Partaj judiciar. Decizia nr. 1754/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1754/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 3553/263/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1754
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - E. S.
Judecător - M. P.-P.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul G. D. împotriva deciziei civile nr. 830 din 5 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Sectia I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă L. E. M. (FOSTĂ C.), având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata reclamantă L. E. M., personal, lipsind recurentul pârât G. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele:
- recursul a fost declarat și motivat în termen legal;
- prin încheierea din data de 9 decembrie 2014, pronunțată în cauză, a fost admisă cererea de acordare ajutor public judiciar formulată de recurentul pârât în sensul scutirii acestuia de la plata taxei judiciare de timbru datorate în recurs
- la aceeași dată, recurentul pârât a depus la dosar note scrise însoțite de înscrisuri, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului:
Intimata reclamantă, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului. A arătat că apartamentul în litigiu în prezent este locuit de recurent, având și destinatie de spatiu comercial.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.508/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ s-a admis în parte cererea principală având ca obiect partaj judiciar formulată de reclamanta C. E. M. în contradictoriu cu pârâtul G. D.. S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul G. D. și s-a constatat că reclamanta-pârâtă reconvențional și pârâtul-reclamant reconvențional au calitatea de coproprietari ai imobilului apartament situat în municipiul Motru, ., în valoare de 188 472 lei. S-a constatat că reclamanta-pârâtă reconvențional și pârâtul-reclamant reconvențional au o cotă de contribuție de 50% fiecare din bunul deținut în coproprietate și pârâtul-reclamant reconvențional are un drept de creanță de 13 449,5 lei contravaloare îmbunătățiri. S-a constatat că reclamanta-pârâtă reconvențional are un drept de creanță de 600 lei contravaloare chirie încasată de pârât.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune, s-a omologat raportul de expertiză efectuat de experți M. I., F. F. și C. V. și a atribuit reclamantei-pârâtă reconvențional un lot valoric de 94 236 lei reprezentat de spațiul magazin nr. 3 în suprafață de 17,26 mp în valoare de 74 471 lei. Pârâtului-reclamant reconvențional i-a revenit un lot valoric de 94 236 lei reprezentat de spațiul magazin nr.1 în suprafață de 9,45 mp și valoare_ lei și spațiul magazin nr. 2 în suprafață 17,16 mp și valoare 74 030 lei. A fost obligat pârâtul - reclamant reconvențional la plata către reclamantă a unei sulte de 19 765 lei și a sumei de 600 lei ce reprezintă jumătate din valoare chiriei încasate. A fost obligată reclamanta - pârâtă reconvențional la plata către pârâtul - reclamant reconvențional a sumei de 13 449,5 lei ce reprezintă jumătate din valoarea îmbunătățirilor efectuate de pârât. Au fost compensate cheltuielile de judecată și obligat pârâtul - reclamant reconvențional la plata către reclamanta - pârâtă reconvențional a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
În baza art.502 din OUG nr.51/2008 a fost obligat reclamanta-pârâtă reconvențional la plata către stat a sumei de 2211 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat sub forma taxei judiciare de timbru și a fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional la plata către stat a sumei de 2211 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat sub forma taxei judiciare de timbru .
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că reclamanta și pârâtul au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.106/19.01.2005 un apartament situat în Motru, Aleea Muncii, ., ., compus din două camere de locuit și dependințe cu o suprafață utilă de 47,01 mp împreună cu dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra tuturor părților din imobil care prin natura sau destinația lor sunt în folosința comună a tuturor proprietarilor din imobil.
S-a constatat că imobilul a fost dobândit de părți anterior încheierii căsătoriei din data de 30.08.2009 și desfăcută la data de 02.07.2012 prin sentința civilă nr.1788/02.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Motru. Potrivit art.728 cod civil 1864 (dispozițiile legale aplicabile cauzei de față prin raportare la prevederile art.3 din Legea nr.71/2011 și art.6 din Codul Civil) nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Față de acestea s-a constatat că reclamanta L. E. M. și pârâtul–reclamant reconvențional G. D. sunt proprietarii apartamentului, fiecare deținând o cotă-parte din imobilul cu privire la care se solicită ieșirea din indiviziune. Instanța a reținut că atât reclamanta prin precizarea depusă la fila 98 cât și pârâtul prin precizarea depusă la fila 86 au arătat că au dobândit imobilul deținut în coproprietate cu o cotă parte de 50% fiecare.
