Validare poprire. Decizia nr. 1188/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1188/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-07-2014 în dosarul nr. 19126/225/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1188
Ședința publică de la 07 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător R. M.
Judecător A. M.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul creditor B. C. R. împotriva deciziei civile nr. 127/A din 01.04.2014, pronunțată de Tribunalul M., Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare P. R., intimata debitoare Instituția P. Comunei Gogoșu și intimatele terț poprit T. V. M. și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. - Agenția Județeană a Finanțelor Publice M., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul creditor B. C. R. prin avocat B. R. L., lipsind intimata creditoare P. R., intimata debitoare Instituția P. Comunei Gogoșu și intimatele terț poprit T. V. M. și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. - Agenția Județeană a Finanțelor Publice M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat netimbrarea recursului, că acesta a fost declarat și motivat în termen și că intimata debitoare Instituția P. Comunei Gogoșu a formulat întâmpinare ce a fost înregistrată sub nr._/24.06.2014, după care;
Apărătorul recurentului creditor a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 lei consemnată prin chitanța . nr._ din 10.02.2014 și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a mai depus procesul verbal încheiat la 18.04.2014 de către executor judecătoresc C. R. prin care se precizează că a fost achitată în întregime creanța datorată, inclusiv cheltuielile de executare.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat B. R. L., pentru recurentul creditor B. C. R. a pus concluzii de respingere a recursului ca rămas fără obiect.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 28.12.2012, sub nr._, petentul B. C. R., în contradictoriu cu debitorul Instituția P. Comunei Gogoșu și terțul poprit A.F.P. - T. V. M., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige terțul poprit să consemneze suma de bani datorată de către debitor, în baza sentinței civile nr. 4720 din 28.10.2008, a Judecătoriei T. S., irevocabilă, în cuantum de 147.982,85 lei, la dispoziția creditoarei P. R. și amendarea terțului poprit în baza art. 460 alin. 2 C.pr.civ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 82, art. 452, art. 456 și urm. și art. 460 C.pr.civ. Cererea a fost legal timbrată.
Terțul poprit a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de validare pentru nerespectarea procedurii prevăzute de OG nr. 22/2002.
Instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale și, după dezbateri, a admis-o declinându-și competența în favoarea Judecătoriei Vînju M., jud. M..
Pentru aceasta, instanța sesizată cu cererea de validare a popririi a conchis că în speță, în temeiul dispozițiilor art. 460 alin. 1 C.pr.civ., coroborate cu art. 373 alin. 2 C.pr.civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
A motivat că, în cazul validării popririi, executarea silită se va face exclusiv asupra terțului poprit, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 460 alin. 2 C.pr.civ., care prevăd că „Instanța (...) dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului (...)”, înseamnă că este competentă să se pronunțe asupra cererii de validare a popririi numai judecătoria în circumscripția căreia își are sediul terțul poprit.
Cum, în cauză, calitatea de terț poprit o are A.F.P. - T. Vînju M., astfel cum a indicat petentul B. C. R., prin cererea de chemare în judecată, mențiune care se coroborează cu actele de la dosarul cauzei din care rezultă că executarea silită prin poprire s-a pornit împotriva acestei instituții, instanța competentă este Judecătoria Vînju M., având în vedere că sediul terțului poprit se află în circumscripția acesteia.
Cauza civilă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M., județul M., la data de 05.02.2013.
La primul termen de judecată, s-a dispus de către instanța Judecătoria Vînju M., conceptarea și citarea în cauză, în calitate de terț poprit a D.G.F.P. M., din structura căreia face parte AFP – T. Vînju M..
La termenul de judecată din 06.03.2012, terțul poprit A.F.P.- T. Vînju M. a depus la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de validare a popririi formulată de B. C. R., ca fiind nelegală și netemeinică. (f.10-11).
În motivare, a menționat că B. C. R., în data de 05.11.2012 a transmis către AFP Vînju M., adresa de înființare a popririi asupra conturilor debitorului Instituția P. – Primăria Gogoșu, pentru suma de 140.300 lei, reprezentând despăgubiri acordate creditoarei P. R., în baza titlului executoriu s.c. nr. 4720/28.10.2008, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, pentru perioada 28.10.2008 – 13.08.2012, precum și pentru suma de 7682,85 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
Întrucât, debitorul obligat la plată prin titlul executoriu este primarul comunei Gogoșu, asupra conturilor căruia s-a solicitat de către executorul judecătoresc înființarea popririi, adresa de înființare a popririi a fost restituită, cu mențiunea, că debitorul Instituția P. - Primăria Gogoșu, nu deține cont deschis la T. Vînju M., prin urmare, poprirea nu poate fi înființată.
