Legea 10/2001. Decizia nr. 5701/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5701/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 5701/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5701
Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător M. P.-P.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant P. M. C. împotriva sentinței civile nr. 203 din 16.04.2015 pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți C. (fostă M.) L.-S. T., C. N. și C. P., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic R. M. pentru apelantul reclamant P. M. C. și intimații pârâți C. N. și C. P., ambii reprezentați de avocat G. T., lipsind intimata pârâtă C. (fostă M.) L.-S. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Consilier juridic R. M. pentru apelantul reclamant P. M. C., a arătat că în mod corect Instituția Prefectului Județului D. nu a acordat avizul de legalitate asupra dispoziției Primarului M. C., motivat de faptul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut: prin notificare s-a solicitat restituirea în natură construcții, iar prin dispoziție s-a aprobat restituirea parțială teren.
A susținut că nelegalitatea dispoziției primarului este evidentă, iar actul odată emis nu poate fi retractat decât prin intermediul instanței judecătorești.
Faptul că prefectul exercită activitatea de control asupra aplicării fazei administrative a procedurii reglementate de Legea 10/2011 și are atributul de a ataca actele emise de organele administrației publice nu justifică soluția instanței de fond de a admite excepția lipsei calității procesuale active a Primarului M. C. invocată din oficiu cu consecința respingerii acțiunii.
A pus concluzii, în principal de admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și reținând spre rejudecare, respingerea excepției lipsei calității procesuale active a Primarului M. C. și evocând fondul să se dispună admiterea acțiunii în sensul constatării nulității dispoziției Primarului M. C..
Avocat G. T., pentru intimații pârâți C. N. și C. P., a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat depunând chitanță în acest sens.
În mod corect, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a Primarului M. C. și pe fond a respins acțiunea.
Potrivit Legii 554/2004, Instituția Prefectului poate ataca direct în fața instanțelor de contencios administrativ actele administrației publice locale dacă le consideră nelegale, prefectul având și atribuția de a verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului Județean, ale consiliului local și ale primarului.
S-au depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului civil de față :
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 10.11.2014 reclamantul P. M. C. a chemat în judecată pe pârâții C. (fostă M.) L., C. N. și C. P. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constatată nulitatea dispoziției nr. 6702/27.02.2004 - emisă de P. M. C. în temeiul Legii nr.10/2001 (privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989), coroborată cu prevederile H.G. nr.250/03.04.2007 (pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001).
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că, la data de 6.11.2001, prin notificarea nr.383/N/2001 - depusă la Biroul Executorului Judecătoresc B. M. E. și înregistrată la unitatea administrativ teritorială C. -, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâta C. L. a solicitat restituirea în natură a unui apartament format din două camere, bucătărie, hol și pivniță, situat în C. . la parterul clădirii.
Notificatoarea a susținut că spațiul face parte din casa de locuit de la aceeași adresă care a aparținut bunicii acesteia, D. E., iar trecerea la stat a spațiului a fost abuzivă deoarece făcea corp comun cu restul casei formată din 4 camere.
Prin dispoziția Primarului M. C. nr.6702/27.02.2004 s-a aprobat restituirea parțială în natură a terenului în suprafață de 605,17 mp - în indiviziune cu numiții C. N. și C. P., conform Ordinului Prefectului nr.147/21.06.1999 -, situat în . fost 38, identificat conform procesului verbal încheiat la data de 03.03.2003 de către RAADPFL C., cu respectarea dreptului de folosință prevăzut de art. 4 din contractul de vânzare cumpărare nr. 184/22.05.1997, în favoarea lui C. M. și C. E..
Prin aceeași dispoziție s-a respins cererea de restituire în natură a apartamentului format din două camere, bucătărie, hol și pivniță situat în C. . la parterul clădirii - deoarece acest imobil a fost înstrăinat de Consiliul Județean D. către numiții C. M. și C. E. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 184/22.05.1997, în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995.
Conform art.21 din Legea 10/2001, persoana îndreptățită avea obligația de a notifica persoana juridică deținătoare a imobilului. Aceasta trebuia să cuprindă denumirea si adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum si valoarea estimata a acestuia.
