Revendicare imobiliară. Decizia nr. 292/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 1885/267/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 292/2014
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: - C. R.
Judecător: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul G. V. împotriva deciziei civile numărul 427/01 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanții G. E., G. A., P. G., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât G. V. personal și asistat de avocat C. E. și avocat C. M. reprezentând intimații reclamanți G. E., G. A., P. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței faptul că recurentul pârât a precizat numărul dosarului a cărui conexare s-a dispus, respectiv dosarul nr._ al Judecătoriei Novaci, care a fost înaintat de această instanță.
Ambii apărători ai părților au învederat că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat C. E. pentru recurentul pârât G. V. a susținut oral motivele scrise de recurs în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, casarea tuturor hotărârilor judecătoreștii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Novaci întrucât se impune administrarea de probe și introducerea în cauză de noi părți, respectiv a numitului T. P., susținând că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în sensul că s-au încălcat dispozițiile legale, respectiv art. 480 Cod civil.
A susținut că din probele administrate rezultă că recurentul pârât s-a apărat în sensul că este proprietarul terenului întrucât l-a cumpărat de la L. G. prin contract de vânzare cumpărare ca urmare a actului de dezmembrare a proprietății L. în suprafață de 469 mp iar în baza sentinței civile nr. 454/2011 a Judecătoriei Novaci a cumpărat de la moștenitorii numitei O. A. suprafața de 6300 mp în T.53, ambii vânzători deținând titluri de proprietate. De asemenea a prezentat un raport de expertiză întocmit de expertul P. M. în dosarul Tribunalului Gorj nr. 242/2004 din care rezultă suprafețele cumpărare, confirmându-se înțelegerea dintre părți cu întocmirea unei chitanțe de mână. În cauză nu s-a luat în considerare niciunul din actele respective. A mai susținut că, în cauză, la Judecătoria Novaci s-a efectuat o expertiză de către L. I., aceasta neavând în vedere suprafețele vecinilor V. și Tomoiou P. Întrucât nu este vecin cu intimații reclamanți a formulat obiecțiuni la care expertul a refuzat să răspundă, concluzionând în finalul completării raportului de expertiză că terenul recurentului pârât conform documentațiilor cadastrale va trebui repoziționat în funcție de actele de proprietate ce se vor elibera pentru V. și T. P. și ținându-se cont de lățimea terenului de 10 m din sentința civilă 454/2001, a planului parcelar al terenurilor din T 53 ce se întocmește de către Comisia Locală de fond funciar. Față de aceste mențiuni ale expertului și susținerile recurentului în sensul că trebuia introdus în cauză T. P. nu se poate spune cu certitudine că recurentul a ocupat din terenul pârâților. Consideră că pentru stabilirea adevărului trebuie să se administreze noi probe și să se introducă în cauză T. P.. În ceea ce privește buna credință a susținut că nefăcându-se dovezi certe că recurentul a ocupat din terenul reclamanților, dovedindu-se că a cumpărat terenul de la L. G. și de la moștenitorii numitei O. A. și a avut reprezentarea că acea casă se află pe terenul cumpărat, casa fiind ridicată în perioada 2005-2009, anterior eliberării titlului reclamanților care s-a emis în anul 2012. Consideră că motivarea instanțelor este dată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 563 și 582 cod civil coroborate cu art. 504 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanța a interpelat recurentul pârât prin apărător în sensul dacă motivele de recurs depuse la data de 11 noiembrie 2014 se apreciază ca fiind formulate în termenul prevăzut de dispozițiile art.303 Cod procedură civilă.
Avocat C. E. a susținut că motivele de recurs ce au primirea la data de 11 noiembrie sunt depuse în termen la data de 07 noiembrie 2013 potrivit datei înscrise pe plicul cucare acestea au fost expediate.
Instanța a pus următoarea întrebare: dacă cei 348 mp se apreciază că se regăsesc în titlul pârâtului și dacă în această situație s-ar impune o comparare a titlurilor părților?
