Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 28/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 2077/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 28
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător M. P.
Judecător Tania Țapurin
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulate de contestatoarea P. M. împotriva deciziei civile nr. 1330 din 17 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._/2012, în contradictoriu cu intimatul P. M..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat T. F. G., reprezentând-o pe contestatoarea P. M., și asistat de avocat L. I., reprezentându-l pe intimatul P. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: contestația în anulare nu a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, au fost înaintate dosarele de fond cu adresa nr. 918/12.01.2015, iar intimatul a depus întâmpinare.
Avocat F.G. T., pentru contestatoare, a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și a solicitat amânarea cauzei pentru a observa întâmpinarea.
Avocat L. I., pentru intimat, a lăsat la aprecierea instanței cererea de amânare.
Curtea a respins cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul contestatoarei, pentru observarea întâmpinării, ca neîntemeiată.
Avocat F. G. T., pentru contestatoare, a susținut oral motivele contestației în anulare, arătând că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs, respectiv a analizat doar primele 2 din cele trei motive. Mai mult, cele două motive au fost analizate foarte sumar, fapt ce nu echivalează cu o cercetare a fondului.
A pus concluzii de admitere a contestației în anulare, cu precizarea că partea va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Avocat L. I., pentru intimat, a considerat că instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs și a solicitat respingerea contestației în anulare, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr._/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., s-a admis în parte, acțiunea precizată formulată de reclamanta P. M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Individual de Avocatură Măjină M., cu sediul în C., .. 152, jud. D., împotriva pârâtului P. M., cu domiciliul în C., .. 1, ., jud. D..
S-a admis, în parte, cererea reconvențională precizată.
S-a luat act că pârâtul a renunțat la partajarea bunurilor mobile solicitate prin cererea reconvențională.
S-a confirmat raportul de expertiză efectuat în cauză de expert B. C., în ceea ce privește evaluarea imobilului bun comun și a îmbunătățirilor acestuia reținute prin încheierea de admitere în principiu, precum și expertiza evaluări bunuri mobile întocmită de expert Ș. E. și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin atribuirea apartamentului bun comun cu îmbunătățirile reținute, în sumă totală de 211.256 lei, imobil situat în C., .. 84, .. 1, ., pârâtului, cu obligarea acestuia la sultă către reclamantă în sumă de 52.815 lei, iar, în privința bunurilor mobile conform variantei I de lotizare propusă de expert, astfel:
Lotul nr. 1 a revenit reclamantei, care a primit următoarele bunuri: mașină de spălat Whirpool-275 lei, o saltea Ecoso-186 lei, mobilier compus din: 2 vitrine, una cu 2 uși-735 lei și una cu o ușă-455 lei, 2 mese-910 lei, un pat-469 lei, canapea Santa Cruz și 2 fotolii-585 lei.
a primit sultă de la pârât suma de 3.198 lei.
Lotul nr. 2 a revenit pârâtului, care a primit autoturism Hunday Santa Fe, . identificare KMHSB81VP2U_6 lei.
Va plăti sultă reclamantei suma de 3.198 lei.
S-a stabilit termen de plată a sultei de către pârât, 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea adresată Judecătoriei Iași, reclamanta P. M. a chemat în judecată pârâtul P. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți, din vina exclusivă a pârâtului, reluarea numelui avut anterior căsătoriei, acela de ,,P.” și partajarea bunurilor comune dobândite de părți pe perioada, în cote de ½ pentru fiecare, respectiv, a unui apartament cu îmbunătățirile aferente situat în C., cart. 1 Mai, nr. 84, ., asupra căruia a arătat că părțile au cote de contribuție egală.
La data de 02.05.2011, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere recovențională, solicitând partajarea bunurilor comune în cote de ¾, pentru el și ¼ pentru reclamantă, arătând că masa partajabilă se compune din apartament, frigider, aragaz, pat și 2 fotolii.
Prin sentința civilă nr._/30.06.2011, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale absolute în soluționarea cauzei, invocate de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C., față de disp. art. 607 C.p.civ., coroborate cu art. 158 C.p.civ., reținând că reclamanta domiciliază în Milano, Italia, iar, pârâtul în C., competența de soluționare a cauzei revenind instanței de la domiciliul pârâtului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.07.2012.
Prin încheierea de ședință din 06.12.2011, instanța a disjuns cererea de partaj bunuri comune, formându-se un dosar separat cu nr._ .
