Grăniţuire. Decizia nr. 725/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 725/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 725/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 725/2015
Ședința publică de la 08 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. P.
Judecător: M. C.
Judecător: P. P.
Grefier: M. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta M. D., împotriva decizie civile nr.823/11.05.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. I., B. E., S. F., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă M. D., reprezentată de avocat D. Babov, lipsind intimații pârâți B. I., B. E., S. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele: reclamanta M. D. a formulat recurs împotriva unei decizii definitive, precum și faptul că aceasta nu a depus, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru; intimații pârâți B. I. și B. E. au depus, prin serviciul registratură, cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care,
Avocat D. Babov, pentru recurenta reclamantă M. D., a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 50 lei, consemnată prin chitanța nr._/25.06.2015.
Instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului.
Avocat D. Babov, pentru recurenta reclamantă M. D., a solicitat respingerea excepției, arătând că recursul este admisibil. A solicitat și cheltuieli de judecată, depunând chitanță în acest sens.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.435/20.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respins petitul în revendicare formulat de reclamanta M. D. din Calafat, împotriva pârâților B. I., B. E. din Calafat.
A fost admis petitul privind stabilirea liniei de hotar formulat de reclamanta împotriva pârâților B. I., B. E. din Calafat, ., jud. D. și S. F. din Calafat, . jud. D. și în consecință stabilește linia de hotar dintre proprietățile reclamantei și pârâților conform variantei întâi din raportul de expertiză astfel: hotarul dintre reclamantă și pârâtul S. F. este determinat de punctele 12,33, 52, tipul limitei fiind - limită convențională între punctele 12,33 pe o distanță de 35,01 m; construcție anexa C 4 ( M. D.) între punctele 33 și 52 pe o distanță de 4,28 m, conform Anexei nr. 3 a raportului de expertiză.
Hotarul dintre proprietatea reclamantei și cea a pârâților B. I. și E. va fi dat de aliniamentul punctelor 71,38,32 și 53, tipul aliniamentului fiind - limita convențională între punctele 71 și 38 pe o distanță de 21,17 m, gard de fier existent între punctele 38 și 32 pe o distanță de 7,94 m, zid construcție C 2 ( B. I.) între punctele 32 și 53 pe o distanță de 10,23m, conform Anexei nr. 3 la raportului de expertiză.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și obligă pe pârâții B. I. și B. E. la 680 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva sentinței civile nr.435/20.02.2014 a formulat apel reclamanta M. D., prin care a solicitat în principal, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.823/11.05.2015, Tribunalul D. a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă M. D., CNP_, domiciliată în Calafat, ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 435/20.02.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. I., B. E., ambii cu domiciliul în Calafat, ., județul D. și S. F., cu domiciliul în Calafat, ., județul D., și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că:
A admis petitul privind stabilirea liniei de hotar, astfel:
A stabilit linia de hotar dintre proprietatea apelantei-reclamante M. D. și proprietatea intimaților-pârâți B. I. și B. E. conform variantei I din raportul de expertiză efectuat în apel de expert D. D., respectiv pe aliniamentul pct. 4 - 23 - 60 – 57, materializat în teren prin țeavă metalică (pct. 4), țeavă metalică (pct. 23), gard metalic (pct. 23 – 60), limită anexă (pct. 60-57), conform anexei 2 din raportul de expertiză care va face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A stabilit linia de hotar dintre proprietatea apelantei-reclamante M. D. și proprietatea intimatului-pârât S. F. conform variantei unice din raportul de expertiză efectuat în apel de expert D. D., respectiv pe aliniamentul pct. 8 – 15 – 59 – 54, materializat în teren prin marginea de sud a stâlpului de beton (pct. 8), țeavă metalică (pct. 15), limită anexă C4 (pct. 59 – 54) conform anexei 2 din raportul de expertiză care va face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A menținut soluția privind respingerea capătului de cerere având ca obiect revendicare.
A menținut restul dispozițiilor sentinței privind compensarea cheltuielilor de judecată.
A respins cererea formulată de apelanta-reclamantă privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la soluția primei instanțe asupra cererii de grănițuire, criticile apelantei-reclamante vizează în mod esențial, împrejurarea că în analiza întinderii drepturilor cuvenite părților, s-au avut în vedere mențiunile din documentația cadastrală și nu cele din actele de proprietate ale părților. Se menționează că instanța era obligată să analizeze titlurile de proprietate ale părților iar în măsura existenței unei suprapuneri între titluri, să se dea relevanță titlului de proprietate mai bine caracterizat.