La rândul său, terțul poprit Direcția G. a Finanțelor Publice Județul M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția calității procesuale pasive a D.G.F.P. M., în sensul că aceasta nu are calitatea de terț poprit în prezenta cauză, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, cu privire la excepție, a arătat că terțul poprit a solicitat înființarea popririi asupra conturilor debitorului Instituția P. - Primăria Gogosu, obligat să plătească creditoarei, în baza titlului executoriu - sentința civila nr. 4720/28.10.2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, suma de 140.300 lei, reprezentând despăgubiri (daune-cominatorii), precum si pentru suma de 7.632,85 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Cum, însă debitorul obligat la plată prin titlul executoriu este Primarul . nr._/14.11.2012, A.F.P. Vinju M. a restituit către B. C. R. adresa de înființare a popririi, cu mențiunea că poprirea nu poate fi înființată, întrucât debitorul Instituția P. . conturi deschise la T. Vînju M..
În speță, doar Unitatea administrativ-teritorială . titulară de conturi la T. Vînju M., situație în care, într-o astfel de acțiune de validarea popririi, calitatea de terț poprit nu o poate avea decât AFP Vînju M.. În susținerea excepției invocate, a învederat faptul ca A.F.P. Vînju M., chiar dacă este instituție fără personalitate juridică, are capacitate de exercițiu, săvârșind acte juridice, are organe de conducere proprii și cont separat, astfel, din coroborarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C.pr.civ. cu prevederile art. 5 alin. (1) din OUG nr. 146/2002 republicată, rezultă că A.F.P. Vînju M. este cea care are calitate procesuală pasivă în cauză, și nu D.G.F.P. M..
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, doar unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare, pe când primăriile și primarul, conform aceluiași act normativ, constituie doar structuri funcționale cu activitate permanentă, însă fără capacitate de exercițiu.
Este evident, așadar, ca titularul de drepturi și obligații care decurg din raporturile juridice cu persoane fizice sau juridice nu poate fi decât unitatea administrativ-teritorială, în speță, ., dacă în mod eronat și din culpa creditoarei, s-a solicitat obligarea P. la plată si nu a Unității administrativ-teritoriale, T. Vînju M. nu poate onora adresa de înființare a popririi pe niște conturi inexistente, din moment ce debitorul Primarul . cu conturi deschise, ci doar unitatea administrativ – teritorială - ., nu a fost obligată la plata, în calitate de debitor, prin titlul executoriu pus în executare silită.
Pentru acest motiv, T. Vînju M. a restituit către B. C. R., adresa de înființare a popririi, emisă de acesta în data de 05.11.2012.
Petentul B. C. R., prin avocat, a depus la dosar note de ședință prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Vînju M., în raport de dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 460 alin. 1, teza ultimă, C.pr.civ.
S-a susținut că potrivit art. 460 alin.1 C.pr.civ., dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Or, în speță, instanța de executare este Judecătoriei Drobeta Tr. S., județul M., așa cum rezultă din actele dosarului, solicitându-se declinarea competenței în favoare acesteia.
La rândul său, Instituția P. comunei Gogoșu, prin avocat, a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei Gogoșu, motivând că așa cum se observă din titlul executor, pus în executare, partea obligată față de creditoare este primarul și nu Primăria Gogoșu, pe conturile căreia s-a înființat poprirea.
Prin sentința civilă nr. 1437/19.06.2013 Judecătoria Vînju M. a respins excepția necompetenței materiale, invocată de reclamant, ca nefondată. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive, ridicată de terțul poprit D.G.F.P. M., ca neîntemeiată. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de debitoarea poprită Primăria Comunei Gogoșu, jud. M. și, în consecință a respins în fond cererea de validare a popririi formulată de petentul B. C. R., pentru creditoarea P. R., în contradictoriu cu debitorul Instituția P. – Primăria . și terțul poprit A.F.P. - T. Vînju M., cu sediul în orașul Vînju M., ., județul M. și Direcția G. a Finanțelor Publice Județul M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 din C.pr.civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit art. 460 alin. 1 C.pr.civ., cu trimitere la art. 373 alin. 2 Cpr.civ., instanța competentă cu soluționarea cererii de validare a popririi este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea. Prin urmare, judecătoria are competența materială de a soluționa inclusiv cererile de validarea popririi, acest gen de acțiuni constituind acte de executare silită.