La data de 14.02.2012, reclamanta a depus o precizare la acțiune, solicitând complinirea masei partajabile cu următoarele bunuri: contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului din C., cart. 1 Mai, nr. 84, .. 1, . 8, județul D., efectuate cu sume de bani trimise de ea pârâtului, după plecarea în Italia și constând în: montat geamuri termopan la balcon, geamuri la debaraua din fața bucătărie, gresie, faianță și parchet pentru recondiționarea apartamentului, ușă din lemn masiv la intrare, zugrăvit întreg apartamentul; bunuri trimise de ea din Italia și de care s-a folosit pârâtul: mașină de spălat, televizor, covoare persane-3 bucăți, pături de lână, cuverturi de mătase căptușite cu lână, lenjerii, prosoape, perdele, cuptor cu microunde, fier de călcat cu aburi, mătură electrică, oale inox Zepter, autoturismul Hyunday, achiziționat de pârât urmarea a vânzării unui autoturism Oltcit, pe care părțile îl dețineau împreună, precum și cu sume de bani trimise de ea din Italia.
La data de 08.05.2012, reclamanta a depus o nouă precizare la acțiune solicitând partajarea bunurilor comune în procent de 70% pentru ea și 30% pentru pârât, arătând că masa partajabilă se compune din: apartament situat în C., cart. 1 Mai, nr. 84, ., ., județul D., aflat în folosința pârâtului, fiind achiziționat împreună cu acesta în anul 1991 și achitat de ambele părți, un autoturism marca Hyunday Santa Fe, . KMHSB81VP2U176111, ._, așa cum este înregistrat în evidențele fiscale, achiziționat de pârât pe perioada căsăoriei, urmare a vânzării unui autoturism Oltcit ce-l dețineau împreună și la a cărui achiziționare a participat cu suma de aproximativ 6000 de euro, bani trimiși din Italia, bunuri achiziționate de pârât cu sumele de bani trimise de ea, lunar, din Italia, respectiv: mașină de spălat Whirpool, mobilier, saltea ECOSO, ușă metalică, mobilier compus din două vitrine, 2 mese și un pat, canapea Santa Cruz, avans fotolii, fotolii, precum și bunuri trimise de ea din Italia: 3 covoare persane, pături, cuverturi de mătase căptușite cu lână, lenjerii, perdele, cuptor cu microunde, fier de călcat, mătură electrică, toate aflate în folosința pârâtului.
La data de 09.10.2012, pârâtul a depus o cerere în care a arătat că renunță la partajarea următoarelor bunuri: frigider, un aragaz, un pat, două fotolii, solicitate inițial în cererea reconvențională, solicitând excluderea lor din masa partajabilă.
La data de 19.03.2013, instanța a luat o declarație, din oficiu, pârâtului asupra celor deduse judecății, acesta recunoscând că, pe timpul căsătoriei, părțile au dobândit următoarele bunuri: un apartament, un autoturism marca Hunday Santa Fe, o mașină de spălat Whirpool, mobila Drobeta care a susținut că a fost dată cadou unei familii, salteaua Ecoso, o ușă metalică, două vitrine, două mese și un pat, cumpărate de el după separarea în fapt, canapea Santa Cruse, două fotolii, precum și îmbunătățiri aduse apartamentului: schimbat instalația de apă rece și caldă, montat gresie și faianță în baie și bucătărie, zugrăveli noi, făcând mențiunea că îmbunătățirile au fost făcute după separarea în fapt a părților.
Pe baza materialului probator administrat în cauză, la 30.04.2013, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, prin care a admis, în parte și în principiu, acțiunea precizată și cererea reconvențională precizată formulată de pârât, constatând că părțile au dobândit, pe perioada căsătoriei, următoarele bunuri: un apartament cu 2 camere și dependințe situat în C., .. 84, .. 1, ., un autoturism marca Hyunday Santa Fe, . identificare KMHSB81VP2U176111, o mașină de spălat Whirpool, o saltea Ecoso, mobilier compus din 2 vitrine, 2 mese și un pat, canapea Santa Cruz, 2 fotolii, precum și următoarele îmbunătățiri la apartament: montat tâmplărie termopan la întreg apartamentul, schimbat instalația de apă rece și caldă, montat gresie și faianță în baie și bucătărie, zugrăvit apartament, montat ușă metalică la .>
Ieșirea din indiviziune a părților s-a dispus în cote de ¼ pentru reclamantă și ¾ pentru pârât.