Având în vedere că prin notificarea formulată s-a solicitat doar restituirea în natură a apartamentului situat în C. . la parterul clădirii - nu și a terenului aferent -, în mod corect, entitatea învestită trebuia să se pronunțe cu privire la obiectul cererii în sensul admiterii sau respingerii acesteia.
Conform dispozițiilor legale în materie, la stabilirea întinderii competenței de soluționare a notificării conferită de lege unităților deținătoare, trebuie să se țină seama de limitele impuse de persoana solicitantă prin notificare. Astfel, entitatea învestită cu soluționarea notificării nu se poate pronunța decât asupra celor solicitate de petent.
Prin urmare, dispoziția de soluționare a dosarului este eronată întrucât s-a restituit ceea ce nu s-a cerut, autoritatea emitentă depășind astfel limitele învestirii sale. In condițiile legii, după constatarea calității de persoană îndreptățită a notificatorului și a imposibilității restituirii în natură a apartamentului, autoritatea locală trebuia să propună acordarea despăgubirilor in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
Conform principiului securității raporturilor juridice și irevocabilității actelor juridice, actul odată emis nu mai poate fi retractat de către partea emitentă după ce a fost comunicată persoanei îndreptățite ci doar desființat prin intermediul instanței judecătorești.
Din verificările efectuate de serviciul de publicitate imobiliară în baza de date a Registrului Numerelor Cadastrale, a Registrului Proprietarilor și în programul E Terra - pentru imobilul situat în . fost 38, D. nu a fost atribuit număr cadastral.
Conform legislației în vigoare, Prefectul exercită controlul de legalitate asupra actelor administrative adoptate sau emise de autoritățile administrației publice locale.
Prin adresa nr. 4105/2010 Instituția Prefectului Județului D. a comunicat faptul că nu poate fi emis avizul de legalitate actul fiind considerat nelegal pentru considerentele enunțate anterior.
Interesul reclamantului în promovarea acestei acțiuni constă în necesitatea emiterii unei dispoziții legale și temeinice prin care să se soluționeze cererea notificatoarei în sensul respingerii cererii de restituire în natură a parterului clădirii din C. . format din două camere, bucătărie, hol și pivniță - deoarece acest imobil a fost înstrăinat de Consiliul Județean D. către numiții C. M. și C. E. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 184/22.05.1997, în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995 -, și înaintarea propunerii de acordare de masuri compensatorii sub forma de puncte care se vor determina potrivit art. 21 alin. (6) si (7) din Legea 165/2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001 și art. 1326 cod civil .
La data de 08.01.2015, pârâții Cirjaliu N. si Cirjaliu P. au depus la dosar întâmpinare - prin care au solicitat respingerea acțiunii.
În cuprinsul acesteia, pârâții anterior menționați au învederat că sunt proprietarii apartamentului situat la etajul imobilului din C., . - pe care l-au dobândit de la numita D. E. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2526/27.03.1978 -, precum si a terenului in suprafața de 125 mp, in indiviziune, conform Ordinului Prefectului Județului D. nr. 147/21.06.1999.
Pârâții au precizat că terenul in suprafața totala 600 mp a aparținut dintotdeauna sus-numitei D. E., iar in prezent este liber - având destinație de curte a casei de locuit -, astfel încât dispoziția 6702/2004 reflecta realitatea atât scriptica, terenul putând fi restituit in natura, nefiind ocupat de construcții.
În aceeași dată - 08.01.2015 -, și pârâta C. L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea acțiunii, pârâta a învederat că, în calitate de unic moștenitor al autoarei D. E. - decedată la 26.04.1981 -, a formulat Notificarea înregistrată sub nr. 383/N/2001 prin care, în temeiul dispozițiilor art.21 din Legea nr.10/2001, a solicitat restituirea în natură a unui apartament situat la parterul imobilului din C., ., ce aparținuse autoarei sale și fusese trecut abuziv în proprietatea statului.
Inițial, această notificare a fost respinsă prin dispoziția nr. 8498/14.11.2003 – cu motivarea că apartamentul solicitat a fost înstrăinat de către Consiliul Județean D. familiei C. M. si E. (având în vedere ca fusese trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 210/1975), iar pentru teren nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.