Această excepție fiind nefondată, instanța a respins-o ca atare.
Cu privire le excepția lipsei calității procesuale pasive, ridicată de terțul poprit D.G.F.P. M., instanța a apreciat că este neîntemeiată.
Chiar dacă AFP Vînju M. are organe de conducere proprii si cont separat, nu este persoană juridică de drept public, constituind doar o structură funcționale cu activitate permanentă, cu capacitate de exercițiu restrânsă și limitată la atribuțiile stabilite prin lege, neputând să stea de sine-stătător în justiție. Prin urmare, introducerea D.G.F.P. M., în cauză, a fost justificată pentru a o reprezenta și a se asigura eficiență actului de justiție.
Pentru aceste considerent, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată, prin întâmpinare, de către terțul poprit D.G.F.P. M., introdus în cauză, ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei ., instanța a apreciat că este fondată.
Prin sentința civilă nr. 4720/28.10.2008, pronunțată în dosarul nr._, de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, s-a admis în parte acțiunea reclamantei P. R. și s-a dispus obligarea P. ., la daune cominatorii de 100 lei, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 28.10.2008, până la punerea în executare a dispozitivului sentinței civile nr. 3420/29.06.2007, dată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, rămasă definitivă și irevocabilă.
Prin cererea formulată, adresată A.F.P. Vînju M., petentul B. C. R. a solicitat înființarea popririi pe conturile Primăriei Gogoșu, jud. M., structură aparținând UAT - . este eronat.
Instituția poprită Primăria Comunei Gogoșu nu este parte în titlul executoriu, iar poprirea a fost înființată eronat asupra conturilor acesteia deschise la T. Vînju M., ca și debitoare, aceasta nefiind parte în procesul în care primarul a căzut în pretenții, reprezentând daune cominatorii.
Mai mult, răspunderea primarului cu daune cominatorii s-a dispus, în speță, în temeiul Legii 18/1991, a fondului funciar, acesta având o răspundere personală specială, în calitate de președinte al Comisiei locale de fond funciar, ce funcționează, nu în cadrul Primăriei, ci pe lângă Primărie, ca structură administrativă de sine-stătătoare, pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale ce privesc fondul funciar.
Or, transferul răspunderii de la Primarul debitor,în speță, la structura Primăriei, realizată de către executorul judecătoresc pe calea înființării popririi, pentru realizarea creanțelor creditoarei (daune cominatorii) și ale executorului judecătoresc cheltuieli de executare), este nelegală, întrucât împotriva instituției poprite, în fapt, nu există un titlu executoriu care să-i stabilească obligația de plată.
Din acest considerent, în privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de instituția poprită Primăria Gogoșu, jud. M., instanța admis-o și, în consecință, a respins în fond cererea de validare a popririi, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul petent B. C. R., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat că în mod greșit instanța a soluționat excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei Vinju M., deoarece potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 1 C. creditorul, debitorul poprit sau organul de executare poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi. A susținut că instanța de executare este Judecătoria Dr. Tr. S., prin faptul că aceasta a încuviințat executarea silită și tot aceasta a emis titlul executoriu.
De asemenea, instanța de fond greșit a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Primăriei comunei Gogoșu și a respins cererea de validare a popririi ca fiind netemeinică.
În acest sens a susținut că potrivit art. 2 alin. 1 din Legea 215/2001, UAT-urile funcționează pe baza principiului autonomiei locale, iar potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 215/2001 autonomia locală este una financiară si administrativă.
UAT-ul ca și structură funcțională, deține resurse financiare, economice, patrimoniale care sunt gestionate în baza principiului anterior menționat. Astfel, în mod corect, în baza acestor dispoziții legale B. C. R., a cerut validarea popririi în contradictoriu cu Primăria . class="Style45"> Mai mult decât atât, primarul a semnat adresa comunicată, și că acesta din urmă este reprezentantul UAT Primăria comunei Gogoșu, și actele organelor de conducere sunt însăși actele UAT-ului.
Titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 4720/28.10.2008 emisă de către Judecătoria Dr. Tr. S. în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului. Prin încheierea de ședință din data de 03.07.2012, în dosarul nr._, Judecătoria Dr. Tr. S. a admis cererea sa, și a dispus investirea cu formulă executorie a sentinței amintite anterior. Prin încheierea de ședință din data de 30.08.2012, în dosarul nr._/225/2012, Judecătoria Dr. Tr. S. a admis cererea de încuviințare a executării silite a sentinței civile nr. 4720/28.10.2008 împotriva debitoarei Instituția P. comunei Gogoșu.