S-a luat act că pârâtul a renunțat la partajarea bunurilor mobile solicitate prin cererea reconvențională.
S-a dispus efectuarea unor expertize în specialitățile construcții și evaluări bunuri mobile, pentru evaluare și lotizare, cu un onorariu de câte 700 lei, pentru fiecare expert, urmând ca reclamanta să plătească 350 lei, iar pârâtul 1050 lei.
Ținând cont de încheierea de admitere în principiu, instanța, în raport de dispozițiile art. 728 C.civ., art. 36 alin. 1 C.fam. și art. 6739 C.proc.civ., s-a admis, în parte și în fond, acțiunea precizată și, în parte și în fond, cererea reconvențională precizată formulată de pârât, s-a luat act că pârâtul a renunțat la partajarea bunurilor mobile solicitate prin cererea reconvențională și s-a confirmat raportul de expertiză efectuat în cauză de expert B. C. în ceea ce privește evaluarea imobilului bun comun și a îmbunătățirilor acestuia reținute prin încheierea de admitere în principiu, precum și expertiza evaluări bunuri mobile întocmită de expert Ș. E. și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin atribuirea apartamentului bun comun cu îmbunătățirile reținute, în sumă totală de 211.256 lei, imobil situat în C., .. 84, ., jud. D., pârâtului, cu obligarea acestuia la sultă către reclamantă în sumă de 52.815 lei, în privința bunurilor mobile, ieșirea din indiviziune realizându-se conform variantei I de lotizare propusă de expert.
Instanța s-a oprit asupra acestor variante de lotizare având în vedere cota mai mare a pârâtului asupra imobilului bun comun, precum și posesia acestui bun de către pârât, în privința bunurilor mobile, fiind aleasă varianta cu sulta cea mai mică.
S-a stabilit termen de plată a sultei de către pârât, 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În temeiul art. 276 C.p.c., instanța a compensat, în totalitate, cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. M., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că atât încheierea de admiterea în principiu cât și sentința apelată nu cuprind motivele care au format convingerea instanței cu privire la cotele de contribuție.
S-a arătat că apelanta a realizat, pe toată perioada căsătoriei, venituri mai mari comparativ cu pârâtul, care a avut venituri sporadice, locurile de muncă fiind schimbate des și nejustificat.
Totodată, împrumuturile realizate de acesta au fost pentru nevoi personale.
Apelanta a mai criticat hotărârea și cu privire la modalitatea de ieșire din indiviziune dispusă de instanță, în sensul că bunurile mobile ar fi trebuit să fie atribuite pârâtului, care a primit și bunul imobil.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii așa cum a fost precizată.
Îndrept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 282 și urm. Cod proc.civ.
În apel nu au fost solicitate probe noi.
Prin decizia civilă nr. 58 din 1 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a respins apelul declarat de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Nemulțumirile apelantei au vizat două aspecte și anume, cotele de contribuție stabilite de judecătorul fondului și modalitatea de atribuire a bunurilor mobile.
Referitor la cotele de contribuție, tribunalul a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 21.08.1980, căsătoria acestora fiind desfăcută în anul 2012, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 4611/2012, pronunțată de Judecătoria C..
Din analiza carnetului de muncă depus la dosar, se observă că intimatul a obținut venituri constante din muncă, pe toată perioada căsătoriei.
În ceea ce o privește pe apelantă, în perioada de la data încheierii căsătoriei și până în anul 1990, precum și în perioada anilor 2003-2009, aceasta nu a realizat venituri din muncă.
Potrivit copiei carnetului de muncă aflat la dosar, apelanta a realizat venituri din muncă în perioada 1990-2003, venituri ce au fost ușor inferioare celor realizate de intimat.
În ceea ce privește perioada de după anul 2004, când apelanta a lucrat în Italia, susținerile acesteia referitoare la veniturile obținute nu sunt susținute de probele administrate în cauză. Astfel, scrisorile de angajare pentru lucrătorii casnici aflate la filele 245 și 247 din dosarul de fond, nu fac dovada perioadei raportului de muncă ci doar data de începere a acestuia, neexistând certitudinea derulării acestuia, avându-se în vedere mențiunea că sunt încheiate sub rezerva unei perioade de probă de 8 zile.