Ulterior, în baza referatului nr._/30.01.2004 al Comisiei pentru examinarea cererilor formulate potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, prin dispoziția nr. 6702/27.02.2004 a fost revocată dispoziția nr. 8498/14.11.2003 și aprobată restituirea parțială în natură a terenului in suprafața de 605,17 m.p. - în indiviziune cu familia C. N. si P. si cu respectarea dreptului de folosința a familiei C. M. si E. -, cu motivarea că s-a constatat ca a fost adusă dovada dreptului de proprietate asupra terenului prin Sentința civila nr. 7322/14.09.1970 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 8774/1970 (definitiva si trecută în Registrul de transcripțiuni al fostului notariat de Stat D. sub nr. 3525/17.11.1977), hotărâre neobservată inițial, observată la dosarul de notificare.
Așa cum rezultă din mențiunea existentă pe dispoziția nr. 6702, aceasta a fost comunicată pârâtei chiar pe data emiterii sale - 27.02.2004 -, iar la art. 4 se prevedea că poate fi atacată in termen de 30 de zile de la comunicare la Secția civila a Tribunalului D.. Potrivit dispozițiilor legale in materie, orice act oficial care nu este contestat în termenul legal prevăzut expres, devine valabil și își produce efectele atât față de părțile interesate cât și față de terți.
Pârâta a menționat că, pe de o parte, dispoziția nr. 6702/2004 nu a fost contestată în termenul legal prevăzut și ca atare își produce efecte de la data emiterii sale, iar motivele invocate prin acțiune nu sunt de natură a antrena nulitatea absolută a actului, pentru a putea fi formulate la peste 10 ani de la data emiterii.
Prin încheierea din 24 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D.-Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Secției C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului D..
A fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul P. mun. C., în contradictoriu cu pârâții C. (fostă M.) L., C. N. și C. P., având ca obiect constatare nulitate absolută Dispoziție adoptată în baza Legii nr. 10/2001, în favoarea Secției I Civilă din cadrul Tribunalului D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 ,,orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată", în timp ce art. 2 alin. 1 lit. c din același act normativ statuează "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice...".
Așadar, pentru a putea fi sesizată instanța de contencios administrativ este necesar a fi contestat fie un act administrativ fie refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri ori nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
În speță, deși dispoziția a cărei constatare a nulității absolute se solicită – și care nu a fost depusă la dosar, însă nici una dintre părți nu a contestat faptul că, prin respectivul act a fost soluționată o notificare formulată în baza Legii 10/2001 -, are caracterul unui act administrativ, însă pentru contestarea sa există o procedură specială, reglementată de legea anterior menționată.
Astfel, conform dispozițiilor art. 26 alin. 3din Legea 10/2001 „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.”, prevederi similare regăsindu-se și în art. II din titlul I al Legii nr. 247/2005 – care statuează că "Deciziile sau dispozițiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităților administrației publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și nevalorificate, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Este adevărat că legiuitorul nu reglementează competența de soluționare a unei acțiuni prin care chiar emitentul actului – și nu persoana care formulase notificarea -, solicită desființarea dispoziției adoptate însă, pentru identitate de rațiune, și în cazul unor astfel de acțiuni, competența de a aprecia asupra legalității respectivei dispoziții trebuie să revină tot secției civile legiuitorul urmărind să existe o reglementare unitară, în cadrul căreia toate dispozițiile emise în temeiul Legii nr. 10/2001 să poată fi contestate în justiție la secția civilă a tribunalelor în a căror rază teritorială se găsește sediul entității investite cu soluționarea notificării.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției I Civilă din cadrul Tribunalului D. sub nr._, cu prim termen de judecată 26.03.2015.
Prin sentința civilă nr. 203 din 16.04.2015 pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului M. C..
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. mun. C., în contradictoriu cu pârâții C. (fostă M.) L., C. N. și C. P., ca formulată de o persoana fără calitate procesuală activă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 06.11.2002 numita M. (fost C.) L. a formulat notificarea înregistrată sub nr.383/N/2001 prin care a solicitat restituirea în natură a apartamentului, situat în Municipiul C., ..
Prin referatul nr._/2001 s-a propus respingerea notificării formulate de M. L. (fostă C.), constatându-se că nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 605,7 m.p, iar apartamentul a fost înstrăinat, fiind emisă în acest sens dispoziția nr.8498/14.11.2003.