Biroul Executorului Judecătoresc C. R., la data de 05.11.2012 a înființat poprirea pentru suma de 147.982,85 lei, aflată în mâinile Agenția Finanțelor Publice-T. Vînju-M., sumă pe care terțul poprit o datorează debitoarei Instituția P. Comunei Gogoșu, și pe care acesta trebuia să o achite creditoarei P. R..
In raport de aceasta situație s-a învederat faptul că terțul poprit Agenția Finanțelor Publice-T. Vînju-M., nu a respectat dispozițiile art. 456 alin. 1 C., care stipulează ca :"în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani, datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani sau după caz să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului sau să plătească direct creditorului suma reținută și cuvenită acestuia”.
In dispozitivul sentinței civile ce constituie titlu executoriu, s-a menționat expres că debitor este Instituția P. Comunei Gogosu, si niciunde nu spune că debitor ar fi Primarul . y sau z, ci instituția în sine, ca și structura funcțională din cadrul UAT . statuează și legea 215/2001.
În ședința publică din data de 05.11.2013 cauza a fost recalificată din recurs în apel.
Prin decizia nr.194/A din 26 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul creditor B. C. R. împotriva sentinței civile nr. 1437/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Vînju M., instanța de apel reținând următoarele:
Referitor la modalitatea de soluționare a excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Vînju M., tribunalul a apreciat că instanța de fond a soluționat-o în mod corespunzător întrucât potrivit art. 460 alin 1 C pr civilă, raportat la art. 373 alin2 C pr civilă instanța competentă cu soluționarea cererii de validare a popririi este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.
În speță, validarea popririi este de competența Judecătoriei Vînju M. deoarece executarea se face asupra terțului poprit Agenția Finanțelor Publice – T. Vînju M., cu sediul în localitatea Vînju M..
De asemenea, instanța de fond în mod justificat a respins cererea de validare a popririi, Primăria Gogoșu neavând calitate procesual pasivă în cauză.
Titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 4720/28.10.2008 a Judecătoriei Dr Tr S. rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, iar în dispozitivul acestei sentințe se stipulează „obligă primarul comunei Gogoșu la daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 28.10.2008 până la punerea în executare a dispozitivului sentinței civile nr. 3420/29.06.2007 pronunțată de Judecătoria Dr Tr S.”.
Prin urmare persoana obligată la plata daunelor cominatorii prin titlul executoriu a fost Primarul comunei Gogoșu, în calitatea sa de președinte al CLFF Gogoșu, iar nu Primăria Gogoșu, ale cărei conturi au fost poprite de B. C. R..
Deși, a susținut apelanta că în dispozitivul titlului executoriu apare ca debitor Instituția P. . pe de o parte nu este stipulat în hotărâre, iar pe de altă parte B. C. R. a înființat poprirea asupra debitoarei Primăria . class="Style45"> Faptul că, potrivit art. 2 alin 2 din Legea 215/2001 UAT - urile funcționează pe baza principiului autonomiei locale, că dețin resurse financiare economice și patrimoniale, că reprezentantul acestora este primarul este nerelevant față de împrejurarea că împotriva UAT Gogoșu sau Primăriei comunei Gogoșu nu există titlul executoriu.
Împotriva deciziei a formulat recurs creditorul - Biroul Executorului Judecătoresc C. R., criticând-o pentru nelegalitate, conform art.304 pct.3 și 9 Cod pr.civilă, deoarece s-au soluționat în mod greșit excepția de necompetență materială a Judecătoriei Vînju M., invocată la fond și excepția lipsei calității procesuale pasive care se referă la UAT . este Instituția P. comunei Gogoșu așa cum a fost indicat în mod permanent în actele de executare, aceasta fiind partea chemată în judecată în calitate de debitor.
Prin decizia civilă nr. 254/11.02.2014 Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de creditorul Biroul Executorului Judecătoresc C. R. împotriva deciziei civile nr. 194/A/26.11.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul M..
Pentru a pronunța această decizie curtea a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția de necompetență materială a Judecătoriei Vînju M., ca instanță de executare, se constată că s-a soluționat în mod legal cererea de validare a popririi formulată de către creditoare intrând în competența acestei instanțe.