Într-o altă ordine de idei, s-a reținut, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr._/1991 că părțile au dobândit un apartament cu două camere situat în C., în perioada în care singurul salariat era intimatul, apelanta recunoscând în mod expres acest fapt la interogatoriu.
În ceea ce privește autoturismul marca Hyunday Santa Fe, acesta a fost achiziționat de către intimat în perioada când apelanta era plecată în Italia, în acest scop acesta contractând două credite pentru nevoi personale (la Piraeus Bank și Raiffeisen Bank) care, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, au fost achitate din veniturile obținute de acesta, doar avansul la autoturism fiind achitat din banii trimiși de apelantă.
Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut, din declarația martorului C. A., că intimatul a realizat și venituri suplimentare din muncă, având în vedere că era măcelar și presta diverse activități la persoanele care îl solicitau în vederea tăierii vitelor și preparării produselor din carne.
Prin urmare, având în vedere faptul că intimatul a realizat venituri constante din muncă pe toată perioada căsătoriei, precum și venituri suplimentare în timp ce apelanta a realizat venituri din muncă doar o anumită perioadă de timp, restul perioadei contribuția sa constând în munca desfășurată în gospodărie, tribunalul a constatat că, în mod judicios judecătorul fondului a apreciat că intimatul a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, stabilind cote de contribuție diferite.
În ceea ce privește varianta de lotizare a bunurilor mobile apelanta a criticat faptul că, deși a solicitat atribuirea către intimat a tuturor bunurile mobile, instanța a ales o variantă de lotizare care presupune atribuirea de bunuri mobile și către apelantă.
Analizând hotărârea, tribunalul a reținut că instanța de fond a confirmat raportul de expertiză bunuri mobile în varianta I de lotizare propusă de expert, variantă care presupune atribuirea de bunuri mobile către ambele părți, cu obligarea intimatului la plata unei sulte.
Tribunalul a arătat că principala modalitate de realizare a partajului este partajul în natură, prin formarea de loturi și atribuirea acestora către coindivizari.
La formarea loturilor trebuie avute în vedere și dispozițiile Codului civil, care prevăd că în fiecare lot vor fi repartizate, pe cât posibil, aceeași cantitate de mobile, imobile, creanțe și datorii de aceeași natură.
Analizând varianta de lotizare bunuri mobile la care s-a oprit instanța de fond, se constată că aceasta respectă dispozițiile legale menționate anterior, în sensul că s-a urmărit o partajare în natură, iar în fiecare lot au fost repartizate bunuri mobile, fiind aleasă varianta cu sulta cea mai mică.
Potrivit considerentelor expuse, tribunalul a constatat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod proc.civ. apelul declarat împotriva acesteia urmează a fost respins, ca nefondat.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs reclamanta P. M., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, reclamanta reia criticile formulate în apel cu privire la stabilirea cotelor de contribuție ale părților în raport de probele administrate și lotizarea bunurilor.
Reclamanta a expus starea de fapt și a făcut o analiză a probelor administrate, cu trimitere la carnetul de muncă depus de intimat, interogatoriul săi, la înscrisurile existente la dosarul cauzei, probatoriul testimonial administrat, ignorarea muncii sale în gospodărie, concluzionând că instanțele au dat o interpretare eronată acestora.
Cât privește lotizarea dispusă de instanțe, reclamanta recunoaște că modul de realizare dispus de instanțe este în natură însă opinia sa este că ținând cont de posibilitățile ca bunurile ce i-au fost atribuite să le poată depozita, ce nu ar fi urmată decât de o valorificare, i-ar aduce un grav prejudiciu datorită gradului de uzură al bunurilor mobile.
Pentru aceste considerente a solicitat omologarea variantei a doua din raportul de expertiză.
În drept recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 cod procedură civilă.
Prin decizia nr.1330 din 17 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P. M. împotriva deciziei civile nr. 58 din 1 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._ și a sentinței civile nr._ din 26 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
A fost obligată reclamanta la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului pârât.
S-a reținut că instanțele au fost investite de reclamanta P. M. cu o acțiune de partaj bunuri comune în contradictoriu cu pârâtul P. M..
Prin hotărârile atacate, s-a stabilit componența masei devălmașe, cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune și s-a dispus lotizarea acestora.
Prin modul cum sunt formulate, singura critică ce se încadrează în motivele de recurs invocate este cea referitoare la lotizarea bunurilor, motiv prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă, motivul de recurs prev.de art.304 pct.8 nefiind aplicabil.
