Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 174/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 5038/311/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 174
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Președinte: - L. M. L.
Judecător: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanta B. O. și de pârâtul P. I., împotriva deciziei civile nr. 470/27.10.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații intervenienți P. M., P. E., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat L. F., pentru recurenta reclamantă B. O., lipsind recurentul pârât P. I. și intimații intervenienți P. M., P. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat L. F., pentru recurenta reclamantă B. O., a depus la dosar practică judiciară cu privire la concubinaj.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat L. F., pentru recurenta reclamantă B. O., a susținut oral motivele de recurs formulate în scris și întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8 și 9 Cod procedură civilă, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. A arătat că instanța de apel a acordat pârâtului ceea ce nu a cerut, întrucât, deși pârâtul nu a formulat o cerere prin care să solicite că apartamentul și autoturismul sunt bunurile sale proprii, instanța de apel constată că acestea sunt bunuri proprii ale pârâtului, nesolicitată prin cerere și urmată de scoaterea acestor bunuri din masa partajabilă. De asemenea, apreciază că instanța de apel a schimbat natura actului juridic, întrucât, deși este de acord cu prima instanță că părțile au trăit în concubinaj până în anul 2009, reține la masa partajabilă numai bunurile mobile casnice, iar față de apartament și autoturism schimbă natura juridică a prestațiilor dintre părți, nemaiținând seama și nemaiaplicând efectul concubinajului. A mai arătat că în apel, instanța prezintă o motivație contradictorie, în sensul că, pe de o parte, aceeași instanță reține situația de concubinaj notorie dintre părți și că părțile au dobândit bunurile mobile în cote de 1/2, iar pe de altă parte autoturismului – bun mobil nu i se aplică același regim, motivat de faptul că reclamanta nu se regăsește ca titular al autoturismului.
Cu privire la recursul formulat de recurentul pârât P. I., a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința civilă nr.2476/11.03.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a admis în parte și pe fond acțiunea civilă având ca obiect partaj coachiziție cu cererea de complinire din data de 23.10.2012 formulată de reclamanta B. O. împotriva pârâtului P. I..
S-a luat act de declarația pârâtului reclamant din data de 25.06.2013 că renunță la cererea reconvențională formulată de acesta la data de 4.12.2012 .
S-a constatat că cererea de intervenție accesorie formulată de către P. M. și P. E. a rămas fără obiect.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, omologarea rapoartelor de expertiză și atribuirea loturilor după cum urmează:
LOTUL NR.1 în valoare de_ lei s-a atribuit reclamantei B. O. și se compune din mobilă de sufragerie,în valoare de 120lei, canapea și două fotolii în valoare de 1800 lei, ,masă extensibilă ,în valoare de 150 lei, un covor ,în valoare de 220 lei, perdea ,în valoare de 170 lei,mașină de spălat,în valoare de 800 lei, frigider, în valoare de 700 lei.
Total valoare bunuri atribuite 5040 lei. Va primi sultă de la lotul nr. 2 suma de_ lei.
LOTUL NR.2 în valoare de_ lei s-a atribuit pârâtului P. I. și se compune din apartament cu două camere situat în Slatina . C., în valoare de_ lei, televizor,LCD Panasonic în valoare de 1300 lei, un covor, în valoare de 130 lei, perdea ,în valoare de 120 lei, mobilă dormitor în valoare de 1600 lei, birou de calculator în valoare de 300 lei, un cuier hol în valoare de 190 lei, mobilă de bucătărie în valoare de 700 lei, aragaz,în valoare de 700 lei, un autoturism marca Dacia L. în valoare de 7100 lei.
Total valoare bunuri atribuite 106.210 lei. Va plăti sultă lotului nr.1 suma de_ lei.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma 5105 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
In cursul cercetării judecătorești au fost administrate proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul părților, proba testimonială cu martorii M. L. M. și N. M., propuși de reclamantă și martorii C. E. și M. C. D., propuși de pârât.
La data de 19.11.2013 instanța a pronunțat încheierea de admitere în principiu încheiere prin care s-a admis în parte și în principiu acțiunea civilă având ca obiect partaj coachiziție cu cererea de complinire din data de 23.10.2012 formulată de reclamanta B. O. împotriva pârâtului P. I..
