Partaj judiciar. Decizia nr. 1429/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1429/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 32596/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1429
Ședința publică de la 16 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții revizuienți C. E., I. E., I. G.-G., I. F.-V., I. I. împotriva deciziei civile nr. 425 din 20.06.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele C. C. și T. I., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta revizuientă C. E. personal și asistată de avocat D. Vățulescu, recurenta revizuientă I. E. personal și asistată de avocat M. T. și recurenții revizuienți I. G.-G., I. F.-V., I. I. reprezentați de același avocat, intimata C. C. reprezentată de avocat F. C. cu delegație de substituire pentru avocat S. S., lipsind intimata T. I.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost motivat și declarat în termen și că intimata C. C. a depus întâmpinare ce a fost înregistrată sub nr._/13.10.2014, după care;
S-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 1o lei consemnată prin chitanța nr._ din 14.10.2014.
Instanța a comunicat câte un exemplar al întâmpinării formulate de intimata C. C. apărătorilor recurenților revizuienți, care au solicitat termen pentru observare.
Curtea, constatând că prin întâmpinare nu s-au ridicat excepții sau alte elemente de noutate și având în vedere că nu există temei procesual pentru a acorda un termen pentru observarea întâmpinării a respins cererea de amânare formulată de recurenții revizuienți prin apărători și a lăsat dosarul la a doua strigare în vederea observării acesteia.
La a doua strigare au răspuns recurenta revizuientă C. E. personal și asistată de avocat D. Vățulescu, recurenta revizuientă I. E. personal și asistată de avocat M. T. și recurenții revizuienți I. G.-G., I. F.-V., I. I. reprezentați de același avocat, intimata C. C. reprezentată de avocat F. C. cu delegație de substituire pentru avocat S. S., lipsind intimata T. I..
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat D. Vățulescu, pentru recurenta revizuientă C. E., a solicitat în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea cererii de revizuire, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul D.. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
A susținut că instanțele ai interpretat greșit dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă care au adăugat la condiția ca hotărârea judecătorească să fie considerată act nou aceea ca cererea soluționată prin hotărârea obținută ulterior să fi fost introdusă înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea.
A arătat că sunt două case apropiate între ele și că greșit s-a reținut în tarlaua 74 casa bătrânească, în realitate aceasta aflându-se în .> Din anul 2000 și până în prezent casa bătrânească nu este folosită de nimeni, iar în dosarul de partaj a fost evaluată și expertizată numai casa, nu și terenul de sub aceasta, teren ce a fost greșit individualizat.
La interpelarea instanței s-a precizat că sentința de partaj a fost pusă în executare, s-a întors executarea și niciuna din părți nu a mai încercat să execute hotărârea de partaj.
A precizat că practica judiciară a statuat că hotărârea judecătorească pronunțată într-o altă cauză după judecarea dosarului ce face obiectul revizuirii întemeiată pe art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă constituie act nou.
Înscrisul invocat trebuie să fie opozabil părții adverse, ceea ce în prezenta cauză se verifică, respectiv intimata C. C. a fost citată în cauza ce a format obiectul dosarului nr._/215/2009 al Judecătoriei C..
Sentința civilă nr._/09.11.2012 a fost pronunțată după soluționarea definitivă a litigiului supus revizuirii și nu a putut fi prezentată de părți în dosarul nr. 3385/1999 al Judecătoriei C. întrucât nu exista și este determinantă deoarece stabilește irevocabil că imobilul casă de locuit este situat în . fost construit de I. I. și I. M. și moștenită de descendenții acestora, iar casa bătrânească ce face obiectul partajului succesoral se află în .> Avocat M. T., pentru recurenții revizuienți C. E., I. E., I. G.-G., I. F.-V., I. I., a pus concluzii de admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
S-a susținut că instanțele au reținut greșit că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă a fost tardiv formulată.
A arătat că termenul de o lună curge de la rămânerea definitivă a celei de a doua hotărâri de partaj prin care s-a făcut dovada că prima hotărâre conține dispoziții potrivnicie ce nu pot fi aduse la îndeplinire.
Avocat F. C., pentru intimata C. C., a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată pentru motivele arătate prin întâmpinare și prin concluziile scrise pe care le-a depus. A susținut că în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive a, astfel cum prevăd dispozițiile art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
În cauza de față sentința nr._ a fost pronunțată la 14.12.2000, iar comunicarea s-a făcut după declararea apelului, prezenta cerere de revizuire fiind înregistrată pe rolul Tribunalului D. la 28.03.2013, deci peste termenul legal.