Acest motiv ce se poate invoca atunci când „hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea legii”, nu este incident în speță.
Instanțele au aplicat corect dispozițiile legale reglementate de art.6739 cod procedură civilă și 741 cod civil, conform cărora la formarea și compunerea loturilor, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceleași cantități de mobile și imobile, de drepturi sau creanțe de aceeași natură și valoare” și au omologat varianta I de lotizare în ceea ce privește bunurile mobile.
Tribunalul a argumentat corect că alegerea acestei variante prevede sulta cea mai mică așa încât motivele invocate de recurentă în sprijinul variantei a II-a încalcă dispozițiile legale mai sus enunțate.
Critica privind stabilirea greșită a cotei de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, cu trimitere directă la probele administrate vizează un aspect de temeinicie al hotărârii ce nu mai poate face obiectul de cenzură al recursului în vechea reglementare.
Față de considerentele expuse, apreciind că în speță nu este incident motivul de recurs invocat, urmează ca în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă, s-a respins recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată reclamanta la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului pârât.
Împotriva deciziei Curții de Apel C. a formulat contestație în anulare P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Învederează că în recurs, a invocat disp. art.304 pct.7 - motiv de ordine publică, 8 și 9 din Codul de procedură civilă.
1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive: contradictorii ori străine de natura pricinii - art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 261 pct.5 din codul de procedură civilă instanța are obligația a arăta în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Nerespectarea acestor dispoziții atrage nulitatea hotărârii, în condițiile art.105 alin.2 din Codul de procedură civilă. Condiția vătămării a dovedit-o și anume aceea că instanța de fond prin IAP, ulterior prin hotărâre ca de altfel și instanța de apel au statuat că i se cuvine doar ¼ din valoarea masei partajabile supuse litigiului.
Încheierea de admitere în principiu are caracterul unei hotărâri de fond, deoarece prin ea se statuează asupra unor chestiuni esențiale legate de fondul cauzei cum sunt: calitatea de codevălmași a părților, cotele ce le revin și masa bunurilor supuse partajului. Fiind o hotărâre de fond trebuie, sub sancțiunea nulității, în raport dipoz. art.261 C.pr.civ. potrivit cărora hotărârea trebuie să fie motivată în fapt și în drept, să conțină aspectele care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate anumite cereri ale părții.
Practic, ne găsim în prezența unei motivări succinte în care au fost exprimate considerentele soluției. în aceste condiții, IAP ca și cele două hotărâri date sunt criticabile din perspectiva legalității, în măsura în care nu creează transparența asupra silogismului judiciar care explică și justifică dispozitivul și nu arată, la situația concretă supusă judecării care a fost parcursul logic al concluziei exprimate.
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Ori, instanța de fond dă eficiență maximă doar răspunsului la prima întrebare din interogatoriu luat de partea adversă.
Recunoașterea însă este act unilateral, producându-și efectele fără a mai fi necesară acceptul celeilalte părți. D. urmare din momentul în care a fost exprimată ea nu mai poate fi retractată, deci este irevocabilă.
Cu toate acestea, în virtutea rolului sau activ, judecătorul are dreptul să coroboreze recunoașterea cu celelalte mijloace de probă și numai dacă acestea corespund cu adevărul va retine sau nu faptul sau împrejurarea recunoscută, cu toate consecințele ce decurg. În caz contrar, o va respinge și se va vedea nevoit să-și formeze convingerea pe baza celorlalte probe.
Instanța de fond prin IAP și sentința dată a păstrat caracterul absolut al mărturisirii însă în considerarea descoperirii adevărului, rolului activ și libera apreciere a probelor-art.l29 pct.5 din Codul de procedură civilă, acest caracter absolut trebuia înlăturat. Astfel, instanța de fond nu a observat că la dosarul cauzei luna de achiziționare a apartamentului este noiembrie 1991. Ori, tot la dosarul cauzei se găsește carnetul de muncă al contestatoarei în care este inserată creșterea sa de salariu în luna noiembrie 1991, conform HG 780/1991.
Nu era vorba de o critică ce vizează interpretarea eronată a probelor ci de o
vădită contradictorialitate, respectiv a faptului că instanța de fond nu a cuprins în
argumentația sa pretențiile formulate de părți care să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
2. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă;
Instanța de fond nu a dat eficiență carnetului de muncă al contestatoarei, declarațiilor celor doi martori - P. P. (fila 250) care a arătat că în perioada căsătoriei a trimis în țară suma de_ de euro care i-a fost dată părții adverse - la acel moment fiind căsătoriți ca și declarației numitei C. M. (fila 134) care confirmă același lucru.
