Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 6018/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6018/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 6018/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6018/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanții reclamanți S. A. V. și M. I., împotriva sentinței civile nr.909/23.09.2015, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, având ca obiect ordonanță președințială
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal; iar părțile au solicitat judecarea în lipsă conform art.223 Cod procedură civilă.
Instanța, luând act de solicitarea părților de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod procedură civilă., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul acestei instanțe la data de 21 mai 2015 petenții S. A. V. și M. I. au solicitat să se constate îndeplinite condițiile prevăzute de Cartea a IV-a Noul Cod Procedură Civilă., părțile înțelegând să tranzacționeze în cadrul arbitrajului cu privire la litigiul dintre ele, pronunțându-se o hotărâre arbitrală depusă împreună cu dosarul arbitral la Tribunalul O., spre păstrare.
Au arătat că, potrivit dispozițiilor art. 607 și 606 Noul Cod Procedură Civilă, hotărârea arbitrală este definitivă și obligatorie, nu a fost atacată sau desființată pe calea acțiunii în anulare, existând o prezumție absolută în sensul legalității acesteia, astfel încât instanța de judecată poate să pronunțe o hotărâre judecătorească în sensul prevăzut de art. 603 alin. 3 Noul Cod Procedură Civilă. Cererea a fost timbrată corespunzător cu suma de 20 lei.La prezenta cerere s-a atașat dosarul arbitral, aflat în arhiva Tribunalului O..
Tribunalul O. prin sentința civilă nr.909 de la 23.09.2015 a respins cererea formulată de petenții S. A. V., domiciliat în București, ., sector 1 CNP_ și M. I., domiciliată în comuna Fălcoiu, . CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual avocat T. A., cu sediul în Caracal, Piața Victoriei, nr. 7, ., ., ca neîntemeiată.
Hotărârea arbitrală reprezintă actul prin care tribunalul arbitral tranșează litigiul dintre părți.
Potrivit dispozițiilor art.603 alin.1 Cod Procedură Civilă, hotărârea arbitrală se redactează în scris și trebuie să cuprindă:
- numele și prenumele părților, domiciliul ori reședința lor sau, după caz, denumirea și sediul, numele și prenumele reprezentanților părților, precum și ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului; menționarea convenției arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj; obiectul litigiului și susținerile pe scurt ale părților; motivele de fapt și de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care, sub acest aspect, întemeiază soluția; dispozitivul; semnăturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 602 alin. (3), și, dacă este cazul, semnătura asistentului arbitral.
Alineatul trei, pe care petenții și-au întemeiat cererea, privește situația în care hotărârea arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate și/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil.
Astfel, în vederea înregistrării în cartea funciară, respectiv realizarea transferului de proprietate și/ sau constituirea altui drept real asupra bunului imobil în acest caz, hotărârea arbitrală este supusă unei formalități, respectiv prezentarea acesteia în fața instanței judecătorești ori notarului public pentru a obține o hotărâre judecătorească, sau, după caz un act autentic notarial. Așadar, sub aspect probator, hotărârea arbitrală nu mai este un act autentic, devenind un simplu înscris sub semnătură privată.
Deci, tribunalul a avut de analizat în primul rând dacă este admisibil sa verifice condițiile si procedurile ce fac doar obiectul acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale, cale de atac prevăzută de dispozițiile art.608-613 C. proc. civ., sens în care a constatat că legiuitorul nu a arătat expres dacă în procedura prevăzută de dispozițiile art. 603 alin. 3 sunt analizate doar condițiile de formă sau și cele de fond.
Or, dacă legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu o poate face, astfel încât, tribunalul a apreciat că are obligația de a verifica respectarea ambelor condiții în cadrul procedurii arbitrale.
Așa fiind, și cum în prezenta cauză hotărârea arbitrală nu poate fi desființată pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute expres de dispozițiile art. 608 alin.1 lit.a)-i) C. proc. civ., întrucât prerogativa revine curții de apel învestite cu o acțiune în anulare exercitată împotriva hotărârii arbitrale.
