, având în vedere faptul că este consemnat în practicaua sentinței în cauză că a fost acordat cuvântul reclamanților prezenți.
Având în vedere toate aceste considerente, prin prisma dispozițiilor art.312 Cod Procedură Civilă, Curtea a constatat că recursul formulat de recurentul reclamant L. A. C., împotriva deciziei civile nr.281/12.06.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, și împotriva sentinței civile nr.502/02.04.2012, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații moștenitori G. M., B. R., G. G., intimații reclamanți C. V. M., G. GH. C., R. A., S. I. A., S. V. ( zis S.), intimații pârâți ., C. L. R. De Amaradia, P. C. R. De Amaradia, D. I. C., G. I. C., L. N. I. ( L. D.), C. I. (zis D.), T. C. C., L. I. V., T. I. P., este nefondat și a fost respins în consecință.
Conform dispozițiilor art.274 Cod Procedură Civilă și a culpei procesuale stabilită în sarcina recurentului, a fost obligat acesta din urmă la câte 19 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților L. N.I. și respectiv T. C. C..
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare L. A.C..
În motivarea contestației, contestatorul a susținut în esență că:
- nu s-a verificat procedura de citare cu toate părțile, respectiv cu intimații din proces, astfel încât dintr-o eroare materială cauză a fost luată în pronunțare, fără ca în realitate să fie îndeplinită procedura de citare, contestatorul făcând trimitere la moștenitorii lui G. P.;
- nu au fost analizate toate motivele contestației în anulare privind încălcările flagrante ale dreptului de proprietate, violarea dreptului la un proces echitabil și ale dreptului la apărare, menționate în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr.502/2012, nu s-a acordat cuvântul contestatorului asupra excepției puterii de lucru judecat și în felul acesta i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil prevăzut de art.6 și 13 din CEDO, art.16, 21 și 24 din Constituția României;
- instanța de recurs nu a pus în discuție în ședința din 02.04.2012, nota de probatorii depusă pentru termenul din 19.93.2012 (fila 97), în felul acesta încălcându-i-se dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
În drept contestatorul și-a întemeiat contestația pe dispoz.art.318 cod procedură civilă, art.6, 13, 17, 34 și 41 din CEDO, art.1 paragraf 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, art.16, 20, 21, 24, 44, 46 și 148 din Constituție.
Contestația în anulare este nefondată.
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art.317 cod procedură civilă (necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art.318 cod procedură civilă (greșeala materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs.
În speță s-a invocat nelegala citare a intimaților din proces, respectiv a moștenitorilor lui G. P., însă nelegala citare a uneia dintre părți produce nulitatea actului procedural numai dacă prin aceasta i s-a produs părții respective o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel conform art.105 alin.2 cod procedură civilă, ceea ce înseamnă că numai partea nelegal citată poate cere anularea actului, adică intimații nu și celelalte părți din proces ori instanța din oficiu, deci nu poate fi primită critica contestatorului privind nelegala citare a intimaților din proces.
Nu poate fi primit nici motivul de contestație privind omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra excepțiilor ridicate de contestatorul recurent, întrucât analizând hotărârea contestată, se constată că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor invocate.
Susținerea contestatorului că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra notei de probatorii, nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art.317 și 318 cod procedură civilă, ci reprezintă mai degrabă aspecte de drept procesual civil, analiza acestora ar presupune reluarea judecății, stabilirea unei alte situații de fapt sau de drept, ceea ce ar conduce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a autorității de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească.
Acest principiu trebuie respectat chiar în ipoteza în care partea nemulțumită ar susține că s-au săvârșit erori de judecată și ar pune în discuție legalitatea unei hotărâri, practica instanței europene de contencios al drepturilor omului afirmând constant că unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul siguranței raporturilor juridice, potrivit căruia soluția definitivă pronunțată de instanțe la orice controversă nu trebuie să mai fie rejudecată ( Hotărârea din 8 nov. 2007 în cauza R. c. României), iar anularea unei hotărâri judecătorești definitive nu poate fi justificată numai pe pretinsa apreciere injustă a probelor de către instanța care a statuat în ultimă instanță ( Hotărârea din 15 nov. 2007 în cauza Belasin c. României).
În cauza P. contra României, Hotărârea din 27 ian. 2009, Curtea a reținut că respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice impune ca nicio parte să nu poată solicita desființarea unei decizii definitive și executorii într-o cale extraordinară de atac cu singurul scop de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre cu privire la același litigiu.
Criticile formulate de contestator vizează aspecte de fond, respectiv aspecte ce țin de modalitatea de interpretare a probatoriilor și de aplicare a legii, prin care contestatorul tinde la modificarea deciziei pronunțată de instanța de recurs, solicitând reanalizarea aspectelor legate de fondul litigiului, și care au format obiectul judecății în recurs.
Promovarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri irevocabile trebuie să se încadreze în dispozițiile restrictive ale legii pentru a nu se aduce atingere principiului securității raporturilor juridice și autorității de lucru judecat.
Această concluzie se desprinde și din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia dreptul la o judecată echitabilă în fața unei instanțe, garantat de art. 6 § 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina părții introductive a Convenției care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante ( cauza Belasin c. României, cererea nr._/04, Hotărârea din 15.02.2008).
Unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul siguranței raporturilor juridice, potrivit căruia soluția definitivă pronunțată de instanțe nu trebuie să fie rejudecată (cauza Brumărescu împotriva României - hotărârea din 30.09.1999).
În virtutea acestui principiu, nici o parte nu este autorizată să solicite controlul unei hotărâri definitive și executorii numai cu scopul de a obține reexaminarea cauzei.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că prezenta contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de L. A. C. împotriva deciziei civile nr. 9335 din 7 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații G. M., B. R., G. G., G. P. P., C. V. M., G. GH. C., R. A., S. I. A., G. GH. P., S. V. ( ZIS S.), ., C. L. R. DE AMARADIA, P. C. R. DE AMARADIA - C. L., D. I. C., G. I. C., L. N. I. ( L. D.), C. I. (ZIS D.), T. C. C., L. I. V., T. I. P..
Obligă contestatorul la 99,96 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând cheltuieli de transport.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2014.
Președinte, M. M. | Judecător, M. P.-P. | Judecător, E. S. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M-M.
Tehn.MC/2 ex.
Data red. 04.04.2014
j.rec. N.L.
Fl.D.
I.V.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1620/2014. Curtea de Apel... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1407/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
