Conflict de competenţă. Sentința nr. 3/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 59/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 3
Ședința din Camera de Consiliu de la 28 Ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Secția I Civilă și Secția de C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului D., privind judecarea cererii formulată de reclamanții D. I. și D. C., ambii cu domiciliul ales în C., ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - COMISIA CENTRALĂ DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, sector 1, .. 202.
La apelul nominal, au lipsit reclamanții D. I., D. C. și pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - COMISIA CENTRALĂ DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR.
Procedura legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 135 alin. 4 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență;
Prin cererea înregistrată la data de 22.04.2013 pe rolul Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal, reclamanții D. I. și D. C. au chemat în judecată pârâtul A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, solicitând obligarea acestuia la emiterea unei dispoziții reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 213.700 lei, suma reactualizată la momentul plății, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în mun. C., .. 2-4, jud. D..
În motivare, au arătat că, prin dispoziția nr. 9039 din 25.05.2005 emisă de Primarul mun. C., s-a dispus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în mun. C., .. 2-4, jud. D., în cuantum de 213.700 lei, dispoziție care a fost înaintată pârâtului. Dispoziția a fost avizată favorabil de către D.G.F.P. D. prin hotărârea nr. 814/21.04.2013.
Întreg dosarul a fost înaintat pârâtului care prin adresa nr._/RG/18.06.2012 le-a comunicat faptul că prin O.U.G. nr. 4/2012 a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubiri, precum și procedura de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubiri prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, perioadă care a expirat de mult și fără nici un rezultat favorabil pentru noi.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 194 C.p.c., art. 451 C.p.c. și Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dar și pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 rep.
La data de 11 iulie 2013, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității acțiunii în contextul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 11 octombrie 2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției C. Administrativ și Fiscal.
Prin sentința nr. 7998/11.10.2013, Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal a admis excepția de necompetență funcțională și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Secției I Civile a Tribunalului D., reținând că, prin precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din data de 10.06.2013, reclamanții au menționat că solicită obligarea pârâtei de a emite decizie de compensare prin puncte conform prevederilor art. 17 lit. b) din Legea 165/2013.
D. urmare, Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului D. a considerat aplicabile disp. art.35 alin. 1 și 2 din Legea anterior menționată, în conformitate cu care "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".
S-a apreciat că, în raport de aceste dispoziții legale, competența de soluționare a unor cereri de chemare în judecată de natura celei formulate de reclamanți, așa cum a fost precizată, este conferită secțiilor civile ale tribunalelor, și nu secțiilor de contencios administrativ și fiscal și, în consecință, a fost trimisă cauza spre competentă soluționare Secției I Civile din cadrul Tribunalului D., unde a fost înregistrată sub nr._ *.
Prin sentința civilă nr. 208/06.12.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._ *, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Secției I Civile din cadrul Tribunalului D. și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Secției C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului D..
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel C. - Secția I Civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În considerentele sentinței civile nr. 208/06.12.2013, s-a reținut că reclamanții D. I. și D. C. au formulat o cerere de chemare în judecată a pârâtului A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor pentru refuzul de a emite titlul de despăgubire, cerere înaintată prin poștă la Curtea de Apel C. la data de 19.04.201 și înregistrată la Tribunalul D.-Secția de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ la data de 24.04.2013.
S-a mai reținut că reclamanții au precizat în finalul cererii, ca și temei legal, dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pe cele ale Legii nr. 554/2004 și că, în raport de acest temei, sunt aplicabile disp. art. 20 alin. 1 din Titlul VII - Capitolul VI (Căi de atac în justiție) din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15.02.2013, în conformitate cu care "Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul".
Totodată, s-a argumentat că, deși reclamanții au înțeles să-și întemeieze cererea pe dispozițiile art. 20 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 (legea specială în materie), dar și pe cele ale art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 (legea generală), aceștia au fost constrânși să precizeze și un temei de drept din Legea nr. 165/2013, datorită faptului că Secția C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului D. le-a solicitat acest lucru în faza de regularizare a cererii, fapt care nu înseamnă că și-au modificat temeiul legal, ci presupune că s-au conformat, pentru a evita sancțiunea prevăzută de art. 200 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă.
De asemenea, în argumentarea soluției de declinare a competenței, Secția I Civilă a Tribunalului D. a arătat că legea sub care a început procesul de față este Legea nr. 247/2005 (art. 20 alin. 1 din Titlul VII) și că, deși ulterior, la data de 20.05.2013, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 care a schimbat competența de soluționare a unei cereri de genul celei deduse judecății în prezenta cauză (a se vedea dispozițiile art. 35 alin. 1 și 2 din această lege), instanța de contencios administrativ și fiscal, fiind legal învestită la data formulării cererii – 19.04.2013, a rămas competentă să o soluționeze, potrivit art. 25 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, care prevede că "Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început".