Ulterior M. L. a făcut dovada dreptului de proprietate și asupra terenului, fiind emisă dispoziția nr.6702/27.02.2004 prin care a fost revocată dispoziția de respingere a notificării și s-a aprobat restituirea parțială în natură a terenului în suprafață de 605,17 m.p aflat în indiviziune cu numiții C. N. și C. P., situat în C., . fost nr.38, fiind menținută soluția de respingere a cererii de restituire a apartamentului situat la parterul construcției.
La data de 25.03.2010 Instituția Prefectului a emis adresa nr.4105/2010 prin care dispus restituirea mai multor dosare de Lege 10/2001, între care și cel în care s-a emis dispoziția nr.6702/27.02.2004, prin care au menționat că la art.2 din această dispoziție s-a menționat în mod greșit că se restituie în natură terenul, atâta timp cât notificarea a fost formulată numai pentru construcție. Totodată s-a mai constatat că deși dispoziția a fost emisă în 2004, a fost înaintată prefectului pentru verificarea legalității în anul 2010.
Din înscrisurile depuse la dosar se constată că la data de 22.08.2014 prefectul în exercitarea atribuțiilor care îi revin a dat aviz de nelegalitate dispoziției nr.6702/2004, reținându-se că s-a solicitat doar apartamentul și s-a pus în vedere unității deținătoare revocarea acesteia.
În urma avizului de nelegalitate P. M. C. a formulat prezenta acțiune prin care a solicitat anularea dispoziției, ca urmare a faptului că în urma verificării acesteia de către prefect s-a constat că este nelegală.
S-a mai reținut că dispoziția nr. 6702/27.02.2004, a intrat în circuitul civil încă din anul 2004, fiind comunicată numitei M. L.(semnatara notificării) încă de la data emiterii.
Calitatea procesuală este definită ca fiind titlul juridic ce permite unei persoane să invoce în justiție dreptul a cărei sancționare o solicită și presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel dinspre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
În speță ceea ce s-a invocat ca fundament al acțiunii în nulitate privește neacordarea avizului de legalitate de Prefect în privința Dispoziției nr. 6702/27.02.2004.
Dispoziția de restituirea trebuia supusă controlului de legalitate exercitat în temeiul Legii nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, întocmit după urmarea procedurilor prevăzute de lege. În cadrul controlului de legalitate se verificau îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru a-i fi recunoscută notificatorului calitatea de persoană îndreptățită, respectiv depunerea notificării cu respectarea procedurii în termenul prevăzut de lege, existența la dosar a înscrisurilor care dovedesc calitatea de fost proprietar al bunului imobil preluat în mod abuziv sau, după caz, calitatea de moștenitor al fostului proprietar, existența actelor doveditoare referitoare la preluarea abuzivă a imobilului notificat în perioada de referință a legii și înscrisurile care atestă imposibilitatea restituirii în natură a imobilului.
Prin urmare, după emiterea dispoziției primarului cu propunere de restituire in natură și/sau despăgubiri se realizează controlul de legalitate al prefectului conform dispozițiilor mai sus menționate, iar dacă se apreciază că dispoziția emisă este ilegală, prefectul trebuie să atace în contencios administrativ această decizie. P. emitent al deciziei, după comunicarea acesteia către notificator nu mai are posibilitatea să o revoce, legea prevăzând în mod expres modalitatea în care se cenzurează legalitatea acestei dispoziții și anume pe calea acțiunii în contencios administrativ, cu respectarea procedurii Legii nr. 554/2004.
Conform art.123 alin. (5) din Constituția României, prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consilierului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul emis de aceștia ca fiind ilegal.
În același sens, prin prevederile art.3 din Legea nr. 554/2004 s-a stabilit că prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale dacă le consideră nelegale, iar potrivit art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004, printre alte atribuții, prefectului îi revine și aceea de a verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului.
Având în vedere cele mai sus expuse s-a apreciat că P. Municipiul C. nu justifică calitatea procesuală activă în privința anulării dispoziției, calitate pe care o are prefectul care verificând legalitatea avea îndreptățirea să solicite anularea acesteia, demers judiciar în care primarul ar fi justificat calitate procesuală pasivă.
