Fond funciar. Decizia nr. 1755/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1755/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 1777/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1755/2014
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - E. S.
Judecător - M. P.-P.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul D. M. împotriva deciziei civile nr. 1339 din 19 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Sectia I Civilă, în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimatele C. L. DE FOND FUNCIAR VOLOIAC, C. J. DE FOND FUNCIAR TR.S..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele:
- prezenta contestație în anulare este motivată;
- dosarul nr._ * al acestei instanțe, împreună cu dosarele componente, în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 1339/2014 împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare, se află atașat la dosarul cauzei;
- la data de 8 decembrie 2014, la dosar a fost depusă o cerere prin care contestatorul D. M. a solicitat amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării, după care:
Instanța, analizând, a respins cererea de amânare depusă de contestator la acest termen de judecată, întrucât cauza a mai fost amânată la cererea contestatorului, pentru lipsă de apărare, conform încheierii din 26 noiembrie 2014, când instanța a încuviințat cererea formulată de contestator în vederea pregătirii apărării, fiindu-i garantat astfel dreptul la apărare al acestuia reglementat de art.13 cod procedură civilă.
Constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții și luând act de cererea intimatei C. L. DE FOND FUNCIAR VOLOIAC de soluționare a cauzei în lipsă, a apreciat cauza în stare de judecată și a trecut la soluționarea contestației în anulare:
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia civilă nr. 137/1/11 aprilie 2014, pronunțată în dosarul nr._ *, Tribunalul M. a admis apelul civil formulat de apelanta – intimată C. L. de Fond Funciar Voloiac împotriva sentinței civile nr. 20 din 15.01.2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul - petent D. M. și intimata C. Județeană de Fond Funciar M..
A schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamantul prin cerere formulată a arătat că intimatele nu respectă dispozițiile art. 27 al. 2 din legea 18/1991, în sensul că nu țin seama de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini. A mai arătat că intimatele nu i-au recunoscut dreptul de proprietate pentru două suprafețe de pădure, a 1500 m.p., respectiv 1400 m.p., amplasate în aceleași curele și în continuarea suprafețelor înscrise în titlurile de proprietate nr._/28.09.2009 și nr._/08.07.2002.
Prin decizia civilă nr. 175/A/ 05. 11. 2013 Tribunalul M. a reținut că prima instanța a ignorat susținerile C.L.F.F. Voloiac în legătură cu solicitarea petentului înregistrată sub nr. 36/26.05.2005 din cuprinsul căreia rezultă că petentul a solicitat reconstituirea și punerea în posesie cu diferența de 6700 m.p. pădure care rezultă din evidentele agricole dar și diferența de pădure ce va rezulta la fața locului trimițând cauza spre rejudecare pentru a analiza cererea menționată, modul de soluționare al acesteia, dacă petentul era îndreptățit la reconstituire, dacă i s-a eliberat titlu de proprietate pentru suprafața solicitată.
Față de acestea, tribunalul a reținut că, instanța de control nu a stabilit că reclamantul a cerut suprafața de 2900 mp prin cererea nr. 36/26.08.2005 ci doar a impus instanței de fond să analizeze cererea, modul de soluționare și îndreptățirea la reconstituire.
În ceea ce privește cererea formulată pentru reconstituirea celor 2900 mp prin sentința civilă nr. 786/05. 06. 2013 instanța de fond a apreciat că față de caracterul tardiv al formulării cererii în mod greșit a fost analizată de către comisiile de fond funciar iar instanța de apel din primul ciclu procesual nu a constatat contrariul.
În acest context, tribunalul a retinut, analizând cererea nr. 36/26.08.2005 că aceasta a fost soluționată prin hotărârea C.L.F.F. nr. 5/27.07.2009 iar prin Hotărârea nr. 336/23.06.2009 a C.J.F.F.- M. a fost validată anexa nr. 37 pentru autor D. M. pentru suprafața de 0,67 ha pădure care, în conformitate cu sentința civilă nr. 315/27.02.2008 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr. 204/313/ 2007, a fost stabilită pe vechiul amplasament.
Urmare validării anexei nr. 37 reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,67 ha pădure fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr._/28.09.2009 pe care nu l-a contestat.
Mai mult, tribunalul a reținut că reclamantul nu numai că nu a contestat hotărârile prin care i-a fost validat dreptul său de proprietate dar în dosarul nr. 204/313/ 2007 soluționat prin sentința civilă nr. 315 /27.02.2008 chiar reclamantul a susținut că pădurea ce i se cuvine pe vechiul amplasament este de 0.67 ha.
Or, în acest context, având în vedere și efectul pe care îl produce sentința menționată sub aspectul întinderii suprafeței cuvenită a fi reconstituită cât și asupra amplasamentului acestuia nu a fost primită susținerea reclamantului că între suprafețele reconstituite prin titlul de proprietate nr._ /28.09.2009 se află cele două parcele de 1500 m.p. respectiv 1400 m.p.
Mai mult, potrivit art. 53 alin.2 din Legea nr.18/1991 împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare. Or, tribunalul a constatat că Hotărârea nr. 336/23.06.2009 a C.J.F.F.- M. prin care a fost validată anexa nr. 37 pentru autor D. M. pentru suprafața de 0,67 ha pădure nu a fost atacată de către acesta prin intermediul procedurii arătate, prezumându-se că acest mod de soluționare corespunde voinței reclamantului de la momentul la care s-a făcut cererea de reconstituire.
