Uzucapiune. Decizia nr. 1471/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1471/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 1361/267/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1471/2014
Ședința publică de la 23 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător M. C. Ț.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă Halaștiuc M., împotriva deciziei civile nr.564/04 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. JUDEȚEANĂ GORJ, I. D.-SECRETAR LA PRIMĂRIA POLOVRAGI, F. F.-PRIMAR AL COMUNEI POLOVRAGI, T. C. - VICEPRIMAR AL COMUNEI POLOVRAGI, C. C., G. N., M. I., G. V., D. M. O., având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă Halaștiuc M., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța în raport de valoarea imobilului a pus în discuție excepția de necompetența materială a Curții de Apel C., în soluționarea recursului.
Recurenta reclamantă Halaștiuc M. a învederat instanței că nu poate da o valoare exactă a imobilului, și că este competentă în soluționarea cauzei Curtea de Apel C..
A învederat că a stăpânit terenul peste 70 de ani, locuind împreună cu părinții până la decesul acestora. A depus la dosarul cauzei concluzii scrise și a solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința nr.4187/30.05.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._ *, a fost respinsă cererea de introducere în cauză a numitului C. C..
Au fost disjunse capetele de cerere formulate în cuprinsul concluziilor scrise, depuse la termenul de judecată din 24 Mai 2013, formându-se un nou dosar cu termen la data de 21 iunie 2013.
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat și respinsă acțiunea formulată de reclamanta Halaștiuc M., în contradictoriu cu pârâții P. Județului Gorj, cu sediul în Tg-J., județul Gorj, I. D. – Secretar la Primăria Polovragi, F. F. – Primarul Comunei Polovragi, T. C. - Viceprimarul Comunei Polovragi, Județul Gorj.
Astfel, tribunalul a constatat că în cererea ce făcea obiectul dosarului nr._ *, reclamanta Halaștiuc M., a solicitat anularea actului administrativ, respectiv adresa nr. 3807/19.09.2006.
Ulterior, după rejudecare, respectiv prin concluziile scrise depuse la ultimul termen de judecată, reclamanta a modificat obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând introducerea în cauză a „dobânditorului de rea-credință C. C.”, admiterea acțiunii, obligarea primăriei să dispună reînscrierea terenurilor radiate în mod abuziv, repunerea în situația anterioară conform actelor în formă autentică – contract de vânzare-cumpărare nr. 830/1936, sentința civilă nr. 3821/26.12.1998, a Judecătoriei Tg-Cărbunești și decizia nr. 681/23.04.1993, a Tribunalului Gorj.
Având în vedere faptul că aceste completări echivalează practic cu o altă cerere de chemare în judecată, fiind făcute după rejudecare, cauza a fost disjunsă, formându-se un nou dosar și a fost respinsă cererea de introducere în cauză a „dobânditorului de rea-credință C. C.”, întrucât în cauza dedusă judecății, având ca obiect anularea adresei nr. 3807/19.09.2006, a Primăriei Comunei Polovragi (după cum rezultă din precizarea la acțiune a reclamantei dată în fața instanței – fila 218), acesta nu era parte.
Avându-se în vedere cele statuate prin decizia nr. 758/22.01.2013, a Curții de Apel C., s-a procedat la introducerea și citarea în cauză emitentului actului atacat – Primăria Comunei Polovragi.
După disjungere, capetele de cerere disjunse au format obiectul dosarului nr._ .
Prin sentința civilă nr 4484/2001 Tribunalul Gorj-Secția C. Administrativ și Fiscal a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Novaci, în circumscripția căreia se află imobilul în litigiu.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a constatat și reținut că, reclamanta a solicitat obligarea Primăriei Comunei Polovragi la reînscrierea terenurilor radiate în mod abuziv, repunerea în situația anterioară conform actelor în formă autentică – contract de vânzare-cumpărare nr. 830/1936, sentința civilă nr. 3821/26.12.1998 a Judecătoriei Tg-Cărbunești și decizia nr. 681/23.04.1993 a Tribunalului Gorj.
