Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1629/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1629/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 1308/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1629/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător L. E.
Judecător P. B.
Grefier N. A.
******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2014, privind judecarea contestației în anulare formulată de V. D. M., V. E. și . C., împotriva deciziei civile nr. 1082 din 25 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2008*, în contradictoriu cu intimații C. D., C. G. R. și C. T., având ca obiect partaj bunuri comune – lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal, părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cadrul căruia a învederat că prin serviciul registratură, s-au depus concluzii scrise de către contestatori.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință din data de19.11.2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, la solicitarea consilierului juridic P. V. pentru a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.11.2014.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._/215/2008, pe rolul Judecătoriei C., reclamanta C. D. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. D. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună partajarea bunurilor dobândite de părți pe perioada căsătoriei, în procent de 85% pentru ea și 15% pentru pârât, cu motivarea că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune.
Prin încheierea de ședință din 14.12.2009 instanța a admis în parte și în principiu acțiunea precizată și în parte și în principiu cererea reconvențională precizată, respingând cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenienta V. E. și anulând, ca insuficient timbrată, cererea de intervenție, în interesul pârâtului formulată de intervenientul C. R..
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: imobilul situat în C., ., jud. D., cota de ½ din prețul imobilului situat în C., ., reactualizat de la data cumpărării și până la data pronunțării prezentei încheieri, contravaloarea unui autoturism Opel Vectra ACC, suma de 91.000 lei vechi, reactualizată, de la data încheierii căsătoriei părților și până la data pronunțării prezentei încheieri, o combină frigorifică, un aragaz, o mașină de spălat Daewoo, un tv. color, o bibliotecă, o masă cu scaune de bucătărie, mobilă de dormitor compusă din pat, șifonier cu 2 uși, comodă cu 4 sertare, birou.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cote de ½ pentru fiecare, precum și efectuarea unor expertize, în specialitățile evaluări imobiliare și evaluări bunuri mobile, pentru evaluare și lotizare.
Prin sentința civilă nr._/22.06.2010, pronunțată de Judecătoria C., s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta C. D. M., în contradictoriu cu pârâtul C. D. și intervenienții V. E., C. G. R. și S.C. F. A. S.R.L. C. și cererea reconvențională precizată formulată de pârât.
S-a respins cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenienta V. E..
A fost anulată, ca insuficient timbrată, cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul C. R..
S-a respins cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenienta S.C. F. A. S.R.L. C..
Au fost confirmate rapoartele de expertiză efectuate în cauză de experți G. E. și Papală I., în varianta I a fiecărui raport, atribuind bunurile conform acestor variante.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile au declarat apel reclamanta V. (fostă C.) D. M., pârâtul C. D. și intervenienți V. E., C. G. R. și F. A. S.R.L C..
Tribunalul D., prin decizia civilă nr. 50 din 29 martie 2011, pronunțată în dosar nr._/215/2008, a respins apelurile formulate de reclamanta V. (fostă C.) D. M. și intervenientele V. E. și ., C., împotriva încheierii de admitere în principiu din 14.12.2009 și a sentinței civile nr._/22.06.2010, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2008.
A admis apelurile formulate de pârâtul C. D. și intervenientul C. G. R. împotriva aceleiași încheieri de admitere în principiu și a aceleiași sentințe civile.
A schimbat în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul că s-a admis în parte cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul C. G. R. și s-a exclus de la masa partajabilă suma de 91.000 lei vechi, reactualizată, fiind menținute celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu.
A fost schimbată în parte sentința, în sensul că s-a admis în parte cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul C. G. R. și s-a modificat lotizarea.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta V. D.-M., intervenientele V. E. și . C., pârâtul C. D. și intervenientul C. G.-R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 1416/19.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel C., s-au admis recursurile declarate. A fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._/215/2008*.
Prin decizia civilă nr. 209 din 05 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008*, s-au admis apelurile formulate de pârâtul C. D. și intervenientul C. G. R. împotriva încheierii de admitere în principiu din 14.12.2009 și a sentinței civile nr._/22.06.2010 a Jud. C..
S-au respins apelurile formulate de reclamanta V. (fostă C.) D. M., V. E. și interveninta . C., împotriva aceleiași încheieri de admitere în principiu și a aceleiași sentințe.
S-a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu în sensul că: S-a admis în parte cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de interveninetul C. G. R. și s-au înlăturat mențiunile cu privire la anularea ca insuficient timbrată a cererii de intervenție formulată de acest intervenient (C. G. R.). S-a înlăturat de la masa partajabilă suma 91.000 lei reactualizată. Celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu au fost menținute.
S-a schimbat în parte sentința civilă în sensul că:
S-a admis în parte cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul C. G. R. și a fost schimbată parțial lotizarea.
Pârâtul C. D. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 209 din 05 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008*, solicitând instanței să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în toate ciclurile procesuale inclusiv în apel (în rejudecare), cu privire la cererea de intervenție formulată de C. T. în apel în al doilea ciclu procesual. Ulterior, la solicitarea instanței, la data de 24.02.2014 și-a precizat cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 4579,5 lei.
Prin decizia civilă nr. 36 din 25 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008*, s-a admis în parte cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 209/05.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008*, formulată de apelantul C. D..
S-a dispus completarea deciziei (dispozitivului ) de mai sus în sensul că s-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de C. T..
S-a respins capătul de cerere privind completarea dispozitivului deciziei de mai sus referitor la acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 4579,5 lei ca, neîntemeiat.