Cu toate acestea, și în cadrul procedurii prevăzute de dispozițiile art.603 alin.3 C. proc. Civ. tribunalul trebuie să verifice dacă au fost respectate nu doar condițiile de formă, ci și cele de fond în cadrul procedurii arbitrale finalizate cu pronunțarea hotărârii arbitrale.
Așa fiind, și constatând că nu au fost îndeplinite condițiile de fond în cadrul procedurii arbitrale (fără a avea posibilitatea să desființeze această hotărâre) tribunalul a refuzat legitimarea hotărârii arbitrale prin pronunțarea unei hotărâri pe care părțile să o folosească ulterior, după achitarea impozitului privind transferul dreptului de proprietate, în vederea înregistrării în cartea funciară și realizării transferului de proprietate.
Totodată, cât timp legiuitorul nu a stabilit o procedură specială pentru judecarea cererilor întemeiate pe dispozițiile art.603 alin.3 C.proc.civ., instanța a apreciat că nu se pot aplica prin analogie dispozițiile art.547 C. proc.civ, invocate de petenți, dispoziții care reglementează procedura ce se aplică pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea și desfășurarea arbitrajului.
Astfel, procedura prevăzută de dispozițiile art. 547 Cod proc.civ se aplică cererilor privind:numirea arbitrilor de către instanță, recuzarea arbitrilor, luarea măsurilor asiguratorii, recurgerea la mijloace de constrângere și aplicarea de sancțiuni martorilor sau experților, luarea măsurilor prevăzute la art.298 alin.1 C. procedură civilă, în cazul refuzului autorităților publice de a transmite informațiile solicitate în legătură cu actele și acțiunile acestora, verificarea cheltuielilor arbitrale.
Dacă legiuitorul ar fi apreciat că și în cazul cererilor prin care se solicită instanței verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de lege în privința hotărârii arbitrale, se aplică procedura prev. de disp.art.547 C. proc. civ., ar fi menționat expres acest lucru.
De aceea, invocarea de către petenți a dispozițiilor art.547, pe lângă cele ale art.603 alin.3 C. proc. civ. nu leagă instanța să soluționeze cererea în cadrul procedurii ordonanței președințiale prev. de disp.art.547 C. proc. civ., care, așa cum s-a arătat mai sus, se aplică doar categoriilor de cereri strict prevăzute de legiuitor.
Deși hotărârea arbitrală din data de 21.01.2015 tribunalul a apreciat că aceasta respectă toate condițiile de formă impuse de dispozițiile art.603 alin.1 C., respectiv:componența nominală a tribunalului arbitral, locul și data pronunțării hotărârii;numele și prenumele părților, domiciliul lor;menționarea convenției arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj;obiectul litigiului și susținerile pe scurt ale părților; motivele de fapt și de drept ale hotărârii, dispozitivul;semnătura arbitrului, cât privește condițiile de fond, se va constata că acestea nu sunt îndeplinite, având în vedere dispozițiile art. 548 alin.2 C. proc. civ în conformitate cu care ,,în cazul în care convenția arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate și/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, convenția trebuie încheiată în formă autentică notarială, sub sancțiunea nulității absolute.
Or, convenția arbitrală inserată în antecontractul din 19.12.2014 încheiat de petenți, în care aceștia se obligau să cumpere, respectiv să vândă suprafețele de teren pentru care a fost pronunțată ulterior hotărârea arbitrală, nu este încheiată în formă autentică.
Pe cale de consecință, constatând că nu au fost respectate condițiile de fond în cadrul procedurii arbitrale, instanța va respinge cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, A. V. S. și M. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că motivul pentru care instanța de fond le respinge cererea de a face aplicarea dispozițiilor art.603 alin.3 NCPC, considerând că în speță nu ar fi fost respectate prevederile art.548 alin.2 NCPC, în sensul că între părțile nu ar fi fost încheiat un compromis sau o clauză compromisorie în forma autentică.
Susține reclamantul că instanța de fond și-a depășit atribuțiile sale și limitele cu care a fost investită atunci când a verificat validitatea hotărârii arbitrale, cu toate că nu fusese investită cu o acțiune în anulare. D. în cazul acestei căi extraordinare de atac speciale, prevăzută de art.608 Noul cod de procedură civilă instanța poate să anuleze hotărârea arbitrală pentru motivele reținute de către instanța de fond.