Dispozițiile art. 27 din același act normativ, invocate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, privesc situația în care s-a reconstituit o anumită suprafață cu anumite vecinătăți iar măsurătorile se realizează înainte de întocmirea planurilor parcelare și înaintarea documentației comisiei județene pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate și nu dă posibilitatea instanței de a reconstitui dreptul de proprietate pentru alte suprafețe. Așa cum s-a arătat, reclamantul ,dacă era nemulțumit de suprafața reconstituită putea să se prevaleze de procedura stabilită prin art.53 alin. 2.
Pentru toate aceste motive, apreciind apelul formulat ca fiind întemeiat cu privire la aspectele privind neformularea unei cereri de reconstituire pentru suprafața de 2900 m.p., dar și cu privire la faptul că prin cererea nr. 36/26.05.2005 s-a cerut doar reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0.67 ha pădure, tribunalul, în temei art.480 alin.2 C.pr.civ., a admis apelul și a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul D. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 1339 din 19 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Sectia I Civilă, în dosar nr._ *, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 457 alin. 1 Cod proc. civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta”.
Una din regulile comune pentru folosirea căilor de atac, este aceea a legalității și unicității dreptului de a folosi o cale de atac.
Așadar, dreptul de a folosi o cale de atac reglementată de lege este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Acest principiu decurge și din prevederile art. 129 din Constituția României, care consacră dreptul părților de a uza de căile de atac, care se pot exercita, însă doar în condițiile legii, art. 126 alin. 2, arătând că normele procesuale privind sesizarea instanței judecătorești și soluționarea cererilor în limita competențelor atribuite prin lege sunt de ordine publică.
Din analiza acțiunii cu care a fost investită instanța de judecată, s-a constatat că aceasta este o acțiune în materia fondului funciar, înregistrată la instanță după . dispozițiilor noului Cod de Procedura Civilă.
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente conține dispoziții speciale în materia căii de atac aplicabile.
Astfel, potrivit prevederilor Titlului XIII, art. 5 alin 1 din Legea nr. 247/2005, "Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.”
De asemenea, Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă menționează că: „ Art. 7 (1) - Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.”.
Date fiind aceste dispoziții legale și, întrucât, în speță, decizia Tribunalului a fost pronunțată în materia fondului funciar, în calea de atac a apelului, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat recursul este o hotărâre definitivă, pronunțată în apel, cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod de proc. civ.
În aceste condiții, s-a constatat că decizia ce face obiectul recursului este o hotărâre pronunțată în apel, care este definitivă (art. 634 alin. 1 pct.4 Cod proc. civ.), iar potrivit art. 483 alin. 2 Cod proc. civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanța de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile dată de prima instanță sunt supuse numai apelului”.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul D. M., solicitând admiterea acesteia și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.20 din 15 ianuarie 2014 a Judecătoriei Strehaia.
În motivarea contestației în anulare a invocat încălcarea dispozițiilor art.42 din Constituția României privind dreptul la moștenire, arătând că instanța a indicat în mod greșit dispozițiile legale incidente, fiind încălcate și articolele 456 și 457 cod procedură civilă, precum și înscrisurile existente la dosarul cauzei, individualizate de către contestator.
Contestatorul a expus modul de derulare a procesului, respectiv hotărârile pronunțate în cauză, indicând erorile care pretinde că au fost comise de către instanță, solicitând menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.20 din 15 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia.
În drept, a invocat dispozițiile art. 503 alin. 2 pct.3, 504 alin. 2 și 456 cod de procedură civilă.
La 11.11.2014, intimata Primăria comunei Voloiac a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
Curtea, analizând contestația în anulare formulată, o va respinge pentru următoarele considerente :
Instanța de recurs a reținut în mod corect dispozițiile art.457 alin.1 cod procedură civilă, în conformitate cu care hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Acțiunea introductivă poartă data înregistrării 15.03.2013, dată la care, aplicabil în ceea ce privește normele procesual-civile incidente în cauză – și prin urmare cele referitoare la declararea căilor de atac - este Noul Cod de Procedură civilă, intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
În speță, reținându-se că reclamantul a investit instanța de judecată cu o acțiune în materia fondului funciar, înregistrată la instanță după . noului cod de procedură civilă, s-a constatat că decizia care a format obiectul recursului este o hotărâre pronunțată în apel, care este definitivă, astfel încât recursul declarat a fost respins ca inadmisibil.
În condițiile în care recursul declarat împotriva deciziei definitive nr.137/A/11.04.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ * a fost respins ca inadmisibil, Curtea apreciază că și contestația în anulare formulată împotriva acestui recurs inadmisibil este inadmisibilă, întrucât într-adevăr, împotriva hotărârilor pronunțate în materia fondului funciar, înregistrate la instanță după . dispozițiilor noului cod de procedură civilă, se poate declara numai apel, decizia pronunțată în apel fiind definitivă.
În aceste condiții, fiind respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 137/A/11.04.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ *, cu atât mai mult va fi respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestator împotriva unui recurs inadmisibil, aceasta fiind declarată în afara căilor de atac prevăzute de lege, neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri definitive .
Cauza fiind soluționată conform excepției inadmisibilității contestației în anulare, instanța nu va mai analiza motivele care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.248 Cod pr.civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul D. M. împotriva deciziei civile nr. 1339 din 19 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Sectia I Civilă, în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimatele C. L. DE FOND FUNCIAR VOLOIAC, C. J. DE FOND FUNCIAR TR.S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2014.
Președinte, M. M. | Judecător, E. S. | Judecător, M. P.-P. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.E.S.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.-16.12.2014
j.rec. I.M.
S.A.C.
M.M.
| ← Strămutare. Decizia nr. 108/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 786/2014. Curtea de... → |
|---|