Împotriva deciziei civile nr. 209 din 05 noiembrie 2013, au declarat recurs reclamanta V. D.-M., intervenientele V. E., . C. și pârâtul C. D., iar împotriva deciziei civile nr. 36 din 25 februarie 2014 au declarat recurs reclamanta V. D.-M., intervenientele V. E. și . C. criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
I. Reclamanta V. D.-M., intervenientele V. E. și S.C. F. A. SRL C., în recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 209 din 05 noiembrie 2013, au formulat în esență următoarele critici:
1. Au fost încălcate principiul oralității și cotradictorialității procesului civil întrucât, în ședința din 22.10.2013 când au avut loc dezbaterile în fața instanței de apel, nu a fost acordat cuvântul pe fond intervenientei S.C F. A. S.R.L C., deși era prezent reprezentantul acesteia, respectiv P. V., fiind obligat doar să depună concluzii scrise, fiind amânată pronunțarea. Depunerea concluziilor scrise nu echivalează cu acordarea cuvântului pe fond și nu înlătură oralitatea dezbaterilor;
2. Instanța de apel, nu s-a pronunțat cu privire la cererea de intervenție formulată de C. T., deși aceasta fusese admisă în principiu;
3. Instanța a încălcat prevederile art. 295(2) cod proc. civilă care prevăd că instanța de apel va verifica în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii în primă instanță. C. D., prin motivele de apel, nu a solicitat modificarea încheierii de admitere în principiu și a hotărârii instanței de fond cu privire la scoaterea de la masa partajabilă a sumei de 91.000 lei reactualizată care reprezintă darul de nuntă, motivând doar că nu știe ce reprezintă această suma deși atât în IAP cât și în hotărârea instanței de fond se precizează clar că suma reprezintă dar de nuntă;
4. Greșit instanța de apel a motivat că pentru achiziționarea casei și terenului din Craiovița nr. 48 (fost 44) o parte din bani au provenit din nunta părților. Se menționează, de asemenea greșit, că banii rezultați din vânzarea imobilului proprietatea lui C. D. cu suma de_ lei vechi au fost folosiți la construirea noii case. În realitate, din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă cu certitudine că imobilul casă și teren situat în C. . a fost cumpărat în anul 2000 de către V. D. M.( fostă C.) cu banii proveniți exclusiv de la părinții săi V. D. și V. E., fără nicio contribuție din partea pârâților și fără a se include și darul de nuntă obținut în anul 1990. Imobilul situat în C. . al pârâtului, a fost vândut pe 15 august 2002 iar banii rezultați din această vânzare au fost folosiți exclusiv de pârâtul C. D. și intervenientul C. R. pentru firma acestuia achiziționând materiale și nu pentru terminarea construcției.
5. În mod greșit instanța de apel a inclus la masa partajabilă terenul deși apelantul C. D. nu a avut motiv de apel în sensul includerii terenului în masa de împărțit. Prin IAP din 14.12 2009 și sentința nr._/26.06.2010 a Judecătoriei C. a fost inclus în masa partajabilă doar imobilul casă, nefiind inclus și terenul.
6. Instanța de apel nu a ținut cont de înscrisurile depuse de reclamantă și intervenienți cu referire la suma reprezentând contribuția reclamantei V. D. M. pe perioada 1990-1991 la imobilul din C. .. V2 . C. D., respingând cererea acestora pe motiv că imobilul a fost cumpărat înainte de căsătorie pe baza probelor depuse de pârât (înscrisuri) probe desființate de instanța penală, cei doi pârâți fiind sancționați cu aplicarea art. 18 indice 1 Cod penal pentru fals în declarații și uz de fals, fapte săvârșite în fața notarului public. Suma respectivă trebuia trecută cel puțin ca și creanță.
7. Referitor la darul de nuntă în sumă de_ lei au precizat că nu au existat probe din care să rezulte că această sumă a fost folosită de părțile din proces pentru obținerea unui bun comun, iar afirmația că această sumă a fost folosită pentru achiziționarea imobilului din Craiovita în anul 2000 nu este susținută de nicio probă din dosar. Această sumă a fost folosită exclusiv de pârâtul C. D. la dobândirea imobilului din N.T. ., conform contractului de schimb. Mai mult, din hotărârile penale depuse rezultă că aceste acte de schimb precum și certificatul de moștenitor au fost declarate false fiind nule de drept astfel încât nu pot fi folosite ca probe în dosar.
8. Cu referire la cota de 1/2 din imobilul situat în C. .. 9 . sediul intervenientei S.C. F. A. S.R.L. C., deși prin decizia de casare s-a dispus verificarea înscrisurilor cu privire la suma reprezentând prețul cumpărării și proveniența acesteia fiind depuse și înscrisuri în acest sens în recurs, instanța de apel după casare „a copiat" motivarea anterioară a instanței de apel fără a ține cont că la data cumpărării imobilului, firma a scos prin fila cec din 28.02.1997 suma de 11.000.000 lei, pentru achiziționarea imobilului ca sediu de firmă, fiind depuse înscrisuri în acest sens de la plata la notar a taxelor până la schimbarea de destinație din locuință în spațiu de firmă și mențiunile de la ORC D.. Față de aceste înscrisuri rezultă că firma pe lângă împrumutul de 55.000.000 lei a mai scos din contul firmei prin fila CEC suma de 11.000.000 lei la data de 28.02.1997 pentru a plăti la notar suma stabilită pentru cumpărarea imobilului și încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Dintr-o eroare la data întocmirii actului nu a fost trecută firma ci doar administratorii și asociații acesteia de la data respectivă, eroare care însă nu anulează valabilitatea vânzării și nici nu poate duce la concluzia că suma plătită a fost a unor persoane fizice, intervenienta C. T. nefăcând nici o probă în acest sens. Intervenienta C. T. și pârâtul apelant C. D. fac confuzie întrucât în aceeași perioadă soții C. cu soții C. au vândut un imobil plătit de părți în 25.04.1997, însă banii rezultați din vânzarea acestuia nu au fost folosiți la achiziționarea imobilului pentru farmacie întrucât cumpărarea imobilului sediu firmă a fost în februarie 1997 și vânzarea imobilului în indiviziune în aprilie 1997.