Pe fondul cererii de revizuire s-a arătat că prin sentința_ din 14.12.2000 s-a statuat în mod irevocabil că imobilul ce a făcut obiectul partajului se află în . a fost atribuit lui C. E..
Prin sentința civilă nr. 2669/2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a reținut cu putere de lucru judecat că imobilul casă se află în . a recunoscut și reclamanta C. E., obiectul acestui dosar fiind constatarea nulității titlului de proprietate al părții pe care o reprezintă.
Totodată, s-a mai reținut că imobilul din . familiei soțului intimatei C. C., astfel că nu se poate susține că imobilul ce aparține revizuienților cu titlu de moștenire s-ar afla pe acest teren.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentinta civila nr._/28.10.2013, pronuntata in dosar_, Judecatoria C. a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții C. E., I. E., I. G.-G., I. F.-V. și I. I. în contradictoriu cu intimatele C. C. și T. I., obligand intimatii la cate 200 lei cheltuieli de judecata către intimata C. C..
Pentru a hotari astfel, judecatoria a retinut ca la data de 28.03.2013, revizuenții C. E., I. E., I. G. – G., I. F. - V., I. I., au formulat, în contradictoriu cu C. C. și T. I., în temeiul art. 322 pct. 5 și 7 C.pr.civ., cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr._/14 decembrie 2000 pronunțată în dosarul nr. 3385/1999 al Judecătoriei C., având ca obiect partaj succesoral, solicitând să se schimbe în parte hotărârea supusă revizuirii în sensul de a reține că imobilul casă cu două camere și sală care a făcut obiectul partajului succesoral situat în comuna Bucovăț, . vecini: N -drum comunal 155. S - teren limită intravilan T 118, P 27. E - teren intravilan T P 74 atribuit moștenitorilor I. I.. V - drum de exploatare (uliță) 155/5, este situat în T 121 P 73.
Au arătat că prin sentința civilă nr._/14 decembrie 2000 a Judecătoriei C. s-a dispus partajarea masei succesorale a autorilor I. G M., decedat la 12.06.1970, și I. M., decedată la 26.06.1983, ambii cu ultimul domiciliu în comuna Bucovăț, .> Din masa succesorală a defuncților a făcut parte o casă cu două camere și sală, din cărămidă acoperită cu tablă, situată în intravilanul comunei Bucovăț, . T 121 P 74, imobil care a fost atribuit revizuentei C. E..
Prin sentința civilă nr._/9 noiembrie 2012 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2009, comunicată pe 1 martie 2013, definitivă prin nerecurare, s-a stabilit că pe terenul intravilan din T 121 P 74 din comuna Bucovăț, ., se află imobilul casă de locuit în suprafață de 37, 99 mp compusă din 2 camere si hol, proprietatea lui I. E., I. G. - G., I. F. -V. și I. I..
S-a constatat dreptul de proprietate al revizuentilor I. E., I. G. - G., I. F. - V. și I. I. în temeiul uzucapiunii de peste 30 de ani, exercitată atât de catre ei și de părinți (I. N. decedat în 2003) si bunici (I. I., decedat în 1999 si I. M., decedată în 2006).
În considerentele acestei hotărâri, se reține că revizuenții sunt moștenitorii lui I. N., care a fost fiul lui I. I.. I. I. împreună cu C. E. și pârâta C. C. au fost copiii defuncților I. M. și I. M. a căror succesiune a făcut obiectul partajului succesoral (hotărâre supusă revizuirii).
Așa cum se reține în sentința civilă nr._/2012, aceasta casă a fost edificată în anul 1967 de I. I. cu vecinii: N -DC 155, E - B. G., S - limită teren intravilan T121, P. 28/1, V -teren atribuit moștenitorilor lui I. I. (așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert M. F., fila3, alin. 1, 2, 3).
Conform aceleiași expertize, casa ce a făcut obiectul partajului succesoral (dosar nr. 3385/1995) este situată în T 121 P 73 cu vecinii: N -drum comunal 155, S - teren limită intravilan T 118, P 27, E - teren intravilan T 121 P 74 atribuit moștenitorilor I. I. (schiță expertiză), V - drum de exploatare (uliță) 155/5.