În vederea identificării și evaluării bunului s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitatea construcții evaluare proprietăți imobiliare de către experții C. V., F. F. și M. I., raportul de expertiză fiind depus la fila 176 din dosar. Din concluziile raportului de expertiză s-a reținut că apartamentul în litigiu nu mai corespunde configurației inițiale, fiind transformat în 3 camere cu intrări separate, renunțându-se la vechea intrare în apartament.
S-a mai reținut că în locul ferestrelor de la fațada stradală s-au creat intrări separate direct din zona stradală, având destinația de spații comerciale, respectiv Spațiul I (fosta bucătărie) în suprafață de 9,45 mp cu o valoare de circulație de_ lei, Spațiul II (fosta cameră de zi) în suprafață de 17,16 mp și valoare de_ lei și Spațiul III (fost dormitor) în suprafață de 15,27 mp. cu valoare de_ lei și grup sanitar comun pentru spațiile 2 și 3. S-a mai consemnat că valoarea totală a apartamentului este de 188 472 lei, din care reclamantei îi revine un lot valoric de 94 236 lei și pârâtului un lot valoric de 94 236 lei.
Având în vedere că imobilul coproprietate are în prezent destinația de spațiu comercial, instanța a apreciat că împărțirea acestuia este posibilă în natură și, având în vedere și dispozițiile art.6739 Cod proc.civ, ținând cont de criteriile stabilite de lege, a atribuit reclamantei –pârâte reconvențional spațiul magazin nr.3 în suprafață de 17,26 mp în valoare de 74 471 lei și pârâtului-reclamant reconvențional spațiul magazin nr.1 în suprafață de 9,45 mp în valoare de 39 971 lei și spațiul magazin nr.2 în suprafață 17,16 mp în valoare 74 030 lei, iar pentru egalizarea loturilor a obligat pârâtul-reclamant reconvențional la plata către reclamantă a unei sulte de 19 765 lei.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata contravalorii chiriei încasate, instanța a reținut că la dosarul cauzei a fost depus contractul de comodat nr.114/05.02.2013, contractul de comodat nr.64/21.01.2013 și contractul de închiriere nr.722/03.07.2013 încheiate de pârâtul reclamant reconvențional G. D. cu C. D., B. D. PFA și respectiv V. R. D. PFA. Cum cele două contracte de comodat nu au adus venituri din chirii pârâtului, instanța a respins cererea reclamantei cu privire la acestea. În privința contractului de închiriere încheiat pentru perioada 03.07._13, instanța a reținut că valoarea totală a chiriei este de 1200 lei și, ținând cont de faptul că părțile dețin o cotă de 50% din imobilul coproprietate, a obligat pârâtul reclamant reconvențional la plata către reclamanta pârâtă reconvențional a sumei de 600 lei ce reprezintă valoare chirie încasată pentru cota de 50% deținută de reclamantă.
În privința cererii reconvenționale prin care pârâtul reclamant reconvențional solicită să se constate că are un drept de creanță ce constă în valoarea îmbunătățirilor aduse apartamentului, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată în parte.
Astfel, s-a arătat că din înscrisurile depuse la dosar și depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că reclamantul a efectuat îmbunătățirile din venituri proprii, îmbunătățiri ce au fost evaluate la suma de 26 899 lei prin raportul de expertiză efectuat de cei trei experți. Față de acestea, având în vedere că reclamantei-pârâtă reconvențional îi revine o cotă de 50% din imobilul supus partajului, a fost obligată aceasta la plata sumei de_,5 lei ce reprezintă valoarea îmbunătățirilor efectuate de pârât în cota parte din imobil ce îi revine reclamantei.
S-a mai menționat, în ceea ce privește taxele de timbru datorate de părți, că potrivit dispozițiilor art.502 din OG nr.51//2008 în situația în care prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public.