Avocat C. E. a susținut că acești 348 mp nu se regăsesc în titlul recurentului pârât; suprafața se regăsește la T. P.; o ocupă T. P., el a ceruit reconstituire.Fizic o ocupă recurentul pârât.
A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Avocat C. M. reprezentând intimații reclamanți G. E., G. A., P. G. cu privire la excepția tardivității depunerii motivelor de recurs ce poartă primirea din data de 11 noiembrie 2013 a lăsat la apreciere, susținând că hotărârea recurată a fost comunicată la data de 22 octombrie 2013, iar în situația în care există plicul cu ștampila de din data de 07 noiembrie 2013, consideră că excepția nu mai subzistă.
A pus concluzii, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, de respingere a recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei pronunțată de tribunal, a sentinței pronunțată de Judecătoria Novaci și a încheierii de îndreptare eroare materială.
A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată potrivit art. 274 Cod procedură civilă.
A susținut că, potrivit art. 3021 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă doar motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.Recurentul pârât și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, însă criticile formulate în dezvoltarea acestui motiv de recurs nu permit încadrarea lor în aceste dispoziții legale, acestea vizează nelegalitatea hotărârii. Nu se poate dispune casarea cu trimitere deoarece potrivit art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă casarea hotărârilor nu se poate cere decât pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 1,2,3,4 și 5 sau în cazul în care nu s-a intrat în cercetarea fondului sau modificarea nu este posibilă deoarece este necesar pentru soluționarea cauzei probe noi de administrat, ori motivele invocate de recurent sunt cele prevăzute de pct. 9.
În ceea ce privește cercetarea fondului a susținut că s-a intrat în cercetarea acestuia, iar probe noi recurentul pârât nu a indicat, nu s-au cerut probe noi care ar putea fi concludente pentru dezlegarea pricinii.
În ceea ce privește buna credință a arătat că susținerea recurentului este contrazisă de probele administrate în cauză â. Există sentința nr. 970/15.06.2009 pronunțată în cauza având ca obiect ordonanță președințială împotriva recurentului pârât pentru a sista lucrările începute la construcția casei de locuit pe terenul intimaților, iar la interogatoriul luat, recurentul reclamant a declarat că este de acord să fie sistate lucrările la construcția casei de locuit până la soluționarea litigiului cu privire la terenul pe care se află construcția. Rezultă că, încă de la început, recurentul pârât cunoștea faptul că nu construiește pe terenul său. Nu mai poate susține că este de bună credință. Potrivit art. 586 alin. 2 Cod civil recurentul pârât nu poate invoca buna credință atâta timp cât nu există o autorizație de construire. În ceea ce privește dreptul intimaților reclamanți, aceștia au sentința prin care li se reconstituie dreptul de proprietate de instanță. Aceștia au făcut demersuri pentru eliberarea titlului de proprietate.Posesia în fapt a terenului: din 2005 a construit recurentul casa; până în 2005 intimații au făcut dovada că terenul a fost arat și cultivat de aceștia.
Cu privire la T. P. a arătat că în raportul de expertiză se face vorbire și din punctul său de vedere dacă acesta se consideră lezat are posibilitatea să facă demersuri în acest sens, are la îndemână aceeași acțiune pe care au promovat-o și intimații reclamanți.
A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Avocat C. E. a susținut că procesul verbal de punere în posesie este în 2010; nu a folosit acest teren decât în 2010. Nu s-a făcut dovada proprietății. Nu se mai poate să se invoce reaua sau buna credință cu privire la acea casă. Nu este dovedit acest drept de proprietate al intimaților reclamanți.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 808 din 11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții G. E. și G. A. domiciliați în comuna Bengești-Ciocadia, . și P. G. domiciliată în orașul Novaci, . Gorj împotriva pârâtului G. V. zis V. domiciliat în ..
A fost obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 438 mp identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert L. I..
A fost obligat pârâtul să desființeze construcția edificată pe acest teren, iar în caz de refuz autorizează reclamanții să o desființeze pe cheltuiala pârâtului.