9. Cu referire la cererea de intervenție a lui C. R., instanța nu a motivat susținerea reclamantei și interevenienților că această cerere de intervenție este în nume propriu și nu în numele lui C. D. întrucât acesta solicită scoaterea de la masa partajabilă a celor două autoturisme considerând că sunt bunuri proprii precum și a îmbunătățirilor efectuate de acesta la imobilul casă bun comun.
10. Referitor la autoturismele Renault și Volkswagen în mod greșit instanța a considerat că nu fac parte din masa partajabilă deși sunt declarații de martori și înscrisuri care demonstrează că cele două autoturisme au fost achiziționate în timpul căsătoriei cu bani comuni, că autoturismul Renault a fost folosit de pârâtul C. D. până în anul 2011 și vândut unei terțe persoane în timpul partajului, că la data vânzării în 2005 către tatăl acestuia reclamanta nu a știut de vânzare și pentru a ascunde acest fapt autoturismul a rămas în imobilul părților și folosit de pârât până în 2011. Cu privire la factura de cumpărare a autoturismului Volkswagen au făcut probe că banii au fost de la reclamantă și pârâtul C. D. și că factura a fost încheiată de intervenient pe numele său în mod abuziv fără a ști acest lucru, pârâtul motivând că îl lasă pe tatăl său doar să îl folosească .
11. In mod nelegal instanța de apel a respins obiecțiunile reclamantei și intervenienților la raportul de expertiză întocmit de expertul Locusteanu E. cu referire la valoarea pe metru pătrat de construire, deși în expertiză se menționează că lucrările de construcție sunt cu deficiențe, efectuate în regie proprie și din materiale refolosibile rezultate din demolarea casei vechi, ceea ce ar fi impus un preț mai mic. Consideră că respingerea obiecțiunilor fără motive temeinice face ca valoarea stabilită de expert să fie eronată, mult prea mare în raport cu realitatea și valoarea de piața. De asemenea în mod nelegal instanța a menținut pentru unele bunuri valoarea din 2010 din expertiza Girleanu și altele le-a evaluat în 2013 la o valoare artificială și nereală.
12. Din valoarea imobilului casă nu au fost scăzute valoarea îmbunătățirilor făcute de reclamanta apelantă V. D. M. în anul 2012 - 2013 în timpul partajului din bani proprii, valoare menționată în raportul de expertiză.
13. În mod nelegal și netemeinic instanța de apel a trecut valoarea terenului la suma stabilită de experți Mustața F., expertiză desființată de aceeași instanță.
14. Motivarea instanței că s-a solicitat partajarea bunurilor comune în două cote egale este greșită întrucât s-a solicitat acest lucru printr-o precizare la acțiune numai în situația în care în masa partajabilă se vor trece doar îmbunătățirile la imobilul casă din Craiovita nr. 48 și cu privire la bunurile mobile cerute în acțiune nu și în situația în care instanța va include în masa partajabilă imobilul casă construit după demolare caz în care s-a solicitat o cotă de 85%, cotă pe care o consideră că a dovedit-o cu probele depuse înscrisuri și martori, depunând și în actualul recurs alte înscrisuri.
In drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 6 ,7,8 și 9 Cod proc. civilă raportat la art. 312 (3) cod proc. civilă.
II. În motivarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 36 din 25 februarie 2014, reclamanta V. D.-M., intervenientele V. E. și . C. au suținut că soluția dată este nelegală întrucât când a fost acordat cuvântul pe fond în vederea pronunțării deciziei 209/05.11 2013 nu a fost pusă în discuție cererea de intervenție, părțile nu au depus concluzii pe fond asupra admisibilității sau nu a cererii de intervenție a lui C. T.. Consideră că au fost încălcate două principii de drept și anume principiul contradictorialității și oralității fapt ce duce la constatarea nulității deciziei de completare dispozitiv.
Văzând eroarea instanței și pentru a încerca să evite o casare cu trimitere pârâtul.a încercat un artificiu prin această cerere de completare.
III. În motivarea recursului declarat împotriva deciziei civile 209/05.11.2013 pârâtul C. D., a formulat următoarele critici:
1. În mod greșit instanța de apel nu a majorat lotul pârâtului cu contravaloarea apartamentului - bun propriu dobândit înainte de căsătorie situat în C., ., . și care a fost vândut de recurentul pârât, banii obținuți fiind folosiți la achiziționarea terenului și imobilului demolat ulterior din C., ., precum și la edificarea noii case pe acest teren. A menționat că, în apel, a audiat un martor în persoana numitului D. C. care a relatat că numai pârâtul și cu intervenientul C. R. s-au ocupat de edificarea construcției și îmbunătățirile aferente, prin munca proprie precum și prin aport material corespunzător lucrărilor efectuate.
2. În mod greșit instanța de apel reține faptul că reclamanta V. D. M. (fostă C.), a avut o contribuție proprie, sprijinită de părinții săi, la achiziționarea imobilului casă, ulterior demolat, întrucât părinții acesteia nu au avut niciun fel de contribuție materială. Martora P. S., propusă de reclamantă, nu a avut calitatea de vânzător ci de soție a vânzătorului care a vândut un bun propriu, aceasta nefiind la notarul public la momentul efectuării tranzacției.