De asemenea, prin concluziile scrise depuse la termenul de judecată din data de 05.07.2013, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită evacuarea din imobilul ocupat fără drept a numiților G. N., C. C. și S. M..
S-a constatat că potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. d din Codul de procedură civilă, Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afara celor date în competența curților de apel.
Totodată, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Din textul de lege enunțat, a rezultat că obiectul acțiunii în contencios administrativ poate fi anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei cauzate.
Altfel spus, în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat sunt condiționate de existența unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat.
Totodată s-a mai arătat că articolul 2 din Legea nr.554/2004, prevede semnificația unor termeni, astfel: (1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: a) persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate; ...c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ; d) act administrativ-jurisdicțional - actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială; ... (2) Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.”
În speță, obiectul acțiunii adresată instanței de contencios administrativ formulată de reclamantă l-a constituit obligarea Primăriei Comunei Polovragi la reînscrierea terenurilor radiate în mod abuziv, repunerea în situația anterioară conform actelor în formă autentică – contract de vânzare-cumpărare nr. 830/1936, sentința civilă nr. 3821/26.12.1998 a Judecătoriei Tg-Cărbunești și decizia nr. 681/23.04.1993, a Tribunalului Gorj, evacuarea din imobilul ocupat fără drept a numiților G. N., C. C. și S. M..
Din interpretarea dispozițiilor Codului de procedură civilă, tribunalul a constatat că, competența de soluționare în primă instanță revine judecătoriei în a cărei rază de competență se regăsește imobilul în litigiu. De asemenea, Legea nr. 18/1991, așa cum aceasta a fost modificată și republicată, este dreptul comun în materie de fond funciar, astfel încât orice litigiu, vizând incidentele ivite în cursul procedurii de eliberare a titlurilor de proprietate, este de competența instanței de drept comun, respectiv a judecătoriei în raza căreia se află imobilele în litigiu.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 159 și 1591, coroborate cu art. 137 Cod procedură civilă, s-a dispus declinarea competența materială de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Novaci, în circumscripția căreia se află imobilul în litigiu.
Pe rolul Judecătoriei Novaci, cauza a fost înregistrată la data de 19.07.2013, sub nr. dosar_ .
În ședința publică din data de 30 septembrie 2013, reclamanta a depus la dosar chitanța nr._ din 01.10.2013, reprezentând taxă timbru judiciar în cuantum de 19 lei, precum și precizare, în sensul schimbării obiectului cauzei și chemarea în judecată a pârâților C. C., G. N., M. I., G. V. și D. M. O., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate în baza art.1898 Cod civil, uzucapiunea prin joncțiunea posesiilor pe bunurile succesorale fiind deposedată cu forța și cu rea-credință a părților adverse, iar instanța să constate nulitatea absolută a tranzacției ce a făcut obiectul nr. 167/1989.
La acțiunea reclamantei au formulat întâmpinare pârâții M. I., D. O. M. și G. V., prin procurator C. C., (filele 20 -22), prin care arată că motivele invocate de reclamantă sunt netemeinice și nelegale, întâmpinare la care se află atașată sentința civilă nr. 98 din 25 ianuarie 2012 dată în dosarul nr._ și decizia nr. 1167 din 21 aprilie 1994 dată în dosarul nr.614/1993 de Curtea de Apel C.-secția civilă.
De asemenea, în ședința publică din data de 21.10.2013 reclamanta Halaștiuc (G.) M., a depus la dosar o completare la acțiune, (fila 34) în sensul că prin hotărârea ce se va pronunța solicită să se constate uzucapiunea prin joncțiunea posesiilor.
Pe parcursul judecării cauzei, s-a depus la dosar (fila 44), prin serviciul registratură al acestei instanțe de către reclamanta note scrise, iar la data de 31 octombrie 2013 a fost înaintată prin fax de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă, adresa nr._ întocmită la data de 31 octombrie 2013, ora 11,00, prin care învederează instanței că în aplicarea dispozițiilor art.142 alin. 1 teza finală C.proc.civ., înștiințând faptul că la data de 31 octombrie 2013, ora 09,00, s-a înregistrat la registratura generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de strămutare a dosarului cu nr._, iar din verificările Ecris a rezultat că cererea de strămutare înregistrată sub nr._, are termen de judecată la data de 14.11.2013.