S-a luat act de declarația pârâtului reclamant din data de 25.06.2013 că renunță la cererea reconvențională formulată de acesta la data de 4.12.2012 .
S-a constatat că cererea de intervenție accesorie formulată de către P. M. și P. E. a rămas fără obiect.
S-a constatat că părțile au dobândit în regim de coachiziție următoarele bunuri un apartament cu două camere situat în Slatina . C., mobilă de sufragerie, canapea și două fotolii ,masă extensibilă ,televizor, un covor, perdea ,mobilă dormitor, birou de calculator,covor și perdea, un cuier hol ,mobilă de bucătărie aragaz, mașină de spălat, frigider,un autoturism marca Dacia L. .
S-a stabilit cota de ½ pentru fiecare parte.
S-au numit experți pentru identificare ,evaluare si propuneri de lotizare a bunurilor reținute la masa de partaj ,cu un onorariu provizoriu in cuantum de 500 lei ,care se va achita in avans in contul experților de catre reclamantă.
Au fost depuse la dosar rapoartele de expertiză întocmite în cauză, respectiv raportul de expertiză auto întocmit de expert N. P. ( f. 298-313), raportul de expertiză specialitatea construcții civile, întocmit de expert M. M. ( f.314-325) și raport de expertiză specialitatea bunuri mobile, întocmit în cauză de expert C. A. ( f.328-333).
Pârâtul a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză întocmit de expert M. M., în sensul că valoarea de circulație a apartamentului este supraevaluată, la raportul de expertiză întocmit de expert N. P., a fost reținut auto Dacia L., însă aceasta nu a fost dobândit în timpul căsătoriei, la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert C. A., în sensul că valoarea bunurilor mobile este supraevaluată.
Instanța a respins obiecțiunile formulate de pârât ca fiind neîntemeiate.
Astfel, având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța a admis în parte și pe fond acțiunea civilă având ca obiect partaj coachiziție cu cererea de complinire din data de 23.10.2012 formulată de reclamanta B. O., împotriva pârâtului P. I..
In drept, s-a reținut de către instanță încă de la data pronunțării încheierii de admitere în principiu că sunt aplicabile disp.art.633 din C.civ care instituie o prezumție de coproprietate până la proba contrară în cazul în care bunul este stăpânit în comun de mai multe persoane .
Totodată în raport de disp .art.667-668 din C. civ care consacră proprietatea devălmașă extra matrimonială respectiv al uniunii libere, pot fi analizate raporturile patrimoniale dintre concubini cu atât mai mult a concubinajului de lungă durată cum a fost în speță .
Sistarea efectivă a codevălmășiei se realizează practic prin formarea loturilor si atribuirea bunurilor reținute la masa de partaj in cele două loturi ale parților si care trebuie să se formeze in natură, respectiv să cuprindă pe cât posibil cantități egale de bunuri de aceiași natură, de creanțe și datorii, iar egalitatea valorică a loturilor se asigură prin stabilirea de sulte.
Potrivit art. 6739 Cod procedură civilă "La formarea și atribuirea loturilor, instanța va tine seama după caz de acordul parților, de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, de natura bunurilor, de domiciliul și ocupația părților, de îmbunătățirile făcute de moștenitori bunurilor succesorale si de alte asemenea principii ".
Inegalitatea valorică a loturilor se va înlătura prin atribuirea în loturi a unor sume denumite sulte .
Din analiza coroborata a rapoartelor de expertiza tehnica efectuate in cauza s-a constatat ca valoarea masei partajabile este de_ lei, respectiv_ lei valoarea fiecărui lot.
S-a luat act de declarația pârâtului reclamant din data de 25.06.2013 că renunță la cererea reconvențională formulată de acesta la data de 4.12.2012 .
S-a constatat că cererea de intervenție accesorie formulată de către P. M. și P. E. a rămas fără obiect.
S-a dispus ieșirea din codevălmășie a părților, omologarea rapoartelor de expertiză și atribuirea loturilor.
In privința capătului de cerere privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata, văzând si disp art 274 Cod procedura civila, s-a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma 5105 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și anume taxa de timbru și onorariile pentru expertizele efectuate în cauză.
Impotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul recurent P. I., solicitând casarea sentinței și a încheierii de admitere în principiu, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
In motivare s-a arătat că nici sentința nr. 2476/11.03.2014 și nici încheierea de admitere în principiu din data de 19.11.2013 nu sunt motivate, că filele dosarului au fost numerotate cu creionul și din acest motiv consideră că în dosar ar fi putut fi introduse file noi.
S-a apreciat de asemenea că atât încheierea de admitere în principiu cât și sentința de fond au fost pronunțate cu încălcarea dreptului său la apărare deoarece instanța de fond a respins proba cu audierea martorului P. F., încălcându-se astfel dispozițiile art. 189 din C.pr. civilă, martorul fiind rudă apropiată cu el și deci putând fi audiat ca martor în proces.
A mai arătat că a formulat o cerere de recuzare a unui magistrat care trebuia să se abțină de la judecarea cauzei datorită relațiilor de afinitate cu avocata reclamantei, cererea de recuzare fiind respinsă nelegal.
In continuare, recurentul a arătat că atât sentința de fond cât și încheierea de admitere în principiu au fost pronunțate cu aplicarea greșită a dispoz. art. 633 din codul civil, care instituie prezumția de coproprietate, prezumție ce nu a fost invocată de către reclamantă, fiind reținută din oficiu de instanță, fără să fie pusă în discuția părților și că în cauză nu s-a făcut dovada stăpânirii bunurilor în comun nici la data dobândirii lor și nici la data cât a durat concubinajul.
Recurentul a susținut că din actele dosarului a rezultat că bunurile de valoare importante, apartamentul și autoturismul au fost achiziționate exclusiv de către el în perioada anilor 2005-2006, ca de altfel și o parte din bunurile mobile iar martorii audiați în cauză au confirmat acest lucru.
A mai arătat recurentul că prin hotărâri penale de condamnare reclamanta intimată a fost obligată la plata unor importante sume de bani cu titlul de despăgubiri civile la care s-au adăugat și cheltuielile judiciare precum și cheltuielile de judecată, sume care, pentru a se obține reabilitarea judecătorească a fost necesar să fie achitate și că din acest motiv reclamanta nu a depus la dosar sentința penală din care rezultă că s-au achitat sumele respective.
In ceea ce privește apartamentul solicitat a fi împărțit, recurentul a arătat că reclamanta intimată nu a locuit niciodată în acest apartament, dovada rezultând și din adeverința nr. 463/21.10.2013 eliberată de Asociația de proprietari și că după despărțirea în fapt în anul 1996 pârâtul recurent s-a mutat în garsoniera părinților săi situată în Slatina, . ..
De asemenea, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a stabilit pe baza declarațiilor martorilor M. L. și N. M., declarații pe care le-a considerat ca fiind nesincere și vădit mincinoase.
In susținerea motivelor de recurs s-au invocat dispoz. art. 667 C.civil care nu consacră proprietatea devălmașă extra matrimonială și se aplică doar atunci când dreptul de proprietate aparține concomitent mai multor persoane fără ca vreuna să fie titulara unei cote părți.
Din acest punct de vedere s-a arătat că toate actele de dobândire a bunurilor supuse partajului îl au pe el ca titular al dreptului de proprietate în calitate de cumpărător al bunurilor și din acest punct de vedere sentința este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoz. art. 1171-1173 și 1294-1295 din Vechiul cod civil.
A mai arătat că în practica judecătorească în cazul concubinilor nu se aplică prezumția de comunitate cu privire la bunurile dobândite de ei și că fiecare concubin are obligația să facă dovada proprietății indivize cu privire la fiecare bun în parte iar reclamanta atâta timp cât, în contractele de vânzare-cumpărare este menționat doar numele său, nu a făcut nicio dovadă pentru răsturnarea prezumției de care se bucură înscrisul autentic și nici cu privire la proprietatea indiviză referitor la fiecare bun în parte.
In drept, a invocat dispoz. art. 304 pct. 9 din C.pr.civilă.