3. Greșit instanța de apel în rejudecare, a respins obiecțiunile formulate de pârât. A solicitat cenzurarea raportului de expertiză având în vedere următoarele aspecte:
a) In ceea ce privește evaluarea imobilului casă, expertul a aplicat în mod greșit coeficienți de reducere. Uzura imobilului nu este de 20%, potrivit Decretului nr. 93/1977 o astfel de construcție se încadrează la Grupa I, pentru folosința unei astfel de construcții uzura este 0. Coeficientul privind individualizare este aplicat greșit, neexistând diminuare pentru imobil construit în regie proprie cu deficiențe de construire. Nu există marjă de negociere a prețului de vânzare pentru a se aplica coeficient de diminuare. Prețul obținut prin metoda coeficienților de individualizare trebuie să fie apropiat de un preț mediu calculat pentru un număr de 5 -10 imobile, preț ce se va diminua cu 10%. Un alt coeficient de diminuare greșit aplicat este acela pentru actele de proprietate neclarificate la data evaluării imobilului, expertul fiind într-o gravă eroare întrucât imobilul are acte clare de proprietate. Se reține în același mod tendențios faptul că imobilul se află pe o stradă îngustă fără parcare, însă nu se face nici un fel de măsurătoare sau trimitere la vreun act normativ, ignorându-se faptul că imobilul este dotat cu garaj. Expertul nu a avut în vedere faptul că imobilul este dotat cu termosistem și glafuri de marmură. Din releveul întocmit pentru subsolul imobilului, rezultă că nu există ferestre la subsol deși în realitate există 7 ferestre ceea ce ne conduce la ideea că expertul nu a observat subsolul imobilului.
b) Încălcând obiectivele stabilite de instanță expertul administrează probatorii și apreciază fără temei legal faptul că una din părți a adus îmbunătățiri imobilului deși nu a existat un obiectiv în acest sens.
4. Instanța de apel a reținut că nu s-a solicitat și reevaluarea terenului situat în ., deși prin motivele de apel s-a criticat subevaluarea acestuia.
5. În ceea ce privește atribuirea bunurilor, la întocmirea loturilor au fost omise dispozițiile legale, art. 6739 Cod pr. civilă, iarmotivarea instanței este „stupefiantă și ajuridică”. Pârâtul nu a primit niciun bun imobil deși se puteau respecta dispozițiile art. 741 c.civ. În urma lotizării reclamanta V. D. M. primește 2 imobile: o casă și terenul aferent precum și cota de ½ dintr-un apartament, iar pârâtul C. D. o sultă ce nu reprezintă nici măcar contravaloarea unui apartament.
6. Cu privire la cota de ½ din apartamentul situat în C. ..9, . numește alternativ drept de creanță sau cota de ½, aceste două noțiuni neputându-se confunda. În realitate este de vorba de cota de ½ din apartament, dobândită de pârât împreună cu reclamanta V. D. în timpul căsătoriei, față de care a formulat critici în motivele de apel solicitând reevaluarea acesteia și reechilibrarea loturilor.
7. Autoturismul marca Opel Vectra ACC nu se află în patrimoniul său, nefiind bun comun la nici un moment al căsătoriei, el aparținând ., fiind înstrăinat de această societate către o terță persoană în timpul căsătoriei cu reclamanta apelantă, însă această împrejurare neavând nici o semnificație juridică întrucât bunul nu a fost niciodată comun.
In drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
Prin decizia civilă nr. 1082 din 25 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția I Civilă în dosarul nr._/215/2008*, s-au admis recursurile declarate de reclamanta V. D. M., intervenienta V. E. și de pârâtul C. D., împotriva deciziei civile nr. 209 din 05 noiembrie 2013 și recursul declarat de reclamanta V. D.-M. și intervenienta V. E. împotriva deciziei civile nr. 36 din 25 februarie 2014, decizii pronunțate de Tribunalul D. - Secția pentru Minori și Familie, în dosarul nr._/215/2008*, în contradictoriu cu intimatul intervenient C. G.-R. și intimata intervenientă în numele altei persoane C. T..
Au fost casate deciziile 209/2013 și 36/2014 și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul D..
A fost anulat recursul declarat de intervenienta . C., împotriva acelorași decizii.
Pentru a se pronunța astfel Curtea de Apel C., a constatat și reținut următoarele aspecte:
- Cu privire la recursul declarat de S.C. F. A. SRL împotriva celor două decizii recurate în cauză (209 din 05 noiembrie 2013 și respectiv 36 din 25 februarie 2014) s-au constatat următoarele:
Potrivit art. 161 Cod pr. civilă atunci când o cerere în justiție este formulată/susținută prin reprezentant legal sau convențional acesta are obligația de a face dovada calității sale de reprezentant. În lipsa acestei dovezi cererea se impune a fi anulată.
În speță cu înscrisurile depuse în recurs de recurentul pârât, eliberate de Registrul Comerțului, s-a făcut dovada că S.C F. A. SRL are un singur asociat, respectiv numita C. T.. Înscrisul menționat este singurul ce va fi luat în considerare, celelalte înscrisuri depuse în recurs, ce atestă cesiuni de părți sociale intervenite la un moment dat între foștii asociați și alte aspecte, nu sunt în măsură să facă dovada contrară celor ce rezultă din evidențele Registrului Comerțului. Aceeași stare de fapt a fost reținută și în cadrul unui alt litigiu ce a fost pe rolul Curții de Apel C., secția a II-a civilă – soluționat prin decizia 195/03.04.2014; s-a constatat că în baza sentinței 178/08.04.2005, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul 5219/. prin decizia 1597/02.05.2007 a ÎCCJ) C. T. deține 100% din capitalul social al ., urmare a excluderii fostei asociate, C. (în prezent V.) D. M..