De asemenea, la data de 01.11.2013, I. D.-Secretar la Primăria Polovragi, F. F.-Primar al Comunei Polovragi și T. C. - Viceprimar al Comunei Polovragi, au depus la dosar note scrise, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală, să se constate că terenurile nu au făcut obiectul legilor fondului funciar, solicitând totodată judecarea cauzei și în lipsă, iar intimatul C. C., a depus la dosar procura specială de reprezentare a intimatei G. V., adresa nr.3807 din 19.09.2006, înaintată de Primăria comunei Polovragi către reclamanta Halaștiuc M. și decizia nr. 443 din 5 februarie 1998, pronunțată în dosarul nr.2053/1997 de Curtea de Apel C. – Secția civilă, iar reclamanta Halaștiuc M., a depus la dosar procura generală autentificată sub nr. 2968 din 06 mai 1998, procura judiciară autentificată sub nr. 5153 din 28 august 1990, procura judiciară încheiată de Consiliul Local al orașului Bumbești J., la data de 04.01.1993, procesul -verbal încheiat la data de 10 martie 1977 de notariatul de Stat Tg. Cărbunești, concluzii scrise depuse în dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de Apel C. la data de 29 ianuarie 2013, sentința civilă nr.3163 din 25 octombrie 1989 pronunțată în dosarul nr.3926/1989 de Judecătoria Tg. Cărbunești, Județul Gorj, două schițe terenuri, Încheierea dată în dosarul nr.8116/1994 la data de 30 decembrie 1994, Hotărârea nr.8 dată în dosarul nr.82/1991 de Comisia de Judecată a Primăriei Polovragi, procesul verbal încheiat la data de 25 iulie 1994 de Poliția Polovragi, Contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28 ianuarie 1936, un extras după planul cadastral – Ediția 1987 și o listă cu actele depuse la dosar.
La termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2013, s-a constatat înaintată prin fax de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă și depusă la dosar la fila 78, adresa nr._ prin care s-a făcut cunoscut faptul că prin Decizia civilă nr.5275 din data de 14 noiembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de petenta Halaștiuc M., privind strămutarea pricinii ca face obiectul cauzei de față, în favoarea Curții de Apel C. și tot la același termen de judecată, reclamanta Halaștiuc M., a depus la dosar, în copie decizia nr.3385 din 19 mai 1999, pronunțată în dosarul nr.2087/CIV/1999 de Curtea de Apel C., secția civilă, un proces-verbal încheiat în anul 1977 de Notariatul de Stat Tg-Cărbunești și certificatul de moștenitor nr.598 din 04 noiembrie 1983, încheiat de Notariatul de Stat Tg Cărbunești.
Ulterior acestei ședințe, respectiv la data de 20 ianuarie 2014, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise, o întâmpinare formulată în dosarul nr. 1126/2005, adeverința nr. 753 din 31.10.2011, eliberată de Primăria comunei Polovragi, adeverința nr. 7464 din 19.10.2010 eliberată de Primăria comunei Polovragi, adeverința nr. 569 din 07.05.1995, eliberată de . constare nulitate formulată în dosarul nr._ și cererea de nulitate absolută a tranzacției.
Prin sentința nr. 16 din 05.02.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, a fost respinsă cererea de strămutare formulată de petentă.
Prin sentința civilă nr.175/17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect constatare uzucapiune, (disjungere din dosarul nr._ *) formulată de reclamanta Halaștiuc M., împotriva pârâților P. Județeană Gorj, I. D., secretar la Primăria Polovragi, Făsuescu F., Primar al comunei Polovragi, Târlea C., viceprimar al comunei Polovragi, C. C., G. N., M. I., G. V. și D. M. O..