Impotriva aceleași sentințe au formulat recurs și intervenienții P. M. și P. E., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și a încheierii de admitere în principiu cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Au arătat recurenții că la data formulării recursului nu cunoșteau considerentele pentru care instanța de fond a constatat că cererea de intervenție a rămas fără obiect și că în mod greșit această instanță a soluționat cererea lor care potrivit dispoz. art. 49 alin. 3 din C.pr.civ. sprijină apărarea unei părți, în cazul lor, a fiului lor P. I..
In acest sens, recurenții intervenienți au arătat că au fost proprietarii apartamentului situat în centrul municipiului Slatina, ., ., ., pe care l-au vândut la data de 23.09.2003, iar cu banii obținuți fiul lor P. I. în aceeași zi a cumpărat apartamentul situat în Slatina, ., . acesta a fost înstrăinat iar cu banii obținuți P. I. a achiziționat apartamentul din litigiu, cel situat în Slatina, . C..
Concluzionând recurenții intervenienți au arătat că apartamentul este dobândit cu contribuția exclusivă a fiului lor P. I., și că acesta nu a întreținut relații de concubinaj cu reclamanta după divorțul lor..
In ceea ce privește recursul formulat de intervenienții P. M. și P. E., arată că aceștia sunt părinții recurentului pârât și au formulat cererea de intervenție pentru a-l susține iar cum la data de 25.06.2013 instanța de fond a luat act de declarația recurentului pârât P. I. că renunță la judecarea cererii reconvenționale depuse la 04.12.2012, în mod legal a constatat că cererea de intervenție accesorie a rămas fără obiect.
La data de 11.07.2014 intimata reclamantă a formulat un memoriu pe care l-a depus la dosar, solicitând respingerea apelurilor formulate ca fiind nelegale și netemeinice cu reluarea acelorași motive din întâmpinarea depusă anterior.
Recurentul pârât P. I. a depus la data de 21.08.2014 răspuns la memoriul intimatei reclamante în care a arătat că menține în totalitate recursul formulat împotriva încheierii de admitere în principiu cât și a sentinței de fond pe care le consideră netemeinice și nelegale.
Prin încheierea de ședință din data de 1.09.2014 având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată precum și valoarea masei de partajat, instanța de control judiciar în baza dispoz. art. 282 alin. 1 C.pr.civ. a recalificat calea de atac exercitată și a calificat-o ca fiind apel și nu recurs.
De asemenea, prin aceeași încheiere instanța în compunerea prevăzută de lege a încuviințat proba cu un martor pentru fiecare parte, fiind audiat martorul P. F., a cărui declarație se află atașată la dosarul cauzei.
Prin decizia nr.470 din 27.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul O. s-a admis apelul formulat de apelantul-pârât P. I., domiciliat în Slatina, . C., ., ., împotriva sentinței civile nr.2476/11.03.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ .
S-a admis apelul declarat de apelanții-intervenienți P. M. și P. E., domiciliați în ., împotriva aceleași sentințe.
S-a dispus modificarea în parte a sentinței apelată și a încheierii de admitere în principiu din 19.11.2013, în sensul excluderii de la masa de partajat apartamentul situat în Slatina, . C., . și autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ .
S-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de P. M. și P. E..
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților și atribuie loturile, după cum urmează:
LOTUL NR. l, în valoare de 5040 lei, se atribuie reclamantei B. O., fiind compus din: mobilă de sufragerie (1200 lei); canapea și două fotolii (1800 lei), masă extensibilă (150 lei), un covor (220 lei), perdele (170 lei), mașină de spălat (800 lei), frigider (700 lei).
LOTUL NR. 2, în valoare de 5040 lei, se atribuie pârâtului P. I., fiind alcătuit din: televizor LCD Panasonic, (1300 lei), un covor ( 130 lei), o perdea (120 lei), mobilă dormitor (1600 lei), birou de calculator (300 lei), un cuier hol (190 lei), mobilă de bucătărie (700 lei), un aragaz (700 lei).
A fost obligată intimata-reclamantă B. O. la plata sumei de 2093 lei cheltuieli de judecată, în favoarea apelantului-pârât P. I..