În consecință instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a primarului și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. municipiului C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
In considerentele hotărârii, instanța de fond concluzionează că fundamentul juridic al acțiunii în nulitate privește neacordarea avizului de nelegalitate de către prefect asupra dispoziției nr. 6702/27.02.2004.
Pornind de la acest aspect și întemeindu-se pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr.340/2004 instanța creează un raționament juridic potrivit căruia P. M. C. nu justifică calitatea procesuală activă în privința anularii dispoziției nr. 6702/27.02.2004, calitate ce aparține numai prefectului care verificând legalitatea avea dreptul să solicite anularea acesteia în condițiile Legii contenciosului administrativ, demers judiciar în care P. M. C. ar fi justificat calitatea procesuala pasivă.
Instanța restrânge astfel temeiul de fapt și de drept al prezentei cereri. In fapt
reclamantul a arătat că în mod justificat și temeinic Instituția Prefectului Județului
D. nu a acordat avizul de legalitate asupra Dispoziției Primarului M.
C. nr.6702/27.02.2004 motivat de faptul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut,
întrucât notificarea ce a stat la baza emiterii dispoziției are ca obiect solicitarea de
restituire în natură a apartamentului situat in C., ., la parterul clădirii, iar prin dispoziție s-a aprobat restituirea parțială în natură a terenului în suprafață de 605,17 mp, în indiviziune cu numiții Cirjaliu N. și C. P., conform Ordinului Prefectului nr. 147/21.06.1999, situat în C., . fost 38, identificat conform procesului verbal încheiat în data de 03.03.2003, de către RAADPFL C..
Prin urmare nelegalitatea dispoziției primarului este evidentă și pe cale de consecință necesitatea anularii ei de către o instanță de judecată, întrucât conform principiului securității raporturilor juridice și irevocabilității actelor juridice actul odată emis nu mai poate fi retractat de partea emitentă, ci prin intermediul instanței judecătorești.
Au fost invocate dispozițiile Legii nr.554/2004 potrivit cărora prefectul poate ataca direct in fata instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale pe care le considera nelegale.
Apreciază însă reclamantul că o astfel de procedură nu este aplicabilă în speța de față câtă vreme dispoziția a fost emisă și a fost eliberată persoanei îndreptățite și, în consecință, raportul juridic de drept administrativ s-a transformat într-un raport juridic de drept civil, în cadrul căruia beneficiarul dispoziției a uzat de drepturile sale în fața terților, astfel că dispoziția dobândește valoarea unui titlu de proprietate, act juridic civil
Așadar, nu mai sunt îndeplinite cerințele art.1 și următoarele din Legea. nr.554/2004 pentru formularea unei acțiuni privind anularea unui act administrativ, deoarece dispoziția nu mai are un asemenea caracter ulterior intrării sale în circuitul actelor juridice civile.
In deplină concordanță cu cele invocate, Tribunalul D. a stabilit și competența de soluționare a prezentei cauze, aceasta revenind instanței civile și nu instanței de contencios administrativ . Prin urmare, este cert ca obiectul prezentei cereri este anularea unui act juridic civil ale cărei motive de nulitate absolută sunt clar expuse.
Iar potrivit regulilor care guvernează regimul juridic al nulității absolute nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, de instanță din oficiu, de procuror, precum și de alte organe prevăzute de lege; nulitatea absolută este imprescriptibilă putând fi invocată oricând, pe cale de acțiune sau de excepție în principiu, și în al treilea rând nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare (nici expresă, nici tacită)
Această regulă își găsește justificarea în faptul că nulitatea absolută este menită să ocrotească un interes general, așa încât trebuie să se dea posibilitatea unui cerc larg de persoane sau organe să invoce o asemenea nulitate a unui act juridic civil în vederea garantării ordinii de drept în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
Față de cele expuse, faptul că prefectul exercităactivitatea de control asupraaplicării fazei administrative a procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001 și are atributul de a ataca actele administrative emise de organele administrației publice, nu justifică soluția instanței de judecată de a aprecia că în cauză competența exclusivă de anulare a dispoziției aparține prefectului și de admite excepția lipsei calității procesuale active a Primarului M. C. invocată din oficiu cu consecința respingerii acțiunii.