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin cererea formulată, cu precizarea ulterioară, reclamanta Halaștiuc M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. Județeană Gorj, I. D., secretar la Primăria Polovragi, Făsuescu F., Primar al comunei Polovragi, Târlea C., viceprimar al comunei Polovragi, C. C., G. N., M. I., G. V. și D. M. O., să se constate că a devenit proprietara bunurilor succesorale, neintroduse în tranzacția ce a format obiectul dosarului nr.167/1989 al Judecătoriei Tg-Cărbunești, Județul Gorj, prin efectul uzucapiunii.
Astfel, în precizarea la acțiune ce se află atașată la dosar la fila nr.12, reclamanta face vorbire de două terenuri, fără însă a le nominaliza, cu privire la care solicită să se constate că este proprietară prin efectul uzucapiunii.
S-a reținut că uzucapiunea este unul dintre efectele cele mai importante ale posesiei, când aceasta se prelungește în timp, un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestuia în tot timpul fixat de lege, însă în cauza dedusă judecății, reclamanta, așa cum s-a arătat, nu a menționat terenurile cu privire la care să se constate că este proprietara acestora prin efectul uzucapiunii.
S-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată și precizarea la aceasta.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta Halaștiuc M., apel prin care a arătat că i-a fost respinsă acțiunea în uzucapiune prin joncțiunea posesiilor împotriva intimaților pârâți C. C., Gogâta N., S. M., M. I., G. V. și D. Marinele O. și că instanța de fond nu a dat ceea ce a solicitat solicitând, totodată acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivare a arătat că prezenta cauză a fost disjunsă din dosarul nr._ * al Tribunalului Gorj, că deși terenurile în cauză nu au fost preluate niciodată din stăpânirea lui Halaștiuc M. și părinților săi, G. Sf. M. și G. I., cu care a locuit împreună, după decesul ambilor părinți, părțile adverse au încercat să o deposedeze de bunurile sale succesorale, respectiv, o suprafață de teren situată în curtea și grădina casei părintești în suprafață de 2850 mp, un teren în suprafață de 4454 mp, situat în curtea casei părintești, un drum de acces de 4 m lățime și 100 m lungime și un teren în suprafață de 2000 mp.
A precizat că pentru terenurile indicate anterior posedă o stăpânire de peste 70 – 100 de ani prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor, fiind aplicabile dispozițiile art. 1898 Cod Civil.
De asemenea, a mai arătat că susținerea părților adverse C. C. și Gogâta N. conform căreia terenurile sale succesorale ar fi fost bun comun al propriilor lor părinți, nu poate fi reținută, întrucât la data eliberării certificatului de moștenitor nr. 152/1977 emis de Notariatul de Stat al Judecătoriei Tg- Cărbunești, acest bun imobil dedus judecății a fost câștigat de Halaștiuc M. în baza celor două expertize efectuate la fața locului și a celor două hotărâri judecătorești date în primul ciclu procesual.
Că, acest bun nu este lăsat de bunicii lor, nu este trecut în certificatul de moștenitor menționat, motiv pentru care, după decesul bunicului a fost confecționat un nou certificat de moștenitor în frauda legii, respectiv certificatul de moștenitor nr. 583/1983, însă nici în acest certificat nu este trecut terenul în cauză ca bun succesoral.
A concluzionat apelanta că bunurile menționate aparțin apelantei Halaștiuc M., bunuri la care surorile sale au renunțat.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.71/2011, art. 930 – 934 C.civ., art. 1846 și 1847 C.civ.
În susținerea apelului, s-au depus la dosar mai multe înscrisuri menționate în opisul de la fila 42.
În ședința publică din 14 mai 2014 instanța a constatat că în mod eronat au fost conceptate în calitate de părți P. Județului Gorj, I. D.- Secretar al Primăriei Polovragi, F. F. – Primar al Comunei Polovragi și T. C. – viceprimar al comunei Polovragi, părți care au avut această calitate în dosarul de contencios administrativ înregistrat sub nr._, sens în care aceste persoane nu au mai fost conceptate în calitate de părți în prezenta cauză.
