Anulare act. Decizia nr. 87/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 9126/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 87/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. P.
Judecător: M. C.
Judecător: P. P.
Grefier: M. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de revizuentul P. D., împotriva deciziei civile nr.298/21.06.2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata D. C. L., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul revizuent P. D., lipsind intimata D. C. L..
Procedura incompletă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- lipsa de procedură cu intimata D. C. L., fiind restituită citația cu mențiunea „destinatar necunoscut la adresa indicată”;
- cererea de repunere pe rol depusă de recurentul revizuent la data de 06.12.2013 este netimbrată.
Curtea apreciază procedura ca fiind completă, după care,
Recurentul revizuent P. D. depune, în ședința publică, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3 lei, consemnată prin chitanța nr._-20-0074/20.01.2014, și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Totodată, învederează instanței că a mai fost judecat în recurs de domnii judecători P. P. și C. M., dar nu înțelege să formuleze cerere de recuzare împotriva celor 2 membri ai completului C7.
Curtea, constatând că nu sunt excepții de invocat și cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul revizuent P. D. a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile nr.298/21.06.2013 și, respectiv, a sentinței civile nr._/29.11.2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentinta civila nr._/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ a fost respinsa ca neintemeiata cererea de revizuire formulata de revizuentul P. D..
Pentru a se pronunta astfel, instanța a reținut următoarele:
Revizuientul și-a întemeiat cererea de revizuire pe art. 322 pct. 2 și 5 C.P.CIV., iar obiectul revizuirii este s.c.nr._/14.12.1998 din dosarul nr. 7979/1998 al Judecătoriei C..
În urma pronunțării deciziei nr. 2087/22.03.2012 în dosar nr._ de către I.C.C.J. București, revizuentul a invederat că înțelege să invoce singurul motiv cel prevăzut la art. 322pct. 5 C.P.CIV. și anume la faptul că după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, susținând că la data de 23.12.2010 a primit adresa nr. 2418 de la Camera Notarilor Publici D. (arhiva fostului notariat de stat) la cererea sa, act care fiind depus după data hotărârii, așa cum cere legea, dă o altă realitate decât s-a reținut în fond, vizează eroarea care s-a săvârșit în legătură cu starea de fapt reținută de instanță, ceea ce face obiectul revizuirii.
In sensul art. 322 pct. 5 Cod de procedura civila, prin înscrisuri noi se ințeleg acele inscrisuri care existau la data judecații, deoarece numai in aceasta situație ele au putut fi reținute de partea potrivnica in cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind in imposibilitate de a le prezenta.
Pe de alta parte, nu orice înscris, chiar determinant în cauza, poate justifica cererea de revizuire. Admisibilitatea cererii de revizuire este condiționata nu numai de descoperirea ulterioara judecații a unor acte noi dar si de imposibilitatea înfățișării lor in instanța datorita unor împrejurări mai presus de voința părtii. Ca urmare, simplul fapt ca partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fara a dovedi ca o imprejurare mai presus de voința sa a impiedicat-o sa le procure in timpul procesului, nu este de natura sa justifice admiterea cererii de revizuire.
Se a constatat că revizuientul nu a făcut dovada unei împrejurări de forță majoră care să-l fi împiedicat să procure în timpul procesului, la fond și în apel, răspunsul înaintat cu adresa nr. 2418/23.12.2010 de Camera Notarilor Publici,ori acesta avea posibilitatea, cu minime diligențe, să intre în posesia răspunsului înaintat cu această adresă și chiar în procesul anterior, instanța a formulat aceste cereri și s-a răspuns acestora în mod corespunzător, iar pe revizuent nu l-a împiedicat nimic să facă toate demersurile necesare depunerii conținutului acestei adrese la dosar în timpul judecării cauzei pe fond.
Față de considerentele menționate, instanța a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C.P.CIV. și în consecință, a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel revizuentul P. D., criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica.
In motivarea apelului, s-a aratat in primul rand ca instanta de fond s-a aflat in eroare, interpretand viciat dispozitiile art. 322 opct. 5 C.pr.civ., fata de sentinta atacata si actul nou depus la dosar. Instanta in mod gresit l-a gasit vinovat pe revizuent ca nu a depus toate diligentele ca actul sa parvina instantelor in timpul judecatii, desi a aratat ca a efectuat numeroase demersuri, atat el cat si instantele pentru aflarea adevarului, dar nu a primit nimic sau raspunsuri contradictorii. Nu este vina revizuentului ca nu a avut acest act inainte de finalizarea judecatii, a fost mai presus de vointa sa de a face rost de el. Pe parcursul judecatii s-au solicitat dosarele notariale nr. 117/1975 si 117/1978, dar s-a raspuns ca acestea nu exista, fiind topite dupa termenul de pastrare de 10 ani, iar adresa nr. 2418 de la camera Notarilor Publici arara eroarea produsa in judecarea dosarului nr. 7979/1998 si sentintei nr._/1998.