S-a dispus comunicarea încheierii din data de 05.06.2014 privind acordarea ajutorului public judiciar în favoarea apelantului-pârât P. I., CNP_, sub forma eșalonării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1669 lei în 5 rate lunare a câte 333,8 lei, în vederea dării în debit a acestuia pentru suma de 666 lei rămasă de achitat.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
Asupra apelului declarat de apelantul pârât P. I. :
Susținerile apelantului pârât privitor la faptul că atât încheierea de admitere în principiu cât și sentința civilă apelată nu au fost motivate, nu au fost apreciate ca întemeiate, observându-se că acestea au fost motivate atât în fapt cât și în drept, iar numerotarea dosarului s-a făcut inițial cu creionul, iar apoi a fost întărită cu pix și nu există ștersături sau adăugiri în numerotarea dosarului.
În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare, prin aceea că instanța de fond a înlăturat de la audiere pe martorul P. F., instanța de control judiciar a apreciat că, raportat la dispoz. art. 189 alin. 1 din C.pr.civ. s-a procedat greșit și a încuviințat, în apel, audierea acestui martor, declarația sa fiind atașată la dosarul cauzei.
Referitor la motivul de apel prin care apelantul pârât a criticat atât încheierea de admitere în principiu cât și sentința instanței de fond pentru faptul că au fost pronunțate cu aplicarea greșită a dispoz. art. 633 din C.civ., tribunalul a apreciat că este întemeiat având în vedere următoarele considerente:
In acord cu prima instanță tribunalul a reținut că părțile au fost căsătorite, că din căsătorie au rezultat doi copii care n prezent sunt majori, iar prin sentința civilă nr. 5406/10.09.1997 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 9796/1996 au divorțat, dar au continuat să locuiască împreună, întreținând o relație de concubinaj până în anul 2009.
Potrivit dispoz. art. 1294 și 1295 rap. la art.1171-1173 C.civ. bunurile sunt proprietatea cumpărătorului, astfel cum este dovedit cu actul de dobândire.
De la această regulă este consacrată legal o singură excepție, cea prevăzut de art. 30 din vechiul cod al familiei, respectiv art. 339 din Noul cod civil (în vigoare începând cu data de 01.10.2011) care reglementează modul de dobândire a bunurilor în timpul căsătoriei între soți, care, ca orice excepție, este de strictă interpretare.
Cum prezumția de comunitate de bunuri este instituită numai în favoarea soților, ea nu poate profita concubinilor, care au obligația să facă dovada contribuției proprii la dobândirea fiecărui bun în parte și să probeze intenția lor de a-l achiziționa în comun în calitate de coproprietari.
Imprejurarea că părțile au avut, în perioada scursă de la data pronunțării și rămânerii definitive a hotărârii de divorț – respectiv 11.11.1997 și până în anul 2009 o relație de concubinaj, nu este de natură a conduce în mod automat la concluzia că bunurile dobândite de unul dintre concubini au regim juridic de bunuri în indiviziune și că celălalt concubin este îndreptățit la a pretinde și a i se recunoaște un drept de proprietate asupra acestora, atâta vreme cât în sistemul nostru de drept concubinajul nu este recunoscut.
In raport de această situație și cum prevederile privitoare la comunitatea de bunuri dintre soți sunt de strictă interpretare, acestea nu se pot extinde prin asemănare la bunuri achiziționate în alte condiții, astfel că în cazul în care unul dintre concubini nu a figurat ca parte în actul de dobândire a unui bun, el nu devine coproprietar al bunului achiziționat în timpul concubinajului, indiferent de durata conviețuirii, ci eventual creditor, ca titular al unui drept de creanță în cazul în care a contribuit la achiziționarea bunului respectiv.
Altfel spus, în raporturile dintre concubini, izvorul proprietății poate fi doar convenția părților, fie ea expresă, fie tacită, însă numai cu condiția ca aceasta să fie neechivocă.
In cauză tribunalul a constatat că raportat la reglementările arătate, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispoz. art. 355-357 din C.civil la starea de fapt, asimilând raporturile patrimoniale dintre concubini cu raporturile patrimoniale dintre soți.