Deci instanța de fond prin IAP cât și prin sentință a apreciat eronat că nu ar fi avut venituri, dovedite atât prin actele depuse la dosar - este vorba de veniturile sale din România cât și prin cele depuse cu notă de ședință la data de 16.04.2013.
A detaliat pe larg istoricul veniturilor părților litigante în motivele de recurs - filele 4, 5 și 6 - motive de recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei soților sunt bunuri comune ale acestora. Prin probele pe care le administrează părțile pot dovedi cota de participare la dobândirea bunurilor comune.
La stabilirea cotei de participare la achiziționarea imobilului instanța a avut în vedere printre altele și veniturile pe care le-au realizat părțile în timpul conviețuirii lor.
La stabilirea cotei fiecărei părți nu se face calcul matematic vizând doar veniturile realizate de părți trebuia să se aibă în vedere și contribuția efectivă a fiecărei părți la întreținerea familiei. în speța de față s-a arătat că deși reclamanta ar fi realizat venituri mai mici față de pârât (lucru contrazis de înscrisurile depuse la dosar), aceasta s-a ocupat de întreținerea gospodăriei si creșterea și educarea copilului minor, criteriu care trebuie avut în vedere de instanță la stabilirea cotelor de participare a părților la dobândirea bunurilor comune.
Sintetizând, un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor si elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinentă în determinarea situației de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 in cauza Albina c. României si hot. CEDO din 15.03.2007 in cauza G. c. României).
Ori, instanța nu a analizat deloc probele produse de contestatoare în apărare, instanța de fond ca și cea de apel încălcând atât disp. art.129 pct.5 Cod de procedură civilă cât și art.6 CEDO.
3. Instanța, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia - art.304 pct.8 din Codul de procedură civilă;
Practic, ne aflăm în situația în care, deși rezultă fără dubiu natura juridică a actului
dedus judecății, ori înțelesul acestuia, instanța de apel a reținut cu totul un alt act juridic
sau conținut.
Raportându-se la speță este vorba de actul de vânzare-cumpărare prin care părțile litigante, au achiziționat autoturismul HYUNDAY SANTA FE.
S-a apreciat greșit că acest autoturism ar fi fost achiziționat de intimat din credite de nevoi personale luate de la PIRAEUS BANK și RAIFFASEN BANK.
Ori, din contractul de vânzare-cumpărare existent la dosarul cauzei rezultă fără putință de tăgadă că acest autoturism a fost achiziționat la 08.10.2007 cu suma de 8000 de euro.
Deci, nu știe care este rațiunea pentru care instanța de apel a apreciat că acest a autoturism ar fi fost achiziționat în rate.
Instanța de recurs în considerentele sale a analizat decât deosebit de sumar criticile aduse de contestatoare. Practic din cuprinsul Deciziei pronunțate în recurs se arată motivele invocate de contestatoare nu se încadrează decât în cele prevăzute de art.304 pct.9 Codul de procedură civilă, mai precis s-a criticat modalitatea de lotizare.
Tot din cuprinsul Deciziei, instanța de recurs a arătat că acest motiv nu se poate invoca atunci când hotărârea pronunțata este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Cele două paragrafe sunt antagonice.
Celelalte argumente ale instanței de recurs reiau cele aduse de instanța de apel în ce privește formarea și compunerea loturilor iar critica privind stabilirea cotei de contribuție vizează, în accepțiunea instanței de recurs, netemeinicia hotărârilor atacate și deci nu a fost primită.
Așadar, instanța de recurs nu a analizat criticile aduse de contestatoare - motivele 1 și 3 mai sus evocate, cu argumentele aduse.
Procedeul juridic utilizat de instanța de recurs echivalează cu necercetarea fondului cauzei dar și a dispozițiilor legale, pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul adoptării unei soluții temeinice și legale (cercetarea motivelor de recurs).