În aceeași ședință publică interpelată cu privire la intimatul-pârât C. C., în sensul dacă înțelege să-l cheme în judecată în calitate de parte, acesta având și calitatea de procurator pentru G. V., apelanta reclamantă a arătat că înțelege să îl cheme în judecată în calitate de parte.
La data de 26.05.2014 intimata pârâtă D. O. M. a formulat întâmpinare la apelul declarat de reclamanta Halaștiuc M., prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.175/17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.564 de la 04.06.2014 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă Halaștiuc M., domiciliată în municipiul Tg-J., ., ., Județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 175/17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr._ și în contradictoriu cu intimații-pârâții C. C., domiciliat în ., Județul Gorj, G. N., domiciliat în comuna Polovragi, ., domiciliată în ., G. V. ,domiciliată în București, ..10, sector 2 și D. M. O., domiciliată în comuna Polovragi, ..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că rin cererea dedusă judecății, așa cum a fost precizată de reclamantă la data de 30.09.2013, reclamantă Halaștiuc M. a învestit instanța de judecată cu o acțiune civilă prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. C., G. N., M. I., G. V. și D. M. O., să se constatate în baza art.1898 cod civil uzucapiunea prin joncțiunea posesiilor asupra bunurilor succesorale de care a fost deposedată cu forța și cu reaua-credință de părțile adverse și nulitatea absolută a tranzacției nr.167/1989.
La data de 21.10.2013 reclamanta Halaștiuc M. a depus o nouă precizare la acțiune (filele 34-36 din dosar) prin care a solicitat instanței să constate uzucapiunea prin joncțiunea posesiilor cu privire la bunurile succesorale care nu au făcut obiectul tranzacției din dosarul nr.167/1989 și sentinței civile nr.407/1990 a Judecătoriei Tg-Cărbunești.
Prin sentința atacată a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect uzucapiunea prin joncțiunea posesiilor cu privire la bunurile succesorale formulată de reclamanta Halaștiuc M., reținându-se că în precizarea la acțiune atașată la fila 12 din dosar reclamanta face vorbire de două terenuri fără însă a le nominaliza și aceasta nu a făcut dovada susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată.
În apelul formulat, apelanta a invocat că în mod eronat i-a fost respinsă acțiunea pentru constatarea uzucapiunii prin joncțiunea posesiilor, menționând patru terenuri, respectiv, o suprafață de teren situată în curtea și grădina casei părintești în suprafață de 2850 mp, un teren în suprafață de 4454 mp, situat în curtea casei părintești, un drum de acces de 4 m lățime și 100 m lungime și un teren în suprafață de 2000 mp, invocând că posedă o posesie de peste 70-100 de ani asupra acestor terenuri.
Observând actele dosarului, s-a reținut că pârâții C. C. și G. N. nu sunt moștenitorii autorilor, G. M. și G. I. și în consecință nu au calitate procesuală pasivă în cauza de față, pârâtul C. C., având calitatea de procurator pentru G. V. în toate litigiile anteriore
Totodată s-a reținut că reclamanta și pârâtele, G. V. și M. I. sunt surori, pârâta D. M. O. fiind nepoata reclamantei și fiica surorii decedate, M. G., iar prin tranzacția ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 407/1990 a Judecătoriei Tg-Cărbunești s-au împărțit bunurile rămase la decesul autorilor, G. M. și G. I., pe rolul instanței aflându-se mai multe procese cu privire la aceste bunuri.
Astfel, prin acțiunea formulată de aceeași reclamantă Halaștiuc M. și înregistrată sub nr._ s-a solicitat să se constate în contradictoriu cu pârâtele M. I., G. V. și D. M. O., că este singura moștenitoare asupra mai multor bunuri după autoarea Gogâtă G. M., reclamanta Halaștiuc M. precizând că terenurile care nu au fost cuprinde în tranzacția intervenită între părți îi aparțin, în calitate de moștenitoare a părinților, fiind vorba de 4 terenuri situate în . care fac corp comun cu curtea și grădina casei.
