Conflict de competenţă. Sentința nr. 111/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 111/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 2046/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 111
Ședința din Camera de Consiliu din data de 16 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Grefier E. O.
_
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Tg. J. - Secția Civilă și Tribunalul Gorj - Secția Civilă, privind soluționarea cererii având ca obiect anulare act, formulată de reclamantul P. E., domiciliat în localitatea Tetila, oraș Bumbești J., nr. 208, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul P. R. M.- FILIALA GORJ, cu sediul în localitatea Tg. J., ., județul Gorj.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților, în conformitate cu prevederile art.135 alin. 4 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, la data de 20.10.2014, sub nr._/318/2014, ca urmare a declinării în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu de către Tribunalul Gorj –Secția C. Administrativ și Fiscal, reclamantul P. E. a chemat în judecată, în calitate de pârât, P. R. M., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună suspendarea efectelor hotărârii de excludere din partid pronunțată de Biroul Permanent al P.R.M. în data de 25 ianuarie 2014 și anularea hotărârii de excludere nr.309 din 11.02.2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că prin adresa nr. 309 din 11.02.2014 i-a fost adus la cunoștință faptul că în conformitate cu prevederile art.32(1 lit.e),(5) din Statutul PRM i-a fost retras sprijinul politic și a fost exclus din partid.
Că, în data de 27.07.2013, la A. I. a avut loc Congresul Extraordinar al PRM, unde a fost aleasă o nouă conducere a partidului și că, în conformitate cu dispozițiile art.25 din Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, P. R. M. a solicitat Tribunalului București înregistrarea modificărilor adoptate, cerere ce formează obiectul dosarului civil nr._/3/2013 înregistrat la Secția a IlI-a Civilă, cu termen de judecată la Curtea de Apel București.
Cu referire la justificarea suspendării și a caracterului de urgență, cât și la paguba iminentă ce i s-ar aduce prin punerea în executare a hotărârii de excludere, a precizat că în prezent este consilier local în cadrul Consiliului Local Bumbești-J., iar retragerea sprijinului politic și excluderea sa din partid ar duce la pierderea calității de consilier.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. Legii nr.554/2004, ale Legii nr. 14/2003.
În dovedire, a depus adresa de comunicarea a retragerii sprijinului politic și a excluderii din partid, adresa nr. 426/23.12.2013.
Pârâtul P. R. M. nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința nr.2072/26.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj –Secția C. Administrativ și Fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg-J..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._/318/2014.
Prin rezoluția din data de 21.10.2014 a fost fixat termen de judecată pentru data de 13.11.2014.
La termenul de judecată din 13.11.2014, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tg-J..
Prin sentința civilă nr. 6976 din 13 Noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg. J., în dosarul nr._/318/2014, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tg. J..
S-a declinat competența de soluționare a cererii, formulată de reclamantul P. E., în contradictoriu cu pârâtul P. R. M. - Filiala Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Tg-J. și Tribunalul Gorj și s-a înaintat dosarul Curții de Apel C. pentru a hotărî asupra conflictului ivit.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale privește o cerință pentru declanșarea procedurii judiciare, fiind o excepție absolută, având în vedere natura imperativă a normei legale; de procedură, întrucât privește lipsuri legate de sesizarea instanței, și peremptorie deoarece tinde la desesizarea instanței.
În aceste condiții, instanța a procedat la soluționarea excepției necompetenței materiale prin prisma dispozițiilor art. 94 și art. 95 C. pr. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 95 C. pr. civ. judecătoria soluționează, în primă instanță, cererile date în competența sa după natura litigiului- pct. 1 lit. a-i -, fie după valoarea obiectului cererii- pct. 1 lit. j, iar potrivit art. 95 alin.1 C. tribunalul este competent să judece, în primă instanță, "toate cererile" care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Așadar, în actuala reglementare a normelor de procedură tribunalul este instanța de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță, în sensul că ori de câte ori legiuitorul nu prevede instanța competentă a soluționa o anumită cerere, aceasta va fi judecată în primă instanță de către tribunal, iar judecătoria este instanță de excepție pentru judecata în primă instanță, deoarece soluționează numai litigiile date în mod expres în competența sa potrivit celor două criterii: obiectul cererii sau valoarea obiectului cererii.