În considerarea acestor critici, în faza procesuală a apelului s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize topografice prin care să se stabilească hotarele despărțitoare și dacă intimații-pârâți B. ocupă vreo suprafață din terenul apelantei-reclamante în raport de elementele de identificare existente în titlurile de proprietate exhibate de părți.
În expertiza efectuată de expert D. D. (f 61), concluziile sunt similare cu cele ale expertizei efectuate la prima instanță, nerezultând o suprapunere între titlurile de proprietate ale părților, ci doar o suprapunere a documentației cadastrale ale reclamantei și pârâților B..
Este de necontestat că în situația în care există o dispută cu privire la semnele de hotar, grănițuirea se impune a se stabili în varianta în care se respectă drepturile de proprietate ale părților, rezultate din actele de proprietate invocate.
În cauză, propunerea expertului D. D. este în concordanță cu întinderea dreptului de proprietate al fiecărei părți, fiind stabilite două variante în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar dintre reclamantă și intimații-pârâți B.. Adoptarea variantei a II-a însă ar presupune ca hotarul să fie deplasat cu distanța medie de 50 cm dar în acest fel ar trece prin construcția C2 – anexă a intimaților B. și s-ar suprapunere cu cadastrul acestora. Rezultă implicit că singura variantă viabilă ar fi prima, pe aliniamentul punctelor 4-23-60-57 care are în vedere și semnele de hotar identificate, respectiv, țeavă metalică la .), țeavă metalică la distanța de 21,17 m de la stradă (pct.23), gard metalic (pct. 23-60) și limită-anexă (pct.60-57), fără riscul ca hotarul să treacă prin vreo construcție.
În ceea ce privește hotarul despărțitor față de intimatul S. F., s-a identificat o variantă unică de grănițuire pornind însă de la aceeași premisă a respectării dreptului de proprietate pentru fiecare dintre părți în măsura posibilității, suprafața din măsurători fiind mai mică decât suprafața din acte, și a semnelor vechi de hotar – stâlp beton la .-8), țeavă metalică (pct.15) și anexa edificată de reclamantă (C4).
Așadar, Tribunalul a apreciat că solicitarea de a se dispune grănițuirea este întemeiată astfel încât stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea apelantei-reclamate M. D. și proprietatea intimaților-pârâți B. I. și E. se va face conform variantei I din raportul de expertiză efectuat în apel de expert D. D., respectiv pe aliniamentul pct. 4 - 23 - 60 – 57, materializat în teren prin țeavă metalică (pct. 4), țeavă metalică (pct. 23), gard metalic (pct. 23 – 60), limită anexă (pct. 60-57), conform anexei 2 din raportul de expertiză care va face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar cea dintre proprietatea apelantei-reclamantei M. D. și a proprietății intimatului-pârât S. F. conform variantei unice din raportul de expertiză efectuat în apel de expert D. D., respectiv pe aliniamentul pct. 8 – 15 – 59 – 54, materializat în teren prin marginea de sud a stâlpului de beton (pct. 8), țeavă metalică (pct. 15), limită anexă C4 (pct. 59 – 54) conform anexei 2 din raportul de expertiză care va face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În ceea ce privește critica privind soluția asupra capătului de cerere în revendicare, Tribunalul a reținut că prin obiect și cauză, acțiunea în revendicare imobiliară are în vedere un imobil cu individualitate distinctă și independentă, deținut nelegitim de către o persoană, alta decât adevăratul proprietar care, neavând posesia bunului, cere recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea bunului.
Individualitatea bunului circumscrie totalitatea particularităților care îl identifică distinct și particular, între care și limitele în spațiu, astfel cum se presupune că au fost dintotdeauna și rezultă din titlul proprietății.
În cauză, la individualizarea proprietăților s-a ținut seama de mențiunile existente în actele de proprietate și având în vedere că la măsurători au rezultat suprafețe mai mici decât în acte, dar foarte apropiate ca valoare, expertul a concluzionat în același sens ca la prima instanță, respectiv asupra faptului că părțile nu ocupă vreuna din terenul celeilalte.
