Obligaţie de a face. Decizia nr. 1485/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1485/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 7259/63/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1485/2014
Ședința publică de la 17 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Judecător L. B.
Grefier M. V. A.
***********************
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 15 aprilie 2014 privind judecarea apelului formulat de reclamanții D. F., D. L. M., ambii cu domiciliul în C., .. 8, ., ., împotriva sentinței nr. 189 din 22 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I. Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din data de 15 aprilie 2014, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 03.04.2013, reclamanții D. F. și D. L. M. au formulat cerere de chemare în judecată prin care au solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în C., . bis, imposibil de restituit în natură, notificat sub nr.1207/n/2001 în baza Legii 10/2001.
Imobilul a fost solicitat în temeiul Legii 10/2001, modificată prin Legea 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției și unele măsuri adiacente.
Dosarul notificării, împreună cu dispoziția a fost înaintat Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr._/CC.
Întrucât nici până la data introducerii acțiunii nu a fost emis titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat, trecând aproape 12 ani de la notificare, reclamanții consideră că li se aduce un prejudiciu și că nu pot recupera ce li s-a luat abuziv doar prin chemarea în judecată a pârâtei.
Au apreciat că au fost încălcate prevederile art. 6 CEDO.
În dovedirea acțiunii, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, a invocat dispozițiile Legii 554/2004.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității cererii introductive de instanță.
A solicitat să se constate că cererea introductivă de instanță formulată de către reclamanți este prematur introdusă.
A învederat că pretențiile reclamanților, astfel cum au fost formulate în dosarul de fond al prezentei cauze, nu se mai regăsesc în Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr. 178/17.05.2013.
În drept, a invocat dispozițiile OUG 4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, HG nr. 1095/2005, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 165/2013.
La data de 11.06.2013, reclamanții si-au precizat cererea, arătând că înțeleg să își motiveze în drept cererea pe dispozițiile Legii 165/2013.
La termenul de judecată din data de 11 octombrie 2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției C. Administrativ și Fiscal.
Prin sentința nr. 8001/ 11 Octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Secției C. Administrativ și Fiscal..
A fost declinată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D. F. și D. L. M., în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din data de 11.06.2013, reclamantul a menționat că solicită obligarea pârâtei de a emite Decizie de Compensare prin Puncte conform prevederilor art. 17 lit. b) din Legea 165/2013.
Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 1 și 2 din Legea anterior menționată "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".
Ca atare, respectivul text de lege conferă – în mod expres -, competența de soluționare a unor cereri de chemare în judecată de natura celei formulate de reclamant – așa cum a fost precizată - Secțiilor Civile ale Tribunalelor, și nu Secțiilor de C. Administrativ și Fiscal.
În consecință, instanța a trimis cauza spre competentă soluționare Secției Civile din C. Tribunalului D..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției I Civilă a Tribunalului D. sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.189 din 22 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I. Civilă în dosarul nr._, s-a admis excepția prematurității cererii.
S-a respins cererea formulată de reclamanții D. F. și D. L. M., în contradictoriu cu pârâta C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, ca prematur introdusă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în speța de față sunt aplicabile dispozițiile Legii 165/2013, dispoziții de imediată aplicare, așa cum rezultă din cuprinsul acestora, interpretarea coroborată a textelor art.4, 7 și 41, precum și în raport de precizarea cererii formulată de către reclamanți.
Față de reglementările arătate, se reține că până la data de 1 ianuarie 2014, reclamanții nu poate pretinde plata despăgubiților solicitate, întrucât acesta este termenul de la care legea impune plata despăgubirilor stabilite prin decizii.
Pentru analizarea excepției invocate este necesar a se stabili cu prioritate daca interesul așa cum a fost identificat exista din prisma art. 109 C..
Interesul, condiție de fond a exercitării acțiunii, constituie folosul practic urmărit de către o persoană în promovarea acesteia. In speța de față interesul practic urmărit de către reclamanți este plata cât mai rapidă a drepturilor sale bănești rezultate din decizia de care se prevalează.
Față de obiectul cererii și motivele de fapt menționate de acesta, instanța a reținut lipsa interesului la momentul promovării cererii.
Astfel, autoritatea în drept nu are nicio obligație la data intrării în vigoare a Legii 165/2013, de plată a despăgubirilor, întrucât reglementarea incidentă, de imediată aplicare, impune data de la care se naște dreptul reclamanților la a primi despăgubirile la 1 ianuarie 2014. Până la această dată reclamantul nu poate pretinde plata solicitată.