Dispozițiile art.460 alin. 1 Cod pr.civilă stabilesc competența de soluționare a cererii de validare a popririi în favoarea instanței de executare de la sediul sau domiciliul terțului poprit având în vedere că în această fază executarea se efectuează prin plata sau consemnarea sumelor de către terțul poprit în baza hotărârii de validare, aceste dispoziții legale stabilind de altfel o altă procedură decât cea prevăzută de art.453 alin. 1 Cod pr.civilă, care au în vedere înființarea popririi, fază procesuală în care este sesizat executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit, numai în această ipoteză existând o competență alternativă, deci la dispoziția creditorului.
Validarea popririi este efectuată de instanță atunci când terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile, iar în această situație, prevăzută de art.460 Cod pr.civilă, intervine instanța de judecată care este instanța de executare de la sediul terțului poprit.
Din cererile formulate de creditoare prin biroul executorului judecătoresc și cea de investire a instanței cu validarea popririi rezultă fără echivoc că debitoarea a fost indicată Instituția P. comunei Gogoșu. De asemenea în somațiile trimise de către executorul judecătoresc este indicat ca debitor Primarul comunei Gogoșu. Corespondența făcută cu terțul poprit se referă de asemenea la debitorul Primarul comunei Gogoșu.
Faptul că în unele din aceste cereri s-a consemnat Instituția P. – Primăria comunei Gogoșu, nu duce la concluzia că a fost indicată ca debitoare Primăria Gogoșu, modalitatea de menționare a titulaturii debitorului concretizând sediul Instituției P. la Primăria Gogoșu.
În cauză s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a debitoarei Primăria Gogoșu, cu toate că aceasta nu a fost parte în cauză, așa cum rezultă din cererile formulate cât și din încheierile de ședință și conceptele acestora.
Instanța de fond, în minută, s-a pronunțat asupra lipsei calității procesuale pasive a debitoarei UAT . a fost parte în cauză, deși excepția nu a fost invocată față de această debitoare, iar în hotărârea redactată de instanța de fond, considerente și dispozitiv, cu toate că în practica este consemnat ca debitor Instituția P., excepția lipsei calității procesuale pasive s-a respins față de Primăria comunei Gogoșu, care de asemenea nu a fost parte în cauză.
Apelul formulat de către creditoare a vizat rezolvarea acestor două excepții, iar instanța de apel soluționând cauza s-a raportat, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive atât la debitoarea Primăria comunei Gogoșu cât și la UAT Gogoșu reținând că s-a soluționat corect această excepție având în vedere că împotriva acestor două debitoare nu există titlu executoriu.
Așa cum rezultă din cele expuse mai sus se contată că instanța de apel nu a sesizat că nici Primăria comunei Gogoșu și nici UAT . fost părți în cererea de validare a popririi, debitoare fiind Instituția P. comunei Gogoșu.
Potrivit Legii nr.215/2001,republicată, Primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică și reprezintă unitatea administrativ teritorială în relații cu alte autorități public, cu persoane fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție, având atribuțiile prevăzute de art.63 din lege unde la „lit.e” se prevăd expres „alte atribuții stabilite prin lege”.
În speța de față titlul executoriu îl constituie sentința civilă nr.4720 din 28 oct. 2008, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S., în care Primarul comunei Gogoșu a fost obligat, potrivit Legii nr.18/1991 republicată, la penalități de întârziere (daune cominatorii) pentru că nu a fost pusă în executare sentința civilă nr.3420 din 29 iunie 2007, pronunțată de aceeași judecătorie, pentru eliberarea titlului de proprietate și punere în posesie a reclamantei pe suprafața de 21.993 mp.
Primarul a fost obligat la plata de daune cominatorii pe zi de întârziere, potrivit dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr.18/1991 republicată, aceasta fiind o atribuție stabilită printr-o lege specială. Această obligație a fost prevăzută în lege pentru primar, în calitatea sa de președinte al comisiei locale constituită în baza Legii nr.18/1991 și HG 131 din 27.02.1991 de aprobare a Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuirea titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.
Ținând cont de aceste considerente se constată că instanța de apel nu a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a debitoarei Instituția P. comunei Gogoșu, ci pe cea a unor debitoare care nu au fost părți în cauză, astfel încât se impune ca față de dispozițiile art.312 alin. 5 Cod pr.civilă, să se caseze decizia civilă și să se trimită cauza spre rejudecarea apelului, urmând ca instanța să se pronunțe cu respectarea cadrului procesual stabilit de creditoare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată soluționate în această fază procesuală, această cerere se va soluționa odată cu finalizarea procesului, având în vedere că dispoz. art.274 Cod pr.civilă se referă la suportarea cheltuielilor de judecată de parte care cade în pretenții.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. spre rejudecarea apelului sub nr._ .