Instanta de fond avea obligatia sa elucideze starea de fapt dedusa judecatii, avand actul nou depus in cauza, fiind gresita solutia de respingere a cererii de revizuire pe motivul ca este vina revizuentului ca nu a procurat actul in timpul judecarii procesului din 1998.
Apelantul a invocat in al doilea rand ca sunt incidente dispozitiile art. 24 alin. 1 C.pr.civ. si anume judecatorul fondului se pronuntase anterior in dosarul nr._/2004, astfel incat trebuia sa se abtina de la judecarea cauzei, intrucat si-a spus pararea anterior cu privire la fondul cauzei.
Prin decizia civilă nr.298/21.06.2013, Tribunalul D. a respins apelul formulat de revizuentul P. D., cu domiciliul în Băile Govora, .. 141, județul V., împotriva sentinței civile nr._/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata D. C. L., cu domiciliul procedural ales la C.. av. R. A. B., cu sediul în Râmnicu V., ., județul V., având ca obiect revizuire hotarare, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, raportat la dispoz. art. 322 pct. 5 c.pr.civ. si inscrisul invocat de revizuent in sustinerea cererii sale, tribunalul a constatat ca instanta de fond a interpretat in mod corect actele depuse la dosar si conditiile de admisibilitate ale cererii de revizuire si a aplicat in mod corespunzator dispozitiile legale din materia revizuirii, retinand in mod justificat ca inscrisul invocat de revizuent - adresa nr. 2418/23.12.2010 emisa de Camera Notarilor Publici C. - nu indeplineste conditiile prev. de art. 322 pct. 5 c.pr.civ.
Potrivit art.322 pct.5 teza 1 C.pr.civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evoca fondul, se poate cere și obține dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Rezultă că pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite revizuirea, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1. revizuentul să invoce un înscris (in sens de instrumentum, ca mijloc de proba); 2. înscrisul să fie doveditor ( probant prin el insusi, iar nu un inscris ce face trimitere la un alt mijloc de proba) ; 3. înscrisul să fie nou, adică descoperit după darea hotărârii (cerinta nefiind indeplinita daca inscrisul a fost folosit in procesul in care s-a pronuntat hotararea ) ; 4. inscrisul sa fi existat la data pronuntarii hotararii, ceea ce inseamna ca inscrisurile constituite ulterior nu pot servi drept temei al revizuirii; 5. înscrisul nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții ( prin aceasta intelegandu-se forta majora, care trebuie dovedita) ; 6. înscrisul să fie determinant, adică dacă ar fi fost cunoscut de instanța cărei hotărâre se atacă ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții și 7. înscrisul să fie prezentat de revizuent, iar nu procurat la solicitarea instanței.
În speță, s-a constatat că înscrisul invocat de revizuent nu îndeplinește cumulativ toate condițiile la care se referă art.322 pct.5 C.pr.civ., întrucât reprezintă un act emis de Camera Notarilor Publici D. ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicita, fiind emis tocmai la cererea revizuentului, cerere formulata de aceasta după soluționarea definitiva si irevocabila a procesului ce a făcut obiectul dosarului nr. 7979/1998, fiind evident ca nu este vorba de un inscris existent la data pronunțării si care sa nu fi putut fi depus la dosar in timpul procesului din împrejurări mai presus de voința parții, un asemenea document putand fi cerut de revizuent cu minime diligente in timpul procesului.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat ca noțiunea „împrejurare mai presus de voința părții" conduce la ideea existentei unui caz de forță majoră, a unei împrejurări externe, cu caracter excepțional și cu caracter absolut invincibil, de natură a împiedica nu numai partea în sine, dar si orice altă persoană aflată în aceeași situație, de la a-și manifesta voința, anume, în speță de a depune la dosar un inscris doveditor in timpul procesului, lipsa diligențelor de a obține în timp util actul de la o anumita instituite neputand fi considerata o împrejurare mai presus de voința părții.