Prin sentința civilă nr.861/25.05.2011 a Judecătoriei Novaci, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 2443/2011 a Tribunalului Gorj, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, reținându-se că din hotărârile judecătorești depuse rezultă cu certitudine că, reclamanta nu este singura moștenitoare a autorilor săi atât timp cât între părți s-a încheiat o tranzacție ce a fost consfințită prin sentința civilă nr. 407/13.02.1990 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. 167/1989 și așa cum menționează reclamanta prin precizarea dată la instanța de fond că, pârâtele G. V. și M. I. sunt surorile sale, iar D. O. este nepoată, fiind fiica surorii sale decedate G. M..
Ulterior, prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Novaci, reclamanta Halaștiuc M. a chemat în judecată pe pârâtele M. I., G. V., D. M. O. și G. A. A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suplimentarea partajului succesoral privind bunurile omise din tranzacția ce a făcut obiectul dosarului civil nr.167/1989, susținând că bunurile neintroduse în partajul succesoral de sora sa G. M. sunt: una casă de locuit alcătuită din 4 camere și dependințe, situate în satul Racovița, jud. Gorj, în pct. „R.”; un teren situat în pct. „Casa părintească Halaștiuc M. în suprafață de_ mp.; terenul „Curtea casei părintești”, în suprafață de 100 metrii lungime și 20 metrii lățime; terenul în suprafață de 1099 mp., pct.” Acasă”, una cameră de locuit comună, una bucătărie de vară, un drum de acces în suprafață de 18 mp. comun.
S-a arătat că aceste terenuri și bunuri au fost omise de la partajul succesoral de G. M.,prin sentința civilă nr.404 din dosarul 167/1989.
Prin sentința civilă nr.98/25.01.2012 a judecătoriei Novaci, irevocabilă prin decizia nr. 2275/2012 a Tribunalului Gorj, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, reținându-se că reclamanta nu a făcut dovada existenței stării de indiviziune asupra bunurilor menționate în acțiunea din prezenta cauză.
Totodată s-a reținut că toate bunurile enumerate în acțiunea principală au făcut obiectul unui dosar de partaj succesoral, soluționat irevocabil prin sentința civilă nr.407 din 13.02.1990 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești prin consfințirea tranzacției încheiată de părți, astfel că reclamantei nu i se poate recunoaște posibilitatea promovării unei acțiunii de ieșire din indiviziune asupra acelorași bunuri.
Că, părțile folosesc bunurile conform înțelegerii, reținându-se astfel că sentința a fost dusă la îndeplinire de către părți de bună voie nefiind necesară punerea ei în executare, în cauză neputându-se reține că sentința respectivă și-ar fi pierdut puterea de lucru judecat pe considerentul că nu ar fi fost pusă în executare în termenul prev. de art. 405 alin1 teza a II C.proc.civ.
De asemenea instanțele au apreciat că reclamanta poate formula o cerere de partaj suplimentar numai în situația în care mai sunt bunuri care au rămas la decesul autoarei și care nu au făcut obiectul judecăților anterioare.
Din sentințele menționate a reieșit clar că între părți au fost numeroase litigii privind terenurile în litigiu, iar în cauza de față, reclamanta nu a făcut dovada condițiilor prevăzute de art. 1890 Cod Civil adoptat în anul 1864 privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în cauză prin uzucapiune așa cum a invocat.
Uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietății asupra unui bun imobil presupune o posesie neviciată adică, utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, iar moștenitorii aflați în stare de indiviziune stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alții cât timp se găsesc în această stare, astfel că posesia lor are un caracter echivoc și nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Ca excepție, stăpânirea de către unul dintre moștenitori a unui bun succesoral poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, dacă a intervenit o manifestare exterioară din partea lui care să demonstreze că a înțeles să transforme posesia comună în una exclusivă, adică s-a produs o intervertire în fapt a posesiei, aspecte ce nu au fost dovedite în cauza de față având în vedere că, din sentințele menționate a rezultat că prin tranzacția încheiată părțile au împărțit terenurile de pe urma părinților lor și folosesc bunurile conform acestei înțelegerii.