Din cele două hotărâri judecătorești: sentința civilă nr._/2000 (partaj succesoral) și sentința civilă nr._/2012 - ambele pronunțate de Judecătoria C., rezultă că pe terenul intravilan T 121 P 74 se află atât casa bătrânească a autorilor I. M. și I. M., cât și casa dobândită prin uzucapiune și edificată de I. I. - fiul lui I. M. și I. M..
In realitate, casa bătrânească ce a format obiectul partajului succesoral se află situată în intravilanul din T 121 P 73, iar cea dobândită prin uzucapiune se află în T 121 P 74.
Acesta este motivul revizuirii sentinței civile nr._/2000 având în vedere ca act nou sentința civilă nr._/2012 (art. 503 alin 1 pct 5 C p civ) și faptul că există două hotărâri definitive potrivnice, ultima încălcând autoritatea lucrului judecat a primei hotărâri (art. 503 alin 1 pct 8 C p civ).
La data de 28.05.2013, revizuientii au formulat o precizare a cererii de revizuire in sensul ca inteleg sa invoce ca temei al revizuirii, dispozitiile art. 322 pct. 1,2,5 C.pr.civ, fara a mai sustine motivul de revizuire prev. de art. 322 pct. 7 C.pr.civ.
Judecătoria a analizat cererea de revizuire așa cum a fost precizată, respectiv întemeiată pe art.322 pct.1, art.322 pct.2 si art 322 pct .5 C pr civ.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor art.322 pct.1,revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice, ce nu se pot aduce la îndeplinire, iar potrivit pct.2 al aceluiași articol, atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a data mai mult decât s-a cerut.
De asemenea,dispozițiile art.322,pct.5 prevăd că o hotărâre se mai poate revizui,dacă după darea acesteia s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-a împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care se întemeiază hotărârea a cărei revizuire se cere.
Pe de altă parte,dispozițiile art.324 cpc impun respectarea unor termene înlăuntrul cărora se poate formula cerere de revizuire,respectiv în cazurile prevăzute de art.322 pct 1 și 2, termenul este de o lună și se socotește de la comunicarea hotărârii definitive,,iar în cazul punctului 5, termenul de o lună curge din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă,ori,după caz din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată,pe care se întemeiază hotărârea a cărei revizuiure se cere.
Revizuienții consideră că sunt aplicabile cele trei cazuri de revizuire,în principal datorită aspectului că într-o sentință pronunțată în anul 2012 de către Judecătoria C., casa ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunțat hotărârea ce se solicită a fi revizuită se află pe alt amplasament decât cel reținut în hotărâre.
În condițiile expuse, instanța a reținut că referitor la cazurile prev. de art.322 pct.1 și 2 cpc, termenul de o lună a fost depășit, astfel încât cererea de revizuire întemeiată pe aceste motive apare ca tardiv formulată.
Pe de altă parte, analizând hotărârea ce se solicită a fi revizuită, instanța a reținut că obiectul acțiunii a fost ieșirea din indiviziune asupra unor bunuri succesorale, în dispozitivul acestei sentințe prevăzându-se că se omologhează raportul de expertiză și se atribuie loturile.
Ori, dispozițiile art.322 pct.1 cpc se referă la situația în care dispozitivul nu poate fi pus în executare deoarece dacă s-ar executa una din dispoziții, s-ar ajunge la neexecutarea celorlalte.
Cu alte cuvinte, dispozițiile contrare trebuie să fie în dispozitivul aceleiași sentințe,ceea ce nu este cazul în speță, revizuienții invocând, în principal, dispoziții pe care le consideră potrivnice, dar din altă hotărâre judecătorească.
O situație asemănătoare o regăsim și în cadrul motivului prevăzut de art.322 pct 2 cpc,revizuienții neindicând în ce măsură în hotărârea ce se solicită a fi revizuită instanța a dat mai mult decât s-a cerut sau mai puțin,din argumentele aduse în cerere rezultând mai mult critici referitoare la modalitatea în care instanța a individualizat anumite bunuri imobile.
Nici din perspectiva punctului 5 al art.322 cererea revizuienților nu a fost considerată întemeiată, deoarece nu poate constitui înscris nou acela emis după pronunțarea hotărârii ce se atacă, întrucât pentru ca acesta să aibă putere doveditoare este necesar ca el, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la o altă soluție decât cea adoptată.
În cauza de față, chiar dacă în mod obișnuit hotărârea judecătorească nu constituie act nou, în înțelesul textului de lege citat, totuși în anumite situații ea poate îmbrăca și acest caracter.