Astfel, în ceea ce priește apartamentul situat în Slatina, . C., ., ., titlul de proprietate este reprezentat de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1632/10.08.2006 la BNP V.C. - fila 5 dosar fond, încheiat pe numele lui P. I., în calitate de cumpărător cu mențiunea expresă „divorțat”, iar intabularea în cartea funciară s-a făcut de P. I. – divorțat - fila 6 dosar fond, în baza contractului de vânzare cumpărare indicat anterior.
Pentru autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ titlul de proprietate îl constituie factura fiscală nr.AGYCM2447491/PJ/21.12.2005 pe numele lui P. I. – fila 300 dosar fond.
Ca atare, atâta timp cât în contratul de vânzare-cumpărare a apartamentului și în factura privind achiziționarea autoturismului este menționată o singură persoană, doar această persoană este cumpărător și implicit proprietarul bunului.
Cum reclamanta intimată nu a fost parte contractantă în actele de vânzare cumpărare arătate, a rezultat că acesteia nu i s-a putut recunoaște un drept de proprietate asupra apartamentului situat în Slatina, . C., ., . și nici asupra autoturismului marca Dacia L., ci eventual un drept de creanță în funcție de contribuția sa la dobândirea acestor bunuri însă în cauză instanța nu a fost investită cu o asemenea cererea din partea reclamantei intimate, motiv pentru care nu se impune o analiză a contribuției fiecărei părți la dobândirea acestor bunuri.
In concluzie, având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, tribunalul a apreciat că apelul formulat de către apelantul pârât P. I. a fost întemeiat și s-a admis, în temeiul dispoz. art. 296 C.pr.civ. s-a dispus schimbarea în parte a sentinței apelată în sensul că va exclude de la masa bunurilor de împărțit apartamentul și autoturismul, individualizate anterior, acestea fiind dovedit, așa cum s-a arătat mai sus că sunt bunuri dobândite exclusiv de către pârât, fiind deci bunuri proprii.
Cu privire la bunurile mobile reținute de instanța de fond ca fiind bunuri dobândite în timpul concubinajului, tribunalul a apreciat că acesta a fost dovedit cu probele administrate în cauză, martorii audiați precizând că în timpul vizitelor efectuate în locuința în care părțile conviețuiau, aceste bunuri existau, ele fiind următoarele: mobilă de sufragerie, canapea și 2 fotolii, masă extensibilă, un covor, perdele, mașină de spălat, frigider, televizor LCD Panasonic, un covor, o perdea, mobilă dormitor, birou de calculator, un cuier hol, mobilă bucătărie și un aragaz, valoarea acestor bunuri fiind prezentată în raportul de expertiză efectuat în cauză.
Referitor la apelul declarat de intervenienții apelanți P. M. și P. E., tribunalul a apreciat că este întemeiat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.49 alin 3 din cpc- cererea de intervenție accesorie sprijină partea în favoarea căreia a fost făcută, în cauză, intervenienții apelanți P. M. și P. E. fiind părinții pârâtului apelant P. I., a fost făcută cu scopul de a dovedi contribuția exclusivă a acestuia la dobândirea bunurilor cerute a fi împărțite cu motivarea că au fost dobândite în perioada concubinajului, de către reclamanta – intimată.
In acest context, tribunalul a apreciat că în mod greșit a soluționat instanța de fond această cerere respectiv, ca fiind lipsită de obiect după ce a luat act că pârâtul a renunțat expres la judecarea cererii reconvenționale.
Cererea reconvențională formulată de către pârâtul – apelant P. I. la data de 04.12.2012 s-a referit la aducerea la masa de împărțit a unor bunuri mobile și a apartamentului situat în București dobândit de către reclamanta – intimată B. O., în anul 2006.
Cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenienții P. M. și P. E. la data de 19.03.2013 și precizată la data de 26.04.2013 a vizat susținerea pârâtului – apelant în ceea ce privește, în principal, apartamentul situat în Slatina, . C. nr. 6, ., jud. O..
Expres verbis, intervenineții – apelanți arată că „bunul este dobândit cu contribuția lui exclusivă, fiind bunul lui propriu în temeiul actului de vânzare- cumpărare”.
In concluzie, apreciind că instanța de fond a soluționat greșit cererea de intervenție accesorie, tribunalul a admis apelul formulat de către apelanții intervenienți P. M. și P. E. și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de aceștia, în temeiul dispozițiilor legale arătate.