Tribunalul a constatat ca nu poate fi retinuta sustinerea apelantului revizuent in sensul ca in timpul judecarii procesului 7979/1998 a facut demersuri pentru a obtine informatiile cuprinse in adresa nr. 2418/2010, atat el cat si insatntele judecatoresti de fond si de apel, dar nu s-a primit un rapsuns de la instituitiile statului pentru aflarea adevarului ori s-au trimis raspunsuri contradictorii, nefiind deci vina revizuentului ca nu a putut face rost de el inainte de finalizarea judecatii, intrucat din cuprinsul inscrisului invocat de revizuent rezulta indubitabil ca inscrisul invocat a fost emis ulterior pronuntarii hotararii a carei revizuire se solicita, la cererea formulata de revizuent in anul 2010, desi o asemenea cerere putea fi formulata de revizuent si in cursul judecatii dosarului nr. 7979/1998, chiar daca la cererea instantei de judecata s-a raspuns in sensul inexistentei inscrisurilor solicitate, intrucat adresele instantei au privit strict inaintarea dosarelor succesorale in integralitatea lor, iar raspunsul arhivei fostului notariat judetean a fost in sensul inexistentei acestor dosare, ori din cuprinsul adresei nr. 2418/2010 invocate de revizuent drept inscris nou rezulta ca cererea din 2010 a privit obtinerea de anumite lamuriri si informatii din Registrul Notariatului Judetean de renuntari la succesiune si de acceptare sub beneficiu de inventar cu priivr e la declaratia nr. 283/1978, ori un asemenea inscris – care sa ateste informatii din Registrul Notariatului - putea fi solicitat si obtinut de revizuent, cu minime diligente, si in cursul dosarului nr. 7979/1998, astfel incat in cauza nu se poate retine ca inscrisul invocat de revizuent nu ar fi putut fi adus la cunostinta instantei din motive mai presus de vointa partii, din acest punct de vedere fiind evident ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale cererii de revizuire prev. de art. 322 pct. 5 c.pr.civ.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat ca nu poate fi acceptata sustinerea revizuentului in sensul ca si anterior anului 2010 ar fi facut numeroare demersuri pentru a obtine lamuriri cu privire la declaratia nr. 283/1978, dar nu a primit raspunsuri de la institutiile publice sub acest aspect fiind in situatia impiedicarii de o imprejurare mai presus de vointa sa, intrucat revizuentul nu a facut dovada acestei sustineri in cadrul dosarului de revizuire, nefiind depuse cereri formulate in cursul judecarii dosarului 7979/1998 si ulterior pentru a se obtine informatii din Registrul Notarialului de renuntari si acceptari de succesiuni, iar din cuprinsul adresei nr. 2418/23.112.2010 rezulta fara dubiu ca cererea revizuentului de a obtine lamuriri si informatii din Registrul de renuntari si acceptari de succesiuni a fost formulata abia la 09.12.2010, deci cu mult dupa finalizarea dosarului nr. 7979/1998.
In plus, dat fiind continutul inscrisului invocat in cadrul cererii de revizuire, tribunalul a constatat ca acesta nu indeplineste conditia de a fi determinant, in intelesul art. 322 pct. 5 C.pr.civ., in ceea ce priveste interpretarea data de Camera Notarilor Publici in privinta efectelor juridice ale declaratiei de renuntare facuta dupa 6 luni de la deschiderea succesiunii, intrucat punctul de vedere al unei institutii publice – chiar implicate in procedura de dezbetere s a succesiunilor - asupra interpretarii unor texte de lege ori a procedurii succesorale nu poate avea vreo relevanta asupra solutiei pronuntate de instantele judecatoresti. Sub acesta aspect, tribunalul a constatat ca din chiar cuprinsul certificatului de mostenitor nr. 117/1978 rezulta ca acesta a fost emis in luna februarie 1978 – 27 .02.1978, dupa expirarea termenelor de 6 luni de la deschiderea succesiunilor autorilor defuncti P. D. – decedat la 21.03.1973 si P. M. decedata la 04.07.1975, iar daca se invoca o asemenea problema juridica in cadrul dosarului nr. 7979/1998, instanta de judecata avea suficiente inscrisuri si elemente pentru a da o dezlegare acestei chestiuni judiciare. In plus, in cadrul dosarului nr. 7979/1998 instanta de judecata a respins cererea de anulare a certificatului de mostenitor nr. 117/1978 retinand ca a fost formulata tardiv, respectiv dupa implinirea termenului de prescriptie de 3 ani, solutie mentinuta si de instanta de apel, astfel incat si din acest prunct de vedere inscrisul invocat de revizuent - adresa nr. 2418/23.12.2010 emisa de Camera Notarilor Publici C. - nu poate fi determinant, neavand vreo relevanta in privinta solutiei pronuntate in dosarul nr. 7979/1998, neindeplinind deci conditiile prev. de art. 322 pct. 5 c.pr.civ
Nefondate sunt si criticile formulate de apelant in privinta incidentei dispoz. art. 24 alin. 1 C.pr.civ., intrucat potrivit acestui text legal incompatibilitatea opereaza numai in cazul judecarii unei pricini de catre acelasi judecator, in faze procesuale diferite, dar in acelasi proces, ori faptul ca in anul 2004 a existat un alt proces intre parti, in care judecatorul fondului a pronuatnt solutia pe baza unei exceptii procesuale – autoritatea de lucru judecat, nu este de natura sa conduca la existenta cazului de incompatibilitate prevazut de art. 24 alin. 1 c.pr.civ., fiind vorba de procese diferite, cu conditii de admisibilitate diferite, in prezenta cauza, avand ca obiect revizuirea hotararii din anul 1998 (care este o cale extrordinara de atac de retractare, iar nu o faza procesuala a unui proces – apel sau recurs ) judecatorul fiind sesizat cu o situatie de fapt noua si trebuind sa se pronunte asupra conditiilor de admisibilitate ale revizuirii, ca si cale extrordinara de atac, privind o alta hotarare judecatoreasca, iar nu cea pronuntata in dosarul din 2004, nepunandu-se deci problema existentei incompatibilitatii ori cazului de recuzare prevazut de art. 27 pct. 7 c.pr.civ., in sensul ca si-ar fi spus pararea asupra fondului pricinii.