În prezenta cauză instanța a fost învestită cu o cerere având ca obiect suspendarea executării hotărârii de excludere din partid și anularea hotărârii de excludere din partid, cerere ce nu este evaluabilă în bani. Așadar, această cerere nu se încadrează în categoria cererilor pentru care este prevăzută expres competența materială în primă instanță a judecătoriei, nici după criteriul obiectului, limitativ enumerat la art. 94 pct1 lit a-i), nici după criteriul valorii obiectului.
Totodată, instanța a reținut că o astfel de cerere nu este dată, printr-o lege specială, în competența de primă instanță a judecătoriei.
Prin urmare, cererea nu este în competența materială a judecătoriei, iar cum tribunalul este instanță de fond de drept comun, potrivit dispozițiilor art. 95 pct 1 C pr civ, a rezultat că acestei din urmă instanțe îi revine competența de o a soluționa.
Asupra regulatorului de competență:
Obiectul litigiului dedus judecății în prezenta cauză este cererea formulată de reclamantul P. Efterie prin care solicită anularea Hotărârii de excludere din P. R. M., pronunțată de către Biroul Permanent PRM nr. 309/11.02.2014.
Examinând conflictul de competență ivit între cele două instanțe, respectiv Tribunalul Gorj – Secția contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Tg. J. – Secția civilă, se reține că, potrivit prevederilor art. 1, alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr.. 554/2004”orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei, ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public.”
De asemenea, potrivit art. 2, alin.3 lit. c din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege „actul unilateral cu caracter individual sau act normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării, executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.”
Potrivit prevederilor art. 2, alin. 1, lit. b din Legea nr. 554/2004 „orice organ de stat sau al autorităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele publice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.”
Prin urmare în raport de textele legale citate Curtea apreciază că, instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze numai acele litigii în care autoritățile publice sau personale juridice de drept privat care au obținut statut de utilitate publică au emis sau au refuzat emiterea unor acte administrative.
Examinând natura juridică Hotărârii de excludere din P. R. M. a reclamantului nr.309 din 11.02.2014, instanța constată că aceasta a fost emisă de Biroul Permanent al PRM, astfel încât nu se poate reține că aceasta a fost emisă în regim de putere publică, ci în baza atribuțiilor conferite conducerii partidului din care acesta a ales să facă parte în mod liber, acceptând statutul acestei organizații.
Conform art. 1 din Legea partidelor politice nr. 14/09.01.2003, publicată în M. Of., Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 20/2008 „partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de constituție ele sunt persoane juridice de drept public”.
Așa fiind Biroul Politic Permanent al PRM nu face parte din categoria autorităților publice și nici din aceea a persoanelor juridice de drept privat care au obținut statut de autoritate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
De asemenea actul de excludere din partid nu poate fi asimilat unui act administrativ, în condițiile în care nu se poate reține că este un act emis în regim de putere publică.
Nefiind un act emis în regim de putere publică, nu se poate reține competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea acțiunii formulate de reclamant.
Soluționarea cererii formulate de reclamant în cauză nu este nici de competența judecătoriilor deoarece aceste instanțe soluționează, în primă instanță, cererile date în competență, atât după natura litigiului, enumerate în art. 94 pct. 1 lit. a i, cât și după valoarea obiectului, pct. 1 lit. j din Codul de procedură civilă.
În raport de reglementările prevăzute în art. 95 alin. 1 din codul de procedură civilă potrivit cărora tribunalul este competent să judece, în primă instanță „toate cererile” care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, Curtea apreciază că, în cauză, Tribunalul Gorj – Secția civilă este instanța competentă să judece în primă instanță acțiunea formulată de reclamant.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 135 Cod procedură civilă, stabilește competența de soluționare a litigiului, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj – Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect anulare act, formulată de reclamantul P. E., domiciliat în localitatea Tetila, oraș Bumbești J., nr. 208, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul P. R. M.- FILIALA GORJ, cu sediul în localitatea Tg. J., ., județul Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj - Secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Decembrie 2014
Președinte, M. C. | ||
Grefier, E. O. |
Red. jud. M. C.
Tehn. E.O.
4 ex./16.12.2014
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 936/2014. Curtea de Apel... | Servitute. Decizia nr. 531/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