Întrucât C. T. este administrator și asociat unic și prin înscrisul depus la dosar în recurs (fila 122) a învederat instanței că . nu a dat mandat numitului P. V. să o reprezinte în litigiul de față și că nu își însușește cererea de intervenție accesorie formulată în cauză în numele său, Curtea a constatat că nu se face dovada de către P. V. că are mandat din partea acestei societăți, susținerile sale fiind infirmate de precizările exprese făcute în cauză de asociatul unic C. T..
- Recursurile declarate de reclamantă, intervenienta V. E. și pârâtul C. D. împotriva deciziei civile nr. 209 din 05 noiembrie 2013 sunt parțial întemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse.
1). Referitor la recursul declarat de reclamanta V. D. M. și intervenienta V. E. s-au reținut următoarele:
1. Curtea a reținut că nu este argumentat și dovedit în cauză interesul acestora în invocarea și susținerea criticii privind încălcarea principiului oralității prin faptul că pentru . nu s-ar fi pus concluzii orale în fața instanței de apel. Condiția interesului este o condiție procesuală ce se impune a se verifica ori de câte ori se promovează o cerere în fața instanței, inclusiv în ce privește motivele de recurs promovate.
2. Nici cu privire la cea de a doua critică formulată și care vizează omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la cererea de intervenție formulată de C. T. recurentele menționate nu fac dovada interesului în invocarea acestui aspect. Pe de altă parte critica este și inadmisibilă, față de prevederile art. 2812a Cod pr. civilă, în conformitate cu care nepronunțarea asupra unei cereri nu poate fi criticată pe calea apelului/recursului.
3. Motivele de recurs menționate mai sus la punctele 4, 8, 10, 11 și 13 nu se încadrează în prevederile art. 304 pct 1 – 9 Cod pr. civilă, respectiv acestea nu constituie critici de nelegalitate ci de netemeinicie. Din modul în care sunt formulate rezultă fără echivoc că reclamanta și intervenienta sunt nemulțumite de felul în care a fost interpretat și apreciat materialul probator administrat în cauză. Prin aceste critici nu se invocă încălcarea vreunor dispoziții de ordin material sau procedural, caz în care nu pot fi analizate în calea de atac a recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în apel.
Referitor la punctul 8 s-a impus precizarea că analiza actelor invocate în recurs ca fiind omise a fi analizate de către instanța de apel, în legătură cu plata prețului pentru apartamentul cumpărat în 1997, nu duce la o altă concluzie. Nu rezultă din actele (copii registru de casă farmacie 28 februarie 1997 și respectiv extras de cont) aflate la filele 19 și 20 în dosarul de recurs din ciclul procesual anterior că suma de 11.000.000 ROL menționată în aceste înscrisuri a fost utilizată pentru achitarea prețului apartamentului. Totodată, nu rezultă nici că această sumă ar fi fost obținută printr-un contract de credit, ci dimpotrivă că ar fi fost extrasă din contul curent al societății. Acest aspect era necesar a fi dovedit, întrucât prin motivele de apel (fila 30 dosar nr._/215/2008 - apel) reclamanta a susținut că pentru achitarea prețului banii au fost „obținuți în urma unui credit bancar de către firmă.”
De asemenea, referitor la pct. 13 s-a impus a se preciza că valoarea terenului a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat de expert Mustăța F.. La acesta au fost formulate obiecțiuni, încuviințate de instanță, dispunându-se efectuarea unei noi expertize de către un expert constructor. Acest nou expert, Locusteanu E., nu a evaluat și terenul aferent construcției iar părțile nu au formulat obiecțiuni sub acest aspect. Astfel fiind, ultima evaluare a terenului este cea făcută de expert M. F..
4. Critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 295(2) Cod proc. civilă este nefondată. În soluționarea cauzei în apel nu au fost depășite limitele învestirii. Prin apelul promovat pârâtul C. D. a criticat greșita reținere la masa partajabilă a sumei de 91.000 lei, arătând însă că nu cunoaște ce reprezintă. Formulând această critică este evident că pârâtul a susținut că această sumă de bani nu se afla la acea dată în patrimoniul comun, cum a reținut instanța de fond. Chiar dacă pârâtul nu a observat că prin încheierea de admitere în principiu (act procesual care nu se comunică părților) s-a reținut că această sumă reprezintă darul din nuntă și nu și-a formulat apărarea strict în raport de această calificare, aceasta nu echivalează cu lipsa oricărei critici referitor la această sumă.De altfel, și în ipoteza în care apelul pârâtului ar fi fost complet nemotivat instanța avea obligația de a verifica legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma apărărilor formulate la fond.
5. Nu au fost încălcate limitele învestirii în apel nici în ce privește partajarea terenului. Conform încheierii de admitere în principiu (fila 387 fond) s-a reținut la partaj „imobilul” din C., . (actual 48). Nu rezultă din considerentele încheierii că prin „imobil” instanța a avut în vedere numai construcția nou edificată, caz în care se impune concluzia că prin utilizarea acestui termen instanța a vizat terenul și construcția edificată pe acesta, ambele situate la adresa respectivă. Pe de altă parte, prin motivele de apel formulate împotriva sentinței civile_/22.06.2010 însăși reclamanta a considerat că la fond a fost inclus și terenul la partaj, câtă vreme a formulat următoarea critică: „nelegal a fost inclus în masa partajabilă imobilul casa și teren situat în Craiovița nr. 48”- fila 30 dosar_/215/2008 apel.