D. urmare, declinându-și la rândul său competența în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului D., Secția I Civilă a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel C. - Secția I Civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Conflictul negativ de competență astfel creat a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel C. – Secția I Civilă sub nr._, cu termen de judecată la data de 28.01.2014.
Curtea, în soluționarea conflictului negativ de competență cu care a fost învestită reține următoarele:
Declinările reciproce de competență între cele două secții ale Tribunalului D. au fost provocate de divergențele dintre acestea cu privire la obiectul cererii deduse judecății, Secția de C. Administrativ și Fiscal considerându-se învestită cu o cerere întemeiată pe Legea nr.165/2013, în raport de „ precizarea” reclamanților din etapa regularizării cererii, în timp ce Secția I Civilă a considerat că învestirea privește o cerere întemeiată pe art. 20 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum rezultă din cuprinsul acțiunii introductive.
În determinarea limitelor învestirii, Curtea are în vedere că, de principiu, obiectul acțiunii este cel stabilit de reclamant prin cererea introductivă, dar că acesta poate, în temeiul principiului disponibilității, să modifice ori să completeze obiectul cererii inițiale, aceasta determinând corespunzător schimbarea limitelor învestirii instanței sub condiția de a fi realizată în termenele procedurale prevăzute de lege.
În acest sens, art.204 alin.1 NCPC prevede că „ Reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat.” Ulterior acestui moment, reclamantul își poate modifica obiectul cererii numai cu acordul expres al tuturor părților, astfel cum impune art.204 alin.3 NCPC.
În speță, în procedura regularizării cererii de chemare în judecată, urmare a solicitării instanței de contencios administrativ de remediere a ceea ce aceasta a considerat a fi lipsurile sau neclaritățile cererii prin raportare la prevederile Legii nr.165/2013, reclamanții au înțeles să solicite ca judecata să se desfășoare în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților-Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și ca această pârâtă să fie obligată la emiterea deciziei de compensare a imobilului reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 213.700 de lei, conform art.17 alin.1 lit.a din Legea nr.165/2013. În acest mod, reclamanții au procedat practic la modificarea cadrului procesual, atât sub aspectul părților ( instituției pârâte), cât și sub aspectul obiectului.
Indiferent de motivul care a determinat această modificare, cert este că ea a avut loc până la termenul la care instanța a fost învestită cu judecarea cauzei, notele scrise depuse de reclamanți la data de 10.06.2013, prin care solicitau a se judeca cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților-Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în calitate de pârâtă și a fi obligată aceasta la emiterea unei emiterea deciziei de compensare conform art.17 alin.1 lit.a din Legea nr.165/2013, fiind semnate de apărătorul ales al reclamanților, conform delegației atașate cererii introductive. D. urmare, acesta a devenit obiectul acțiunii, determinat de către reclamanți până la primul termen de judecată, obiect în raport de care a fost stabilită instituția pârâtă citată în cauză și în raport de care aceasta și-a formulat apărările prin întâmpinarea depusă la 11.07.2013.
Având în vedere obiectul cererii cu care instanța a fost legal învestită la primul termen de judecată, competența se impune a se stabili în raport de prevederile Legii nr.165/2013.
Potrivit art.34 alin.1 din Legea nr.165/2013, „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.”
În conformitate cu art.35 alin.1 și 2 din aceeași lege:
„1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.”
Prin urmare, în raport de dispozițiile legale invocate, competența în soluționare a cererii aparține Secției I Civile a Tribunalului D..
Totodată, Curtea apreciază că, în cauză, nu sunt aplicabile disp. art.25 alin.2 C.pr.civ., întrucât acest text de lege are în vedere ipoteza în care a intervenit prin lege o schimbare a competenței, în raport de un anumit obiect definitiv stabilit al acțiunii, pe parcursul soluționării acesteia, în timp ce în situația de față este vorba de o schimbare a competenței ca urmare a modificare obiectului cererii inițiale, modificare făcută în procedura regularizării în condițiile art.204 alin.1 NCPC.
Având în vedere aceste considerente și disp. art.135 NCPC, Curtea va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Secției I Civile a Tribunalului D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții D. I. și D. C., ambii cu domiciliul ales în C., ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - COMISIA CENTRALĂ DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, sector 1, .. 202, în favoarea Secției I Civile a Tribunalului D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2014
Președinte, Florența C. C. | ||
Grefier, A. P. |
Red. jud. C. C.
5 ex/30.01.2014
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 729/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1468/2014. Curtea de... → |
|---|