A fost obligat pârâtul la 1343 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții dețin titlu de proprietate ce corespunde actelor premergătoare, că în acest titlu este cuprins terenul în litigiu de 438 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert L. I., teren ce nu se regăsește în sentința civilă nr.454/2011 pronunțată de Judecătoria Novaci și nici în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3862/2005, acte invocate de pârâți în dovedirea proprietății lor apreciind astfel ca întemeiat capătul de cerere privind revendicarea, conform disp.art.563 C.civ.
A mai apreciat instanța că pârâtul este constructor de rea credință, întrucât a construit cu nerespectarea autorizațiilor cerute de lege și mai mult cu nerespectarea ordonanței președințiale soluționată în anul 2009 prin care a fost obligat la sistarea lucrărilor, după ce în prealabil la începerea edificării acestora reclamanta a pus în vedere pârâtului să nu edifice respectivele construcții pe terenul proprietatea ei.
A apreciat instanța ca admisibilă și cererea reclamanților ca în cazul refuzului pârâtului de a desființa construcția să fie abilitați ei să efectueze această lucrare în contul și pe cheltuiala pârâtului.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că instanța de fon d a administrat un probatoriu incomplet pe care l-a interpretat necorespunzător, dând eficiență unei expertize efectuate fără deplasarea expertului la fața locului și fără ca acesta să ia relații de la comisia locală de fond funciar cu privire la actele premergătoare eliberării titlului de proprietate în favoarea reclamantei, lucrarea fiind în tocmită și fără a fi transpuse actele premergătoare de reconstituire ale vecinilor terenului.
Instanța a apreciat eronat și în privința relei sale credințe în edificarea imobilului, neavând în vedere probele din care rezultă că el a fost de bună credință, întrucât a avut convingerea că este proprietarul terenului pe baza actelor sale de proprietate așa cum au fost intabulate în cartea funciară.
Prin decizia civilă numărul 427/01 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul numărul_ s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât G. V. împotriva sentinței civile nr. 808 din 11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți G. E., G. A. și P. G. .
S-a dispus obligarea apelantului pârât la 500 lei cheltuieli de judecată în apel către intimați.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
Față de obiectul cererii deduse judecății, respectiv revendicare și obligație de a face, instanța de fond a administrat un probatoriu complet, constând în acte, martori și expertiză tehnică de specialitate.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a avut în vedere actele de proprietate ale părților, respectiv titlul de proprietate nmr._/13.09.2012, proces verbal de punere în posesie împreună cu schița aferentă pentru reclamanți și sentința civilă nr.454/16.03.2011 a Judecătoriei Novaci, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3862/27.06.2005 pentru pârâți.
Expertul desemnat de instanță s-a deplasat la fața locului efectuând măsurătorile cu aparatură tehnică performantă, la efectuarea expertizei a încunoștințat părțile răspunzând ulterior obiecțiunilor, răspunsul la obiecțiuni neimpunând o nouă deplasare pe teren.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu ansamblul probatoriu administrat în cauză și denotă faptul că terenul în litigiu în suprafață de 348 mp se regăsește în actele de proprietate ale reclamanților, fără a se regăsi în actele de proprietate ale pârâtului care însă ocupă acest teren fără drept, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat întemeiat capătul de cerere privind revendicarea conform art.563 C.civ. care prevede că proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
Motivul de apel constând în faptul că expertul nu a procedat la verificarea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate ale vecinului a fost considerat nefondat fiind lipsit de relevanță modul în care s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea celorlalți vecini ai terenului în litigiu în condițiile în care acest teren se află în actele de proprietate ale reclamanților eliberate pe procedura specială a Legii 18/1991, neexistând indicii că s-ar afla în alte acte de proprietate și rezultând totodată că nu se regăsește în actele invocate de pârât, dar este ocupat fără titlu de acesta.