Văzând și dispozițiile art.274 din codul de procedură civilă care prevede că partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere la cheltuielile de judecată, intimata- reclamantă a fost obligată la plata sumei de 2093 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantul- pârât P. I., reprezentând taxa de timbru- 334 lei x 3 și onorariul pentru avocat în sumă de 500 lei, chitanțele depuse la fila 32-33 din dosar.
Încheierea din data de 05.06.2014 prin care s-a acordat ajutor public judiciar apelantului –pârât, fiind titlu executoriu, s-a dispus a se comunica organului fiscal competent în scopul dării în debit pentru suma rămasă de achitat, respectiv 666 lei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta B. O. și de pârâtul P. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul declarat de reclamanta B. O. se arată următoarele :
Se critică faptul că instanța de apel a modificat în tot sentința civilă a judecătoriei cât și IAP de la fond, a modificat în tot masa partajabilă și modul de lotizare, cota de ½ pentru fiecare, fără a judeca pe fond cauza și fără a intra pe fondul cauzei, fără a ține cont de, martorii reclamantei, interogatoriile și rapoartele de expertiză.
Se invocă practica judiciară a instanței supreme, în acord cu doctrina ce impune necesitatea reglementării situației juridice a bunurilor coachizite ( dobândite în timpul concubinajului).
Susține că bunul imobil apartament cu 2 camere cumpărat în 2006 are la bază fonduri provenite din vânzări anterioare de bunuri imobile și nu surse obținute strict într-un an, contribuind cu 50% la dobândirea bunului.
S-a invocat de asemenea că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut., pârâtul cerând o altă lotizare.
Se susține că instanța de apel a procedat greșit și în contradicție cu legea, în situația în care, „dacă sunt întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța va casa în întregime hotărârea instanței de fond dacă a apreciat că nu este bună.
Ultimul motiv de casare se referă la faptul că instanța de apel a încălcat normele de procedură la audierea martorului P. F. sugerându-i răspunsurile, depășindu-și astfel atribuțiile.
De asemenea a încălcat normele de drept când a admis intervenția accesorie formulată de P. M. și E., părinții lui P. I.-cerere respinsă la fond de către Judecătoria Slatina,din lipsa semnăturii, apreciindu-se astfel că hotărârea instanței de fond trebuia casată în întregime.
Prin completarea la motivele de recurs ,depusă la data de 18.12.2014 s-a invocat faptul că decizia atacată este lipsită de temei legal în sensul că instanța de apel refuză a face analiza contribuției fiecărei părți la dobândirea bunurilor.
Solicită admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și rejudecând cauza admiterea acțiunii formulată în fond de reclamanta-recurentă împotriva recurentului pârât-intimat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În drept invocă dispoz. art.299-316 C.pr.civilă, OUG 58/2003, art. 274 C.pr.civilă și dispoz. art. 304 pct.5 C.pr.civilă, C.Fam.
În recursul declarat de pârâtul P. I. se arată următoarele :
Instanța de apel a reținut în mod nelegal că după pronunțarea sentinței de divorț dintre soți ( sentința 5406/10.09.1997) și până în anul 2009 aceștia au continuat să locuiască împreună întreținând o relație de concubinaj, neargumentând pe baza căror considerente a ajuns la o astfel de concluzie .
Arată că deși reclamanta pretinde că a locuit cu acesta în apartament solicitând probe în apel în acest sens, ulterior a renunțat, iar la interogatoriu nu a recunoscut relația de concubinaj cu numita R. O., deși în cererile adresate instanței de fond face referire la această relație, neputând dovedi cu adeverință de la asociație că a locuit cu pârâtul.
Al doilea motiv de apel se referă la nelegalitatea celor două instanțe, de fond și apel, întrucât ambele au reținut caracterul indiviz ( devălmaș) al bunurilor mobile solicitate de intimată și care au fost lotizate, făcându-se aplicarea greșită a dispoz. art.355-357 C.civil ( art. 30 C.Fam.) soluțiile fiind pronunțate și cu încălcarea dispoz. art.1294-1295 rap. la art.1171-1173 C. Civ.