Chiar dacă prin sentința nr.911/2015 hotărârea arbitrală nu a fost anulată, faptul că instanța de fond a refuzat să-i dea eficiență și să recunoască în condițiile art.603 alin.3, cu toate că, în chiar cuprinsul hotărârii atacate se reține faptul că hotărârea arbitrală îndeplinește toate condițiile arbitrale prevăzute de art.603 alin.1 Noul cod de procedură civilă și totodată, că instanța nu poate verifica fondul hotărârii arbitrale prins prisma prevederilor art.608 Noul cod de procedură civilă.
În realitate, prin Sentința 911/2015, instanța de fond lipsește părțile de efectele arbitrajului la care părțile au înțeles să apeleze, refuzând să facă aplicațiunea art. 603 alin 3 NCPC și, în consecință, părțile fiind în imposibilitate de a consfinți transferul dreptului de proprietate în Cartea funciară. Art.603 alin.3 este o normă legală specială, de strictă interpretare și aplicare, care nu poate fi extinsă de către instanța de judecată unor situații pe care legiuitorul nu le-a avut în vedere în textul de lege.
Interpretarea instanței de fond este eronată.
Astfel, potrivit dispozițiile art.549 Noul Cod de procedură civilă, convenția arbitrală nu poate fi încheiată în forma scrisă, caz în care, dacă litigiul care ca obiect transferul dreptului de proprietate, trebuie să fie totodată în forma autentică sau în forma verbală, prin declarația părților dată în fața arbitrului ca înțeleg să soluționeze litigiul pe calea arbitrajului.
Deci, în cazul în care părțile se prezintă în fața arbitrului, acesta poate să ia act direct de voința acestora.
O altă interpretare ar fi absurdă si nejuridică, având în vedere că legiuitorul a dat hotărârii arbitrale aceeași valoare ca unei hotărâri judecătorești.
Or, a considera ca cel căruia legiuitorul i-a dat puteri atât de mari încât să poată, printr-o decizie cu valoare de hotărâre judecătorească, să dea soluții juridice cu valoare obligatorie pentru părți si terți și care poate să fie pusă în executare prin agenții statului, ale căror efecte nu pot să fie anulate în instanță decât în condiții limitative si speciale.
Arbitrajul a fost dorit tocmai pentru a da posibilitatea părților ca, printr-o procedură cvasi-amiabilă, neformalistă, rapidă și cu efecte imediate, să rezolve conflictele de natură juridică.
Interpretarea instanței de fond în sensul introducerii unei etape suplimentare sine qua non de prezentare a părților în fața notarului pentru a încheia clauza compromisorie în forma autentică este una care pervertește tocmai rațiunea pentru care a fost introdus arbitrajul, creând bariere nenecesare și costisitoare pentru părți.
Dacă în fața instanței de judecată, atunci când se solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare, nu este necesar ca părțile să se pronunțe personal în instanța, și nici să semneze vreun act autentic, care sa convingă instanța ca, . să se judece, este ilogic ca, în fata arbitrului, ale cărui hotărâri au aceleași efecte, să existe o nouă procedură care să îngreuneze procedura și să pună noi obstacole în fața soluționării rapide.
Așa cum rezultă din cuprinsul dosarului, toate părțile contractante au fost de acord cu soluționarea pe cale arbitrajului a litigiului, au fost de acord cu soluția pronunțată și nici nu au atacat prin acțiune în anulare hotărârea arbitrală.
Cu toate acestea instanța de fond a refuzat să recunoască hotărârea arbitrata prezumând că nu a fost de acord cu arbitrajul pentru că nu ar fi încheiat în fața notarului o clauză compromisorie/compromis.
Concluzia la care ajunge instanța este, deci, rezultatul unei interpretezi eronate, motiv pentru care solicită s înlăturarea ei, desființând hotărârea.
Solicită admiterea apelului și desființând hotărârea, să se admită cererea.
Apelul este nefondat și având în vedere actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art.477-478 Noul Cod De Procedură civilă, va fi analizat în limitele cererii de apel formulată.
Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, fără a fi susceptibilă de desființare sau schimbare prin prisma dispozițiilor art.480 și următoarele Cod procedură civilă.