Joncțiunea posesiilor invocată de către apelanta -reclamantă Halaștiuc M. unul dintre moștenitori, reprezintă adăugarea, la termenul posesiei sale actuale, a timpului cât lucrul a fost posedat de autorii săi,însă apelanta nu a indicat data de la care a început posesia actuală în favoarea sa
Mai mult chiar dacă pentru o perioadă de timp ar fi intervenit o intervertire în fapt a posesiei, nu este suficientă pentru invocarea sa și pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu.
S-ar fi putut uni posesia sa cu cea a autorilor săi, în cazul în care ar fi fost unicul moștenitor al acestora,dar, după cum rezultă din actele dosarului, s-a uzat de drepturile de moștenitor de pe urma autorilor comuni ai părților și de către ceilalți moștenitori, surorile apelantei-reclamante.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că sentința apelată a fost pronunțată cu respectarea art. 1860 din Codul civil, referitor la joncțiunea posesiilor, posesia autorilor părților neputând fi unită cu o posesie exercitată de către unul dintre moștenitori pentru împlinirea termenului de 30 de ani, în condițiile în care acesta din urmă nu este singurul succesor care poate invoca drepturi de pe urma autorilor.
În ceea ce privește sentința civilă nr.3821/1991 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești despre care apelanta vorbește în motivele de apel și în precizările depuse la dosar, aceasta a fost casată de Curtea de Apel C. prin decizia nr.1167/1994, dosarul fiind trimis spre rejudecare, iar prin sentința civilă nr.5594/1995 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești, acțiunea de partaj succesoral a fost respinsă, sentința rămânând definitivă prin decizia civilă nr.963/1996 a Tribunalului Gorj și irevocabilă prin decizia 443/1997 a Curții de Apel C..
În raport de disp.art.311 C.pr.civ. hotărârea casată nu are nici o putere, astfel că sentința civilă nr.3821/1991 nu mai este producătoare de efecte juridice, ea fiind casată .
Față de considerentele expuse tribunalul a reținut că instanța de fond a reținut corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, astfel că în temeiul art. 480 alin1 din Noul Cod de procedură civilă, apelul a fost respins ca nefondat .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Halaștiuc M. solicitând admiterea acestuia, casarea celor două hotărâri și rejudecând cauza în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că nu i s-a dat ceea ce a cerut.
Arată că în fapt intimații i-au ocupat un teren în suprafață de 2800 mp având ca vecini la răsărit A. P. M. și M. M., la apus râul Racoița, la vest Gogota M.- actual C. C., la est G. V. și Halastiuc M.. Un teren în suprafață de 4424 mp situat în curtea casei-vecini la răsărit râul Racovița continuare cu terenul nr.1, la apus R. Racovița cu solei plantați pe hotar de peste 50 de ani, la est curtea casei Halaștiuc M., la vest G. I..
Terenurile în cauză nu au făcut obiectul judecății sentinței civile 5594/30.XII.1995 emisă în dosarul nr.8116/1994 față de care nu are autoritate de lucru judecat așa cum s-a dispus prin sentința civilă nr.1096/11.07.2006 emisă în dosarul nr.1131/2006.
În conformitate cu art.30 din Legea 58/1974 și art.44 din Legea 59/1974 –dobândirea terenurilor cuprinse în terenul construibil al localităților urbane și rurale își respectă dobândirea terenurilor agricole se poate face numai prin moștenire legală, fiind interzise înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice ale acestor terenuri.
În speță, dreptul de proprietate a fost dobândit în 1968 ca urmare a uzucapiunii prin joncțiunea posesiilor împlinite la acea dată potrivit art.28 din Decretul-Lege 115/1938, deci anterior Legii 58/1974 și 59/1974.
Recursul este fondat.
Hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică,fiind susceptibilă de casare și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiași instanță,în cauză fiind incidente dispozițiile art.304 punctele 7,8 și 9,precum și dispozițiile art.312 alin 5 Cod Procedură Civilă.