Astfel, în condițiile în care anterioritatea actului ce se consideră act nou este prevăzută în mod explicit, fără posibilitate de interpretare, o hotărâre poate fi invocată în temeiul punctului 5 al art.322, doar dacă acțiunea în care s-a pronunțat aceasta fusese introdusă înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea.
În speță s-a constatat că aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel că, în considerarea argumentelor expuse, cererea de revizuire în ansamblul său a fost respinsă.
În baza art.274 cpc, au fost obligați revizuienții, care au căzut în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel revizuentii C. E., I. E., I. G. G., I. F. V. si I. I., criticând solutia instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie.
O prima critica a vizat respingerea cererii de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct.5 C., apelantii sustinand ca in speta sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru ca hotararea judecatoreasca ulterioara sa fie considerata "act nou". Au sustinut astfel ca hotararea este opozabila partilor adverse, ca este determinanta si ca, dat fiind faptul ca uzucapiunea are efect declarativ si consecintele sale se produc anterior pronuntarii sentintei de partaj, sunt astfel intrunite toate conditiile prevazute de lege.
In ceea ce priveste solutia de respingere a cererii de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 1 si 2 C., apelantele au sustinut ca in mod gresit a fost admisa aceasta exceptie, in realitate, termenul de o luna incepand sa curga de la data ramanerii definitive a sentintei civile nr._/2012.
Au fost invocate si critici referitoare la aprecierea instantei de fond asupra netemeiniciei cererii de revizuire fondata pe dispozitiile art. 322 pct 1 si 2 C..
Tribunalul D. – Secția I Civilă prin decizia civilă nr.425 din 20.05.2014 a respins apelurile formulate de revizuenți.
A obligat apelantele în solidar către intimata C. C. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel ( c/val onorariu avocat).
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, care, spre deosebire de recurs, vizează în primul rând îndreptarea erorilor de fapt, iar nu a celor de drept, limitându-se la motivele expres, limitativ și restrictiv interpretabile prevăzute de lege, revizuientul neputând obține prin această cale extraordinară de atac, reexaminarea legalității deciziei irevocabile pronunțate sub toate aspectele care îl nemulțumesc.
Motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.1 C. pr.civilă. nu se referă la imposibilitatea punerii in executare a doua hotarari, care contin dispozitii contradictorii, ci doar la imposibilitatea punerii în executare simultan a dispozitiilor potrivnice existente in dispozitivul unei singure hotarari – aceea ce se solicita a fi revizuita.
La fel, pentru a se putea analiza incidenta cazului prevazut de art. 322 pct.2 C., trebuie ca revizuentul sa precizeze in mod expres care din ipotezele prevazute de acest text de lege au fost avute in vedere, in caz contrar, dat fiind caracterul extraordinar al acestei cai de atac de retractare, nedevolutiva, instanta neputand proceda la analizarea lor din oficiu.
Observand considerentele deciziei recurate, Tribunalul a constat ca instanta de fond a apreciat ca cererea de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 1 si 2 C. este tardiv formulata.
Admiterea acestei exceptii – a tardivitatii formularii cererii, avea drept efect scutirea instantei de a analiza temeinicia cererii de revizuire tardiv formulata.
Cu toate acestea, instanta de fond s-a pronuntat si asupra fondului acesteia, constatand netemeinicia cererii de revizuire, intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 1 si 2 C..
Observand dispozitiile art. 137 C., Tribunalul a constatat ca se impune a analiza doar daca cererea de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 1 si 2 C. a fost formulata in termen, respectiv daca instanta de fond a apreciat in mod corect ca cererea este tardiva, doar in ipoteza unei gresite solutionari a exceptiei la instanta de fond impunandu-se a fi analizate si criticile vizand aspectele de fond invocate de recurenta.
Asa fiind, Tribunalul a reținut ca, in conformitate cu prevederile art. 324 alin.1 C., termenul de revizuire este de 1 luna si se va socoti in cazul prevazut de 322 pct. 1 C., de la comunicarea hotararii definitive.
In speta, s-a solicitat revizuirea sentintei_/12.12.2000, pronuntata de Judecatoria C. in dosar 3385/1999, aceasta sentinta ramanand definitiva la data de 19.06.2001, prin respingerea apelului declarat (decizia 2438/2001 a Tribunalului D.) si irevocabila, prin respingerea recursului, potrivit deciziei 1205/20.03.2002 a CA C..