Motivele de apel invocate în cauză de către apelanți vizează neaplicarea dispozițiilor art.603 alin.3 NCPC, considerându-se că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art.548 alin.2 NCPC, respectiv reținând greșit că între părți nu ar fi fost încheiată o clauză compromisorie, precum și că au fost depășite limitele investirii atunci când s-a verificat validitatea hotărârii arbitrale.
Procedura legală prin care reclamanții au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că sunt îndeplinite condițiile din Cartea a IV-a, respectiv că părțile au înțeles să soluționeze litigiul dintre ele pe calea arbitrajului este aceea a ordonanței președințiale.
Or, această procedură specială presupune condițiile speciale, însă fără a se încadra în condițiile legale impuse de dispozițiile art.547 alin.1 și 2 Noul Cod procedură civilă, menționate de către reclamanții apelanți.
Astfel, în mod corect a înțeles instanța de fond că nu este legată să soluționeze o astfel de cerere în condițiile unei ordonanțe președințiale, deoarece aceste dispoziții legale se aplică unor categorii de cereri strict prevăzute de legiuitor (alin.1 art.547 Noul Cod procedură civilă).
În ceea ce privește situația în care instanța de fond avea prerogative să analizeze condițiile de formă sau cele de fond ale procedurii arbitrale prevăzute de art.603 alin.3 Noul Cod de procedură civilă, cum legiuitorul nu distinge, această prerogativă, atribut poate și este necesar a fi analizat de către instanța de fond, fără, însă, a analiza neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.608 alin.1 lit.a)-i) Noul Cod procedură civilă, aceasta fiind, cum corect a surprins și instanța de fond, de competența curții de apel.
Însă obiectul cauzei îl reprezintă tocmai constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de Cartea a IV-a Noul Cod procedură civilă cu privire la pronunțarea unei hotărâri arbitrale anterioare.
Prin urmare, se solicită, conform temeiului juridic invocat, respectiv alin.3 din art. 603 Noul Cod pr.civilă - pronunțarea unei hotărâri judecătorești în sensul acestor norme legale.
Dar cum, aceste dispoziții legale, - alin.3 art.603 Noul Cod procedură civilă, se referă la situația în care hotărârea arbitrală a avut în vedere un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate și/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil- hotărârea arbitrală este supusă unei formalități legale importante, aceea de prezentare în fața unui notar public sau a unei instanțe de judecată pentru legitimare.
Convenția arbitrală care a fost inserată în cadrul antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 19.12.2014 încheiat între petenți și pentru care fost ulterior încheiată hotărârea arbitrală, nu este încheiată în formă autentică.
Mai mult, corect instanța de fond nu a intrat pe fondul analizei acestei proceduri arbitrale în sensul desființării acestei hotărâri, aceasta există și este valabilă, însă pentru legitimare trebuie îndeplinite condițiile legale esențiale, pe care, în cazul de față, instanța de fond, legal și corect nu a putut să o facă.
Critica invocată de către apelanți în sensul că legiuitorul a dat hotărârii arbitrale aceiași putere legală ca și unei hotărâri judecătorești nu ester fondată, având în vedere că există dispoziții legale care fac ca o astfel de hotărâre arbitrală să fie legitimată.
Faptul că părțile au fost de acord cu soluționarea litigiului pe cale amiabilă în fața tribunalului de arbitraj, deci pe calea arbitrajului, nu presupune automat, decât doar în funcție de anumite condiții legale prevăzute de art.603 Noul Cod procedură civilă și în special de obiectul litigiului ca o astfel de hotărâre arbitrală să fie legitimată, respectiv să existe condițiile pronunțării unei hotărâri judecătorești prin care să se constate îndeplinite condițiile în care a avut loc această procedură arbitrală.
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, Curtea în baza art.480 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat formulat de reclamanții S. A. V. și M. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți S. A. V., domiciliat în București, ., sector 1 și M. I., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr.909/23.09.2015, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._ .
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Președinte, I. V. | Judecător, F. D. | |
Grefier, N. D. |
Red.jud.I.V.
21.12.2015
4 ex./AS
j.f.I.D.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 5701/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 730/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