Nefondat a fost considerat și motivul de apel referitor la reaua credință a pârâtului întrucât din probatoriul administrat rezultă că acesta a construit fără a avea autorizație de construcție împotriva acordului reclamanților care și-au manifestat opoziția la executarea lucrărilor și cu nesocotirea sentinței pronunțate în ordonanță președințială prin care s-a dispus sistarea lucrărilor.
Față de această situație, tribunalul a apreciat sentința instanței de fond ca temeinică și legală, dată pe baza unui probatoriu complet și corect interpretat cu aplicarea corect a disp.art.563, art.582, art.586 C.civ., astfel încât urmează ca în baza art.296 C.pr.civ. să respingă apelul ca nefondat, iar în baza art.274 C.pr.civ. să oblige apelantul pârât aflat în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel către intimații reclamanți în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul G. V. solicitând în conformitate cu dispoz. art.3042 pct.7,8,9 și art. 3123 C.pr.civilă admiterea recursului.
A arătat că reclamanții intimați nu dovedesc calitatea de moștenitor de pe urma autorului G. I., succesiunea nefiind dezbătută, dar nici dreptul de proprietate asupra terenului.
Acțiunea este întemeiată pe art 480 Cod civil - în vigoare la data formulării acțiunii era art. 955 N.C.Civil.
În privința reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, acestea nu l-au dovedit, nefiind parcursă procedura prevăzută de Lg. 18/1991 și autorul a solicitat o suprafață mai mare decât avea dreptul.
De asemenea, autorul nu a dovedit că a fost împroprietărit nici potrivit Decr. 308/1953.
Pentru tarlaua în cauză nu există plan parcelar, astfel încât se apreciază că înscrierea numărului de parcelă pe cel de-al doilea proces verbal de punere în posesie, respectiv cel care a stat la baza eliberării titlului de proprietate este fals, ținând cont și de faptul că numărul de parcelă nu a fost trecut nici în primul proces verbal de punere în posesie.
Criticile vizează și raportul de expertiză, întrucât a fost efectuat neținându-se seama că nu există plan parcelar, nu s-au avut în vedere lățimile terenurilor învecinate și recurentul nu a fost prezent la fața locului.
Aceasta impunea administrarea de probe noi și refacerea raportului de expertiză.
A solicitat atașarea dosarului având ca obiect obligarea de a face.
Ulterior, prin motivele suplimentare de recurs depuse în termen, 07.11.2013- potrivit ștampilei Oficiului Poștal de pe plic, după un scurt istoric al cauzei a arătat că este proprietarul terenului cumpărat de la numitul L. G., expertul a refuzat să răspundă obiecțiunilor și față de concluziile expertizei, reclamanții intimați nu au dovedit ocuparea terenului de către recurent și pe cale de consecință este nefondată soluția de admitere a capătului de cerere privind demolare construcție către recurent și greșit instanța de apel a respins cererea de efectuare a unei noi expertize.
Neîntemeiat s-a apreciat că este de rea credință, construind fără autorizație de construcție, întrucât raportat la dispoz. art.582 Cod civil nu s-au produs dovezi certe că a ocupat terenul reclamanților și a avut reprezentarea că acea casă se află pe terenul cumpărat de către recurent, casa fiind ridicată în perioada 2005-2009 anterior eliberării titlului reclamanților.
Motivarea instanței este dată cu încălcarea dispoz. art 563 și 582 Cod civil și art. 504 pct. a C.pr.civilă.
Prin întâmpinare intimații pârâți au solicitat respingerea recursului, instanța dând dovadă de rol activ și administrând probatorul în cauză, iar recurentul nu a dat dovadă de bună credință, atâta vreme cât imobilul a fost edificat în lipsa sau cu nerespectarea autorizațiilor prevăzute de lege.
Curtea a dispus atașarea dosarului având ca obiect obligația de a face despre care s-a făcut vorbire în cuprinsul recursului ( nr._ ).
Recursul este fondat.
În cauză sunt incidente dispozițiile Codului de procedură și a Codului civil vechi.