Față de acestea având în vedere că reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma taxei judiciare în cuantum de 2211 lei (încheierea din camera de consiliu de la 12.11.2012), iar pârâtul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma taxei judiciare în cuantum de 2211 lei (încheierea din camera de consiliu de la 04.02.2013), iar prin prezenta sentință vor dobândi bunuri în valoare de_ lei fiecare, instanța a obligat părțile să restituie fiecare ajutorul public de care au beneficiat.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel apelantul G. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în raport de art.282-298 Cod procedură civilă, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, în sensul de a fi atribuit în lotul său în exclusivitate imobilul apartament la valoarea sa de circulație, fără îmbunătățiri, respectiv 59.640 lei conform primei expertize sau 63.250 lei conform contraexpertizei, cu obligarea sa la plata sultei reprezentând cota de ½ cuvenită intimatei reclamante sau atribuirea întregului imobil – apartament și obligarea sa la plata sultei în cotă de ½ raportată la valoarea din prima expertiză de 72.420 lei sau din contraexpertiză de 73.500 lei, cu reținerea în favoarea acestuia a creanței în sumă de 37.318 lei, având în vedere că toate îmbunătățirile și modificările ulterioare au fost edificate în mod exclusiv de către apelant.
Prin decizia civilă nr.830 din 05 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelant.
S-a dispus restituirea către apelantul pârât a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2600 lei către stat, urmând a fi dat în debit cu această sumă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Analizând apelul de față tribunalul a reținut că acesta a criticat sentința instanței de fond în ceea ce privește dobândirea bunului supus partajării, îmbunătățirile realizate la acest imobil și valoarea lor, evaluarea imobilului și atribuirea unor părți în natură către fiecare dintre cei doi copărtași, urmând să analizeze legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma acestor critici.
Tribunalul a reținut astfel că, după cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.106/19.01.2005 apelantul pârât a achiziționat împreună cu intimata reclamantă L. E. M. un imobil situat în Motru, compus din două camere de locuit și dependințe și având o suprafață utilă de 46,01 mp, fără a se fi stipulat în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare o contribuție mai mare a vreunuia dintre cumpărători la achitarea prețului sau cota parte pe care o deține fiecare din acest imobil. Această stare de fapt este confirmată de martorii audiați în cauză, dar și de interogatoriul ținut părților, care au confirmat că ambele părți au lucrat în străinătate și sumele de bani obținute au fost învestite în acest imobil care a fost transformat într-un imobil care conține trei spații distincte, autonome, folosite ca și spațiu comercial.
De asemenea, probatoriul administrat în cauză a atestat faptul că cele două părți au fost căsătorite în perioada 30.08.2009-2.07.2012, iar atât în perioada dinaintea căsătoriei, cât și ulterior, au fost realizate îmbunătățiri la imobilul în litigiu, aceste îmbunătățiri fiind realizate de către apelantul pârât, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și reprezentate de facturi fiscale și chitanțe poartă numele apelantului pârât. Nu este întemeiată critica legată de îmbunătățirile aduse imobilului deoarece, așa cum s-a arătat, instanța de fond a stabilit valoarea de_ lei pentru aceste îmbunătățiri, iar, pe de altă parte, în apelul declarat G. D. nu menționează ce îmbunătățiri nu au fost avute în vedere de către instanță și nu au fost excluse din masa de împărțit. Totodată, destinația fiecăreia dintre cele trei încăperi de spațiu comercial rezultă atât din contractele de închiriere depuse în fața instanței de fond, dar și din lucrările de specialitate întocmite în cauză și care au identificat imobilul supus partajării, iar această stare actuală de fapt este confirmată chiar de către apelantul pârât în apelul declarat.