6. Referitor la imobilul cumpărat de pârât în coproprietate anterior căsătoriei părților, instanța de apel pe baza probelor administrate a reținut că acesta a fost achitat în întregime anterior căsătoriei părților și că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi contribuit cu vreo sumă de bani, pentru a fi reținut un eventual drept de creanță în favoarea sa. Recurenta reclamantă prin motivele de recurs invocă faptul că în anii 1990-1991 a contribuit cu o sumă de bani la plata acestui imobilul (dobândit în coproprietate de pârât în 1984) însă nu a precizat concret ce probatorii susține că nu au fost analizate, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele art 304 pct 7 Cod pr. civilă. Cât privește sancționarea pârâtului pentru fals și uz de fals, din înscrisurile (hotărârile judecătorești) depuse la dosar nu rezultă că falsul ar fi privit chitanțele ce fac dovada plății prețului pentru apartament. Dimpotrivă, într-un alt litigiu civil declanșat de reclamantă, soluționat irevocabil prin decizia nr. 596/26 aprilie 2010 a Curții de Apel C. (dosar_ ), având va obiect acțiune în constatarea nulității actului de schimb, s-a reținut expres că C. D. a fost proprietar exclusiv al bunului, cotei de ½ - dată ulterior la schimb, și că menționarea greșită în contractul de schimb a stării civile a pârâtului nu influențează valabilitatea convenției de schimb.
7. Cât privește sumă de_ lei reținută de prima instanță la partaj ca reprezentând darul de nuntă se mai susține în același recurs că nu există suport probator din care să rezulte că a fost folosită pentru achiziționarea imobilului din Craiovița în anul 2000. Observându-se considerentele deciziei din apel s-a constatat ca fiind nefondată această critică. Instanța de apel și-a fundamentat concluzia pe depozițiile mai multor martori audiați în cauză.
Referitor la aceeași sumă, însă, este indiscutabil că reținerea sa la masa bunurilor comune putea fi făcută numai în condițiile în care se afirma și dovedea că nu a fost cheltuită în timpul căsătoriei; ori, o asemenea afirmație nu a fost făcută nici de reclamantă, câtă vreme prin motivele de recurs a precizat că această sumă„a fost folosită exclusiv de pârâtul C. D. la dobândirea imobilului din N.T. ., conform contractului de schimb”. Din această afirmație rezultă neîndoielnic că reclamanta recunoaște că această sumă de bani nu exista în patrimoniul părților la data despărțirii în fapt. Astfel fiind, nu poate fi supusă partajului; ceea ce se poate partaja este bunul dobândit prin utilizarea acestei sume.
8. Este corectă afirmația reclamantei, în sensul că a fost de acord, prin precizările de acțiune, să se rețină cote contributive egale la dobândirea bunurilor numai în cazul în care s-ar fi reținut la partaj anumite lucrări de construire a imobilului –casă din C. . în situația în care se reține la partaj întreg imobilul – casă și teren. Din observarea considerentelor deciziei civile 209/2013 nu s-a constatat, însă, că această instanța ar fi avut în vedere vreo declarație a reclamantei cu privire la întinderea cotelor. Instanța de apel și-a întemeiat decizia, cât privește reținerea cotelor de contribuție, pe analiza materialului probator administrat (și nu pe eventuale recunoașteri ale părților), apreciind că din acesta rezultă contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor reținute spre a fi partajate.
9. Cererea de intervenție a numitului C. R. a fost în mod just calificată ca fiind în interesul pârâtului. Prin această cerere intervenientul nu a făcut decât să sprijine poziția procesuală exprimată de pârât, chiar dacă procedând astfel, indirect, încerca să își apere un drept propriu.
10. Este întemeiată, însă, critica formulată de reclamantă privitor la valoarea îmbunătățirilor. Observându-se raportul de expertiză ce a stat la baza lotizării s-a constatat că în vederea stabilirii valorii masei partajabile s-a luat în calcul de către instanță valoarea casei ca fiind de 304.214 lei. Potrivit raportului de expertiză (fila 225 dosar rejudecare apel), această valoarea include și îmbunătățirile constatate de expert ca fiind făcute de reclamantă după evaluarea anterioară a construcției, în perioada deci în care părțile erau deja despărțite prin divorț, în imobil locuind reclamanta.
2). Referitor la recursul declarat de pârâtul C. D. s-au reținut următoarele:
Prin declarația făcută verbal în ședință publică de către apărătorul ales al recurentului pârât, acesta fiind prezent, s-a renunțat expres la judecată la motivele de recurs redate mai sus la punctele 1 – 4 (numerotate în motivele scrise de recurs cu pct. 1. și 2.). Astfel fiind aceste critici nu au mai fost analizate.
Critica redată mai sus la punctul 7 nu se încadrează în cerințele art. 304 pct. 1-9 Cod pr. civilă. Este criticată starea de fapt reținută de instanța de apel referitor la autoturismul marca Opel Vectra ACC fără a se susține că au fost încălcate dispoziții de drept material sau procesual. În consecință, cum prin prevederile legale menționate a fost limitat controlul judiciar pe calea recursului la critici de nelegalitate, nici această critică nu a putut fi analizată.
Sunt întemeiate însă criticile formulate de pârât în ce privește apartamentul situat în C., .. 9 . cele referitoare la lotizarea fizică.