Este evident că instanța în mod greșit a analizat cauza numai din perspectiva actului administrativ și nu și din cea a actului juridic civil, a regulilor și condițiilor cu guvernează această materie.
De reținut faptul că nu există o măsura coercitivă de obligare a prefectului să urmeze calea judecătorească pentru anularea acestei dispoziții, iar respingerea prezentei acțiuni conduce la menținerea unei stări de fapt și de drept contrară dispozițiilor legale în vigoare. Mai mult, această incertitudine cu privire la legalitatea dispoziției emisă în temeiul Legii nr.10/2001 afectează nu numai pe beneficiarul acesteia, respectiv C. (fosta M.) L. a cărei pasivitate este evidentă, dar afectează pe numiții C. N. și C. P., terți față de dispoziție, care sunt prevăzuți în aceasta ca fiind proprietari în indiviziune cu C. (fostă M.) L. asupra suprafeței de teren de 605,17 mp, potrivit Ordinului Prefectului nr.147/21.06.J999.
Or, în situația în care se apreciază că singurul care poate ataca dispoziția este prefectul, iar primarului în calitate de emitent nu-i este permis în baza unei simple solicitări a prefectului, să modifice unilateral o dispoziție intrată în circuitul civil, autoritatea locală se află în imposibilitatea anularii titlului de proprietate emis cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare. Pe de altă parte, fără avizul de legalitate al Instituției Prefectului, beneficiarul dispoziției nu poate să îndeplinească formalitățile de publicitate imobiliară și prin urmare nu poate uza de actul emis în soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Față de cele arătate, din coroborarea textelor de lege menționate și având în vedere soluția instanței consideră că instanța trebuia să respingă excepția lipsei calității procesuale active a Primarului M. C. și, analizând fondul cauzei, să constate nulitatea Dispoziției P. Municipiul C. nr. 6702/27.02.2004.
Pe cale de consecință, solicită în teză principală, admiterea apelului, anularea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în teză subsidiară, admiterea apelului, anularea sentinței civile apelate, reținerea cauzei spre rejudecare, cu consecința respingerii excepției lipsei calității procesuale active a Primarului M. C. și evocând fondul, să se dispună admiterea acțiunii, în sensul constatării nulității Dispoziției P. M. C. nr. 6702/27.02.2004 .
Apelul este fondat, pentru considerentele ce succed :
Prin acțiunea formulată la data de 10.11.2014 reclamantul a investit instanța de judecată cu soluționarea unei cereri privind constatarea nulității absolute a dispoziției nr.6702/27.02.2014 emisă de P. Mun. C. în temeiul Legii nr.10/2001.
Din cuprinsul acțiunii rezultă expres că, reclamantul a invocat ca motiv de nulitate absolută a deciziei menționate faptul că, s-a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că, prin notificarea nr.383/N/2001 ce a stat la baza Dispoziției nr.6702/27.02.2014, s-a solicitat restituirea în natură a apartamentului situat în C., . /(la parterul clădirii), iar prin dispoziție s-a dispus restituirea parțială în natură a terenului în suprafață de 605,17 mp. în indiviziune cu numiții C. N. și C. P., conform Ordinului Prefectului nr. 147/21.06.1999, identificat conform procesului verbal încheiat la data de 03.03.2003 de RAADPFL C., cu respectarea dreptului de folosință prevăzut de art.4 din contractul de vânzare-cumpărare nr.184/22.05.1997 în favoarea numiților C. M. și C. E..
De asemenea, prin aceeași dispoziție s-a respins cererea de restituire în natură a apartamentului compus din două camere, bucătărie, hol și pivniță situat în C., . (la parterul clădirii), deoarece imobilul a fost înstrăinat familiei C. M. și C. E. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.184/22.05.1997, în baza Legii nr.112/1995.
Făcând istoricul cauzei, reclamantul P. M. C. a arătat că Instituția Prefectului Județului D. nu a acordat avizul de legalitate pentru dispoziția nr.6702/27.02.2004, pe considerentul ce a fost invocat ca motiv de nulitate absolută în cauza de față ( respectiv că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut ) și în acest sens, a făcut trimitere la adresa nr.4105/2010 prin care instituția amintită a restituit mai multe dosare de Lege nr.10/2001, printre care și dosarul în care a fost emisă dispoziția nr.6702/27.02.2004.