În ceea ce privește critica legată de faptul că apelantul pârât ar fi făcut dovada unei contribuții exclusive la dobândirea imobilului partajat, dar și la realizarea îmbunătățirilor, tribunalul a apreciat că aceasta este nefondată, deoarece atâta timp cât în contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 2005 figurează ambele părți ca și cumpărători, iar apelantul pârât nu a administrat o probă din care să rezulte că imobilul a fost achiziționat cu sume de bani reprezentând bun propriu operează prezumția unei coproprietăți în cote egale, cote care au fost de altfel, recunoscute de părți și reținute de către instanța de fond. Cum achiziționarea apartamentului a fost probată de către intimata reclamantă ca fiind realizată de cei doi coproprietari din veniturile obținute ca urmare a activităților prestate în străinătate, în mod corect s-a stabilit de către instanța de fond că valoarea bunului supus partajării este valoarea actuală, astfel cum aceasta a crescut ca urmare a îmbunătățirilor aduse și a destinației imobilului. Nu poate fi primită nici susținerea apelantului pârât legată de faptul că nu ar trebui avută în vedere situația actuală de spațiu comercial a imobilului deoarece acesta urmează să revină la destinația de apartament de locuit la momentul la care vor expira contractele de închiriere deoarece, după cum însuși apelantul pârât recunoaște, imobilul reprezintă în momentul de față un spațiu cu destinație comercială, împărțit în trei corpuri distincte și independente și cu privire la care s-au încheiat chiar contracte de închiriere, iar obiectul partajului îl reprezintă valoarea actuală a bunului, atâta timp cât s-a probat că ambele părți au contribuit în mod egal la această creștere de valoare.
În ceea ce privește criticile aduse înlăturării concluziilor raportului de expertiză întocmit de domnul expert D. I., raport preferat de către apelantul pârât și considerat a fi corespunzător realității, tribunalul constată că prin încheierea de ședință din data de 02.09.2013 a fost încuviințată o nouă expertiză specialitatea evaluări imobiliare care să fie realizată dintr-un număr de trei experți, proba fiind încuviințată tocmai datorită faptului că s-a apreciat că lucrarea întocmită de domnul D. I. nu a evaluat fiecare spațiu comercial în parte, raportat la situația imobilului. Cum această a doua lucrare de specialitate avută în vedere de către instanță a fost realizată de un număr de trei experți, în mod corect aceasta a fost însușită și avută în vedere la pronunțarea sentinței, practic prima probă fiind înlăturată tocmai pentru că s-a apreciat că nu a răspuns în mod concret la obiectivele stabilite de către instanță.
De asemenea, instanța a avut în vedere valoarea imobilului ca și spațiu cu destinație comercială deoarece contractele de închiriere depuse la dosarul cauzei atestă această chiar această destinație, în situația în care s-ar fi avut în vedere doar valoarea inițială a imobilului și nu destinația sa actuală apelantul pârât înregistrând o îmbogățire fără justă cauză.
În ceea ce privește opțiunea instanței de fond privind atribuirea în natură a unei părți din imobil, tribunalul a reținut că în condițiile în care imobilul are destinația de spațiu comercial și a fost transformat în trei corpuri distincte și independente, sunt lipsite de relevantă argumentele legate de faptul că intimata reclamantă are o locuință proprie în Tg-J. și că cele trei spații nu au fiecare baie proprie. Fiind vorba despre trei spații distincte care funcționează ca și spații comerciale independente, în aplicarea dispozițiilor art.6739 C.pr.civ. se impunea partajarea imobilului în natură, neexistând nici un considerent pentru care să se refuze această prioritate prevăzută de lege.
Nu corespund realității nici susținerile apelantului pârât legate de faptul că în cuprinsul hotărârii judecătorești există inadvertențe în ceea ce privește spațiul atribuit intimatei reclamante și acesta menționează o suprafață eronată deoarece, după cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, imobilul deținut în proprietate de părți a fost transformat în trei corpuri distincte, și anume S1 în suprafață de 9,45 mp, S2 în suprafață de 16,17 mp și S3 în suprafață de 17,26 mp și intimatei reclamante fiindu-i atribuit de către instanță spațiul magazin S3 în suprafață de 17,26 mp. Singura inadvertență privitoare la suprafața spațiului S3 este în considerentele sentinței, fila 2 alineat 9, însă această inadvertență nu este de natură a influența în vreun fel legalitatea și temeinicia sentinței, fiind vorba despre o simplă eroare materială.
În consecință, pentru considerentele arătate, motivele invocate de apelantul pârât fiind neîntemeiate, iar instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică în raport cu probatoriul administrat în cauză, în baza art.294-297 C.pr.civ. a fost respins ca nefondat apelul de față.