Astfel, în privința codului de procedură civilă –intrat în vigoare la data de 15.02.2013 se reține că pricina a fost promovată la data de 17.10.2012 și potrivit art. 24 N.Cod civil dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după ., iar potrivit art. 29 alin. 1 N.C.pr.civilă – procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acestei legi.
De asemenea, sunt aplicabile dispoziițiile Codului civil vechi raportat la dispoz. art. 3 din Lg. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Lg. 287/2009 privind Codul ciivl care prevede că, actele și faptele juridice încheiate, ori după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori a producerii lor.
Ori, situația care a generat conflictul între părți se situeaza anterior intrarii în vigoare a codului civil nou, în acest sens fiind și dispozițiile tranzitorii și de punere în aplicare a Cărții a III- a „despre bunuri” a Codului civil” .
Cât privește fondul cauzei se reține că:
Este esențial de reținut că instanțele in primul rand trebuiau să analizeze situația bunei credințe a recurentului pârât în speță.
Se constată că instanțele nu au analizat buna credință, raportat la dispozițiiile legale în materie, în sensul dacă acesta a avut reprezenetarea că este proprietar de teren.
Instanțele nu s-au preocupat să lămurească următoarele aspecte ale situației de fapt, în sensul: de ce recurentul a construit pe teren, când a început edificarea construcției, dacă a avut reprezeentarea că este proprietar pe teren, urmând ca ulterior să stabilească incidența dispozițiilor legale în materie incidente în speță.
Atât instanța de fond cât și cea de apel s-au limitat într-o singură frază să facă o referire extrem de sumară la situația bunei credințe sau relei credințe, fără o analiză temeienică bazată pe elementele concrete ale speței și la probele administrate în cauză.
Prin buna credință se înțelege falsa credință a posesorului că are asupra lucrului posedat un drept de proprietate.
Prin bună credință se înțelege credința posesorului ce are asupra lucrului posedat un drept de proprietate, pe baza unui titlu translativ de proprietate a cărei nevaliditate o ignoră art. 486 C.civil. Acest titlu translativ prin ipoteză nu este valabil, căci dacă ar fi valabil, posesorul ar avea calitatea de proprietar, nu de simplu posesor.. Titlul este viciat, de exemplu când actul translativ de proprietate a fost încheiat cu altcineva decât adevăratul proprietar. Eroarea în care se găsește posesorul cu privire la nevaliditatea titlului său translativ de proprietate, adică necunoașterea nevalidității titlului său, fie că eroarea este de fapt, sau eroare de drept constituie buna sa credință.. Posesorul care cunoaște nevaliditatea titlului său în virtutea căruia posedă, este posesor de rea credință, nu posesor de bună credință. Rezultă că buna credință este de ordin subiectiv și constă în convingerea posesorului că lucrul posedat se întemeiază pe un titlu valabil, ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute.
Stabilirea bunei sau relei credințe este o problemă de fapt, lăsată la aprecierea instanțelor de judecată.
Încetarea bunei credințe a posesorului este o problemă de fapt lăsată la aprecierea instanței de judecată.
Buna credință trebuie să existe la momentul începerii edificării imobilului.
Este de rea credință cel care cunoaște că terenul aparține altcuiva și el totuși face construcția, plantația, lucrarea.
În acest caz proprietarul terenului are la îndemână posibilitățile prevăzute de art. 494 Cod civil.
În acest sens era necesar ca instanțele să cerceteze condițiile în care s-au făcut construcțiile, dacă proprietarul terenului nu se face vinovat de abuz de drept, acceptând efectuarea lucrărilor.
Constructorul este de bună credință când nu știa că terenul aparține altuia, crezând că îi aparține lui și construiește pe acel teren.
Instanțele trebuiau să lămurească pe deplin starea de fapt în acest sens și dacă apreciau ca necesar să suplimenteze probatoriul, înscrisuri, martori pentru a analiza în mod real și obiectiv raportat la speță, buna sau reaua credință a recurentului la momentul edificării construcției și ținând seama că buna credință se apreciază la momentul edificării construcției fiind important să se stabilească și momentul încetării ei și în ce condiții.