Pentru considerentele expuse, constatand ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica, Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul P. D..
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul P. D. susținând că atât instanța de fond cât și cea de apel au interpretat greșit dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, reținând că nu au fost depus actul pe care se întemeiază cererea de revizuire, până la finalizarea judecății deoarece această situație a fost impusă de o împrejurare mai presus de voința sa.
Adresa nr. 248/23.12 2010 primită de la Camera Notarilor Publici D., invocată în cererea de revizuire, prezintă eroarea care s-a produs în judecarea dosarului nr. 7979/1992 și a sentinței civile nr._/1998, și este de natură a stabili o altă situație de fapt, decât cea reținută de instanța.
În urma verificării registrului de renunțare la succesiune și de acceptare sub beneficiul de inventar și în raport de certificatul de moștenitor nr. 117/1978 mențiunea din aceasta este făcută la rubrica, sunt străini de succesiune, conform art. 700 Cod civil, ceea ce presupune că dezbaterea succesiunii s-a făcut după șase luni de la deschiderea acesteia și drept urmare în cazul respectiv nu este vorba de o renunțare, deoarece P. I. apare la poziția nr. 283.
Printr-un alt motiv de recurs, revizuentul invocă incompatibilitatea judecătorului D. F., arătând că, acesta era în stare de incompatibilitate, deoarece se pronunțase anterior în soluționarea acestei cauze.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Examinând criticile formulate de revizuent în recurs, Curtea constată că, privesc modul cum au fost analizate și apreciate probele administrate, respectiv actul nou depus, în raport de prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, temei legal pe care își întemeiază cererea de revizuire.
Prin cererea de recurs, revizuentul își exprimă nemulțumirea în legătură cu soluția cuprinsă în soluția pronunțată la instanța de fond și menținută în apel, făcând un scurt istoric al litigiului, și fără a argumenta în drept eventuale critici de nelegalitate, care să facă posibilă, care să facă posibilă, încadrarea motivării în vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 Cod procedură civilă.
În cauză, urmare a interpretării actului nou invocat în cererea de revizuire, în raport de prevederile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța de fond a reținut o anumită situație de fapt, ce a fost apreciată ca fiind corect stabilită, de către instanța de apel.
Astfel, instanțele de fond și apel, întemeiat, au apreciat că, înscrisul invocat de recizuent, adresa nr. 2418/23.10.2010 emisă de Camera Notarilor Publici C., în susținerea cererii sale, nu îndeplinește condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, așa cum sunt reglementate în art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Recurentul revizuent nu a făcut dovada că, adresa nr. 2418/2010, exista la data soluționării în fond a litigiului și că nu a putut fi depusă, în dosar, dintr-o împrejurare de forță majoră, acest act fiind, în fapt, emis ulterior pronunțării, hotărârii definitive și irevocabile, de către Camera Notarilor Publici. C..
Existența forței majore, cu privire la imposibilitatea dobândiri adresei, invocate ca act nou în cererea de revizuire, nu a fost dovedită, în cauză.
Cererea formulată de revizuent pentru a obține informații din Registrul Notariatului, privind renunțare și acceptarea succesiunii, a fost formulată la data de 09.12.2010, ulterior soluționării definitiv a dosarului nr. 7979/1998.
Criticile cu privire la existența cazului de incompatibilitate a unui judecător care a soluționat litigiul, sunt de asemenea nefondate deoarece, în fapt, judecătorul reclamat a pronunțat soluția în rejudecare în baza unei excepții procesuale.
În considerarea celor prezentate Curtea, constată că recursul este nefondat și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P. D., împotriva deciziei civile nr.298/21.06.2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata D. C. L., având ca obiect anulare act.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2014.
Președinte, M. P. | Judecător, M. C. | Judecător, P. P. |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.M.C.
Tehnored.M.M.
2ex./24.01.2014.
j.a. M.E.N.
j.f. F.D.
| ← Servitute. Decizia nr. 531/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Decizia nr. 71/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