În ceea ce privește taxa de timbru datorată de apelantul pârât și cu privire la care s-a pronunțat încheierea din camera de consiliu din data de 04.09.2014, tribunalul în baza art.502 din OG nr.51//2008 a dispua restituirea de către apelatul pârât a taxei judiciare de timbru. Astfel, potrivit dispozițiilor art.502 din OG nr.51//2008 în situația în care prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public. Față de acestea, având în vedere că apelantul pârât a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma taxei judiciare în cuantum de 2600 lei, iar prin prezenta hotărâre va dobândi bunuri în valoare de câte_ lei se impune obligația apelantului pârât de a restitui ajutorul public de care a beneficiat, cu atât mai mult cu cât această sumă a fost generată de comportamentul său procesual.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul G. D., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței civile și atribuirea în lotul său în exclusivitate a imobilului apartament la valoarea sa de circulație, fără îmbunătățiri sau varianta cu îmbunătățiri și obligarea sa la plata sultei reprezentând cota de ½, cu reținerea în favoarea sa a dreptului de creanță, respectiv c.valoarea îmbunătățirilor.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la motivul de apel prin care a arătat că i-au fost admise obiecțiunile la contraexpertiză, prin care a invocat recalcularea valorilor date celor trei încăperi considerate spații comerciale, deoarece au folosit nelegal metoda capitalizării, ce a condus la valori exagerate și fără corespondent în realitate.
S-a mai arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat nici cu privire la motivul de apel privind neacordarea în totalitate a contravalorii îmbunătățirilor, înlăturând holul de la intrare, precum și ., deoarece atâta timp cât a admis că aceste spații sunt comerciale, era obligatoriu să-i acorde și contravaloarea acestora.
A motivat că instanța de apel s-a aflat în eroare considerând că a solicitat o cotă mai mare din apartament, deși a solicitat doar acordarea contravalorii îmbunătățirilor ce au condus la transformarea apartamentului cu două camere în trei încăperi și nu a motivat de ce a ales valoarea stabilită prin metoda capitalizării și nu metoda de calcul standard.
Prin ultimul motiv de apel a arătat că deși a fost scutit de taxa de timbru, a fost obligat să plătească taxa de timbru de care a fost scutit.
Intimata reclamantă a depus la dosar bonuri fiscale privind activitățile comerciale desfășurate de mai multe persoane fizice autorizate în imobilul supus partajului.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art.304 din Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente :
Instanța de apel a menținut soluția instanței de fond cu privire la evaluarea și lotizarea imobilului, reținând că imobilul reprezintă în momentul de față un spațiu cu destinație comercială, împărțit în trei corpuri distincte și independente și cu privire la care s-au încheiat chiar contracte de închiriere.
S-a mai reținut că, în considerarea imobilului de spațiu comercial, trebuia avută în vedere această destinație actuală întrucât în caz contrar pârâtul ar fi înregistrat o îmbogățire fără justă cauză, iar împrejurarea că cele trei spații nu au fiecare baie proprie, ci funcționează ca spații comerciale independente, nu poate conduce la împărțirea în natură a imobilului.
Curtea reține că obiectul partajului îl reprezintă imobilul situat în mun. Motru, Aleea Muncii, ..6, . către părți prin contractul de vânzare-cumpărare nr.106 din 19 ianuarie 2005, în perioada concubinajului și deși în contractul de vânzare cumpărare nu a fost menționată cota de contribuție a părților la dobândirea imobilului, pârâtul a recunoscut și a solicitat, inclusiv prin motivele de recurs, ca fiecare parte să aibă o cotă de ½ din valoarea imobilului la momentul achiziționării acestuia.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2236 din 05 septembrie 2012, încheiat după desfacerea căsătoriei părților prin divorț ,conform sentinței civile nr.1788/02.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Motru, reclamanta i-a vândut pârâtului un alt apartament situat în Motru, Aleea Muncii, ..6, . scară cu imobilul supus litigiului, împrejurare ce trebuie avută în vedere la atribuirea imobilului.
Deși s-a reținut că imobilul are în prezent destinația de spațiu comercial, nu s-a analizat dacă lucrările de transformare a imobilului din spațiu de locuit au fost efectuate în mod legal, respectiv dacă a existat autorizație de demolare și de construcție, deși pârâtul a invocat ,atunci când a solicitat includerea îmbunătățirilor efectuate cu holul și casa scării, că s-a impus de la primărie să efectueze aceste amenajări aferente spațiilor comerciale.