Observându-se considerentele sentinței Curtea a constatat că, pe baza probatoriului administrat și evaluat, instanța de apel a reținut fără echivoc referitor la apartamentul nr. 4 situat în C., .. 9 . bun a fost dobândit - cotă de ½ - de către părți, diferența de ½ aparținând numitei C.. Cu toate acestea, deși sunt înlăturate susținerile reclamantei cum că bunul a fost achiziționat în realitate de ., în mod greșit și în contradicție cu starea de fapt reținută, ceea ce s-a partajat efectiv nu este bunul (cota de ½ din acesta) ci prețul reactualizat.
Această dezlegare contravine prevederilor art. 6736 și următoarele din Codul de procedură civilă, prevederi pe baza cărora s-a concluzionat în jurisprudență că bunurile trebuiesc partajate în funcție de valoarea lor din momentul lichidării comunității de bunuri. Ceea ce se află în patrimoniul comun este bunul (cota de ½ din acesta) și nu prețul. Suma de bani achitată cu titlu de preț a intrat, din momentul plății, în patrimoniul vânzătorului. Pe de altă parte nu s-a susținut și dovedit că această sumă reprezintă, azi, valoarea de circulație a cotei de ½ din bun. Astfel fiind, era necesar a se stabili valoarea de circulație a acestui bun și nu să se procedeze la reactualizarea prețului achitat.
Această soluție se impunea în cauză indiferent de modul de utilizare a bunului în momentul de față (că este sau nu folosit ca sediu social pentru farmacie sau chiar punct de lucru pentru aceasta).
Referitor la atribuirea bunurilor, Curtea a apreciat întemeiată critica formulată de recurentul pârât privind aplicarea greșită a prevederilor art. 6739 Cod pr. civilă. Reținându-se, pe de o parte, ajutorul dat de părinții reclamantei la achiziționarea inițială a imobilului din C., . de altă parte contribuția pârâtului, care a înstrăinat un bun propriu important (imobil) în perioada de edificare a noii construcții, este indiscutabil că nu se poate distinge (drept criteriu de atribuire a bunului) între părți dintr-o perspectivă subiectivă, a dorinței acestora în realizarea acestui bun. Astfel fiind se impune identificarea altor criterii de atribuire a acestui bun solicitat de ambele părți.
În raport de cele expuse, fiind întemeiate parțial criticile formulate de reclamantă, de pârât și intervenienta V. E. împotriva deciziei civile nr. 209 din 05 noiembrie 2013, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă raportat la art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă, au fost admise recursurile.
Întrucât referitor la apartamentul situat în C., .. 9, . constatat lipsa oricărei evaluări s-a impus casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție.
În rejudecare se va proceda, deci, la stabilirea valorii de circulație a imobilului apartament ce se află în masa bunurilor de împărțit în cotă de ½. La stabilirea valorii masei partajabile și apoi a loturilor valorice ale părților se vor avea în vedere îmbunătățirile evaluate de expert ca fiind efectuate de reclamantă după evaluarea anterioară, iar la lotizarea fizică se va ține cont, în limita posibilităților, și de dispozițiile art. 741 Cod civil, aplicabile prin analogie.
III. Cât privește recursul declarat de reclamantă și intervenienta V. E. împotriva deciziei civile nr. 36/2014, în condițiile casării deciziei 209/2013 și întrucât decizia 36/2013 nu are o existență de sine stătătoare (prin aceasta fiind soluționate cereri accesorii), s-a impus a fi admis, fiind casată și această decizie.
Împotriva deciziei civile nr. 1082 din 25 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția I Civilă în dosarul nr._/215/2008*, au formulat contestație în anulare V. D. M., V. E. și . C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele contestației în anulare s-a arătat că instanța de recurs a încălcat prevederile art. 137 alin l cod proc. civilă, art. 6 din CEDO principiul oralității și contradictorialității în sensul că a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a recurenților V. D. M. și V. E. cu referire la excepția invocată în recurs referitoare la aplicarea prevederilor art. 127 cod proc. civilă, fapt ce ar fi dus la nulitatea hotărârii date de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără a mai fi nevoie de dezbaterea și soluționarea celorlalte motive de recurs, întrucât în caz de nulitate absolută instanța de recurs nu se mai pronunță și asupra celorlalte motive de recurs.
S-a menționat, de asemenea că, instanța de recurs în mod greșit a constatat lipsa calității de mandatar al numitului Pirvulescu V. în a reprezenta pe intervenienta S.C. F. A. S.R.L. C., intimata C. T. motivând că aceasta este asociat unic și administrator al S.C. F. A. S.RL. și că nu a dat mandat domnului consilier juridic Pirvulescu V. în a formula cerere de intervenție, și că nu își însușește cererea de intervenție a acestuia. S-a făcut precizarea că recursul a fost declarat în decembrie 2013 iar dovada depusă de avocat B. G. apărătorul recurentului C. D. pentru intervenienta C. T., deși nu era apărătorul acesteia, și retragerea mandatului apare în iunie 2014 în timpul soluționării recursului. Mai mult, apare un paradox în sensul că intimata C. T. care nu a declarat recurs, nu a depus personal cererea respectivă în recurs apare ca și intervenientă în numele lui C. D. dar și intervenientă în numele lui V. D. M. și V. E., fapt imposibil întrucât părțile au interese contrare.
S-a mai arătat, de asemenea că, această excepție nu a fost invocată la fond fiind o nulitate relativă, ci doar în apel de C. D. excepție respinsă de instanța de apel la care C. D. nu a făcut recurs. Mai mult C. T. a formulat cerere de intervenție în al doilea ciclu procesual după admiterea primului recurs casarea deciziei tribunalului și trimiterea spre rejudecare a dosarului, iar instanța în mod nelegal a admis în principiu cererea de intervenție fără însă să se pronunțe pe fondul acesteia la darea hotărârii.