Numai după o astfel de analiză și lămurire pe deplin a stării de fapt în această privință, instanțele puteau să facă o aplicare corespunzătoare a dispoz. art. 494 Cod civil.
Hotărârea atacată cu prezentul recurs este deficitară sub aspectul motivării în această privință.
Se constată, din verificările motivării sentinței, că în realitate instanța nu a făcut o motivare a hotărârii în fapt și în drept astfel încât pe calea controlului judiciar, Curtea să poată analiza justețea acesteia.
Fraza retinuta de instanta în considerente în sensul că din probatoriul administrat se retin anumite aspecte nefiind circumscrise relei credințe enumerate fără o analiză în concret, reprezintă o mențiune extrem de sumară, o simplă afirmație din cuprinsul căreia nu rezultă ce a avut instanța în vedere atunci când a pronunțat soluția, aceasta echivalând cu o nemotivare a hotărârii. Simpla referire generică la opozitia reclamantilor si inexistenta autorizatie nu constituie o motivare convingătoare.
Simpla însușire a probelor nu reprezintă în concret o cercetare precisă efectivă a fondului cauzei, fără o interpretare și o analiză a probelor administrate în cauză.
Aprecierea probelor constă în operațiunea mentală pe care o va face instanța pentru a determina puterea probantă și valoarea fiecărei probe în parte, precum și ale tuturor probelor împreună. Judecătorul va examina cu atenție probele administrate în cauză, pronunțarea soluției pe baza acestora, în raport de intima sa convingere, urmând să arate argumentat și motivat în hotărâre interpretarea și valoarea pe care a dat-o probelor, precum și raționamentul care a condus la pronunțarea soluției respective.
În cauză, se constată că hotărârea nu cuprinde aceste exigențe.
În consecință, față de cele arătate, Curtea constată că nepronunțarea în sensul arătat echivalează cu necercetarea fondului cauzei și atrage imposibilitatea exercitării controlului judiciar în ceea ce privește aplicarea legii de către instanța anterioară, la situația de fapt reținută de aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene, noțiunea de proces echitabil în sensul art.6 CEDO, presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real toate problemele esențiale ce i-au fost supuse.
Or, în cauza de față instanța nu s-a pronunțat și nu a argumentat tocmai probleme esențiale, motive care erau determinante pentru verificarea realitătii soluției care s-a pronunțat și analizării ulterioare a celorlalte capete de cerere a căror soluție depinde în mod inevitabil de soluționarea acestora. (cauza Albina împotriva României publicată în M.Oficial nr.1049/25.11.2005).
De asemenea, instanța relativ la capătul de cerere în revendicare va transpune în cauză dispoz. art.480 Cod civil în baza cărora va ține seama de faptul că în cadrul acțiunii în revendicare reclamantul nu trebuie să facă dovada decât că este proprietarul bunului ce revendică și că bunul care alcătuiește obiectul dreptului de proprietate este în posesia pârâtului.
Tulburarea proprietății rezultă din faptul că posesorul neproprietar refuză predarea posesiei proprietarului neposesor.
Văzând și dispoz. art. 312 al.5 C.pr.civilă se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca instanța să cerceteze fondul cauzei, să analizeze în mod coroborat probatoriile și eventual să dispună completarea acestuia cu înscrisuri și în raport de verificările făcute, ulterior instanța va aprecia, dacă se impune efectuarea unei alte expertize.
Soluția pronunțată face de prisos analizarea celorlalte susțineri din recurs, ce vor fi avute în vedere în rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII:
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul G. V. împotriva deciziei civile numărul 427/01 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanții G. E., G. A., P. G., având ca obiect obligație de a face.
Casează decizia civilă și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 13 februarie 2014.
Președinte, C. R. | Judecător, T. R. | Judecător, M. L. N. A. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.M.L.N. A.
Tehn.I.C./Ex.3/14.03.2014
Jud.Apel /D.Fl.T. și
V.N.
Jud.Fond/R.M. F.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Strămutare. Sentința nr. 19/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