Pe de altă parte, instanța a concluzionat că acest imobil trebuie în mod obligatoriu să fie avut în vedere ca spațiu comercial, în virtutea destinației actuale a acestuia, fără a verifica însă dacă la această destinație comercială s-a ajuns în mod legal, cu respectarea normativelor în vigoare privind aceste spații comerciale.
La atribuirea încăperilor din acest apartament, menționate ca spații magazin, reclamantei i s-a atribuit ca lot fizic spațiul S 3, în suprafață de 17,26 mp., iar pârâtului spațiul S 2 în suprafață de 17,16 mp. și spațiul magazin S.1 în suprafață de 9,45 mp.
Din analiza anexelor la raportul de expertiză, rezultă că între spațiile 2 și 3 care le-au fost atribuite pârâtului și respectiv reclamantei există o ușă de acces la grupul sanitar care aparent este comun, grup sanitar inclus în spațiul atribuit reclamantei, reprezentat de spațiul
S 3.
Or, este evident că între părți există relații tensionate, așa cum rezultă și din sentința civilă nr. 1755/2012, pronunțată de JUDECĂTORIA MOTRU în dosarul nr._, prin care a fost admisă cererea în parte formulată de DGASPC Gorj cu sediul în Tg-J., .. 365 Bis, jud. Gorj și s-a emis un ordin de protecție în favoarea victimei G. E. M. în sensul că obligă pârâtul G. D. să păstreze o distanță de 30 m. față de victima G. E. M., față de părinții victimei, C. I. și C. E., față de minorul G. A. C., față de Centrul de Primire în Regim de Urgență pentru Mama și Copilul cu sediul în .. 365 Bis, Tg-J., jud. Gorj și față de locuința părinților victimei, situată în Mun. Motru, ., ..
S-a dispus ca pârâtul să nu ia contact direct cu victima G. E. M..
S-a stabilit domiciliul minorului G. A. C. la locuința mamei G. E. M..
Măsurile dispuse s-au stabilit pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului, respectiv pronunțării hotărârii.
În aceste condiții, ale relațiilor evident tensionate dintre părți, se pune problema modului în care poate fi exploatat și utilizat în mod normal spațiul S 2 atribuit pârâtului, dar care are acces la grupul sanitar ce se află amplasat în spațiul S 3 atribuit reclamantei, precum și împrejurarea că spațiul S 1, care este separat total de celelalte două spații ,nu are nici un fel de acces la vreun grup sanitar.
Se constată astfel că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului cauzei și nu s-a pronunțat cu privire la motivele de apel privind destinația actuală a apartamentului, modul în care acesta a fost transformat din spațiu de locuit în spațiu comercial, precum și posibilitatea ca apartamentul, chiar împărțit în spații comerciale, să poată fi exploatat în mod normal de către proprietarii aflați în relații tensionate, dar care aparent au acces la un grup sanitar aflat în lotul atribuit exclusiv unuia dintre foștii coproprietari, respectiv reclamantei.
În rejudecare, se va solicita depunerea la dosar a autorizațiilor prin care a fost modificat apartamentul, a contractelor de închiriere sau de comodat cu privire la cele trei spații, avându-se în vedere și bonurile fiscale depuse de către intimata reclamantă în recurs, urmând ca instanța de apel, la soluționarea cauzei, să aibă în vedere și celelalte motive de recurs formulate de recurentul pârât cu privire la nepronunțarea asupra unor motive de apel.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă rap. la art. 312 lin. 3 și 5 cod procedură civilă, recursul va fi admis, va fi casată decizia și trimisă cauza spre rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul G. D. împotriva deciziei civile nr. 830 din 5 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Sectia I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă L. E. M. (FOSTĂ C.), având ca obiect partaj judiciar.
Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2014.
Președinte, M. M. | Judecător, E. S. | Judecător, M. P.-P. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M. P.-P.
Tehn.MC/3 ex.
Data red.-15.12.2014
j.a. N.B.
Gh.R.
j.f. E.Ș.V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 112/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1439/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