Tribunalul M. – Secția I Civilă prin decizia civilă nr. 127/A din 01.04.2014 a respins apelul ca nefondat, formulat de apelantul B. C. R. împotriva sentinței civile nr. 1437/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Vînju M., în contradictoriu cu intimatul debitor Instituția P. . P. R. și intimații terț popriți T. Vînju M. și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. – Agenția Județeană a Finanțelor Publice M..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește critica referitoare la competența teritorială a Judecătoriei Vînju –M. de a soluționa cauza, s-a constatat că prin Decizia mai sus menționată, Curtea de Apel C. a constat că acest motiv de apel, respectiv recurs, este neîntemeiat, cauza fiind soluționată în mod corect de către Judecătoria Vînju-M., astfel încât nu mai este necesar ca instanța de apel să îl examineze. Prin aceeași decizie, instanța de casare a dispus ca instanța de apel, în rejudecare, să se pronunțe cu respectarea cadrului procesual stabilit de creditoare.
În speță, s-a constatat că cererea de validare a popririi a fost formulată în contradictoriu cu debitoarea Instituția P. . poprit Administrația Finațelor Publice Vînju-M. și în acest cadru procesual a fost examinat apelul.
Astfel, instanța de apel a reținut că Primarul . titular de cont, nu deține cont la T. Vînju M., așa cum se arată în întâmpinările formulate de Administrația Finațelor Publice Vînju-M. .
Mai mult, prin sentința civilă nr. 4720/28 Octombrie 2008 a Judecătoriei Dr. Tr. S., Primarul . obligat la plata de daune cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere începând cu data de 28 octombrie 2008 până la punerea executare a dispozitivului sentinței civile nr. 3420/29 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S., respectiv întocmirea documentației în vederea eliberării titlului de proprietate definitiv și punerea în posesie a creditoarei.
Temeiul juridic al acestei obligații a primarului este art. 64 din Legea nr. 18/1991, iar daunele cominatorii nu se plătesc în beneficiul persoanei îndreptățite la punerea în posesie, ci reprezintă o sancțiune pentru primar, în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar, un mijloc de constrângere a acestuia pentru aducerea la îndeplinire a obligației de a face stabilită în sarcina sa printr-un alt titlu executoriu, și anume de a o pune în posesie pe petentă cu terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate și a înainta documentația pentru eliberarea titlului de proprietate.
Chestiunea daunelor cominatorii a fost tranșata de Înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. XX din 12 decembrie 2006, pronunțată în recurs în interesul legii, instanța supremă arătând în considerentele deciziei că „daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistentei debitorului la executarea silita si au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta își va îndeplini obligația asumata si cu posibilitatea ca instanța de judecata sa le modifice daca va considera necesar. Fără sa reprezinte un mijloc, direct sau indirect, de executare silita asupra bunurilor debitorului, aceste daune constituie totuși o modalitate de constrângere ce rezulta din amenințarea cu o atare executare daca debitorul nu își îndeplinește obligația asumata. F. de caracterul lor provizoriu, în cazul în care debitorul executa obligația, daunele cominatorii vor trebui sa fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar în cazul în care debitorul refuza executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totuși la valoarea exacta a prejudiciului suferit prin neexecutare, o alta soluție nefiind posibilă. (…) Fiind de principiu, deci, ca daunele cominatorii reprezintă doar un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum si ca suma stabilita în cadrul acestor daune nu poate fi considerata certa si lichida, revine instanței de judecata îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civila, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării. În atare situație, concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea ca hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibila de executare silita, fiind necesar ca aceste daune sa fie transformate mai întâi de instanța de judecata, la cererea creditorului, în daune compensatorii”.
Față de cele stabilite de instanța supremă prin decizia mai sus arătată, s-a constatat că sentința civilă nr. 4720/28.10.2008, nu poate fi pusă în executare silită, iar cererea formulată de B. C. R. prin care solicită validarea popririi în ceea ce îl privește pe debitorul P. . concurența sumei de 147.982,85 lei reprezentând daune cominatorii, este nefondată, astfel că soluția instanței de fond de respingere a acestei cereri este corectă și în consecință, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul B. C. R., pentru creditoarea P. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut, în esență, că instanța de apel nu a avut în vedere aplicabilitatea dispozițiilor art.64 alin.1 din Legea nr.18/1991, ce instituie obligarea P., în calitate de „șef” al Comisiei Locale de fond funciar, la plata unor daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, în cazul în care s-a admis plângerea, fiind obligat Primarul să execute de îndată înmânarea titlului, sau, după caz, punerea efectivă în posesie, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr.4720/28.10.2008 a Judecătoriei Drobeta Tr.S., rămasă definitivă și irevocabilă.