Se critică faptul că instanța de apel nu urmează aceeași logică juridică privind restul bunurilor mobile față de cea privind autoturismul, deși bunurile mobile supuse lotizării sunt proprietatea pârâtului în baza actelor de dobândire, astfel mobilă de sufragerie, compusă din bibliotecă cu mai multe corpuri,canapea și 2 fotolii, masă extensibilă – proprietatea lui fiind achiziționate cu facturi, mobilă dormitor, cuier hol, achiziționat odată cu mobila de dormitor, mobilă bucătărie M., televizor LCD Panasonic de asemenea având dovada facturilor pentru aceste bunuri, dar și mașina de spălat Electrolux și aragazul, achiziționate în luna august 2006, pentru care nu mai deține facturile dar are certificatele de garanție pentru acestea.
Se susține că pentru toate acestea reclamanta ar putea invoca cel mult un drept de creanță, în funcție de contribuția sa la dobândirea acestor bunuri.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei Tribunalului O. în sensul admiterii apelului și respingerii pe fond a acțiunii formulate.
În drept a invocat art. 304 pct. 9 C.pr.civilă.
La data de 05.02.2015 pârâtul P. I., a formulat întâmpinare la motivele de recurs formulate de reclamantă prin care invocă nulitatea recursului ce este declarat și redactat prin avocat, iar la dosar neexistând dovada calității de reprezentant.
Examinând recursurile formulate Curtea constată:
Prevederile art.261 al.1 pct.5 cod procedură civilă au consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art.304 pct.7 cod procedură civilă ,rolul textului fiind acela de a sigura buna administrare a justiției și posibilitatea exercitării controlului judiciar.
De altfel chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art.6 paragraf 1 Convenție și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță ,aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă ,argumentelor sau cel puțin a le aprecia.
În cauză ,se constată că prin apelul formulat ,pârâtul a adus critici referitoare la situația de fapt reținută de către prima instanță în sensul existenței unei relații de concubinaj între părți după pronunțarea divorțului.
Din cuprinsul considerentelor deciziei pronunțate de instanța de apel, Curtea constată că aceasta nu a procedat la un examen efectiv al elementelor probatorii prezentate ,nedemonstrând care sunt motivele pentru care a apreciat” în acord cu prima instanță că părțile au continuat să locuiască împreună ,întreținând o relație de concubinaj până în anul 2009” ,neanalizând criticile formulate în acest sens de apelantul pârât.
Față de aceste aspecte ,Curtea reține că motivele invocate în recursul pârâtului referitoare la nemotivarea hotărârii sunt întemeiate.
Chiar și în situația în care în urma analizei probatoriilor instanța de apel ar fi reținut că părțile au avut în perioada dobândirii bunurilor supuse partajului o relație de concubinaj,specifică relațiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuției pentru fiecare bun în parte cumulativ cu proba intenției acestora de a dobândi în comun bunuri ,aspecte pe care instanța de apel nu le-a evidențiat în cuprinsul deciziei.
A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților ,echivalează cu o necercetare a fondului cauzei ,motiv pentru care recursul pârâtului urmează a fi admis, decizia atacată urmează a fi casată iar cauza va fi trimisă la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.
Ținând seama de soluția ce se va pronunța asupra recursului formulat de pârâtul P. I. ,Curtea ,pentru o soluționare unitară a cauzei,urmează să admită și recursul formulat de către reclamantă întrucât în urma analizării în rejudecarea apelului a probatoriilor administrate pentru reținerea stării de fapt privind existența sau nu a relațiilor de concubinaj între părți în perioada invocată în acțiune ,aceasta urmează să fie avută în vedere pentru stabilirea regimului juridic al fiecărui bun supus partajului în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de reclamanta B. O. și de pârâtul P. I., împotriva deciziei civile nr. 470/27.10.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații intervenienți P. M., P. E.
Casează decizia civilă nr. 470/27.10.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, și trimite cauza la Tribunalul O. pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2015
Președinte, L. M. L. | Judecător, N. D. | Judecător, Florența C. C. |
Grefier, A. P. |
Red.Jud.L.M. L. /20.03.2015
Tehn.I.C./ex.3/
Jud.Apel D.S. și
O.M. pretorian
Jud. Fond/N. B.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