In consecință, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada unui interes născut și actual în promovarea prezentei cereri.
F. de cele reținute în fapt și în drept, tribunalul a admis excepția lipsei interesului și a respins cererea ca lipsită de interes și inadmisibilă
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții D. F. și D. L. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, au arătat că acțiunea a fost introdusă la data de 03.04.2013, a avut ca obiect obligația de a face a pârâtei, în sensul de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în C., . bis, jud. D.. Ca temei legal, titlul de despăgubire era emis în baza Legii 10/2001 modificată și completată de Legea 247/2005, Titlul VII, obligația de emitere revenindu-i Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Apelanții au apreciat că trecerea a 12 ani de la data notificării, înregistrară sub nr. 1207/N/2001 și nerezolvarea ei până acum, încalcă în mod evident prevederile art. 6 C.E.D.O., durata procedurii administrativeîndelungată, creându-le un prejudiciu, autoritățile administrative romane fiind în culpă și neputând justifica nerezolvarea cererii lor.
Apreciază apelanții că prima instanță a dat o interpretare trunchiată a legii, numai în favoarea pârâtei, cu scopul de a le eluda drepturile .
Au solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței, admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la emiterea deciziei de despăgubire.
În drept, și-au întemeiat apelul pe prevederile art.35 alin.4 dinLegea nr.165/2013 coroborată cu art. 465 Cod procedură civilă.
Intimata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Apelul este nefondat.
Prima instanță a apreciat că acțiunea dedusă judecății, prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire, este prematur introdusă și lipsită de interes.
Cele două excepții peremtorii au fost examinate într-o strânsă legătură, generată de interpretarea logică potrivit căreia orice demers judiciar poate fi făcut doar în anumite intervale de timp, prevăzute de lege, și exclusiv pentru valorificarea unor drepturi actuale.
Legea 165/2013, publicată în M.O.nr. 278/17.05.2013, este aplicabilă, potrivit art. 4, inclusiv cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării sale în vigoare, ceea ce înseamnă acțiunea de față, promovată la data de 3.04.2013, cade sub incidența sa
Potrivit art. 34 din legea 165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, iar deciziile emise în temeiul art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 zile de la data comunicării.
A..2 al art.35 dispune că în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin.1, în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Textele de lege mai sus menționate instituie, pe de o parte, un termen prohibitiv, de 60 luni, care interzice formularea unei cereri anterior împlinirii lui, iar pe de altă parte, un termen imperativ de 6 luni, a cărui nerespectare atrage decăderea.
Față de considerentele expuse, cum reclamanții au sesizat instanța la data de 03.04.2013, anterior termenului reglementat de art. 34 din legea specială, acțiunea dedusă judecății este prematură, așa cum corect a fost respinsă de prima instanță.
Reglementarea legală cuprinsă în art. 34 și 35 alin.2 din Legea 165/2013 nu este neconvențională, așa cum au susținut apelanții, făcând referire la încălcarea dreptului de acces la o instanță, așa cum este reglementat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții europene, pot fi aduse limitări și restricții exercițiului acestui drept, care, chiar prin natura sa, reclamă o reglementare din partea statului( cauza Golder contra Marii Britanii, 21 februarie 1975, cauza Hornsby contra Greciei, 19 martie 1997, cauza Brumărescu contra României, 28 oct.1999, cauza M. A. și alții contra României, din 12.10.2010). Limitările aduse acestui drept trebuie să respecte anumite principii, anume: să urmărească un scop legitim, să nu afecteze substanța însăși a dreptului și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese.
Toate cele trei condiții sunt îndeplinite în speță :limitările sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim, acela de a da posibilitatea statului român de a reforma legislația în domeniu și de a găsi resursele financiare necesare plății despăgubirilor, substanța dreptului nu este afectată, iar raportul de proporționalitate între scop și mijloace este respectat.
Criticile formulate de apelanții reclamanți nu sunt întemeiate, astfel că, potrivit art. 480 Cod pr. civ., apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții D. F., D. L. M., ambii cu domiciliul în C., .. 8, ., ., împotriva sentinței nr.189 din 22 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I. Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2014.
Președinte, O. C. G. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud. O.C.G.
Tehn.MC/5 ex.
Data red.5.05.2014
j.f. R.L. Z.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1241/2014. Curtea de Apel... | Strămutare. Sentința nr. 127/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