Asa fiind, s-a concluzionat ca revizuienții au formulat cererea de revizuire a sent.civ._/14.12.2000 la data de 28.03.2013, peste termenul de 1 luna prevazut de lege.
Pentru aceleasi considerente, Tribunalul a constatat ca este tardiva si cererea de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct.2 C..
S-a retinut totodata ca dispozitiile legale privitoare la momentul de la care incepe sa se calculeze termenul sunt clare si nu lasa loc de interpretare, sustinerea apelantilor, potrivit careia termenul incepe sa se calculeze de la data pronuntarii unei alte hotarari judecatoresti, care ar contine dispozitii contrare sentintei a carei revizuire se solicita, neavand suport legal.
In ceea ce priveste cererea de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct.5 C., s-a constatat ca aceasta in mod corect a fost respinsa de instanta de fond.
Astfel, pentru ca o hotarare judecatoreasca sa poata constitui "act nou" in acceptiunea art. 322 pct.5 C., este necesar ca actiunea solutionata prin hotararea obtinuta ulterior sa fi fost introdusa inainte de solutionarea definitiva a litigiului in care se cere revizuirea.
In speta, prin sentinta civila_/09.11.2012 a fost solutionat litigiul inregistrat pe rolul Judecatoriei C. in anul 2009, nefiind astfel intrunita conditia ca actiunea sa fi fost introdusa inainte de solutionarea definitiva a litigiului in care se cere revizuirea (solutionat irevocabil in anul 2002).
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a respinge apelul ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs de revizuenții C. E., I. E., I. G.-G., I. F.-V., I. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare se arată că instanțele anterioare au interpretat greșit dispozițiile art.322 pct.5 cod pr.civilă, adăugând ca o condiție pentru ca hotărârea judecătorească să fie considerată act nou aceea ca acțiunea soluționată prin hotărârea obținută ulterior să fi fost introdusă înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea. Cele două instanțe nu au indicat textul legal care conține cerința menționată. Condițiile impuse de acest articol sunt: înscrisul să fie descoperit după darea hotărârii și să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților sau să fi fost reținute de partea potrivnică.
Practica judiciară este unanimă că hotărârea judecătorească pronunțată într-o altă cauză după judecarea dosarului ce face obiectul revizuirii întemeiata pe art. 322 pct. 5 C p civ constituie act nou. De altfel instanța supremă în unele decizii a dat o interpretare mai largă punctului 5 al art. 322 C p civ admițând că sunt situații în care pot fi invocate în revizuire și înscrisuri inexistente în momentul pronunțării hotărârii atacate. Înscrisul invocat trebuie să fie opozabil părții adverse, ceea ce în speță s-a și întâmplat deoarece C. C. a fost citată în cauza ce a format obiectul dosarului nr._/215/2009 al Judecătoriei C.. Această hotărâre trebuie să fie determinantă în sensul că, dacă ar fi fost cunoscută de instanță, soluția ar fi putut fi alta decât cea adoptată.
Consideră că în afara condițiilor stabilite de art. 322 pct. 5 C p civ hotărârea judecătorească ca act nou nu trebuie să îndeplinească și alte condiții.
În speță, sentința civilă nr._/9 noiembrie 2012 a fost pronunțată după soluționarea definitivă a litigiului supus revizuirii, nu a putut fi prezentată de părți în dosarul nr. 3385/1999 al Judecătoriei C. întrucât nu exista și este determinantă întrucât stabilește în mod irevocabil că imobilul casă situat în T 121 P 74 a fost construită de I. I. și I. M. și moștenită de descendenții acestora (I. N., decedat, respectiv de soția lui I. N. - I. E. și fiii acestora - I. G. G., I. F. V., I. I.), iar casa bătrânească care a făcut obiectul partajului succesoral (dosar nr. 3385/1999) este situată în T 121 P 73.
S-a susținut în recurs că în mod greșit instanțele au reținut că cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1 și 2 C p civ a fost tardiv formulată. Recurenții au susținut că termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 324 C p civ curge de la momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care revizuienții au devenit proprietari pe imobilul situat în T 121 P 74, teren pe care se află situat și imobilul succesoral conform partajului succesoral.
Prin existența celei de a doua hotărâri au făcut dovada că prima hotărâre are dispoziții potrivnice, ce nu pot fi aduse la îndeplinire, motiv pentru care trebuie revizuită.