Consideră o eroare materială și faptul că deși în considerentele hotărârii se resping majoritatea motivelor contestatorilor de recurs, în dispozitivul deciziei Curții de Apel C. se admit în integralitate recursurile formulate de aceștia astfel încât există motive de interpretare și neclarități cu referire la limitele judecării apelului după casare de către tribunal.
S-a mai arătat că, există de asemenea eroare materială și cu referire motivarea instanței de recurs cu referire la teren fiindcă se aplică expertiza F. Mustața deși această expertiză fusese anulată de instanța de apel, iar prin două încheieri interlocutorii instanța dispusese ca expertul L. E. să expertizeze doar construcția nu și terenul întrucât acesta nu fusese trecut în masa bunurilor comune de către prima instanța iar C. D. nu formulase motiv de apel în acest sens.
A menționat că cele două încheieri de ședință nu au fost atacate cu recurs de către C. D. intrând în puterea lucrului judecat
Prin respectiva decizie de casare s-au încălcat prevederile din codul de proc. civilă cu referire la faptul că în pr opria cale de atac nu ți se poate crea o situație mai grea.
În ședința publică din data de 19.11.2014, consilierul juridic Pirvulescu V. pentru contestatori, a depus precizări la contestația în anulare arătând că nu exced motivelor de contestație în anulare deja depuse, ci lămuresc anumite aspecte a motivelor inițiale.
A solicitat admiterea contestației în anulare, constatarea nulității hotărârii cu consecința rejudecării recursului formulat de contestatori.
În drept au invocat dispozițiile art. 318 cod proc. civilă, art. 105, 127, 137 alin.1 cod proc. civilă.
Examinând decizia contestată, Curtea constată următoarele:
Din expunerea motivelor invocate, temeiul juridic al contestației în anulare de față îl constituie dispozițiile art. 318 C.p.civ. respectiv: hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Primul motiv prevăzut de art. 318 cod procedură civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unor soluții greșite.
Este vorba deci de acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretarea unor dispoziții legale întrucât altfel, s-ar da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe de recurs de modul în care au fost interpretate probele s-au analizat raporturile dintre părți, încălcându-se dispozițiile legale privind gradele de jurisdicție existente în legislației română dar și autoritatea de lucru judecat .
Din cuprinsul contestației în anulare se poate ușor observa că nemulțumirea contestatorilor poartă asupra soluției astfel cum a fost pronunțată, argumentele acestora fiind de tipul: „ instanța de recurs a încălcat( …)” „în mod greșit a constatat(…)”, în mod nelegal a admis(…)”etc aspect care reliefează caracterul de „recurs la recurs” al prezentei contestații în anulare. Ori, modul de apreciere de către instanța de recurs a dispozițiilor legale incidente în cauză, nu poate reprezenta o eroare materială, în sensul art. 318 teza I, cod procedură civilă, astfel încât, contestația în anulare apare ca fiind nefondată.
Nici în cazul în care contestația în anulare privește omisiunea examinării unui motiv de casare – cel de-al doilea motiv al art. 318 C.p.civ. -, aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuție pe această cale, motive de casare care au format obiectul analizei instanței de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau a aplicării legii, întrucât instanța de retractare nu poate să examineze justețea sau temeinicia soluției pronunțate.
În consecință, chiar dacă recurenții contestatori consideră că prin soluția la care s-a oprit instanța de recurs ar cuprinde eventuale greșeli de judecată - pe fond - acestea nu pot fi corectate prin contestația în anulare, aceasta fiind o cale de atac retractare și nu de reformare a soluției atacate.
In speță, din analiza motivelor contestației în anulare formulată de contestatori, instanța reține că aceasta are în vedere modul în care instanța a soluționat recursul. Curtea arată că motivele contestației în anulare specială, nu pot fi extinse prin analogie la alte situații decât cele vizate în mod expres de art. 318 Cod proc. civ., calea de atac de retractare, neputând fi exercitată pentru remedierea unor pretinse greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, de drept substanțial sau procedural.
În consecință, chiar dacă recurentul contestator consideră că prin acest mod de interpretare soluția la care s-a oprit instanța de recurs cuprinde eventuale greșeli de judecată - pe fond - acestea nu pot fi corectate prin contestația în anulare, care nu este o cale de reformare a soluției atacate.
Curtea reține că instanța de recurs s-a pronunțat motivat asupra criticilor din recursurile declarate de părți găsindu-le întemeiate parțial și, în raport cu identificarea unor motive de nelegalitate ce atrag casarea deciziei din apel, a pronunțat soluția de admitere a recursurilor casarea deciziei pronunțată în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de apel urmând a rejudeca apelul ținând cont de dezlegările date în recurs - în acest mod fiind explicabilă pretinsa „neconcordanță între considerente și dispozitivul deciziei”
În raport de toate aceste considerente contestația în anulare de față apare ca nefondată căci nu se poate reține nici faptul că la soluționarea recursului s-a comis o greșeală materială conform art. 318 Cod procedură civilă prin aceea că instanța de recurs a pronunțat o soluție care contravine celor solicitate de contestatori prin motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de V. D. M., V. E. și . C., împotriva deciziei civile nr. 1082 din 25 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2008*, în contradictoriu cu intimații C. D., C. G. R. și C. T..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2014.
Președinte, C. T. | Judecător, L. E. | Judecător, P. B. |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. C.T./16.12 .2014
Tehnored. N.A./2 ex.
J. recurs P. Belulesu, C. T., L.E.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