Așadar, față de lipsa situației-premise a acțiunii în revendicare care presupune stăpânirea terenului de către posesorul-neproprietar, rezultă că în speță nu este îndeplinită această condiție, astfel încât în mod corect s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind revendicarea, astfel încât se impune menținerea soluției cu privire la acest petit.
Având în vedere considerentele mai sus menționate, Tribunalul în baza art.480 NCPC, a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis petitul privind stabilirea liniei de hotar și a stabilit linia de hotar dintre proprietatea apelantei-reclamante M. D. și proprietatea intimaților-pârâți B. I. și B. E. conform variantei I din raportul de expertiză efectuat în apel de expert D. D., respectiv pe aliniamentul pct. 4 - 23 - 60 – 57, materializat în teren prin țeavă metalică (pct. 4), țeavă metalică (pct. 23), gard metalic (pct. 23 – 60), limită anexă (pct. 60-57), conform anexei 2 din raportul de expertiză care va face parte integrantă din prezenta hotărâre iar linia de hotar dintre proprietatea apelantei-reclamante M. D. și proprietatea intimatului-pârât S. F. a fost stabilită conform variantei unice din raportul de expertiză efectuat în apel de expert D. D., respectiv pe aliniamentul pct. 8 – 15 – 59 – 54, materializat în teren prin marginea de sud a stâlpului de beton (pct. 8), țeavă metalică (pct. 15), limită anexă C4 (pct. 59 – 54) conform anexei 2 din raportul de expertiză care va face parte integrantă din prezenta hotărâre ; s-a menținut soluția privind respingerea capătului de cerere având ca obiect revendicare; s-au menținut restul dispozițiilor sentinței privind compensarea cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, față de împrejurarea că din probele administrate în apel nu rezultă o situație de fapt distinctă de cea reținută de prima instanță, s-a respins ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta M. D., criticând-o pentru netmeinicie și nelegalitate.
A susținut că, deși, în speță instanța a apreciat ca întemeiată critica reclamantei privind corecta stabilire a liniei de hotar, potrivit situației de fapt și a actelor de proprietate, a omologat o variantă a raportului de expertiză (varianta I, anexa I, din eroare fiind trecută anexa II ce corespunde variantei II), deoarece nu există suprapunere cadastrală, considerând ca aceasta este soluția viabilă.
În speță, în raportul de expertiză topometrică efectuat, s-a stabilit că limitele materiale existente pe teren ale celor două imobile, nu respectă în totalitate limitele stabilite prin documentațiile cadastrale, cele două imobile prezentând o suprapunere de 17mp.
În varianta stabilită de instanța de apel, hotarul respectă lățimile terenului pentru propietate4a B., conform documentației cadastrale, însă nu respectă documentația cadastrală a reclamantei.
În drept a invocat dispozițiile art.488 pct.8 C.pr.civ.
Recursul este inadmisibil, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
În conformitate cu dispozițiile art.457 alin.1 Noul Cod proc.civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta”.
Una din regulile comune pentru folosirea căilor de atac este aceea a legalității și unicității căii de atac, care presupune că dreptul de a uza de declararea unei căi de atac reglementată de lege este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".
Analizând acțiunea cu care a fost investită instanța de judecată, se constată că aceasta este o acțiune prin care s-a solicitat să fie obligați pârâții B. I. și B. E. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie, reclamantei, suprafața de 11,24 m.p. teren pe care a ocupat-o fără drept, și care a fost evaluat de către reclamant la suma de 350 lei, și să se stabilească linia de hotar dintre proprietatea reclamantei și proprietatea pârâților B. pe de o parte, iar pe de altă parte între proprietatea reclamantei și proprietatea pârâtului S. F..
Este deci vorba despre o acțiune ce se încadrează în prevederile art.483alin. 2 cod proc. civ, susceptibilă de a fi atacată doar cu apel, astfel că recursul formulat este unul inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Cauza fiind soluționată conform excepției inadmisibilității recursului, instanța nu va mai analiza motivele de recurs care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.248 Cod pr.civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta M. D., împotriva decizie civile nr.823/11.05.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. I., B. E., S. F., având ca obiect revendicare imobiliară.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Decembrie 2015
Președinte, M. P. | Judecător, M. C. | Judecător, P. P. |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.M.P.
Tehnored.M.M.
2ex./15.12.2015
j.a.I.G.Ș.
j.f.D.S.
| ← Strămutare. Decizia nr. 157/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Legea 10/2001. Decizia nr. 5717/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