S-a solicitat ca instanța de recurs în rejudecare să arate în concret motivele de fapt și de drept pe care va înțelege să își fundamenteze soluția la care se va opri sau să înlăture motivat susțineri sau apărări formulate de recurent, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Solicită admiterea contestației, anularea Deciziei nr. 1330/17.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., prin care a fost menținută încheierea de Admitere în Principiu (intitulată pe mai departe IAP), sentința civilă nr._/2013 pronunțată în fond cât și Decizia nr. 58/2014 a Tribunalului D. prin care i-a fost respins apelul declarat atât împotriva IAP și stabilirea unui termen în vederea rejudecării recursului. S-a solicitat și cheltuieli de judecată.
Contestația în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente;
Potrivit disp.art.318 Cod pr. civilă, hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Primul motiv are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Textul vizează greșeli de fapt involuntare iar nu greșeli de judecată respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale.
Al doilea motiv al contestației vizează omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de casare sau modificare prev. de art.304 Cod pr. civilă, și nu este incident în cauză pentru următoarele precizări.
Prin motivele de recurs, formulate în termenul legal prev.de art.301 rap. la art.303 alin.1 Cod pr.civilă, contestatoarea își întemeiază recursul pe disp.art. 304 punct 8 și 9 Cod pr.civilă.
Instanță de recurs a răspuns ambelor critici cu motivarea că motivul de recurs prev.de art.304 punct 8 Cod pr.civilă este inaplicabil, iar cu privire la cea de a doua critică întemeiată pe disp.art.304 punct 9 Cod pr.civilă, reține că instanțele au aplicat corect dispozițiile legale reglementate de art.6739 cod procedură civilă și 741 cod civil, conform cărora la formarea și compunerea loturilor, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceleași cantități de mobile și imobile, de drepturi sau creanțe de aceeași natură și valoare” și au omologat varianta I de lotizare în ceea ce privește bunurile mobile. Tribunalul a argumentat corect că alegerea acestei variante prevede sulta cea mai mică așa încât motivele invocate de recurentă în sprijinul variantei a II-a încalcă dispozițiile legale mai sus enunțate.
Referitor la critica privind stabilirea greșită a cotei de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, cu trimitere directă la probele administrate, instanța de recurs a reținut că ea vizează un aspect de temeinicie al hotărârii ce nu mai poate face obiectul de cenzură al recursului în vechea reglementare.
Curtea constată astfel că instanță de recurs a răspuns tuturor criticilor invocate în termenul legal.
Instanța de recurs a apreciat că un anumit motiv de recurs este inaplicabil, fără a arăta considerentele pentru care ajunge la o asemenea concluzie însă hotărârea instanței de recurs nu poate fi cenzurată sub acest aspect, deoarece nu se încadrează în motivul de contestație prev.de art.318 teza a doua Cod pr.civilă, care vizează doar neexaminarea unui motiv de recurs.
În cadrul contestației în anulare nu pot fi invocate disp.art.304 punct 7 Cod pr.civilă, dispoziții ce pot fi invocate doar în recurs.
Curtea învederează deasemenea că împrejurarea că instanța de recurs a apreciat că anumite critici vizează netemeinicia deciziei recurate, nu poate face obiectul contestației în anulare care vizează doar omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de casare sau modificare prev.de art.304 Cod pr.civilă.
Este adevărat că prin concluziile scrise depuse la dosar la termenul din 17.09.2014, contestatoare a invocat, un motiv nou de recurs întemeiat pe disp.art.304 punct 7 Cod pr.civilă, după împlinirea termenului de recurs, considerându-l motiv de ordine publică.
Curtea constată că instanța de recurs nu a fost legal investită cu acest motiv de recurs prev.de art.304 punct 7 Cod pr.civilă, invocat prin concluziile scrise (care trebuie să corespundă cu susținerile orale) și nesusținut oral, și nu constituie motiv de ordine publică în sensul art.306 alin.2 Cod pr.civilă, pentru a crea în sarcina instanței de recurs obligația de a-l examina.
Argumentele de fapt și de drept expuse, conduc la conduc la concluzia că, dispozițiile pe care contestatoarea își întemeiază contestația în anulare sunt inaplicabile în cauză, întrucât Curtea ca instanță de recurs a răspuns criticilor invocate de aceasta în recurs, fiind considerentele pentru care Curtea respinge contestația ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea P. M., împotriva deciziei nr.1330 din 17 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. M..
Obligă contestatoarea la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât P. M..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2015.
Președinte, D. S. | Judecător, M. P. | Judecător, T. Ț. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.M.P./28.01.2015
Tehn.M.D.2 ex
J.r.E.S.
M.M.
M.P. P.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