Acest aspect nu poate fi interpretat însă în sensul reținut de prima instanță, respectiv acela că motivul de nulitate absolută invocat de reclamant, îl constituie neacordarea vizei de legalitate de către Instituția Prefectului Județului D..
Atât în cuprinsul acțiunii, cât și ulterior prin motivele de apel, reclamantul a fost constant în a susține că motivul pentru care a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr.6702/27.02.2004, este acela că s-a acordat altceva decât ceea ce s-a cerut.
În aceste condiții, Curtea nu își însușește punctul de vedere al primei instanțe și anume, acela că, dispoziția emisă în procedura Legii nr.10/2001 (nr.6702/27.02.2004) trebuia atacată numai de prefect la instanța de contencios administrativ, cu respectarea procedurii prevăzută de Legea nr.554/2004.
Aceasta întrucât, pe de o parte dosarul de față înregistrat inițial la Secția C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului D., a fost înaintat prin declinare de competență în favoarea Secției I Civilă din cadrul aceluiași tribunal, pe considerentul că fiind vorba de o dispoziție emisă în baza Legii nr.10/2001 competența de soluționare aparține instanței civile, iar pe de altă parte pentru că instituția prefectului nu a înțeles să uzeze de procedura prevăzută de Legea nr.554/2004.
Mai mult, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr.6702/27.02.2004 emisă în baza Legii nr.10/2001 invocând ca temei legal acest act normativ – Legea nr. 10/2001, dar și prevederile art.1326 Cod civil, ceea ce demonstrează caracterul civil al acțiunii promovată de reclamant.
Oricum, în condițiile în care dispoziția nr.6702/27.02.2004 a fost comunicată persoanei îndreptățite, a intrat în circuitul civil devenind titlu de proprietate, acesta fiind un veritabil act juridic.
Fiind un act juridic civil, dispoziția este susceptibilă de a fi sancționată cu nulitatea absolută (dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege), aceasta fiind sancțiunea civilă care ocrotește un interes general și care poate fi invocată oricând pe cale de acțiune sau de excepție, de orice persoană interesată.
Cum reclamantul este cel ce a emis dispoziția nrt.6702/27.02.2004, are calitatea de persoană interesată și poate solicita constarea nulității absolute a dispoziției emisă în baza Legii nr. 10/2001.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că prima instanță în mod greșit a reținut că reclamantul nu are calitate procesuală activă în prezenta cauză și ca o consecință în mod nelegal a admis excepția lipsei calității procesuale active a Primarului Mun. C., respingând acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Procedând în acest mod, prima instanță a soluționat greșit cauza pe excepție și a lăsat astfel necercetat fondul procesului.
În atare situație, Curtea constată întemeiate criticile reclamantului privind rezolvarea greșită pe excepție, respectiv greșita necercetare a fondului cauzei, astfel că având în vedere solicitarea expresă a apelantului din cuprinsul apelului, sunt aplicabile dispozițiile art.480 alin.3 Cod procedură civilă potrivit căruia „în cazul în care se constată că, în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată, și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare”.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul formulat de reclamant este fondat, motiv pentru care îl va admite și ca atare, în temeiul art.480 alin.3 Cod procedură civilă, va anula sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul D., pentru soluționarea pe fond a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul reclamant P. M. C.,, cu sediul în C., ., nr.7, județul D., împotriva sentinței civile nr. 203 din 16.04.2015 pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți C. (fostă M.) L.-S. T. domiciliată în București, .. 6A, sector 2, C. N. și C. P. – ambii fiind domiciliați în C., . (fost 38), jud. D..
Anulează sentința civilă nr. 203 din 16.04.2015 pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul D. – Secția I Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Noiembrie 2015.
Președinte, C. S. | Judecător, M. P.-P. | |
Grefier, A. C. |
Red-jud.C.S.
Tehn.MC/7 ex.
Data red.02.12.2015
j.f. A.C.Tițoi
| ← Pretenţii. Decizia nr. 5567/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 6018/2015. Curtea de... → |
|---|