S-a invocat nerespectarea jurisprudenței instanței de contencios constituțional și instanței supreme, în privința aplicabilității în continuare a daunelor cominatorii, ca mijloc de constrângere aflat la îndemâna creditorului asupra debitorului ce persistă în neexecutarea obligațiilor.
S-a criticat decizia din apel și sub aspectul soluționării fondului cauzei, apreciind că prin titlul executoriu reprezentat de Sentința civilănr.4720/28.10.2008, instanța nu a constatat îndeplinirea obligației, astfel încât a stabilit daune cominatorii, apreciind că a fost îndeplinită condiția impusă prin Decizia XX din 12.12.2005 pronunțată de ÎCCJ - Secțiile Unite
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6, 7 și 8 Cod pr.civ.
La data de 24.06.2014 intimatul Instituția P. Comunei Gogoșu a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prealabil examinării motivelor de nelegalitate, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac, de a respecta dispozițiile art.3021 și art.304 Cod pr.civ. Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim grad de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului, ci examinarea legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct.1 - 9 C. proc. civ.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6, 7 și 8 Cod pr.civ.
În aceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod pr. civ., potrivit căruia modificarea sau casare unei hotărâri se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori, ceea ce nu s-a cerut, recurentul nu a susținut și nu a dovedit că, în soluționarea cauzei, instanța nu ar fi respectat principiul disponibilității, în sensul nu că s-ar fi pronunțat asupra ceea ce s-a cerut, ori s-ar fi pronunțat asupra ceea ce nu s-a cerut, nefiind astfel, incident acest motiv de nelegalitate.
Referitor la critica subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod pr.civ., art. 304 pct. 7 Cod pr. civ. reglementează ca motiv de recurs situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția pronunțată.
Motivarea unei hotărâri este contradictorie atunci când există considerente contradictorii, din care rezultă atât temeinicia cât și netemeinicia cererii de chemare în judecată, ori atunci când există contradicție între considerente și dispozitiv.
Motivarea străină de natura pricinii se regăsește într-o hotărâre, atunci când argumentele avute în vedere de instanță în considerentele acesteia nu au legătură cu soluția și nu sunt de natură să o susțină.
În cauză, în ceea ce privește hotărârea pronunțată de instanța de apel nu se regăsește niciuna dintre cele trei ipoteze avute în vedere de legiuitor pentru ca hotărârea să fie susceptibilă de reformare pe calea recursului.
Hotărârea atacată este judicios motivată, răspunzând tuturor criticilor formulate de apelant, nu cuprinde motive contradictorii, considerentele acesteia fiind conforme cu dispozitivul, iar argumentele pentru care s-a respins calea ordinară de atac susțin întru totul soluția pronunțată.
Este nefondat și motivul de recurs în care se invocă incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 Cod pr. civ., în raport de care recursul este admisibil atunci când, prin hotărârea atacată, instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Altfel spus, acest motiv de recurs, sancționează hotărârea prin care s-a nesocotit principiul înscris în art. 969 Cod civ., trecând peste voința părților exprimată în actul dedus judecății.
În speță, Curtea constată că criticile dezvoltate de recurent se subsumează, în realitate, motivului prevăzut de art.304 pct. 9 Cod pr. civ. ce vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii.
Altfel spus, acest text legal, 304 pct.9 Cod pr. civ, statuează trei ipoteze distincte - prima vizând lipsa temeiului legal, situație în care urmează a se demonstra lipsa de bază legală a soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei atacate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, a doua ipoteză se referă la încălcarea unei norme de drept substanțial, iar ultima vizează interpretarea eronată a unei norme juridice, în prezenta cauză, nefiind dovedită incidența vreunei ipoteze.
În speță, obiectul prezentei acțiuni l–a reprezentat validarea popririi, respectiv obligarea terțului poprit să consemneze suma de bani datorată de către debitor, în baza sentinței civile nr. 4720 din 28.10.2008, a Judecătoriei T. S., irevocabilă, la dispoziția creditoarei P. R. și amendarea terțului poprit, în baza art. 460 alin. 2 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 4720/28 Octombrie 2008 a Judecătoriei Dr. Tr. S., Primarul . obligat la plata de daune cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere începând cu data de 28 octombrie 2008 până la punerea executare a dispozitivului sentinței civile nr. 3420/29 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S., respectiv întocmirea documentației în vederea eliberării titlului de proprietate definitiv și punerea în posesie a creditoarei.