Prin cererea formulată, cu precizarea ulterioară, reclamanta Halaștiuc M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. Județeană Gorj, I. D., secretar la Primăria Polovragi, Făsuescu F., Primar al comunei Polovragi, Târlea C., viceprimar al comunei Polovragi, C. C., G. N., M. I., G. V. și D. M. O., să se constate că a devenit proprietara bunurilor succesorale, neintroduse în tranzacția ce a format obiectul dosarului nr.167/1989 al Judecătoriei Tg-Cărbunești, Județul Gorj, prin efectul uzucapiunii.
Atât decizia pronunțată de către instanța de apel cât și sentința instanței de fond,preluată,în fapt și în drept de către tribunal,ca instanță de apel,nu au soluționat cauza pe fondul acesteia,considerând în mod simplist că,în situația în care reclamanta nu a nominalizat terenurile despre care face vorbire,acțiunea formulată nu poate fi dovedită și,prin urmare,soluționată.
Însă,cercetarea fondului cauzei presupune existența tuturor elementelor de rezolvare a fondului cauzei,iar unul dintre aceste elemente se referă întocmai la terenurile aflate în litigiu despre care reclamanta face vorbire de fiecare dată,însă doar cu referire la posesia pe care a avut-o asupra acestora,respectiv sub nume de proprietar Huluștiuc M. și anterior,de către părinții săi,la dosar existând o . acte autentice cu referire la dreptul de proprietate pe care-l invocă reclamanta recurentă.
De asemenea,chiar în dosarul de apel reclamanta apelantă a menționat despre terenurile în litigiu,respectiv bunurile succesorale menționate de către aceasta, o suprafață de teren situată în curtea și grădina casei părintești în suprafață de 2850 mp, un teren în suprafață de 4454 mp, situat în curtea casei părintești, un drum de acces de 4 m lățime și 100 m lungime și un teren în suprafață de 2000 mp.
Mai mult în cele două cicluri procesuale instanțele nu s-au axat pe analiza și a rapoartelor de expertiză efectuate de-a lungul întregului proces civil purtat între părți,dacă există compatibilitate între terenurile menționate de către reclamantă și cele expertizate în vederea unei identificării provizorii,precum și faptul că părțile s-au judecat,între acestea existând atât hotărâri judecătorești definitive și irevocabile,cât și o tranzacție,respectiv un partaj voluntar.
Având în vedere toate aceste considerente,faptul că speța dedusă judecății nu a fost soluționată pe fond,prin incidența dispozițiilor art.312 alin 5 Cod Procedură Civilă.,Curtea va Admite recursul declarat de recurenta reclamantă HALAȘTIUC M., împotriva deciziei civile nr.564/04 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._ ,va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Cu ocazia rejudecării instanța de apel,în virtutea rolului devolutiv al apelului,va cerceta cauza sub toate aspectele,intrând pe fondul cauzei,analizând toate actele depuse de către părți la dosar,judecând astfel cauza prin prisma acțiunii formulate și a completării la aceasta.,sub toate aspectele invocate,avându-se în vedere faptul că speța dedusă judecății va primi soluționare prin prisma dispozițiilor vechiului Cod De Procedură Civilă,conform cu care,tribunalul va pune în discuția părților și analizarea litigiului vizavi de calea de atac ce putea fi exercitată în baza dispozițiilor vechiului Cod De Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă HALAȘTIUC M., împotriva deciziei civile nr.564/04 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. JUDEȚEANĂ GORJ, I. D.-SECRETAR LA PRIMĂRIA POLOVRAGI, F. F.-PRIMAR AL COMUNEI POLOVRAGI, T. C. - VICEPRIMAR AL COMUNEI POLOVRAGI, C. C., G. N., M. I., G. V., D. M. O..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2014
Președinte, I. V. | Judecător, M. C. Ț. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.I.V.
4 ex/AS
j.a.C.P.
A.E.S.
j.f.E.D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 4631/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1395/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