In drept, își întemeiază recursul pe art. 304 pct. 9, art. 312 pct. 3, art. 326, art. 328 C p civ.
Recursul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Instituția termenelor procedurale impune, pentru părțile procesului civil, îndeplinirea actelor de procedură în anumite intervale de timp, expres prevăzute de lege, iar pentru instanță, sancționarea nerespectării lor.
Art. 103 alin 1 cod proc. civilă dispune că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, cu excepția cazului în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Potrivit art. 324 alin 1 punct 1 cod proc. civilă, revizuirea trebuie introdusă în termen de o lună de la data când a rămas definitivă hotărârea a cărei revizuire se cere.
Termenul stabilit de lege pentru promovarea cererii de revizuire este un termen legal imperativ, așa încât în mod corect instanțele de fond au analizat cu prioritate dacă revizuienții au promovat calea extraordinară de atac în termenul legal și au avut în vedere condiții obiective pentru a stabili data la care a început să curgă termenul de formulare a cererii.
Susținerea recurenților revizuienți că termenul de o lună a început să curgă de la data când a fost comunicată hotărârea ce se invocă drept act nou în revizuire, este total greșită și contrară dispozițiilor legale, interpretarea acestor dispoziții fiind strictă. Legiuitorul a avut în vedere exclusiv raportarea la data când a fost dată hotărârea definitivă a cărei revizuire se cere, iar nu a altor hotărâri sau înscrisuri pe care partea le invocă în calea extraordinară de atac.
Adăugarea la lege și interpretarea ei după voința proprie a părții nu sunt permise, astfel că, în raport de prevederile art. 324 pct. 1 cod procedură civilă, se constată că în mod corect s-a respins ca fiind tardiv formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 cod procedură civilă.
Instanțele de fond au reținut corect că se poate invoca existența unor dispoziții potrivnice, care nu pot fi aduse la îndeplinire, doar dacă acestea există în hotărârea a cărei revizuire se cere, iar nu prin raportarea respectivei hotărâri la dispozitivul unei hotărâri judecătorești ulterioare.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 322 pct. 5 cod procedură civilă, instanța constată că în reglementarea codului de procedură civilă, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi promovată doar pentru motivele și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.
În afara acestor motive stricte și a cadrului procesul reglementat, părțile nu pot solicita anularea hotărârilor judecătorești irevocabile pentru motive de fond, care ar presupune reluarea judecății și stabilirea unei alte situații de fapt sau de drept, pentru că s-ar încălca astfel principiul securității raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești irevocabile.
Acest principiu trebuie respectat chiar în ipoteza în care partea nemulțumită ar susține că s-au săvârșit erori de judecată și ar pune în discuție legalitatea unei hotărâri. Concluzia se desprinde și din practica instanței europene de contencios al drepturilor omului, care a afirmat constant că unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul siguranței raporturilor juridice, potrivit căruia soluția definitivă pronunțată de instanțe la orice controversă nu trebuie să mai fie rejudecată ( Hotărârea din 8 nov. 2007 în cauza R. c. României) iar anularea unei hotărâri judecătorești definitive nu poate fi justificată numai pe pretinsa apreciere injustă a probelor de către instanța care a statuat în ultimă instanță ( Hotărârea din 15 nov. 2007 în cauza Belasin c. României).
În cauza P. contra României, Hotărârea din 27 ian. 2009, Curtea a reținut că respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice impune ca nicio parte să nu poată solicita desființarea unei decizii definitive și executorii într-o cale extraordinară de atac cu singurul scop de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre cu privire la același litigiu.
Instanța care este investită cu o cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma în instanță de control judiciar care să repună în discuție raportul juridic inițial dedus judecății, deoarece aceasta poate afecta principiul securității raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Instanța trebuie să aibă în vedere faptul că potrivit art. 723 cod procedură civilă părțile au obligația să își exercite drepturile procesuale cu bună credință iar în condițiile art. 129 cod procedură civilă părților li se impune cu obligativitate să urmărească desfășurarea procesului, precum și să își probeze susținerile.