Daunele cominatorii ce denumesc generic sumele de bani pe care debitorul unei obligații de „a face” sau de „a nu face”este obligat prin hotărâre judecătorească să le plătească creditorului său pentru fiecare zi de întârziere, până la data executării în natură a prestației pe care o datorează, nu constituie un mijloc de reparare a unui prejudiciu, în contextul în care ele nu sunt despăgubiri, ci se analizează ca fiind un mijloc de constrângere a debitorului la executarea în natură a obligației sale.
Sunt nefondate criticile din recurs în care se invocă aplicarea greșită a deciziei nr.XX din 12.12.2005, pronunțată de ÎCCJ – SECȚIILE UNITE în soluționarea recursului în interesul legii.
Astfel cum s-a argumentat și în conținutul deciziei în interesul legii, menționate, daunele cominatorii constituie un mijloc subsidiar de înfrângere a opoziției debitorului la executarea silită, fiind acordate până când acesta își va îndeplini obligația care i s-a pus în sarcină, cu posibilitatea ca instanța de judecată să le modifice dacă va considera necesar.
În cazul în care debitorul își execută obligația, daunele cominatorii trebuie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar în cazul în care acesta refuză executarea, cuantumul lor trebuie convertit la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare.
În considerentele deciziei în interesul legii se reține caracterul provizoriu al daunelor cominatorii, caracterul lor incert și nelichid. Plecând de la aprecierea că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă, în respectiva decizie s-a stabilit că revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației la care debitorul a fost constrâns, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul cauzat creditorului prin întârzierea executării.
Concluzia care s-a tras în decizia menționată, sub acest aspect, a fost aceea că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi în daune compensatorii.
În cauza de față, prin hotărârea a cărei executare se solicită pârâtul a fost obligat la plata daunelor cominatorii, prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la punerea în executare a dispozitivului sentinței civile nr. 3420/29 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S., respectiv întocmirea documentației în vederea eliberării titlului de proprietate definitiv și punerea în posesie a creditoarei, temeiul juridic al acestei obligații a P. fiind art.64 din Legea nr. 18/1991, în raport de care daunele cominatorii nu se plătesc în beneficiul persoanei îndreptățite la punerea în posesie, ci reprezintă o sancțiune pentru primar, în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar, un mijloc de constrângere a acestuia pentru aducerea la îndeplinire a obligației de „a face” stabilită în sarcina sa printr-un alt titlu executoriu, și anume de a o pune în posesie pe petentă cu terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate și a înainta documentația pentru eliberarea titlului de proprietate.
Curtea, reținând că daune cominatorii nu au fost convertite în daune compensatorii, făcând aplicarea deciziei în interesul legii sus-menționate, constată corecta soluționare de către tribunal, în sensul respingerii apelului declarat de reclamant.
Nu s-a făcut dovada existenței vreunui motiv de nelegalitate a deciziei pronunțată de tribunal, în contextul în care, este evident caracterul provizoriu, incert al daunelor cominatorii, stabilit prin însăși decizia în interesul legii sus-citate.
Numai printr-o interpretare trunchiată a Deciziei în interesul legii nr. XX din 12 decembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul a ajuns la susținerea, în sensul că hotărârea al cărei beneficiar este petenta este susceptibilă de executare, făcând abstracție de partea finală a Deciziei în interesul legii, în care se prevede că o asemenea hotărâre este susceptibilă de executare, la cererea creditorului, în limita daunelor interese dovedite.
În consecință, față de considerentele expuse, Curtea, constatând că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, în sensul art. 304 pct. 9 Cod pr.civ., nefiind incidente dispozițiile art.304 pct.6,7 și 8 Cod pr.civ., invocate în recurs, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul creditor B. C. R. împotriva deciziei civile nr. 127/A din 01.04.2014, pronunțată de Tribunalul M., Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare P. R., intimata debitoare Instituția P. Comunei Gogoșu și intimatele terț poprit T. V. M. și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. - Agenția Județeană a Finanțelor Publice M..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2014
Președinte, S. P. | Judecător, R. M. | Judecător, A. M. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.A.M.
14.07.2014
Teh.red. A.G./2 ex
Jud.apel A.B./A.M.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 16/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 88/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