Instanțele de fond au indicat corect conținutul dispozițiilor art. 322 pct. 5 cod procedură civilă și au arătat care sunt condițiile necesare pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de acest text, au făcut o aplicare corectă a normei legale, atunci când au apreciat că sentința pronunțată asupra acțiunii privind constatarea dreptului de proprietate al revizuienților asupra unui imobil nu constituie act nou în sensul legii
Potrivit art. 322 pct. 5 cod procedură civilă este necesar ca după pronunțarea hotărârii ce se atacă să se descopere înscrisuri doveditoare noi, care nu au putut fi depuse la dosar pentru că părțile ar fi fost în imposibilitate obiectivă de a depune aceste înscrisuri, cu privire la care se cere să fie determinate, adică să fie de natură a schimba soluția pronunțată.
Acestor înscrisuri li se asimilează și hotărârile judecătorești, pronunțate după data când s-a dat hotărârea ce se solicită a fi revizuită, dacă litigiul a fost pornit anterior, întrucât este îndeplinită condiția existenței motivelor independente de voința părții, care să o fi împiedicat să prezinte actul în procesul derulat anterior. Ca urmare, în principiu hotărârea judecătorească reprezintă act nou în sensul art. 322 pct. 5 cod procedură civilă, dacă dosarul în care a fost pronunțată se afla pe rolul instanțelor înainte de soluționarea definitivă a hotărârii a cărei revizuire se cere și dacă îndeplinește condiția de a fi determinant, adică să fie de natură a modifica soluția revizuită, dovada făcută prin înscris fiind hotărâtoare pentru soluționarea pricinii.
Contrar celor susținute în recurs, instanțele anterioare nu au adăugat la lege atunci când au susținut că dosarul în care s-a pronunțat hotărârea ce se invocă drept act trebuia să fie pe rolul instanțelor anterior soluționării definitive a acțiunii de partaj. Anterioritatea actului nou rezultă din modul de formulare a dispozițiilor art. 322 pct. 5 cod procedură civilă, care se referă la înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau acre nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Este evident că doar un înscris preexistent judecății finalizate prin hotărârea ce se cere a fi revizuită putea fi reținut de o parte sau era imposibil de procurat de altă parte.
Condiția preexistenței înscrisului nou a fost atenuată de practica judecătorească pentru situația hotărârilor judecătorești, impunându-se ca doar introducerea acțiunii finalizată prin pronunțarea hotărârii ce este înscris nou să fi fost anterioară pronunțării hotărârii de fond ce se cere a fi revizuită.
Recurenții au făcut referire la practica instanței supreme în materie, însă nu au putut preciza nicio hotărâre dată în cererea de revizuire care să le susțină punctul de vedere, întrucât practica unanimă a instanțelor este în sensul deja arătat, iar nu în cel invocat de revizuienți.
Concluzia care se impune este aceea că actul invocat în cuprinsul cererii de revizuire nu constituie act nou în sensul art. 322 pct. 5 c.p.c, iar prin motivele invocate revizuienții tind, de fapt, la rejudecarea pe fond a procesului, ceea ce ar înfrânge autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești.
Problema îndreptățirii exclusive a unuia dintre revizuienți la atribuirea unei anumite suprafețe de teren se poate soluționa de aceștia pe cale amiabilă, cât timp cu toți sunt de acord că terenul intravilan pe care se află casa de locuit ce a aparținut autorilor și care a fost supusă partajului se află pe o anumită suprafață de teren, identificată ca atare în actele de proprietate, având oricând posibilitatea ca la punerea în executare a hotărârii de partaj, prin orice act consideră de cuviință, să fie dat terenul aceluia dintre moștenitori căruia i s-a atribuit și casa.
Intimatele au invederat instanței de recurs că nu au avut pretenții asupra casei de locuit ce nu a făcut obiectul partajului, iar cât timp aceasta este identificată în hotărâre și în raportul de expertiză, este imposibil să fie atribuită altă construcție.
Se apreciază astfel că instanțele au soluționat litigiul cu aplicarea corectă a dispoz. art 322 c.p.c., motivele de recurs fiind neîntemeiate și în consecință, potrivit art. 312 c.p.c recursul se va respinge ca nefondat.
Potrivit art. 274 cod procedură civilă, revizuienții vor fi obligați către intimata C. C. la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenții C. E., I. E., I. G.-G., I. F.-V., I. I., împotriva deciziei civile nr. 425 din 20.06.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele C. C. și T. I..
Obligă recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata C. C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2014
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | Judecător, C. S. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.G.I.
Jud.apel M.R.H./D.O.
Jud.fond: M. M.
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 21.10.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1208/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretenţii. Decizia nr. 728/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
